Ce-o să vedeți mai jos mi-a venit pe email, duminică după-amiază, de la una dintre cititoarele acestui blog. M-a rugat un singur lucru, dacă public să nu-i dezvălui numele real. O rugăminte foarte simplu de înțeles dacă citiți ce mi-a trimis.
Să știți că am și eu, la rândul meu, o rugăminte la voi: să nu vă apucați să-i dați în cap. Este, de altfel, rugămintea pe care v-o adresez de fiecare dată când primesc câte o poveste din asta prin care cel ce o trimite se expune complet.
Dacă aveți un cuvânt bun sau un sfat, sunteți invitații mei, dacă nu, am să vă rog să vă abțineți. Ultimul lucru pe care și-l dorește femeia asta e să vină cineva să-i bage degetele în ochi ca să-i explice ce-a făcut greșit. Teorie știm cu toții, cu practica e mai greu.
Dacă nu înțelegeți de ce vă rog asta, faceți vă rog următorul exercițiu de imaginație. Luați cea mai urâtă poveste din viața voastră, una care să vă expună cele mai intime trăiri, și gândiți-vă cam ce-ați simți dacă ar afla-o câteva mii de oameni care ar începe să vă judece și să vă înfiereze.
…
Îți scriu aceste rânduri poate ca răspuns la postarea cu femeile care se transformă în servitoare, poate la alta mai veche, cu viața alături de cineva care te-a înșelat.
Sunt și una și alta. De ce? Cum am ajuns aici? Din disperare. Din disperarea că nu voi cunoaște pe cineva mai bun, din convingerea că toți bărbații sunt la fel (și nu sunt, eu așa sper), din frica de singurătate. De parcă n-am fi toți singuri, dar, în scurtul timp petrecut în acest univers, putem găsi frumusețe și ceva foarte asemănător iubirii. Eu n-am găsit ultima parte, dar am găsit un infinit în iubirea pentru copilul meu.
Să încep:
Am crezut că am găsit iubirea alături de un ipochimen acum mulți ani. Ne-am mutat împreună la scurt timp după ce ne-am cunoscut, prima greșeală. I-am dat tot ce câștigam, deși stăteam în casa mea, a doua greșeală. Ne-am cumpărat apartament cu banii părinților mei, altă greșeală. I-am dat economiile mele să facă școala de șoferi, să cumpere mașină, am apelat la relații (România, deh!) pentru tot felul de acte etc.
Totul ca să mă vadă, să aprecieze ce „bucățică” avea. Eram și arogantă, îmi ziceam mie însămi că sunt iubita „trofeu”. Timpul și infidelitatea mi-au arătat că eram doar sacul de gunoi. Îl luam de pe WC când adormea acolo, mort de beat, îl băgam în duș, îi spălam rănile după ce cădea în tufișuri, îi dădeam cu creme fiindcă era tot timpul iritat. Între picioare. De la curvele cu care umbla, dar pe atunci nu știam.
Îl compătimeam și mai că nu-i spălam picioarele. Eu și Maria Magdalena, nu? Numai că eu sufeream de complexul inadecvării. Iar el nu era vreun Iisus, ci doar un puțoi care își ura mama, surorile, frații, tatăl. Dar nu vedeam nici asta, închideam ochii. Ce naiba, neiubire vedeam peste tot, credeam că asta e norma.
Toate weekendurile și toate concediile erau chin. Îi era o scârbă de mine că de-abia putea să o mascheze. Mă micșoram și mă tăiam singură să fiu pe placul lui… și știam! Dar citeam, mă îngropam în cărți, mușcam din perne și din hainele second-hand pe care mi le luam, ca să nu simt.
Duceam copilul la grădiniță, la școală, îl luam de acolo, stăteam cu el în parc cu orele ca să nu fiu cu el. Îl lăsam să fie liber, să se joace pe internet, să iasă cu băieții la bere… Îmi spuneam că sunt ok. Sunt nevasta trofeu, care înțelege. Ce de minciuni îmi mai spuneam ca să supraviețuiesc!
Ne-am mutat în Austria. Nu aș fi vrut, copilul era bine la școală, făcea un sport, citea, aveam o relație bună. Numai că soțul nu era bine. O amantă i-a dat papucii fiindcă fetița ei suferise un accident și, pocăită fiind, îi era teamă că era pedeapsa lui Dumnezeu. A plecat primul în Austria, apoi ne-a luat și pe noi. S-a dezlănțuit iadul.
Chiar m-am gândit, în prima zi când m-am dus la același loc de muncă cu el, că ar putea să scrie inscripția „Lăsați orice speranță, voi cei care intrați aici!”. Era și la subsol. Am râs atunci și apoi am plâns până când am amorțit. Am început să mă mint că sunt la adunat de trufe, de perle, de orice rar. Numai să rezist. Aveam dragostea copilului și a soțului meu. Era suficient. Dar mă mințeam, eram pricepută la asta.
Soțul avea deja amantă, o femeie căsătorită, care mai avea doi amanți, simultan. Toți râdeau, toți știau. În afară de mine, desigur. Soțul știa și el, dar era de acord, era obsedat de ea și accepta asta. Citise undeva de dragostea necondiționată și credea că a întâlnit-o, așa că accepta ce îi făcea amanta.
Între timp, știind că nu știu limba germană și că sunt la cheremul lui, mă călca în picioare, mă umilea, se pișa pe mine, era norma. Norma și pentru mine.
Apoi a venit acest episod: a cumpărat o mașină foarte scumpă, cu ajutorul meu, desigur. Trebuia însă să impresioneze amanta, cu ce să-i ia ochii? Care i se măreau când făceau sex, cum mi-a zis când am descoperit? Făceau sex la noi acasă, când eu eram la lucru, copilul la școală, soțul ei pe traseu…
Era foarte mândră de ea, cum să nu i se mărească pupila, căprioara? Avea trei amanți, avea soț, era aproape șefă la lucru, nu era bazată? Spre deosebire de mine, care plângeam tot timpul? Soțului îi era rușine cu mine, mi-a zis, aveam 3 kilograme în plus. Rușinea de a fi amantul numărul 3 al târfei nr. 1 nu se punea. Era vina mea, nu?
Și mi-a spus că nu m-a iubit niciodată, că a stat cu mine doar pentru confort, pentru banii pe care i-am dat, pentru că eram mama copilului declarat. Mai avea și alții, dar nu putea să spună nimic. Nu știu cum am trăit. Am supraviețuit. Nu trăiam.
Aveam grijă să nu simtă copilul nimic, să îi fie bine, să aibă dragoste. Zilnic mă gândeam cum ar fi să treacă trenul peste mine. Nu aș mai simți nimic. Dar copilul meu ar suferi. Mama, frații, un om sau altul. Și mai trecea o zi.
Nu s-a terminat aici. E mult de spus, dar e bine acum, Mihai. Numai că doare foarte tare. O să revin cu continuarea, vreau să știe cei prinși în relații abuzive că se poate. Doare rău, dar se poate.
A trebuit să îmi asum că nu vine nimeni să mă salveze, că eu sunt responsabilă pentru viitorul copilului meu. Că voi mai sângera, dar nu am pierdut tot. Ba poate chiar am câștigat. Sau chiar am făcut-o.
Nu îmi da numele adevărat dacă postezi asta. Spune-mi Maia. Maia Copăceanu. Poate scriu o carte despre durerea asta. Toate-s vechi și nouă toate… vorba poetului.


Nu se poate judeca. Cine judeca, sa isi vada de drum
Pina nu gasesti puterea interioara sa rupi toxicul, ti se poate spune orice, nu poti fi salvat.
Astept cu extrem de mult interes urmarea. Da’ stii cum? Fiarta.
Pina atunci, pot spune doar ca sint mindra de femeia care a rupt cercul vicios si lanturile. Si ma simt onorata de sinceritatea celor scrise. Nu scrii asa sincer decit daca ai incredere ca vei fi inteleasa. Chiar si sub pseudonim, doare.
Comentariu beton!109
Normal că doare, că doar tot tu ești în spatele pseudonimului.
Nella, i-am trimis lui Mihai și continuarea. Da, am găsit putere tot în mine deși credeam că nu mai e nimic acolo.
Mulțumesc!
Comentariu beton!75
Ba acolo e, Maia
Cred ca rolul psihologului trebuie sa fie in primul rind ajutorul de a constientiza ca tot in tine trebuie sa cauti
Fat Frumos calare pe cal alb e in noi, nu in extern. Fie ca il imbracam in parinti, frati, prieteni – nu, salvatorii sint in noi. Iar Zmeul Zmeilor e frica. Nesiguranta.
Pare confortabil sa comentez, te asigur ca nu e chiar asa. Am propriii mei zmei.
Comentariu beton!15
Doar iti tin pumnii stransi tare, sa iesi din nenorocirea asta, tu si copilul tau!!
Nu dispera niciodata, se poate.
Comentariu beton!36
Mulțumesc! Contează mult orice gând bun!
Mie mi s-a strans inima citind si recunosc ca as vrea sa inteleg ce avea omul atat de deosebit de reusea sa te tina langa el.
Astept cu nerabdare continuarea, sa vad ce ti-a dat putere sa pleci.
Comentariu beton!37
Ce e mai trist e ca de cele mai multe ori, indivizii de genul ăsta NU AU NIMIC deosebit. Au doar bafta de a pune mana pe o femeie responsabila si conștiincioasa, care face tot ce poate, si tot ce stie ca sa fie bine.
Comentariu beton!62
Mulțumesc, Camelia! I-am trimis lui Mihai continuarea, poate o s-o posteze. Aș scrie eu mai mult acum fiecăruia, toate gândurile bune m-au emoționat dar dar trebuie să am grijă de cineva.
Comentariu beton!11
Durerea o sa treaca. Greu, dar trece. Sau, macar se ascunde intr-un coltisor de suflet pana uiti de ea.
Important e ca ai gasit puterea sa te desprinzi. Ca ai ales bunastarea copilului care, mai devreme sau mai tarziu, ar fi inteles ca e ceva foarte putred intre mama si tata.
I´ve been there, I´ve done that. Nu chiar la acelasi nivel, dar, ca si tine, am gasit puterea sa ma desprind, sa merg mai departe, sa-mi cresc copilul si sa ma intreb, ani la rand, daca nu puteam sa fac altfel.
Am trecut si prin faza „toti barbatii sunt porci”. Am descoperit ca nu e asa.
Mult curaj si multa putere sa mergi mai departe si, mai ales, sa lasi cosmarul in urma!
Comentariu beton!38
Mulțumesc, Ruxandra! Da, am găsit puterea asta dar mai sunt clipe în care mă întreb cum voi supraviețui. Știu că am făcut bine.
Nu știu ce ar putea fi de judecat! Vreau doar s-o felicit pentru că a avut curajul să scrie și că poate ajuta și alte femei prinse în relații toxice.
Comentariu beton!36
Mulțumesc, Anel! Pentru asta am scris, știu că sunt multe femei în astfel de relații dar nu postează, e greu să admită, că viața lor nu e așa cum au crezut, sau poate chiar nu au speranță sau nu au nimic în care să creadă. Poate fac ca mine, dacă nu te gândești prea mult la asta, poate nu e nimic grav sau toxic.
Maia, e cumplit ceea ce ai trăit. Te felicit pentru puterea de a te rupe de acea viață. Aștept și eu continuarea. Un gând bun din partea mea!
Comentariu beton!20
Mulțumesc, Camelia! Gânduri bune și din partea mea!
„ba poate chiar am câștigat”. Nu, cu siguranță ai câștigat din momentul când ai ales să spui stop. Baftă în continuare
Comentariu beton!23
Mulțumesc! Chiar așa mă simt acum, în cea mai mare parte a timpului. O câștigătoare.
Până la un punct am trăit aproximativ, știi că abia după aproape 30 de ani am reușit să îmi recapăt casa mea de dinainte de a-l cunoaște?! Ne-am separat la aproape trei ani după ce s-a născut primul copil (eu am făcut doi, dar copiii ăștia au fost salvarea mea) și apoi calvarul a luat diverse forme, după majoratul copiilor ne-am liniștit relativ și acum de doi ani aproximativ chiar a dispărut. Suntem prea multe cele care trăim iadul într-o relație, acum ar mai fi ceva ajutor dar nu suficient pentru ca tinerele să nu mai treacă prin asemenea experiențe. Îți țin pumnii să fii bine, bani și case facem, bunăstarea noastră mintală e greu de păstrat. ❤️
Comentariu beton!43
Narcisistii astia ar merita sa fie arsi pe rug. Ei se hranesc exact cu suferinta pe care o provoca victimelor, prin manipulare la nivel de arta.
Nu poti sa dresezi un sarpe, singura sansa ca sa scapi e fuga… si sa nu te mai gaseasca.
Mulțumesc, Adnana! Ai mare dreptate, ca bunăstarea noastră mintală nu e nimic. Plus că asta transmitem copiilor noștri. Ceea ce nu vrem, vrem să se rupă lanțul acesta.
Pentru unii dintre noi e atât de simplu să tăiem, să rupem răul. Pentru alții, mecaismul ăsta e atât de complicat și atât de lent, că le ia ani întregi să ajungă la fapte. Uneori, o viață. Nu judecăm, firește. E ca și cum ai certa melcul că nu se grăbește.
Comentariu beton!28
Exact! Mie mi-a luat 18 ani. Am reușit să scap la 47 de ani iar după câțiva ani am făcut în această ordine: în 2021 pancreatită, in 2022 cancer la sân, in 2023 AVC și aș mai adăuga câteva diagnostice.
Comentariu beton!12
Da, CAT, așa este. Mulțumesc!
Ca barbat niciodata nu o sa inteleg ce va face sa stati alaturi de un astfel de om, cu atat mai mult cu cat din ce scrieti inteleg ca stiati care este situatia si ati tolerat-o ceva ani. Este adevarat ca am vazut astfel de situatii abuzive si invers, desi de regula se vorbeste mai putin de barbati prinsi in astfel de situatii, dar nedumerirea mea este aceeasi, ce te face sa continui cu relatia, mai ales daca stii si ca te insala?
Comentariu beton!17
No offence, dar nu vei putea sa înțelegi niciodata, pentru ca ești „outside the box”. Eu am fost înăuntru, si stiu exact cum e.
Pt OP: nu mai lăsa pe nimeni sa-ti spună ca nu esti suficient de buna, ca nu stii sau nu meriți. Ești foarte tare, si trebuie sa-ti dai voie sa te ridici si sa crești, ca om. Si gandeste-te ca cea mai importanta persoana din viata ta esti tu însăți, pentru ca tu trebuie sa fii bine, ca sa poata fi bine si copilul tau.
Comentariu beton!31
Nu are nimic deosebit. Dar eu am ales să-l văd deosebit. Mă și durea să îmi spun și să îmi recunosc că am greșit. Am greșit, sper să-i fie bine și să mă lase în pace.
Comentariu beton!28
NU ma ofensez deloc, trebuie mult mai mult decat atat pentru asta, doar ca nu pot intelege institutia asta a suferintei. Cand semnele sunt acolo, tragi linie si mergi mai departe, indiferent despre ce este vorba, dar, chiar cu riscul sa imi iau ban, daca este o situatie despre care ai stiut de la bun inceput ca este in defavoarea ta si ai tolerat-o atata timp, no offence, suferinta retroactiva nu are nici un rost. Nu auta la nimic, nu rezolva nimic, nu explica nimic, doar perpetueaza o situatie fara viitor, singurul lucru care ajuta este sa intelegi care sunt cauzele care te-au dus acolo si sa le eviti. Este doar opinia mea, nu o impun nimanui.
Dar sfatul meu, bine intentionat, este sa tragi linie si sa mergi mai departe, indiferent ce varsta ai, aplicabil tututor care sunt nemultumiti de relatie. Sa tot privesti in trecut nu ajuta la nimic, sa tot suferi dupa ceva ce nu mai poti schimba iara nu ajuta si sa te tot intrebi ce ar fi fost daca este futil. Ajuta un psiholog bun care te poate lamuri care au fost cauzele pentru care ai tolerat situatia si cum ca eviti pe viitor.
Pentru ca-l iubea?
De-aia nu putea sa-l paraseasca.
Il iubea si, cu fiecare gest dragastos pe care-l facea pentru el, ea tot spera ca odata si-odata el o sa inceapa in sfarsit s-o vada cu adevarat cat de deosebita este, si cat de mult il iubeste, si asa o sa inceapa s-o iubeasca si el.
Zi dupa zi, luna dupa luna, ea-l iubea si tot spera ca el o sa se schimbe. Si asa se adancea Maia an dupa an, din ce in ce mai rau, in haul pe care l-a descris mai sus.
Comentariu beton!21
Nu avea nimic deosebit, doar o mare putere de manipulare .
Răzvan, nici nu trebuie să înțelegi neapărat, dar trebuie să ai empatie și să accepți că nu toți oamenii funcționează la fel. Iar femeile și bărbații sunt diferiți și prin felul în care sunt crescuți și condiționați să gestioneze vulnerabilitatea, relațiile și abuzul. Nu e cazul să dezbatem aici și acum subiectul, dar, ne place sau nu, diferențele astea încă există.
Când insiști cu întrebări de genul „de ce a rămas?” sau „de ce a tolerat?”, fără să iei în calcul ce a ținut-o acolo, riști să muți o parte din responsabilitate de la cel care a abuzat-o la cea care a suportat abuzul. Și, fără să-ți dai seama, ajungi să pui sub semnul întrebării alegerile victimei, în loc să te uiți la responsabilitatea celui care a abuzat-o.
Iar pentru Maia, îți doresc să ai parte de liniștea, iubirea și blândețea pe care le meriți. Să nu te mai îndoiești de tine, să nu te mai învinovățești pentru alegerile pe care le-ai făcut într-o perioadă în care probabil încercai doar să găsești o cale să mergi mai departe. Nimeni nu știe cu adevărat cât îi ia unui om să-și găsească drumul spre ieșire. 🤗
Gânduri bune și îmbrățișări, Maia. Ai trecut printr-un adevărat iad și ai avut puterea să te smulgi din marasm. Copilul tău este foarte, foarte norocos.
Să fiți sănătoși amândoi, și să aveți parte de tot binele din lume and some more. Aștept cu nerăbdare continuarea. Și sper ca neomul ăla să-și primească pedeapsa.
Comentariu beton!19
Karma is a bitch, o sa si-o ia cu siguranță. 🤷♀️ Toată șmecheria e sa nu se lase pacalita sa-l salveze cand o fi.
Comentariu beton!22
Greta, mulțumesc la fel!
@Maia ma bucur pentru tine ca ai putut sa te desprinzi din relatia toxica. Principalul este ca ai inteles unde esti, de acum ai doar de vislit in sens contrar. Probabil ca niste sedinte la psiholog ar putea sa te ajute, sa cauti in tine puterea de a te iubi si a te respecta. Ca sa nu mai poata nimeni sa faca altfel.
Te imbratisez, fii tare in continuare!
Comentariu beton!11
Mulțumesc, Anca!
Oh! Mă doare rău sufletul ptr tine și copil! 🥺Sper că ai plecat din relația asta, crede-mă, orice e mai bine decat așa! Am trecut și eu prin ceva urât, nu se compară cu situația ta. Dar când mă simt rău, îmi aduc aminte de vorbele fetei mele: „Mami, ce puternică ești, că ai lăsat în urmă tot răul. Îmi pare rău, că din cauza mea, nu ai făcut-o mai devreme.” Eliberare și chin în același timp. Din păcate copiii simt tot, mai ales când nu ești ok. Multă putere îți doresc în continuare.🤗
Comentariu beton!25
Mulțumesc, Angidumi. Multă putere doresc și eu tuturor femeilor prinse în aceste relații. Mreje, de fapt, nu sunt relații.
n-am nimic de comentat care să aducă plusvaloare cuiva; dacă tu nu vrei, nimeni nu vrea pentru tine; de ce nu vrei/poți? asta e altă mîncare, iar eu nu-s psiholog;
singurul lucru bun din povestea asta e că ai găsit puterea să scrii și așa poate află și alte persoane în situația ta că rezolvarea este să vrei…
Comentariu beton!29
ca să învețe idiotu’ idioma se uită noaptea, cu căști, la filme ușurele spaniole (vivir sin permiso- frumos rău în Galicia aia!); azi-noapte un avocat tinerel își păcălește, mituind doctorul, soția să avorteze că altfel crapă; și mi-am spus „dă-te-n…”;
ca dimineață să citesc articolul ăsta!? plus unele comentarii! dap, omul este cel mai feroce prădător!
Comentariu beton!13
Costică din Spania, mare dreptate ai. Trebuie să vrei tu. Eu. Femeile care au crezut că doar atât merită.
Mulțumesc și succes cu învățarea limbii spaniole!
Niciodată n-am priceput de ce Dumnezeu joacâ barbut cu sentimentele oamenilor. În marea majoritate a cazurilor pune fie o femeie extraordinară lângă un gunoi de om (cum e cazul descris mai sus) sau un om de milioane lângă o târfă.
Plm…👿👿👿
Comentariu beton!35
Zău că nu știu ce să îți răspund. Uneori am senzația că forța care guvernează Universul, că e Dumnezeu, sau ce o fi, e o ființă malefică căreia îi place să ne facă să suferim aiurea. Nu știu, prea multe nedreptăți, prea multe necazuri, prea multe suferințe. Nu o zic pentru că m-aș simți cumva nedreptățită, dar am stat și am tot analizat și cântărit cam tot ceea ce este în jurul meu, iar asta este concluzia la care am ajuns. Puținul bine parcă este o raritate, iar suferința și necazurile par la ordinea zilei.
Comentariu beton!16
@Juliette: ca unu’ însurat a treia oară, pe cuvântul meu că nu știu ce să-ți răspund. Întâmplarea face ca doamna mea să fie și ea o divorțată tot din cauza înșelării și abuzurilor fostului soț.
Io o văd ca pe o femeie extraordinară și nu am înțeles-o cum a stat lângă lepra aia 7 ani. „Pentru că l-am iubit” mi-a zis. 🤷
Bine, nici io nu-s mai deștept, că și io le-am iubit pe zdrențele alea. Orb am fost, orb.
Comentariu beton!22
JT, poate suntem toți orbi câteodată. Săptămâna trecută i-am spus lui Dumnezeu că e o scârbă. Ce aveam de pierdut? Dacă există, nu stă el în loc pentru insulta mea, dacă nu există, nu există.
Poate toate sunt lecții. Deși uneori îmi zic că puteam să trăiesc bine-mersi și fără lecția asta. Dar uite că m-a scos din orbecăială.
Bucurati-va ca ati reusit sa va desprindeti si sa feriti copilul de tot acest calvar! Va imbratisez si eu si va felicit pentru curajul de a face acest pas si de a povesti- e si aceasta o cale de eliberare- care poate va da curaj si altora.
Mulțumesc!
Off!
Am simțit toată durerea ta cum mă învăluie.
Am trăit câteva chestii nasoale, dar ce povestești e înfiorător.
Sper că ai reușit sa te prețuiești suficient ca sa pleci din relatia aceasta definitiv.
Mulțumesc, Florina! Nu am ajuns încă să mă prețuiesc, mai e mult până departe dar măcar pot să fac ceva pentru copilul meu acum, pentru mine, cea din viitorul nu prea îndepărtat, poate pentru o femeie care trece și ea prin aceste chinuri și înțelege că se poate să scapi.
Oare de ce stam intr-o relatie abuziva? Ne mintim la inceput, nu putem vedea adevarul. Stiu pentru ca si eu am patit asta. Poate pentru ca nu vrei sa fii singur, poate ca ai senzatia ca esti iubit sau apreciat desi nu e asa. Motive sunt multe. Cel mai important e sa gasim o cale de iesire. Uneori cineva ne intinde o mana de ajutor, alteori reusim singuri sa ne descatusam.
Maia 🤗.
Comentariu beton!13
Cea ce descrie aci,fată ăsta draga,are un nume,on psihologie.Pentru ipochimen,evident.
Știu exact despre ce vorbește și o compatimesc…..pentru anii pierduți,pentru că s -a făcut mică să în apă în cutiuta minimala a acelui om.A epuizat- o,manipulat- o și dispretuit_o,toate în același timp…..
Îi trimit o imbratisare ,și îi spun,ca e greu dar poate ieși de acolo…😢😢😢😢
Forta.
Pace.
Am citit si eu povestea ta. Nu judec decat oamenii care fac rau intentionat altor oameni. Nu e cazul aici. De fapt, toti am facut tampenii si am luat decizii proaste in viata, de acolo invatam si cred ca multe lucruri sunt inevitatbile. Ia-o ca pe un asa a fost sa fie! Mie nici nu imi vine sa cred ca ai reusit sa iesi din asta, am avut impresia ca la final o sa spui ca asta e viata ta si nu ai ce sa faci. Multe femei nu au cum sa iasa din asta, nu stiu cum si nu au mijloacele necesare. Imi pare rau ca treci prin asta, iti trimit toate gandurile bune. Suna a cliseu, dar timpul o sa le rezolve pe toate, o sa incepi sa te obisnuiesti cu noua viata, cu noile obiceiuri, trebuie doar sa nu cedezi si sa nu te intorci inapoi.
Comentariu beton!15
Am pe cineva drag prinsă (e femeie) într-o relație aemănătoare. Vreau să știi că o să dau articolul mai departe, poate ajută. Dacă ajută o să revin să spun ca să știi că ajutat, cumva, o altă femeie. Mă doare sufletul când citesc
Comentariu beton!26
Doamne ce bine ca primul comrnrariu este de bun simt si empatic. Jur daca vedeam “ nu Înțeleg de ce?” primele cuvinte ieseam si asteptam partea a doua. Eu înca aud din cand in cand de la unii membrii ai familiei, care stiu povestea mea “ nu înteleg de ce si stat 10 ani” sau “nu înteleg cum tu ….” Continuati voi ca eu le-am auzit pe toate. Spunea cineva mai sus ca se iese, eu sau autoarea suntem dovezi vii, dar nu e asa simplu cum cred cei din jur. Nu as sti sa explic corect, nu sunt psiholog, ce se petrece in mintea unei persoane abuzate dar ceva se schimba astfel iesitul dintr-o astfel de relatie e f greu.
Comentariu beton!35
Felicitări că ai reușit să rupi această relație toxică. Știi cum se spune, mai bine mai târziu decât niciodată. Din păcate copii simt când relația părinților nu este ok, chiar dacă ei nu vor recunoaște asta. Cunosc mame care au rămas în relații abuzive zicând că o fac pentru copii, iar când acești au crescut au spus că cu siguranță le-ar fi fost mai bine fără tată decât cu cel pe care l-au avut.
Este foarte ușor să judeci pe altcineva de ce nu pleacă dintr-o relație, dar încearcă să nu bagi în seamă judecățile celorlalți. Îmi închipui că e greu, dar dacă ai putut să pleci din relație, o să ai puterea și să îi ignori pe cei care te judecă.
O îmbrățișare mare pentru tine.
Comentariu beton!20
Multă putere și de acum înainte! Mă bucur că ai reușit să rupi acel cerc vicios. Nu este nimic de judecat, fiecare știe mai bine cât și cum doare, precum și cum poate face față durerii. Am fost parțial în situația ta, știu că doare și cât de greu este și după. Sper numai că ai, și că ai avut pe cine te sprijini în tot timpul ăsta!
Cutremurator ce ai scris. Putere si tarie sa ai sa te desprinzi din acest vis urat. Copilul sa fie bine dar sa nu uiti de tine, daca tu esti bine, totul va fi bine. O imbratisare si de la mine si toate gandurile bune!
Am trecut pin așa ceva, mai puțin partea cu coorvele, înlocuite de o gelozie furibunda și absolut nejustificată din partea lui. La mine venea după ani de iubire și ani de casnicie fericita, cu toate lipsurile epocii de aur. Decliccul a fost moartea tatalui sau. De atunci s-a transformat cumplit. A devenit violent și alcoolic, ma sunau necunoscuți la telefon să -l recuperez din parc, din gara, din fata bisericii. Cand m-am hotărât sa pun capăt relatiei – a facut un AVC. Nu era momentul să fug de pe corabie. Si-a revenit. Dupa un an a inceput din nou sa bea… Încă nu pot scrie mai multe nci sub rezerva pseudonimului la pseudonim.
Comentariu beton!37
Mă bucur că ai reușit să ieși din acea relație și că ești bine acum. Ești o femeie puternică că ai reușit să duci atât și să pleci în cele din urmă.
Maia, ma bucur ca ai reusit sa iesi din relatia toxica. M-am cutremurat citind ce ai scris. Te imbratisez!
Eu am un an decand am incheiat o relatie abuziva care m-a smuls din iluzie, speranta desarta si ideea ca cineva va veni sa ma salveze, asa cum spui si tu. Doare rau dar pe masura ce trece timpul iti vei da seama cat de mult ai castigat. Tu si copilul tau.
Iti tin pumnii!
Comentariu beton!14
Draga Maia, esti un om extraordinar de puternic! Dar stiu ca oamenii puternici ajung des la capătul rezistentei si atunci e super ok sa ceri ajutor. Terapia face minuni! Chiar daca nu mai esti cu el, mergi in terapie pentru a nu mai repeta experienta si pentru copilul tau. Transmitem ranile si traumele noastre si copiilor, din păcate. Te imbratisez!
Iți trebuie mult curaj ca să poți ieşi dintr-o relație toxică. Am trecut pe drumul ăsta, nu chiar la nivelul din povestea de aici, fetița mea avea aproape 3 ani când am înťeles ca nu se poate continua şi că trebuie sa fac ceva, dar in momentul in care am spus stop, cea mai grea luptă a fost cu părinții mei. Mentalitatea că ai tată la copil, că ce va zice lumea şi alte rahaturi de gen, e o greutate in plus atunci când tu ai nevoie să fi susținut de cei apropiați. Doar incăpățânarea mea de a nu mai accepta să fiu redusă la un obiect pentru care toți ceilalți iau decizii fără să ai nimic de spus, m-a făcut să rezist. Asta a fost acum 25 de ani, dar uneori tot revine sentimentul ăla de indoială, de nesiguranță, e o senzație bizară, aproape că nu pot să o descriu. Cred că rămânem cu sechele pe care le ascundem in locuri bine inchise, dar suntem in alertă pentru a nu le lăsa să reiasă si să ne dărâme. Eu mi-am reparat relația cu părintii mei, dar am căutat să-mi educ fetele să nu accepte să fie umilite, să fie independente, să-şi asculte instictul si să aibă mereu curajul să vină acasă să-şi deschidă inima sincer pentru că vor fi mereu susținute.
Comentariu beton!32
Am trecut peste tot în clipa în care copiii mei mi-au spus că lor le este mult mai bine așa netradiționali decât colegilor sau prietenilor lor ale căror familii pozează în mr. and ms. perfection. Atunci am înțeles că decizia a fost bună și tot efortul nu a fost în zadar. În public eram familia perfectă, reacția rudelor a fost incalificabilă, nu regret că mi-am luat viața înapoi chiar dacă a fost dificil dar a fost cu liniștea și siguranța de care avem nevoie să rămânem întregi la căpuț.
Comentariu beton!12
As vrea sa ii spun asa: am multe prietene, amice, cunoștințe. Am auzit multe povesti de viata, și de dragoste si „de dragoste”. Femei deștepte, frumoase, independente. Nu cred ca am vreuna care sa nu aibă o poveste dureroasa, în care a suferit ca un câine, a fost tratata îngrozitor, dar a rămas, a acceptat, a luptat. De ce? Pentru ca lucrurile astea nu țin de inteligenta, tin de suflet. Iar sufletul trebuie hrănit in permanenta. Asa ca uneori, deseori, facem lucruri care ne frustrează si parca nu le înțelegem. Sufletul este ciudat, ne cere lucruri ciudate, facem lucruri ciudate pentru el. Dar întotdeauna găsim puterea sa înfruntam ce nu e bine. Ceea ce am si citit la finalul povestii, eram sigura. Si abia aștept sa citesc si continuarea.
Sa nu încep cu subsemnata, as avea si eu niste povesti in care am acceptat lucruri care in prezent ma șochează….
Dar nu este vorba despre mine ci despre ea. Care a reușit sa se desprindă, asa cum face intr-un final orice femeie puternica. Si asta este cel mai important, cel mai frumos!
Ești bine, vei fi bine! Dacă ai trecut peste asta, vei infrunta orice. Big hug, sister! 😘
P.s: nu are nimeni ce sa spuna negativ, atat femeile cat si bărbații au momente cand se fac pres si accepta sa se calce pe ei/ele. Pana si ipochemenul a făcut asta, cu tarfa nr. 1 cu 3 amanți.
Comentariu beton!26
Matusa mea a fost ca ‘Maia ‘. Mereu ne intrebam de ce acceptă asa ceva. Când amanta cu care se si mutase el de vreo 5 ani l-a dat afară din casa, a venit cu coada intre picioare la matusi-mea care nu a vrut sa-l primească. În câteva luni a murit ca un caine din cauza depresiei (cu putin timp inainte de a împlini 70 ani). Matusa e mult mai liniștita si împăcată acum.
Comentariu beton!20
Maia, iti doresc sa fii fericita si sa-ti vezo copilul fericit. Si-ti spun ce-i tot repet fiicei mele, sa tina minte pentru viata: esti de ajuns! Nu astepta niciodata sa te confirme altii, TU esti de ajuns pentru tine. Abia apoi vine bucuria data de pretuirea altora.
Astept cu nerabdare continuarea si te indemn sa scrii tot, va fi eliberator.
Multumesc, Mihai, ca faci loc aici pentru vindecarea, atat cat se poate prin sprijin si vorbe bune, a celor care au nevoie.
Comentariu beton!13
Draga Maia. Simplul fapt ca ai pus in scris toata povestea este un pas in fata si unul mai aproape de vindecare. Si pentru asta meriti felicitari si un gand bun din partea tuturor. As vrea sa ii vad macar pe 10% care au trecut printr-un episod traumatic sa isi puna cele mai intime ganduri pe hartie si apoi sa se se expuna publicului larg (care de multe ori abia asteapta sa „judece” si sa explice ce ar face ei daca ar fi in acea situatie). Cand de fapt cel mai important lucru e doar sa iti spui povestea si sa fii mandra de tine.
Comentariu beton!12
Când citesc despre situații de genul ăsta mă gândesc că toate ni se trag de la educația primită acasă. Ca fete mereu ni s- a spus că nu trebuie să superi bărbatul, când vine băut să taci dacă vrei să nu ai scandal. El are dreptul să petreacă cu prietenii, tu dacă ieși în oraș și mergi la un bar ești c…ă . Asta ni s-a transmis din generație în generație și din această cauză, cred, ne este greu să ieșim dintr-o relație abuzivă. Îi doresc Maiei să aibă curaj și să se gândească că viața e frumoasă și nu merită să o sacrifici pentru un gunoi.
Comentariu beton!15
Doar din numarul acestor comentarii ma ingrozeste realitatea: suntem prea multe in situatia asta. De parca toti barbatii s-ar naste cu acest „dar” – de a tortura femeile de langa ei. Ce se intampla cu voi, barbatilor? De ce o faceti? E bine ca ai reusit sa te desprinzi, trece pana la urma, dar ramanem cu traume, cu boli, cu boli autoimune. Si cine plateste pentru asta? Cine ne da inapoi anii si sanatatea pierduta? E foarte trist si pacat! Felicitari, Maia, sper ca exemplul tau, de desprindere, sa fie urmat cat mai din timp, de cat mai multe femei. Pentru ca SUNTEM PREA MULTE!!!!!
@Doina
Hiello. My name is Stefan and I don’t abuse my wife. I let her abuse me every way she can becouse I like her when she is happy. And she is happy when she sees me suffer 🙂
Cred ca e povestea celor crescuti cu invatamintele ca cei onesti, care respecta regulile, care nu renunta la primul obstacol, care se gindesc la cei din jur si iarta gresitilor lor, la final vor avea premiul meritat.
Doar ca viata nu functioneaza asa. Si e dureros cind realizezi asta, pentru ca te trezesti ca nu poti recupera timpul pierdut pentru a intra in rind cu ceilalti, cei care traiesc multumiti ca fac ce vor ei. Doare al naibii…
E ceva munca de facut sa intelegi care sint posibilitatile tale reale, ce sa schimbi in modul de a gindi si a te relationa cu ceilalti, care dintre convingerile tale sa le pastrezi si la care sa renunti, ca nu te poti schimba in exact contrariul a ceea ce ai fost, ca negativul unei poze. E nevoie de un echilibru.
Dar din cind in cind, la inceput timid si apoi tot mai constient, apare un sentiment de eliberare, de automultumire, de mindrie ca ai reusit sa intelegi, sa faci, sa evoluezi.
Cind am fost in locul tau mi-am spus „ok, acum stiu ce nu trebuie sa mai accept niciodata” lasind viata sa mearga mai departe. Dupa ceva timp am zimbit din nou.
Daca ai avut puterea sa analizezi si sa scrii, cred ca poti merge cu fruntea sus. Demnitatea atrage admiratie si pina la iubire mai e un pas. Nu iti nega alte incercari de a gasi iubirea.
Comentariu beton!12
Draga Maia, mi s-a frant sufletul cand am citit ce viata ai avut.
Bine ca ai putut sa te rupi de el. Ti-ai strans toate fortele de prin cine stie ce unghere se ascunsesera, si ai reusit s-o faci.
Esti puternica pentru ca ai putut sa faci asta.
Imi vine in minte o singura idee pe care as spune-o (si am spus-o, de altfel) cuiva care a trecut prin atatea in viata cum ai trecut tu: traieste-ti restul vietii uitandu-te numai inainte.
Probabil ca tentatia de a intelege ce ai facut gresit, de ce ti s-au intamplat tocmai tie toate astea, cum de ai putut sta atata timp cu respectivul, de ce nu te-ai rupt mai repede de el, cum ziceam tentatia de a intelege toate astea trebuie sa fie mare.
Doar ca asta te face sa traiesti intoarsa catre trecut. Te face sa traiesti „in” trecut.
Poate uneori (ne-)ar fi mai bine daca am putea sa uitam si sa stergem cu buretele raul care s-a intamplat ca sa ne putem intoarce cu fata catre viata pe care trebuie s-o traim?
Sincer nu stiu raspunsul in ceea ce te priveste, sunt doar un anonim pe un blog al unui prieten.
Totusi, ar fi oare mai bine daca ai incerca, putin cate putin, cate un minut in plus in fiecare zi :), de cate ori te asalteaza gandurile din si despre trecut, sa-ti impui sa te gandesti la ceva care se va intampla in viitor? Indiferent ce, fie ca sunt cumparaturile din ziua aia, fie ceva ce ai de facut la birou.
Numai tu stii daca are vreun rost ce am zis aici. In orice caz, nu te opri aici. Cauta ajutor oriunde poti in jurul tau. Citeste carti. Vorbeste cu oamenii. Uita-te la comedii. Du-te la o terapeuta de incredere. Trebuie sa te desprinzi complet de trecut ca sa-ti poti trai viata de la un nou inceput. Stiu ca o sa gasesti in tine puterea s-o faci. O sa-ti ia timp. O sa doara. Dar ce altceva mai bun ai de facut?
@Mihai, articole de genul asta iti fac blogul ceva incredibil de special. Faptul ca inspiri atat tu, precum si comunitatea pe care ai adunat-o, atata incredere si confort emotional incat oamenii sa-ti trimita cele mai intime povestiri ca sa le publici, este… Nici n-am cuvinte sa descriu. E superb. Absolut superb.
Comentariu beton!26
Si cand ma gndeam ca eu am probleme vine „Maia” si ma-ntoarce pe dos. Vreau doar sa-i spun „Maio, fii puternica!” si s-o strang in brate. „Fericiti cei slabi cu duhu’ ca a lor va fi imparatia cerurilor!” Nu e cazul sa ma cred vreun „doctor” si stiu sigur ca nu pot sa-i ofer alinare dar, fara urma de ipocrizie sau batjocora, i sa-i transmit gandurile mele bune intr-un moment al zilei. Nu vreau sa-mi raspunda sau sa intervina la raspunsul meu ci doar imi doresc sa stie ca nu e singura, orice ar fi.
Comentariu beton!16
Eu am stat într-o relație toxică și de câte ori am încercat să ies, pentru că eram conștientă de ea, reveneam. Asta până s-a născut copilul. Ce dacă era mic? Gura lumii? Mi se rupe! Am rupt tot. Pentru că mi-am zis că nu vreau ca al meu copil să crească și să trăiască în acel mediu toxic. A fost mai important decât orice să îi ofer liniște și pace, să nu crească în scandal și având exemplul unei adicții (alcool). Au trecut ani, copilul e mare, a crescut frumos, în liniște, echilibrat. I-am fost și mamă și tată. E bine să spui stop. Și e bine că ai făcut-o. Totul va fi bine, crede-mă.
Comentariu beton!13
Dragă Maia,
Cândva am fost ca tine, poate chiar mai rau. Doar ca din povestea mea lipsea copilul – cumva Dumnezeu mi-a dat luciditatea de a nu face un copil cu abuzatorul meu.
Stii cine m-a salvat? Mihai Vasilescu ❤️ La fel ca si tine i-am trimis si eu povestea mea (poți cauta dupa titlul „Cum e viata cu un alcoolic”). Nu ma așteptam sa o publice, o scrisesem sub forma de comentariu iar el, impresionat, a luat-o si a transformat-o in articol pe blog.
Dupa publicare am mai indurat doi ani. Doi ani in care, in cele mai groaznice momente, intram si citeam comentariile la povestea mea. Si acum, dupa multi ani, din cand in cand cineva mai scrie acolo… Ei, si citind ce îmi scriau alte femei, am inteles ceva vital: exista viata dupa abuz! O relatie normala nu înseamnă lacrimi, alcool, umilință, disperare, depresie.
Intr-un final, repet – dupa 2 ani de la publicarea inițială- aceleași comentarii mi-au dat puterea sa plec.
Astazi sunt recasatorita cu un om care ma iubește, ma respectă si ma face fericita.
Din cand in cand imi caut povestea aici si recitesc tot, ca sa nu uit unde am fost, ca sa vad cat am evoluat si ca sa nu renunț sa imi spun in continuare povestea, ca sa ajut alte femei aflate in situații disperate.
Nu te mint, nu e usor sa pleci. O sa iti vina sa te dai cu capul de pereți si sa te intorci în genunchi la abuzator. O sa pierzi prieteni care te vor condamna pentru puterea de a-ti parasi sotul. Vei pierde prietene cărora soții lor le vor interzice sa mai aibă legătură cu tine, de teama sa nu iti urmeze exemplu. Dar câștigul… câștigul e infinit: liniste, pace, fericire!
Iti doresc puterea necesara sa treci prin asta. Sunt exemplul viu ca se poate si ca dupa furtuna o sa fie bine.
Te imbratisez!
Ps: Mihai Vasilescu, din nou iti multumesc ca mi-ai salvat viata si sufletul. Sa stii ca mereu ma rog pentru tine pentru ca ești omul care, din empatie, fara sa iti dai seama, mi-ai deschis usa care mi-a permis apoi sa ies din iad si sa am o viață asa cum, cu ani in urma, credeam ca exista doar in filme. Dumnezeu sa te răsplătească înzecit! ❤️
Comentariu beton!78
Dragă Hope,
Dacă tu ești persoana care a scris articolul „Cum e viața cu un alcoolic”, vreau să îți spun că tu m-ai ajutat să ies dintr-o relație de opt ani cu fostul meu partener, care era un alcoolic sociopat.
El avea 18 ani, iar eu 21. Discutabil, știu, dar eram atât de îndrăgostită și veneam dintr-o familie strictă, iar el era tot ceea ce eu nu eram. El era libertate, rebeliune, senzualitate și dezmăț, în timp ce eu eram nesigură, naivă, niciodată suficient de bună și îmi doream libertatea aceea ca un om care se sufocă și are nevoie de aer.
A fost rău de la început până la sfârșit, cu momente superbe pe parcurs, iar eu îl vedeam ca pe un Dumnezeu. Era un om care călătorise mult, provenea dintr-o familie bună, era deștept și avea aspirații mari, dar îi plăcea alcoolul, uneori și drogurile. Era depresiv, poetic de-a dreptul, cu o minte sclipitoare.
De la bere turnată în cap, bătăi, abuz verbal și tortură psihologică prin privarea de somn, uneori zile întregi, până la situații în care eram obligată să beau cu el și cu prietenii lui, pentru că altfel izbucnea un scandal urât.
Se închidea în baie câte 12 ore și adormea acolo. Îi auzeam corpul căzând pe podea și nu știam dacă era mort sau viu. La un moment dat, s-a așezat pe marginea ferestrei, gata să sară, în timp ce eu dormeam. M-am trezit și am rămas cu imaginea aceea în minte.
Au fost nopți în care se pierdea pe străzi, iar eu stăteam cu mașina și îl căutam până dimineața, pentru că era atât de beat, încât nu mai știa unde se află. Conducea beat criță. Mă scotea afară din casă, iar eu îmi petreceam nopțile mergând cu bicicleta sau plimbându-mă ore în șir, până când știam că va adormi beat și mă puteam întoarce în casă + multe altele.
Am rămas în relație pentru că mă așteptam să creștem împreună, emoțional, mental și fizic, odată cu trecerea timpului. Lucrul acesta nu s-a întâmplat.
În cele din urmă, am spus că nu se mai poate, iar ceea ce mi-a spus la final a rămas cu mine pentru totdeauna.
Pentru persoanele care se află într-o relație toxică, doresc să subliniez un lucru: abuzatorul știe întotdeauna ce face și continuă să o facă pentru că i se permite.
Pentru Maia, vreau să îți spun că viața devine mai ușoară odată ce ai parte de liniște și pace. Și mai vreau să îți spun să te ierți.
Va dura. De multe ori te vei întreba de ce ai rămas, de ce ai făcut sau nu ai făcut un anumit lucru, cum de ai permis toate acestea și de ce ai făcut-o atât de mult timp. Uneori vei avea momente în care îți va fi dor sau în care te vei lăsa prinsă de gândul la cum ar fi putut să fie.
Să știi că nu se schimbă. Îți pot promite multe, dar te rog să nu te întorci.
Un lucru pe care îl vei aprecia la un cu totul alt nivel este liniștea și pacea din casa ta, din tine și din tot ceea ce te înconjoară. Acestea vor deveni punctul tău de echilibru. Când vei vedea că cineva sau ceva îți tulbură acea stare de liniște, vei înlătura acel lucru din viața ta.
Nu îmi place când oamenii îmi spun că sunt puternică, pentru că este o forță pe care a trebuit să o dezvolt, neavând altă opțiune decât să aleg între a cădea și a rămâne la pământ sau a mă ridica și a merge mai departe.
Așa că eu îți doresc vindecare. Îți doresc să te ierți și să îți acorzi timp, iubire și răbdare. Și vreau să îți spun că lumina de la capătul tunelului există❤️🤗.
Semnat:
O domnisoara care, în cei șapte ani de când a plecat, a reușit mai multe în viață decât în cei opt ani petrecuți în acea relație❤️🤗
Comentariu beton!11
@Hope, îmi pare rău că n-am văzut comentariul tău ieri.
Mulțumesc pentru ce-ai scris! 💗 Mă ajută să cred că n-am trecut chiar de pomană prin această viață.
Draga AM,
Eu sunt si nu pot decat sa ma bucur când aud ca faptul ca mi-am spus povestea a schimbat in bine si vietile altor femei care au trecut prin asta.
M-am cutremurat citind prin ce ai trecut -parca m-am întors in timp, parca altcineva îmi reamintea toate mizeriile prin care am trecut cu abuzatorul meu.
Ma bucur ca ești bine, ca te-ai vindecat, ca trăiești cu adevarat! Continua la rândul tau sa iti spui povestea, undeva e o femeie care o va citi si se va salva datorita ție. Te imbratisez!
Draga @Mihai,
Asa cum vezi, continui sa schimbi vieți. Eu m-am salvat citind comentariile la povestea mea, AM s-a salvat citind povestea mea… e ca un cerc al binefacerii care ți se datorează. Iti multumesc pentru asta! ❤️
Trist. Sa pierzi cea mai misto perioada a vietii alaturi de nimeni in drum e nasol. Nu stiu cum e, nu am trecut prin asa ceva si ar fi de neam prost sa-mi dau cu parerea sau sa iti dau sfaturi. Sper ca ai reusit sa mergi inainte si acum sa-ti fie bine si mai ales, sper ca copilul e ok.
Maia, din ce am citit (înfiorator) am dedus că în tot acest calvar ai fost singură! Chiar nu a fost nimeni pe lângă tine care să te trezească, care să te ajute să rupi lanțul cu care te legasei de viața aceaa cumplită? Îmi pare tare rău pentru ce ai tras și mă bucur mult de faptul că, deduc, acum ești pe calea cea corectă de urmat. Te îmbratisez strâns și îți doresc putere multă, încredere mare și bucurie maximă în viitor, împreuna cu copilul drag pentru care te-ai sacrificat!
Cred că în Austria te -ai simțit foarte singură, fiind umilită și fără ai tăi lângă tine.
Nu știu ce să zic. Imi pare tare rău că femeia aceasta a trăit așa ceva. 🙁 Mama mea are o vorbă: „Când îți place un kkt îl aperi și de muște.”
Eu am avut noroc de o mamă care m-a învățat să nu accept orice, și am fost norocoasă să fiu și suficient de orgolioasă, vanitoasa, să nu accept niste chestii din partea unui bărbat și nu mi-a fost niciodata frică de singurătate, nici macar când eram tânără.
Aștept continuarea și mult bine îți doresc, Maia! 🤗
Am rămas fără grai…
Mi s-a făcut rușine că sunt de același gen cu nici nu știu cum să-i spun ăla…
Vorba lui Eminescu: „I-e rușine omenirii să îți spună ție om”. Adaptat, dar ați prins ideea…
Comentariu beton!11
M-a luat plânsul. Atât. Cum să judeci așa ceva? Maia… te îmbrățișez tare tare. You are not alone 🙏🙏🙏❤️❤️❤️💪
Mi se pare ca este o formă de sunk cost fallacy: am investit atât de mult în relația asta, încât nu pot accepta că totul a fost în zadar… si continui sa te adancesti.
Am fost si eu acolo, te gandesti la un moment dat ca hai sa nu dau cu parul, poate isi revine. Nu isi revine. 🙁
Am stat in relatii de cacat, am stat si la joburi de cacat. Din pacate tineretea si lipsa de experienta in principal ne tine blocati. Tie rusine, teama si greu sa iei decizii dure.
Acum ? Sa-mi faca cineva asa ceva ? Fierb apa si arunc pe el/ea in somn, scos afara din casa, blocat telefonul. 😀
Ma bucur ca ai reusit sa te desprinzi. Am fost si eu intr-o relatie toxica si am reusit sa ies din bucla in care ma invarteam doar cu ajutorul terapiei.
Devenisem foarte anxioasa (in mod ciudat, din momentul in care s-a mutat nu am mai simtit niciodata anxietate). Atunci am cerut ajutor specializat si in terapie am aflat ca de fapt nu-l iubeam, ci repetam un tipar din copilarie.
Mi-a luat cam un an sa pun punct. Si inca vreun an sa-mi revin cat de cat, pentru ca o luam de la zero intr-o tara straina cu un copil de crescut.
Apoi am prins aripi incat acum privind inapoi nu ma recunosc, parca eram alta persoana. Si fizic arat diferit, inainte eram o umbra. Acum am o relatie foarte faina, multi prieteni si liniste.
Job bun aveam si inainte, insa de cand am iesit din relatia toxica am mai multa energie, am fost promovata de cateva ori, acum castig mai mult decat el si am o mica satisfactie in sufletul meu mic si negru ca imi merge mult mai bine. El e sub nivelul la care l-am lasat. Nici macar casa nu mai are, ca a vandut-o sa-si cumpere o masina scumpa.
Nu ma mai gandesc de mult la ce a fost, dar din cand in cand privesc inapoi si imi vine sa zic doar brrrr. A trecut. Sunt foarte mandra de mine ca am reusit sa scap. Am o viata foarte misto si sunt fericita. E un vers dintr-un cantec care imi place si pe care il tot repet: There is a crack in everything, that’s where the light goes in.
Multa putere si o imbratisare virtuala. Bucura-te ca ai scapat.
Comentariu beton!15
Draga Maia, sunt si eu alaturi de tine. Esti puternica, desi cred ca te-ai saturat sa tot auzi asta si ai vrea sa poti fi ne-puternica fiinca ar insemna ca in sfarsit esti in siguranta.
Las si eu cateva vorbe pe care as fi vrut sa le aud eu, trecand prin ceva asemanator. Pastreaza ce iti e tie de ajutor, arunca ce nu e.
Stai departe cat poti si de el.
Poate unii judeca. E problema lor. Doare, stiu. Doare rau de tot. In caz ca te intrebi ce ai facut rau. Perversiunea este ca transforma fix tot ce mai bun si mai curat in tine in vulnerabilitati pe care ti-e greu sa ti le ierti, dar e o capcana. Binele din tine nu-l arunca la gunoi. El e cel defect.
Poate nu poti acum. Nu e nimic liniar, dar va fi oricum spre mai bine. Da-ti voie sa nu poti uneori, promitandu-ti ca te vei revansa fata de tine.
Alteori poate te miri si tu de cat esti de puternica. Incearca sa tii minte asta.
Fa tot ce poti sa nu te mai intorci si sa nu mai speri nimic bun acolo. Daca te intorci, iarta-te. Ca sa poti pleca iar, e vital sa nu-ti dai si tu in cap. Cine judeca si cine „nu intelege”, habar nu au. Indeparteaza-te de acele voci, sunt cele care te trimit direct inapoi. Nu te ingropa in rusine. Rusine sa-i fie lui.
Ai mare grija cu cei care se erijeaza in salvatori. Mai ales asa, tam-nesam.
Centreaza-te pe tine. Ai grija in fata cui iti deschizi sufletul. Fa-o, dar fa-o pastrandu-ti o doza zdravana de protectie, fiindca esti foarte vunerabila la judecata si in plus poti pica in plasa unor oameni cu intentii rele, deghizati in salvatori neasteptati.
Daca poti, mergi la terapie, povestile raman acolo . Povesteste anomim ca acum, mai evacueaza.
Dar nu povesti nimic celor care te judeca. Nu explica. Pierzi energie si nu e nevoie sa inteleaga ei. I-ai acordat deja mult prea multa importanta. Esti o victima si nu trebuie sa iti spuna ei asta. Si nici el. Nu ramane insa victima, plangi, evacueaza, dar dupa un timp incearca sa nu ramai acolo. E o revansa imensa.
Nu te concentra pe cum e el. Concentreaza-te pe cine esti tu. Uneori foloseste furia sa iesi la liman, alteori blandetea sa te mangai tu. Agata-te de tot ce poti bun.
Incearca sa afli de ce ai permis asa ceva. In niciun caz ca invinovatire. Fiindca daca s-a intamplat, nu s-a putut altfel atunci si nu e o vina, ci ai facut ce puteai mai bine. Poate prea bine, tocmai. Ci ca sa poti securiza acea parte in tine sa nu cumva sa-ti mai poata cineva face asa ceva. Atata „tot”. Intelegi ? Sa fii in siguranta.
Din experienta mea, nu intra in alta relatie pana nu te ierti pe tine si pana nu iti recapeti stima de sine. E riscant sa faci asta prea repede.
Meriti sa fii iubita si respectata.
Te imbratisez strans.
Comentariu beton!16
Unul dintre cele mai frumoase, sincere si bune comentarii!
Desi nu mi se adreseaza mie, direct. Totusi, eu iti multumesc, pentru ca am o prietena care trece prin ceva asemanator, si am invatat si din comentariul tau cum sa o sustin in continuare.
Multumesc si sa fii bine in continuare!
Draga noastră, te îmbrățișez și eu și îți doresc să te învăluie toată energia bună și miile de gânduri calde pe care le-ai primit azi aici 🫂, la care mă alătur din tot sufletul. Primii pași i-ai făcut deja, iar pentru cei care urmează îți țin pumnii și îți doresc să găsești puterea și liniștea de care ai nevoie, pentru a vă fi bine și ție, și puiului tău.
Maia, capul sus! Și mergi mai departe! Știu că e al dreaq de greu, dar dacă putem ajuta cu ceva, suntem aici – sunt convins că nu sunt singurul.
Cumplit prin ceea ce ai trecut. Imi pare tare rau pentru tine, durerea ta si sufletul sfaramat.
Copilul sa îți fie busola pe noua carare construita. Big hugs!
Maia cea minunata. Sau magnifica.
Cum sa te judece careva?
Situatia nasoala, mizeria, dezumanizarea, NU este din vina ta sau a altora. Pentru ca voi doriti sa faceti bine. Voi (femeia inselata sau „sluga”), voi doriti sa fie bine. Sa fie jigodia fericita. Sa fie mariajul bine.
Ai facut cat de mult bine ai putut si ma bucur ca (din ce inteleg) ai scapat de individ. Si te admir enorm ca, in tot iadul tau, copilul a fost cat s-a putut de protejat si de in siguranta.
Esti o eroina si te imbratisez 🙂
Mi-e greu sǎ mai adaug ceva. Să sperăm doar că partea a doua va deschide calea spre un nou început, mai cald și mai senin.
Dragă Maia îți doresc liniște. Liniștea aia care te face să simți cum ți se relaxează corpul și creierul și poți să respiri adânc.
O să reușești să depășești această situație.
Trimit îmbrățișări virtuale!
Durerea aia care te indoaie, care nu te lasa sa respiri – din alte motive, dar o stiu atat de bine. Momentul ala cand moartea pare o dulce alinare, dar ai un copil pe care-l iubesti mai mult decat te urasti pe tine – il stiu si pe ala.
Esti atat de puternica. Si va fi bine, tu vei fi bine. Va veni o zi cand vei respira din nou si nu va durea nimic. O zi in care te vei uita in urma si vei stii ca ai invins. Te imbratisez din toata inima! 🤗
Maia, îți țin pumnii strânși-strânși! Puterea e în tine și dragostea pentru copil te va face să ți-o eliberezi! Nu suferi doar tu, suferă și copilul tău. Iar el trebuie ocrotit. Lasă răul în spate, gândește la copil și bucură-te de un alt început!