4,907 cititori

Dacă ai avut măcar un job în România, i-ai întâlnit pe toți

Text scris de Elena.

Am schimbat de curând angajatorul. Pentru că vreau să-mi măresc echipa și să pornesc de la zero, o să las aici tipologiile de angajați care mi-au trecut prin fața ochilor în ultimii ani. Mulți ani. Poate o sa vă recunoașteti colegii.

1. Lingăul – Pentru el, fișa postului pe care îl ocupă nu prezintă absolut nici un interes. Poți chiar să nu i-o dai. El și-a făcut una pe care o respectă cu strictețe. În ea are notate două puncte mari și late: igiena șefului și moralul acestuia. Cu unu’ d-ăsta în echipă ai toate șansele să-ți reduci la zero cheltuielile cu apa, gelul de duș, bețișoarele de urechi și antidepresivele. Nimeni, niciodată, nu te va spăla mai bine în urechi și în alte zone mai greu accesibile (hai, să le zicem așa). Iar dacă aveai oareșce dubii despre felul în care arăți, well, “Șefa, astăzi arătați nemaipomenit. Puteți concura la Miss”. Mai contează că tu nu ești în cea mai bună zi a existenței tale? Exact! Așa spuneam și eu. Continuarea

1,883 cititori

Trebuie să ai mare grijă când le faci surprize femeilor!

Mereu am fost de părere că bărbații sunt mai tari pe psihic și femeile pe fizic. Ca să mă înțelgeti mai clar, voiam să zic că dacă bărbații ar naște, n-ai putea să mergi pe stradă de urlete de durere și suferință, în timp ce fetele sunt în stare să lăcrimeze duios și când văd un fluture care bate din aripi deasupra unui nufăr alb. De-aia trebuie să ai grijă mare când pui la cale o surpriză cu potențial de preinfarct pentru vreo femeie. Riști să te trezești că, în loc s-o vezi sărind intr-un picior de bucurie, te uiți la ea cum îi dau lacrimile de emoție și se retrage într-un colț sa plângă în voie. Continuarea

1,704 cititori

Uneori e suficient doar să-ți dorești și poți să zbori

V-am tot povestit pe aici cum s-a transformat o seară cu o glumă, făcută la casa de marcat, într-o adevărată campanie a surprizelor. Și vă promiteam că vor continua. A sosit momentul să mă țin de cuvânt.

Dar voiam să vă spun că surpriza de azi este de departe preferata mea. Când m-au chemat cei din echipa Lidl s-o văd pentru prima oară, mi s-a facut pielea de găină pe mâini. Mă uitam la tipul ăsta, la Marian, care este de fapt un om în toată firea, cum s-a transfigurat tot și s-a transformat instant într-un băiețel bucuros și emoționat care și-a văzut visul cu ochii. Și mă gândeam că așa trebuie să fie și astea-s lucrurile care contează și care trebuie sa se intâmple în locul unde lucrezi, ca să ai puterea să dai înainte.

Continuarea

1,910 cititori

Știi cum e când ți se îndeplinește o dorință?

Pe vremuri, când sufeream aprig pentru fotbal, mi-aș fi donat un rinichi ca să asist și eu de la fața locului la o finală de Champions League. Să fiu acolo, pe stadion, să simt pulsul echipelor, să strig, să cânt, să mă bucur. Nu știu cum vi se pare dorința asta vouă, dar pentru mine era unul dintre cele mai frumoase visuri.

Și nu mă luați cu “cine te oprea să te duci?”, că nu știți despre ce vorbiți. Costul unei astfel de deplasări se duce peste mia de euro chiar dacă ești foarte organizat și știi cu un an înainte că vrei s-o faci. Dar știi? Știi că îți dorești, nu și dacă o s-o poți face. Iar dacă lași totul pe ultima sută de metri, sky is the limit. În preajma unui astfel de eveniment toate prețurile sar în aer. Cazări, avioane, toate se scumpesc de câteva ori. În plus, există o foarte mare probabilitate să nu poți face rost de bilet la meci. Așa că degeaba ai platit tu hotel și avion cu opt luni inainte. Continuarea

4,426 cititori

Când Universul conspiră, surprizele se țin lanț!

 

Visul meu bloggeristic este să am vreo cinci-zece articole deja scrise, pe care să le țin în draft și pe care să le public când sunt în criză de timp sau în pană de subiecte ori inspirație. Cred ca o sa rămână sub formă de vis multă vreme de-aici înainte. În realitate, lucrurile stau cu totul și cu totul altfel. Mai precis, ajung seara acasă, mă întreb vreo oră despre ce să scriu, altă oră fac research pe net după subiecte, în cele din urmă mă apuc de scris și de-aici încolo Dumnezeu cu mila pentru ora când reușesc să termin și să mă bag în pat. Continuarea

40,795 cititori

Nu contează ce faci, contează cum faci!

Io, pentru că sunt o putoare patentată, frecventez doar cele două sau trei supermarket-uri care se află în aria mea de dat cu piatra. Adicătelea nu mă deplasez mai mult decât pot arunca un bolovan cu mâna dreaptă.

Aseară, am fost la ăla de lângă casă. Și m-am distrat binișor, deși nu ăsta era scopul pentru care mă dusesem acolo. Cred.

Pusesem produsele pe bandă, când am considerat că e cazul să fac o glumă (știți, așa sunt io, mai glumeț, am impresia că lumea e scena mea de stand-up comedy) și am zis foarte serios:

Continuarea

45,882 cititori

Într-o lume ideală, taximetriștii nesimțiți ar munci la câmp

Într-o lume ideală, m-aș putea plimba într-o sâmbătă noaptea, pe la ora 1.00, pe Bulevardul Basarabia și n-ar fi nicio problemă să întreb un taximetrist burtos de la Meridian “sunteți liber?”, fără că respectivul să se uite dezgustat la mine și să mă chestioneze în scârbă: “da’ unde mergi?”.

Într-o lume ideală, când ar fi auzit răspunsul meu politicos, “la Budapesta”, același taximetrist burtos de la Meridian, ar fi spus “poftiți, vă rog”. N-a fost să fie. În lumea în care trăim noi, gagiul mi-a comunicat grețos și sictirit: “nu merg”.
Continuarea

3,084 cititori

Posta Romana ne face…”posta”

Nu cunosc institutie sau societate comerciala care sa asigure servicii mai proaste decat Posta Romana. Si nici angajati mai odiosi. Tanti-ile alea de la Posta, efectiv ma ingrozesc. Este un fel de Triunghiul Bermudelor, in orice oficiu postal te abati. Doar ca nu dispar persoane sau lucruri (desi, despre lucruri nu stiu ce sa spun, mai astept si acum niste carti comandate de vreo doi ani!!!). In schimb iti dispare timpul. Oricat ai avea la dispozitie, au grija angajatii postei, sa-l faca sa para prea putin. Si asta in ciuda faptului ca sunt o armata. De multe ori sunt mai multi decat clientii. Degeaba, toti sunt “foarte ocupati”.

mihai_vasilescu_posta

sursa foto

Nu a fost data in care sa intru la posta si sa nu ma cert cu aia, desi va jur, ca ma duceam acolo fara nici cea mai mica intentie de  scandal. Continuarea