3,692 cititori

Un copil de opt ani se stinge cu zile

Cutremurător! Vă imaginați cam ce trebuie să fie în sufletul unui părinte care este nevoit să scrie: “Vă întreb, Doamnă Ministru, cum credeți ca trăim noi, părinții, știind că pentru fetița noastră ziua de astăzi poate fi ultima zi de viață?”. Vă rog eu să dați share masiv. Poate se viralizează naibii și vor fi nevoiți să facă ceva ăia de la Minister. 

Scrisoare deschisă către Ministrul Sănătății, doamna Sorina Pintea

Stimată Doamnă Ministru,

Sunt Dispina Micuțaru, cetățean român și vă scriu această scrisoare deschisă, pe care o și public, în speranța că va ajunge la dumneavoastră pe orice cale posibilă. Continuarea

4,819 cititori

Cele mai bune sfaturi pentru femei

Mi-a ajuns ieri sub ochi un fragment din „Ce erau învățate femeile în cartea despre menaj din anul 1960”. Aveți printscreenul mai jos.

L-am citit cu voce tare, cu intonație, în firmă și, după ce-am terminat toți de râs, a băgat capul la noi un coleg din biroul de lângă:

– Auzi, poți să-ți dau adresa de email a lu’ nevastă mea?

Acestea fiind zise, să purcedem să parcurgem sfaturile. Merită. Continuarea

5,953 cititori

Cu ce mă ajută ieșitul din bulă?

Știți, pe interneții patriei circulă așa un fel de îndemn motivațional. Cică e indicat să mai ieși de la tine din bulă ca să vezi cum se prezintă situația și la „ceilalți”, altfel riști să nu mai fi conectat la realitate. Well, dar dacă nu mai am nici nervi, nici putere, să mă conectez la realitate? Dacă nu mai am disponibilitatea necesară să verfic ce fac “ceilalți”?

Mi-am dat seama de asta duminică noaptea când am dat pe antena 3 ca să văd cum mai stă treaba în afara bulei. Ce să zic, stătea bine, stătea exact cum o lăsasem și ultima oară: cetățenii angajați ai televiziunii și invitații lor aberau voios în platou. Motiv pentru care, după ce-am constatat că nu-i bagă nimeni în vreo cămașă de forță, am mai rezistat fix 5 minute, minute care, de ce să mint, au fost un real câștig pentru mine. În sensul că brusc am realizat că, de fapt, nu mă interesează deloc, dar deloc, cum mai stă treaba în afara bulei. Și că vreau înapoi în bula mea, cu oameni care gândesc la fel ca mine, au aceleași valori și convingeri.

Continuarea

5,254 cititori

Cel mai mare mister al omenirii

Știu că încă nu s-a stabilit clar cum e cu Bing Bang-ul sau că cercetătorii se chinuie încă să găsească veriga care lipsește din lanțul evoluției de la maimuță la om. Știu că nu e limpede încă dacă suntem singuri sau nu în Univers. Sau cum naiba a dispărut Atlantida. Ba și cu piramidele se mai străduiesc încă să găsească o explicație logică. Să nu mai vorbim despre cum stă treaba cu Iisus, Dumnezeu sau Triunghiul Bermudelor, despre care nimeni nu știe sigur nimic. La fel stau lucrurile și cu extratereștrii, desenele din Nazca sau găurile negre. Continuarea

7,574 cititori

Dumnezeu ne vrea proști și îngălați?

A venit din nou acea perioadă a anului când aproape 500.000 de mii de români se așază la coadă la lins o grămăjoară de oase care poartă pomposul nume de “moaștele sfintei Parascheva”. Foarte bine, e treaba lor, cine sunt eu să mă pun cu gusturile oamenilor?

Doar că nu pot să nu mă întreb cum ar fi dacă jumătatea de milion de oameni, care se pregătesc să se julească la genunchi și la coate târându-se împrejurul unor bucăți de cadavru putrezit, să decidă că vor să devină de mâine dimineață mai buni? Cum ar fi să înceapă să se respecte pe ei înșiși și pe cei din jur?

Continuarea

5,623 cititori

Referendumul vrajbei noastre

Patruzecișitrei de milioane de euro cheltuiți pentru nimic. Patruzecișitrei de milioane de euro cheltuiți pentru un referendum despre nimic, un referendum care n-ar fi avut nicio valoare chiar dacă s-ar fi atins cvorumul. Numai cei care conduc atât de destoinic România sunt în stare de o așa performanță.

De fapt, dacă mă gândesc mai bine, au reușit ceva. Au reușit să ne învrăjbească. Au reușit să ne divizeze, poate, iremediabil. Săptămânile astea, am văzut mai multă ură și minciună ca niciodată, am văzut cetățeni, pe care-i consideram sănătoși la cap, transformându-se în niște chestii urâte, cu un discurs atât de lipsit de toleranță și de coerență, încât m-am speriat.

Continuarea

5,988 cititori

Cele patru calități ale unui bărbat adevărat

Articolele de acest gen sunt printre motivele pentru care în jurul nostru este plin de femei care jinduiesc la prinți pe armăsari albi sau alte feluri de cai verzi pe pereți și de hipsteri care visează la iubirea perfectă, în timp ce-și șterg delicat, cu șevețelul, sperma rămasă în palmă.

Pentru că, da, șmecheria este că pare scris pentru bărbați, dar asta doar ca să tenteze femeile să-l citească în timp ce se smiorcăie și suspină: “Deci se poate, deci există așa ceva, iar eu sunt nevoită să stau cu nesimțitul ăsta care nu mi-a mai adus o floare de la ziua mea. O, Doamne, eu de ce nu am avut norocul să întâlnesc un astfel de bărbat”? Sau, pentru varianta single: “De ce să mă grăbesc? Până la urmă o să apară în viața mea bărbatul care îmi va face inima să arate ca un cireș înflorit în ianuarie?”.

Continuarea

2,995 cititori

Vreți să citiți și altfel de informații?

Hai că vreau să mă consult cu voi într-o chestie.

Primesc în fiecare zi câteva comunicate de presă (acum e bine, înainte de implementarea GDPR-ului primeam câteva zeci) care-mi aduc la cunoștință diverse informații din nenumărate domenii (de la telefoane, până la lansări de noi tipuri de cafea și defrișări ilegale).

Ideea e că le primesc pentru că oamenii care le trimit speră să fie îndeajuns de interesante, atât pentru mine cât și pentru cei care-mi citesc blogul, ca să le public sau să zic câteva cuvinte despre ele și astfel să ajungă și la voi. Chestie pe care poate aș face-o, dacă cele mai multe dintre ele nu mi s-ar părea ori că sunt scrise în cel mai clasic limbaj de lemn posibil, ori că informația transmisă e atât de plictisitoare că n-ar reuși să stârnească nici măcar interesul unui cetățean care e naufragiat de 20 de ani pe o insulă pustie. Continuarea

4,411 cititori

Cum ar fi să nu-ți mai urăști jobul?

Știți voi senzația aia de tristețe care te cuprinde așa, dintr-o dată, în fiecare duminică spre seară când îți dai seama că a doua zi e luni și iar trebuie să te duci la muncă? Și pe măsură ce se apropie ora de plecare de-acasă, te ia așa cu un fel de sfârșeală de-ți vine să inventezi orice motiv de pe lumea asta doar ca să nu te duci. Și de multe ori chiar o faci. Trimiți un email/telefon/sms/porumbel voiajor și-i anunți pe veroșii tăi șefi sau patroni, acești capitaliști fără scrupule, degrabă doritori de profit cu ajutorul circumvoluțiunilor tale trudite, că ești bolnav și că musai trebuie să zaci în pătuțu’ tău de-acasă. Sau că ți s-a spart o țeavă, ori că ți-a luat foc debaraua. Nu contează motivul, contează doar c-ai face orice ca să dispară din programul tău ziua de luni.

Continuarea

7,464 cititori

Copiii referendumului

Pălăria mea se află în colbul de la picioarele celor de la Papaya Advertising. Domnul Robert Tiderle cre’că are cojones de oțel sau ceva. Băgați un ochi pe spotul de mai jos și-o să înțelegeți exact ce vreau să zic. După care băgați și-un share.

Deci, copii, ce facem noi pe 6 și 7 octombrie?

P.S. Dacă n-aveți cont de Facebook, găsiți videoul și aici.

5,252 cititori

Limba română pentru premieri

În școala generală am făcut română cu cea mai severă profesoară din Vâlcea, doamna Farcaș, pe numele dumneaei de scenă. N-am să uit niciodată cum i-a dat un 2 ăluia din spatele meu pentru c-a avut proasta inspirație să se ridice în picioare, în timpul orei, și să-și reclame colegul de bancă: „Tovarășa profesoară, Andrei se râde de mine”. I-a dat 2 pe loc, nu înainte să-i explice calm că „a râde” nu este verb reflexiv.

Continuarea