După o vară întreagă în care nu mi-a ars să mă uit la mai nimic, am început toamna în forță. Așa că m-am gândit să vă las câte ceva pentru weekend.

👉 Fauda – serial, Netflix

Știu c-o să-mi iau valuri de hate pentru ce-o să zic acum, dar n-am ce să fac dacă fix asta gândesc. Iar problema e c-o gândesc din postura de fanul numărul unu al Fauda.

Am mai zis pe-aici că pentru mine Fauda este unul dintre acele seriale pentru care dacă ar fi posibil mi-aș șterge din creier că l-am văzut, doar ca să mă pot uita la el iar și iar și iar, la infinit, ca și cum ar fi prima oară.

Doar că, indiferent de câte ori l-aș vedea ca și cum ar fi prima oară, concluzia ar fi de fiecare dată aceeași: sezonul 5 este de departe cel mai slab. Este atât de slab încât îți dă impresia c-a fost făcut la repezeală, doar ca să scoată ceva.

Cu excepția episoadelor 7 și 8 care într-adevăr fac să ți se strângă carnea pe tot corpul pentru că ambele sunt o redare brutală și violentă a atacurilor din 7 octombrie 2023, restul sezonului 5 este slab, pe alocuri chiar spre penibil.

Da, cele două episoade, 7 și 8, sunt extrem de dure și bazate pe ce s-a întâmplat în realitate, dar ele sunt cumva separat de restul poveștii, De altfel, până și producătorii precizează că pot fi sărite de către cei care nu suportă violența, fără să piardă în niciun fel firul serialului.

Doar că firul serialului este foarte slab și neconvingător.

Îmi pare rău să spun asta tocmai eu care am văzut Fauda de patru ori până acum, pentru că de fiecare dată când se lansa câte un sezon nou îl revedeam pe tot, de la sezonul 1, episodul 1, dar așa stau lucrurile.

Vă pot lăsa aici multe lucruri care m-au dezamăgit, dar urăsc să dau spoilere. O să spun doar atât: după ce timp de patru sezoane mi-ar arătat cât de dificil e să reușești să infiltrezi oameni în structurile Hamas sau Hezbollah, vii acum să-mi arăți cum reușește o infiltrare făcută cât ai bate din palme, pe stradă? Îmi pare rău, dar n-am putut să cred așa ceva.

Mai sunt multe amănunte care nu m-au convins și altele pe care nu le-am crezut, printre ele incluzând-o și pe Mélanie Laurent. Oricât de mult îmi place, ca femeie și ca actriță, și-mi place, n-am crezut-o deloc în rolul ăsta. Nu mă refer la modul în care joacă, femeia e impecabilă, mă refer la povestea în sine pe care o joacă. Nu pot să vă spun de ce, c-ar însemna să vă povestesc tot sezonul 5.

Pe scurt, dacă nu era vorba despre Fauda, dacă era orice alt serial, opream sezonul 5 încă de pe la episodul doi. Așa am stat să-l duc până la final.

Iar acum o să spun ceva ce nu credeam că voi spune vreodată. Dacă e să apară si un sezon 6 la fel de slab, prefer să nu mai apară. Lasă să rămână așa, pot să mă împac cu gândul că după 3 sezoane excepționale, a urmat un al patrulea decent și un al cincilea slab. Dar să mai duc încă un sezon făcut pe genunchi ar fi prea mult pentru mine.

👉 Lioness – serial, SkyShowtime

Sezonul 3 din Lioness este una dintre cele mai mari surprize pe care le-am avut vreodată în materie de seriale. Imediat vă explic.

Sezonul 1 fost bun, m-am uitat cu plăcere. Acțiunea ok, spioni, CIA, tot ce trebuie. Plus Zoe Saldaña, adică una dintre cele mai frumoase femei din Calea Lactee.

Sezonul 2 a fost deplorabil. Cu Zoe Saldaña cu tot, extrem de slab a fost. L-am dus extrem de greu până la final.

De-aia nu doar ca nu aveam niciun fel de așteptări când am văzut că a apărut sezonul 3, dar nici nu aveam vreun gând să-l văd. Un minimum de logică îmi spunea că după un sezon 2 extrem de slab nu are cum să urmeze decât ceva dezastruos.

Și nici că m-aș fi uitat vreodată dacă nu-mi comentați câțiva pe aici că sezonul 3 din Lioness e foarte bun, e altceva. Treabă pentru care vă mulțumesc.

Da, prieteni, absolut surprinzător, dar sezonul 3 este altceva. Mi-a plăcut mult mai mult și decât primul sezon.

Ok, e un pic tras de păr, dar până la urmă vorbim despre ficțiune, e normal să fie și exagerări. Dacă poți să accepți că Superman dă timpul înapoi zburând în jurul Pământului, în timp ce poartă chiloți roșii peste costumul albastru, cu siguranță o să poți să te uiți liniștit și la Lioness.

Am murit un pic pe interior când am văzut-o pe Zoe Saldaña alergând ca o căprioară pe-acolo după ce-i tăiaseră unii degetul mic de la picior, în timp ce eu mă plâng jumătate de zi când mă lovesc cu degetul mic în colțul patului, dar, na, eu nici nu sunt vreun Lion(ess).

Pe scurt, vă recomand sezonul 3 din Lioness. E cu totul altceva decât primele două și mult peste ambele.

👉 The Occupant – film, Netflix

N-aveți idee cât de bun poate să fie filmul ăsta. „Hogar” este titlul original, pentru că, da, este un film spaniol, unul dintre cele care nu se duce spre telenovelă, dimpotrivă.

E posibil ca mulți dintre voi să-l fi văzut deja, că e lansat în 2020 și are deja niște ani de când e pe Netflix, dar dacă n-ați făcut-o încă, vă spun cu mâna pe inimă că puteți să-i dați play cu prima ocazie când aveți libere o oră și 43 de minute.

E bine scris, impecabil jucat, acțiunea perfect construită. Ba chiar, dacă era după mine, mi-aș fi dorit-o un pic mai lentă, în sensul că în loc de lung-metraj, ar fi fost perfectă o mini-serie de 4-5 episoade.

Nu vreau să vă dau niciun spoiler, o să vă las despre el doar sinopsisul pe care oricum îl puteți găsi peste tot:

„Un director de publicitate plin de succes își pierde slujba și nu-și mai poate permite apartamentul de lux din Barcelona. E nevoit să se mute într-un apartament modest.

Încă având cheile vechii locuințe, el devine obsedat de noua familie care s-a mutat acolo. Ceea ce începe ca o curiozitate melancolică se transformă treptat într-un plan sinistru de manipulare și infiltrare”.

Atât vă mai spun, uitați-vă la The Occupant.

👉 3 zile în septembrie – film românesc, cinematografe

Am zis ieri ce era de zis, dar am lăsat și aici ca să-l luați în considerare pentru weekend.

👉 The Undeclared War – serial, SkyShowtime

Am descoperit serialul ăsta din pură întâmplare. N-am văzut niciodată pe nimeni să vorbească despre el, n-am citit vreo recenzie, habar nu am ce m-a făcut să-i dau play. După care nici că l-am mai putut opri până n-am terminat cele două sezoane.

Nu doar că vi-l recomand, trebuie să-l vedeți. O să înțelegeți perfect cum funcționează toată mașinăria rusească de manipulat opinia publică din Occident, prin conturi false sau ferme de trolli și boți. Vă spun, există momente în care rămâi cu gura căscată.

Bine, dacă ar fi după mine l-aș face obligatoriu de vizionat pentru suveraniști, dar mai mult ca sigur ar fi pierdere de vreme, pentru că nu-i duce capul să înțeleagă ce văd.

Uitați-vă la The Undeclared War, o să-mi mulțumiți.

👉 Unabomber – film, Netflix

Probabil c-ați auzit toți despre dementul care timp de 17 ani a trimis bombe prin poștă, de ajunseseră americanii să nu mai deschidă colete de frică să nu sară în aer.

Atacurile lui au dus la trei morți și 24 de răniți (mulți dintre ei mutilați pe viață), din 1978 până 1995. Până la urmă l-au prins, după ceea ce s-a dovedit a fi cea mai îndelungată anchetă de terorism intern din istoria FBI.

Cu toate eforturile, cu toate bugetele alocate, cu toată tehnologia, există mari șanse să nu-l fi prins nici în ziua de azi dacă nu-l dădea în gât fix frate-său.

Ei bine, despre toate astea este „Unabomber”, dar mai are în plus și povestea lui Ted Kaczynski, matematicianul genial care, la un moment dat, a decis că societatea modernă și tehnologia sunt răul absolut, s-a mutat într-o cabană în pădure și a început să trimită bombe prin poștă.

Filmul merge mult și în tinerețea lui Ted, când ajunge la Harvard la doar 16 ani și participă la niște experimente psihologice coordonate de profesorul Henry Murray. Experimentele au existat în realitate și sună suficient de sinistru și fără ajutorul Hollywoodului: omul își expunea convingerile, după care era atacat psihologic fix acolo unde îl durea mai tare.

Faze e că relația personală dintre cei doi, Kaczynski și Murray, este mult umflată pentru film. Da, da, am stat să fac research pe subiect și mi s-a confirmat că s-a băgat material la greu ca să fie bine pentru acțiunea filmului. Ce-i drept, nu e ceva deranjant, așa că n-au făcut rău ce-au făcut.

E interesant că nu ți-l arată pe Kaczynski doar ca pe un dement care construia bombe în pădure, îți arată și omul foarte inteligent din spate, cu niște idei despre tehnologie și societate care ar putea să sune neliniștitor de actual. După care îți amintești că le trimitea bombe oamenilor prin poștă și revii rapid cu picioarele pe pământ. O fi fost el inteligent, dar tot un psihopat era.

Zic că merită să-l vedeți, dar și ăsta ar fi meritat să fie măcar o mini-serie, material ar fi fost berechet. Tinerețea lui, experimentele de la Harvard, izolarea, ancheta FBI și felul în care ajunge de la copil minune la Unabomber, era cu ce, dar nu s-a vrut.