Pe vremea când lucram în vânzări, ce mă scotea cel mai tare din minți era modul în care conducerea firmei ăleia făcea pipilică pe noi în perioada asta. Mă enerva de moarte că practicau un fel de șantaj emoțional, nu aflam dacă ne dau vreo primă până fix în ajunul Crăciunului. Totul era ținut într-o […]
Hai să vă povestesc ceva. Am lucrat foarte mulți ani într-o firmă în care programul de lucru era 9.00 – 18.00. Indiferent ce fișă a postului aveai, dacă nu erai la întâlnire cu vreun client (sau dacă nu pățeai ceva, dar n-o să vorbim acum despre excepții), pentru absolut toata lumea era obligatorie prezența în […]
N-aș fi crezut, dar textul meu despre cât de neplăcut e să aștepți 45 de minute pentru un bol de cereale cu lapte a umflat tărâța în patronii sau angajatorii din restaurante, cârciumi și alte localuri. Mă rog, nu chiar în toți, doar în cei care s-au simțit cu musca pe căciulă. Prin urmare, simțindu-se […]
Text scris de Elena. Am schimbat de curând angajatorul. Pentru că vreau să-mi măresc echipa și să pornesc de la zero, o să las aici tipologiile de angajați care mi-au trecut prin fața ochilor în ultimii ani. Mulți ani. Poate o sa vă recunoașteti colegii. 1. Lingăul – Pentru el, fișa postului pe care îl […]
Mereu am fost de părere că bărbații sunt mai tari pe psihic și femeile pe fizic. Ca să mă înțelgeti mai clar, voiam să zic că dacă bărbații ar naște, n-ai putea să mergi pe stradă de urlete de durere și suferință, în timp ce fetele sunt în stare să lăcrimeze duios și când văd […]
V-am tot povestit pe aici cum s-a transformat o seară cu o glumă, făcută la casa de marcat, într-o adevărată campanie a surprizelor. Și vă promiteam că vor continua. A sosit momentul să mă țin de cuvânt. Dar voiam să vă spun că surpriza de azi este de departe preferata mea. Când m-au chemat cei […]
Pe vremuri, când sufeream aprig pentru fotbal, mi-aș fi donat un rinichi ca să asist și eu de la fața locului la o finală de Champions League. Să fiu acolo, pe stadion, să simt pulsul echipelor, să strig, să cânt, să mă bucur. Nu știu cum vi se pare dorința asta vouă, dar pentru mine […]
Visul meu bloggeristic este să am vreo cinci-zece articole deja scrise, pe care să le țin în draft și pe care să le public când sunt în criză de timp sau în pană de subiecte ori inspirație. Cred ca o sa rămână sub formă de vis multă vreme de-aici înainte. În realitate, lucrurile stau […]
Io, pentru că sunt o putoare patentată, frecventez doar cele două sau trei supermarket-uri care se află în aria mea de dat cu piatra. Adicătelea nu mă deplasez mai mult decât pot arunca un bolovan cu mâna dreaptă. Aseară, am fost la ăla de lângă casă. Și m-am distrat binișor, deși nu ăsta era scopul […]
Într-o lume ideală, m-aș putea plimba într-o sâmbătă noaptea, pe la ora 1.00, pe Bulevardul Basarabia și n-ar fi nicio problemă să întreb un taximetrist burtos de la Meridian „sunteți liber?”, fără că respectivul să se uite dezgustat la mine și să mă chestioneze în scârbă: „da’ unde mergi?”. Într-o lume ideală, când ar fi auzit răspunsul […]
Nu cunosc institutie sau societate comerciala care sa asigure servicii mai proaste decat Posta Romana. Si nici angajati mai odiosi. Tanti-ile alea de la Posta, efectiv ma ingrozesc. Este un fel de Triunghiul Bermudelor, in orice oficiu postal te abati. Doar ca nu dispar persoane sau lucruri (desi, despre lucruri nu stiu ce sa spun, […]
