Fără intenția mea, s-a stârnit ieri pe-aici o mini-dispută București versus provincie. Dar dacă tot s-a stârnit, mi-am zis s-o continuăm și azi, dar pe bune, cu argumente.
Locuiesc în orașul ăsta din 92, practic am trăit aici mai mult decât la Vâlcea, deci cred ca pot să afirm că sunt bucureștean. Îmi place Bucureștiul și, cel puțin în acest moment al vieții mele, nu mă văd trăind în alt oraș din spațiul carpato-danubiano-pontic, deși la un moment dat am luat serios în considerare c-aș putea să mă mut la Cluj, Sibiu, Brașov sau Tmișoara (toate patru îmi plac la fel de mult).
E orașul de unde se dă tonul în țara asta. E orașul unde nu se doarme niciodată. E orașul unde poți să mergi oricând la un concert bun sau un spectacol de teatru, la un meci, sau la aproape orice vrea mușchiul tău de ipster iubitor de frumos. E, fără nicio urmă de îndoială, orașul cel mai mișto din România.
Și totuși, în toți anii ăștia de când locuiesc aici, pot să număr pe degetele de la o singură mână de câte ori am asistat la scene de altruism adevarat, la scene în care cineva a fost dispus, complet dezinteresat, să ajute sau să facă un bine cuiva din jur.
Continuarea →
