Într-o lume ideală, m-aș putea plimba într-o sâmbătă noaptea, pe la ora 1.00, pe Bulevardul Basarabia și n-ar fi nicio problemă să întreb un taximetrist burtos de la Meridian “sunteți liber?”, fără că respectivul să se uite dezgustat la mine și să mă chestioneze în scârbă: “da’ unde mergi?”.

Într-o lume ideală, când ar fi auzit răspunsul meu politicos, “la Budapesta”, același taximetrist burtos de la Meridian, ar fi spus “poftiți, vă rog”. N-a fost să fie. În lumea în care trăim noi, gagiul mi-a comunicat grețos și sictirit: “nu merg”.

Într-o lume ideală, când mi-am manifestat, din nou politicos, curiozitatea dacă legea nu cumva le interzice taximetriștilor să refuze curse, mai ales când sunt staționați cu lumina verde pentru  “liber” aprinsă, același taximetrist burtos, de la Meridian, nu mi-ar fi răspuns “n-am, bă, chef, dă-i drumu’ de aici”.

Într-o lume ideală, atunci când taximetristul burtos de la Meridan mi-a spus drăgăstos “pleacă, în pula mea că te bat, să moară mama”, ar fi trebuit să zâmbesc șăgalnic și să-l invit la un ceai de ghimbir, pentru o reconciliere pașnică și absolut amiabilă, nu să răspund cu “pe cine pula mea bați tu, handicapatule?”. Gest pe care îl regret și mă căiesc. Pentru că omul chiar nu prezenta niciun handicap vizibil, iar cel la creier nu era sesizabil cu ochiul liber.

Într-o lume ideală, cele două echipaje de poliție care au asistat la toată faza, de la o distanță care le permitea să audă absolut tot, n-ar fi stat să facă biluțe de muci și ar fi intervenit încă de când taximetristul burtos de la Meridian a început să se comporte agresiv, absolut nejustificat.

Într-o lume ideală, dispecera de la Taxi Meridian nu s-ar fi pișat pe mine când am sunat și i-am comunicat indicativul șoferului agresiv și burtos care, pe lângă că a refuzat cursa, și-a manifestat și intenția de a face sex cu mine și cu mama. Lucru care n-ar fi fost cel mai rău din lume, că nu mă bag peste preferințele sexuale ale oamenilor, dar dacă la mine n-ar fi avut șanse (măcar din cauza gradului de obezitate ridicat de care suferea), știu sigur-sigur că nici mama nu prea halește pitecantropi cu creierul cât nuca.

Într-o lume ideală, taximetristul burtos de la Meridian, al cărui indicativ se află în imaginea de mai jos, ar munci în agricultură sau într-un domeniu în care nu ar avea voie sub nicio formă să interacționeze cu vreun alt reprezentant al speciei umane.

Într-o lume ideală, o companie precum Taxi Meridian, cu angajați nesimțiți și agresivi, cu mașini care arată de parcă sunt la ultima cursă înainte de casare, ar avea un faliment scurt, eficient și fără convulsii.

În lumea mea ideală, mi-am chemat un Uber și am plecat de acolo în timp ce taximetristul burtos de la Meridian încă dădea cu subsemnatul la echipajul de poliție care terminase cu biluțele de muci și acum simula “siguranță și încredere”.

Iar eu, personal, mă voi mai urca într-o mașină a celor de la Meridian doar sub amenințarea cu arma. Altfel, nu voi mai face asta nici dac-ar fi să merg pe jos o jumătate de București, noaptea pe ger de crapă pietrele și urmărit de o armată de câini turbați dornici să mă deguste la cină.

P.S. Profit de ocazie ca să vă rog să lăsați aici dacă aveți întâmplări mai “deosebite” cu taximetriști. Deși ar fi recomandat, nu e musai să fie de la Meridian. Ah, și nu țin să fie neapărat chestii negative. Băgați  și d-alea bune, dacă e cazul.

P.P.S. Sunt absolut fascinat de modul în care o grămadă de “macho” care suferă de obezitate morbidă au impresia că burta imensă și șuncile revărsate sunt un fel de mușchi care le conferă puteri înzecite și prin urmare se cred iron-man, când ei gâfâie și dacă trag o bășină mai tare.

mihai_vasilescu_taxi_meridian