2,344 cititori

Altruismul e boală rară

L.E. E gata, cele 7 flacoane de albumină vor ajunge unde exact unde trebuiau să ajungă. Vă mulțumesc!

Am primit acest email, semnat Anda. Vi-l las aici exact cum a venit la mine în inbox:

Bună seară, Mihai,

Mama s-a stins săptămâna trecută. Suferea de mai mulți ani de ciroză hepatică, iar în august fusese diagnosticată cu hepatocarcinom. Long short story, am 7 flacoane de albumină 20% de 100 ml. E o soluție perfuzabilă de care pacienții cu ciroză (și nu numai) au nevoie în mod regulat, care e al naibii de scumpă și care nu e decontată de CNAS. Aș vrea să le donez unei persoane care are nevoie. De aici rugămintea mea: dacă știi pe cineva, dacă poți afla de cineva care chiar are nevoie, te rog să-mi spui. Cu drag le dau, să fie de folos.

Îți mulțumesc.

Seară bună!

În primul și în primul rând vreau să spun că mi se pare o dovadă de mare altruism să poți și să vrei să faci bine unor necunoscuți, când tu nici nu ți-ai măcinat bine durerea după dispariția mamei. Lucru pentru care mă înclin. Continuarea

4,600 cititori

Nume de cod “Selaru”

Articolul de azi este scris de cea care comentează aici sub numele de @singlemum. Probabil este unul dintre cele mai puternice texte de pe acest blog. O să înțelegeți de ce zic asta, după ce-o să-l terminați de citit.

Senzația pe care o ai când intri în sala de lectură a CNSAS este aceea de scufundare în tenebroasele măruntaie ale unui organism putred. La mesele de studiu găsesti oameni cu stive de dosare în față, într-o liniște și-o atmosferă de mormânt. Arhivele cu dosarele victimelor Securității, îngălbenite de timp și legate cu sfoară, unul peste altul, sunt destine și vieți cuprinse între două coperți, destine pentru care Securitatea a fost Dumnezeu.

Starea de rău se instalează imediat ce iți dai seama că nu te uiți la niște dosare, ci la niște oameni morți. Acolo, între cele două coperți, pe filele numerotate cu roșu, e viața Numelui de Cod. Filă cu filă, rând cu rând, sunt minutele, zilele, anii celui “lucrat”. Așa se exprima Securitatea când făcea referire la persoana pusă sub ancheta: ” Obiectivul lucrat”. O sintagmă limpede ca apa chioară. Continuarea

2,826 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 141)

Să ziceți merci, că pe vremea asta doar cititul v-a mai rămas. Mă rog, atât cât e, că prea multe articole n-am avut de unde. S-au lenevit bloggerii sau ceva.

  1. Să ne uităm un pic la gagiul ăsta;
  2. 10 profeţii despre viitor, care nu s-au întâmplat niciodată;
  3. Toate zilele de 1 decembrie sunt scurte, posomorâte și cu miros de țuică;
  4. Dacă aș fi pentru o zi președinte;
  5. Băieți, Roxana vă învață să abordați tipe pe Facebook!
  6. De ce greșeala este cel mai bun profesor;
  7. Unei bloggeriţe i-a fost interzis să intre în Muzeul Luvru;

7,501 cititori

Suntem plini de ură

Ieri, după ce dimineața mi-a fost făcută praf de fetița care nu înțelegea de ce doamne-doamne a trebuit să-l cheme la el pe taică-său, am ajuns la birou și-am citit chestia asta.

Pe scurt, o scursură umană (al cărui nume nici măcar nu merită menționat aici) se bucură pentru că o mamă și fetița ei, în vârstă de un an și jumătate, au fost lovite de o mașină pe trecerea de pietoni. Accident în urma căruia mama a murit și fetița e la spital, în comă. Iar bucuria dezaxatului provenea de la faptul că femeia era de meserie jandarm. Continuarea

3,257 cititori

Dacă tot e vinerea aia

Există două feluri de oameni: cei care abia asteaptă Black Friday-ul și cei care abia așteaptă să spună că ei nu-și cumpără nimic de Black Friday.

În fine, treaba e că azi puteam să scriu cel mai bun text al meu, articol care să ia premii internaționale puteam să pun azi aici, că era tot degeaba. Toată lumea stă cu site-urile dă cumpărături online deschise și cu degetele arătătoare pe F5. [Între noi fie vorba, chiar aveam pregătit ceva tare]

Până după orele 13-14 încolo nu crește nici iarba. Nu interesează pe nimeni nici dacă-l arestează pe Dragnea, dacă divorțează Tăriceanu și se însoară a șasea oară (sau a șaptea?) sau dacă dintr-o dată duamna Dăncilă capătă capacitatea miraculoasă de a gândi.

Așa că, hai mai bine să vedem ce v-ați luat de blec fraideiu’ ăsta. Sau ce-ați fi vrut să vă luați.

Cât despre mine, io sunt din ăla din a doua categorie.

 

 

5,084 cititori

București versus provincie

Fără intenția mea, s-a stârnit ieri pe-aici o mini-dispută București versus provincie. Dar dacă tot s-a stârnit, mi-am zis s-o continuăm și azi, dar pe bune, cu argumente.

Locuiesc în orașul ăsta din 92, practic am trăit aici mai mult decât la Vâlcea, deci cred ca pot să afirm că sunt bucureștean. Îmi place Bucureștiul și, cel puțin în acest moment al vieții mele, nu mă văd trăind în alt oraș din spațiul carpato-danubiano-pontic, deși la un moment dat am luat serios în considerare c-aș putea să mă mut la Cluj, Sibiu, Brașov sau Tmișoara (toate patru îmi plac la fel de mult).

E orașul de unde se dă tonul în țara asta. E orașul unde nu se doarme niciodată. E orașul unde poți să mergi oricând la un concert bun sau un spectacol de teatru, la un meci, sau la aproape orice vrea mușchiul tău de ipster iubitor de frumos. E, fără nicio urmă de îndoială, orașul cel mai mișto din România.

Și totuși, în toți anii ăștia de când locuiesc aici, pot să număr pe degetele de la o singură mână de câte ori am asistat la scene de altruism adevarat, la scene în care cineva a fost dispus, complet dezinteresat, să ajute sau să facă un bine cuiva din jur.

Continuarea

7,741 cititori

Mai treceți dumneavoastră când aveți drum

Hai c-am uitat să vă povestesc ceva. După excursia la Novi Sad, am ajuns înapoi în Timișoara seara pe la un șapte și jumătate. Îmi făcusem calculele să mă mișc în asa fel încât să prind și meciul dintre echipa lui jiji becali și dinamo. Ceea ce am și executat. Doar că înainte să mă delectez cu sărăcia aia de meci, mi-am zis c-ar fi frumos din partea mea să duc înapoi mașina spălată și curățată.

Și pentru că așa sunt io, bulănos, chiar pe când mă gândeam unde găsesc o spălătorie de mașini în Tmisoara, care să fie și deschisă duminică seara, mi-a ieșit una fix în drum. Nu chiar pe mijlocul străzii, era mai pe dreapta așea. Și ca să fie tacâmul complet, a mea a fost ultima mașină pe care-au luat-o înainte să închidă. Continuarea

7,068 cititori

Li s-a sculat bine

Mdeci, să vă povestesc. Weekendul ăsta am dat iar o fugă la Timișoara, că-mi place mie acoloșa, la Banat. Între noi fie vorba, la treij de euro biletul de avion e și păcat să nu te duci măcar din când în când, nu de alta dar flăcăii ăștia din Timișoara se pare c-au făcut în scăldătoare când erau mici. În sensul că au numai locuri mișto în jur. Într-o parte Ungaria, în cealaltă Serbia, timp de plimbare să ai.

Și cum eu aveam, am închiriat o mașină și sâmbătă dimineață m-am urcat la volan pe la ora 9.00, iar pe la doișpe fără un sfert deja parcam în Budapesta. Evident, într-un loc în care se pare că n-aș fi avut voie să parchez, altfel nu-mi explic de ce la un moment dat un cetățean în uniformă de milițian mi-a proptit în parbriz o amendă de patruj de euro (mă rog, era în forinți). Am apărut la mașină chiar când o scria, dar a rămas complet rece la rugămințile mele. Sau poate o fi fost din cauză că nu vorbea nimic în afară de maghiară? În fine, dă-o naibii de amendă, că când m-am întors și i-am zis tipului de la care am închiriat mașina, mi-a cerut s-o vadă, după care a aruncat-o la gunoi. S-a amuzat tare de privirea mea holbată și mi-a explicat că nimic din ce e sub 100 de euro nu te urmărește și-n țară. Și că mașina aia oricum nu mai vede Budapesta, deci să stau liniștit și să n-o plătesc decât dacă mă dau banii afară din casă. Nu mă dădeau.

Continuarea

7,677 cititori

Blestemul visului împlinit

Am un amic care toată viața lui și-a dorit să facă sex cu o mulatră. Mă rog, cine-l poate învinui? Să ridice mâna ăla care n-a visat, nu și-a dorit sau nu și-ar dori. Da, da, știu, în niciun caz voi, minunaților și fidelilor.

Revenind. Ziceam că omu’ visa la o mulatră mai dihai de cum visează un programator să facă softul ăla care-i va aduce milioane de euroi. Și când zic „mulatră” să nu cumva să vă gândiți la vreo negresă, să n-audă de așa ceva. Voia ceva pe lângă care Halle Berry să fie rățușca cea urâtă care-și plânge în pumni mai ceva ca tocilarele alea pline de coșuri pe care nu le bagă nimeni în seamă tot liceul. Da’ nu știu cum se face că rămânea doar cu visatul. N-avea noroc și pace să prindă și el vreo ciocolată cu lapte din asta, vorba regretatului Iliuță Năstase. Continuarea

2,905 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 140)

Vă las câte ceva de citit aici, dar treaba e subțire rău săptămâna asta. C-o fi de la frig, c-o fi de la lene, treaba e că n-am prea avut ce articole să vă pun. Aia e, poate-o fi mai bună săptămâna care vine.

  1. Oficial! BAC 2019: 15 subiecte anunţate de Minister (am râs cu muci);
  2. Iată cine sunt parlamentarii care au reclamat clipul “Copiii referendumului”;
  3. Bohemian Rhapsody, 2018: “Fuck them, darling”;

  4. Moartea: «Mai stai în Live?
  5. Virșli, cârnatul dacic al ardelenilor;
  6. Ce s-a întâmplat alaltăieri seară în emisiunea Chefi la Cuțite;
  7. Câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers;

5,663 cititori

Orice naș își are nașul

Abia ieșisem la Victoriei, că simt o mână pe spate. Mă întorc și dau cu ochii de o tânără cetățeancă a patriei noastre.

– Salut, zice, pot să-ți văd șosetele?

Acu’, oi fi eu obișnuit să tragă fanele de mine pe stradă cum trăgea pe vremuri crapul la mămăliga pregătită de cu seară de taică-meu, dar așa cerere neobișnuită parcă nu mai auzisem.

Totuși, uneori, mai ales dacă apuc să-mi beau cele trei cafele, sunt un tip spontan.

– Poate vrei să zici că vrei să mă vezi NUMAI în șosete. Continuarea