7,928 cititori

Adevărul despre daci

Credeam că treaba asta cu dacii, care au devenit dintr-o dată un fel de buricul pământului, e doar un trend trecător impus de studenţii repetenţi de la facultatea de istorie. Dar m-am înșelat. Am făcut pe cont propriu niște cercetări modeste și am ajuns la concluzia că toate marile personalităţi ale lumii, din toate timpurile, au fost, fără urmă de îndoială, daci. Sau, dacă nu erau puri sută la sută, măcar nişte sânge de urmaş de-al lui Burebista tot aveau. Stați ca vă dovedesc imediat.

Romanii. Chiar dacă n-au fost de la început daci, au devenit prin adopție. Au picat ca fraierii în capcana dacilor care i-au momit aici, folosindu-se de femei și haleală ieftină și bună, pentru că le era prea lene să inventeze o limbă cât de cât decentă. Până la urmă chestia asta s-a dovedit a fi benefică, altfel astăzi n-am fi putut să scriem viezure, barză, mânz, ci încă le-am fi desenat pe bucăţi de piatră. Continuarea

4,805 cititori

Când ai dat ultima oară șpagă?

Am tot văzut pe-aici discuții referitoare la șpăgi și la, din păcate, necesitatea lor în România zilelor noastre.

Discuții în urma cărora am stat și m-am gândit o grămadă, dar jur că nu reușesc să-mi amintesc când am dat ultima oară șpagă. Serios, nu am nicio amintire recentă despre cum aș fi dat cuiva bani sau vreo “atenție” ca să mă ajute cu ceva.

Poliția nu m-a mai oprit de nu mai țin minte când și oricum nici nu cred c-aș mai avea curajul să le-o servesc pe-aia cu „hai să ne înțelegem” sau să le bag niște bani în certificatul de înmatriculare (chestie care ar fi de domeniul fantasticului, având în vedere că în majoritatea timpului nu am cash la mine).

În spital, din fericire, n-am fost nevoit să calc, pe la administrația financiară sau pe unde se mai practică acest străvechi obicei, la fel, n-am mai ajuns recent. Continuarea

6,627 cititori

#muiepsd, diferența între teoretic și practic

Voiam să termin de ieri cu subiectul ăsta, dar vad că nu pot.

După scrisoarea de susținere postată de Doamna care încet-încet se îndreaptă spre titlul neoficial de „cel mai tare primar pe care l-a dat Bucurestiul vreodată”, am aruncat un ochi pe conturile unor artiști care erau extrem de vocali când venea vorba despre #muiepsd, #rezist și #fărăpenali. Oameni care erau adevărați militanți pentru o Românie liberă, scăpată de jugul pesede și alte fonfleuri de genul ăsta.

Well, cam ce credeți voi c-am găsit pe-acolo referitor la acest subiect direct legat de viața lor personală și profesională? NIMIC! Nu există, nu s-a întâmplat. Capul în nisip și viața merge înainte.

Continuarea

14,630 cititori

Arta trece prin stomac

Dacă nu știați, doamna Gabriela Firea, Primar General al Municipiului București, a publicat ieri pe pagina dumneaei de Facebook o scrisoare de susținere semnată de artiști și academicieni. E foarte lungă și extrem de penibilă, motiv pentru care nu-s atât de inconștient s-o scriu aici (dar, dacă vrea cineva s-o citească, iat-o).

După ce-am savurat-o și am râs bine de tot, am avut curiozitatea să mă uit cine naiba a putut să semneze așa ceva. Well, aproape toți cei care au girat cu numele lor pentru doamna Primar General au un numitor comun: încasează o grămadă de bani de la Primăria Municipiului București. Cu alte cuvinte, dacă-i musai, cu plăcere. S-a dat ordinul pe unitate, executăm.

Continuarea

10,541 cititori

Ghid pentru călătoriile aeriene low-cost

Hai c-am reușit să vă strâng la un loc tot ce aveți de făcut astfel încât de-acum încolo să vă bucurați de zboruri cât mai plăcute. Și voi, și cei din jurul vostru. Știu că m-am trezit cam târziu, perioada de concedii s-a cam dus, dar sunt la fel de valabile și pentru la anul sau pentru city break-uri. Așadar, aveți mai jos tot ce trebuie să știți atunci când vă pregătiți de un zbor low-cost, iar multe dintre ele se pot aplica chiar și la cursele normale.

– Este foarte important să te așezi cât mai din timp la coada de la poarta pentru îmbarcare. Cu cât mai deveme, cu atât mai bine, astfel o să eviți pericolul ca avionul să plece fără tine. Nu te lăsa prostit de aparenta liniște a celor care stau pe scaunele din sala de așteptare. Nu vor decât să-ți adoarmă vigilența și, cum ai lăsat garda jos, să sară în picioare și să-ți ia locul.

Continuarea

7,064 cititori

Vipera mușcă de unde nu te aștepți

Fetelor, se dă următoarea situație. Hai să presupunem că sunteți în drumeție pe munte cu un coleg de birou. Sau cu un amic. Mă rog, ați înțeles voi, sunteti cu cineva pentru care nu nutriți nici urmă de atracție sexuală sau ceva de genul, ca să fiu foarte clar. Nu știu prin ce circumstanțe ați ajuns acolo împreună, dar e foarte clar că sunteți doar voi doi și muntele. C-ați plecat în teambuilding și v-ați rătăcit, că v-ați întâlnit întâmplător, nu contează. Până la urmă, chiar e mai bine, mai aveți cu cine să schimbați o vorbă. Continuarea

4,781 cititori

Avem implicarea în ADN

Videoul ăsta e vechi, dar n-are importanță, subiectul e la fel de actual. Mdeci, la Perth, în Australia, un cetățean și-a prins piciorul între peron și metrou, iar filmarea surprinde momentul în care toți ceilalți călători s-au unit și-au împins garnitura de tren ca să-l poată scoate de-acolo pe ghinionist. No joke.

Well, mi-am permis sa fac un exercitiu de imaginatie despre cum ar fi stat lucrurile pe palaiurile noastre. Cam cum ar fi reacționat cei din jur dacă-l vedeau pe omul ăla înțepenit acolo.  Continuarea

3,938 cititori

Să zicem merci că pesta asta e porcină

Știți voi fimele alea de acțiune în care apare câte o epidemie ce amenință să se răspândească pe tot globul și să extermine toată omenirea? Aveți în fața ochilor ecranele uriașe cu harta Pământului care se înroșește amenințător, în din ce în ce mai multe zone, pe măsură ce virusul ucigaș avansează? După care, când totul părea pierdut și omenirea mai avea doar un pas și jumătate până la extincție, apare eroul salvator care rezolvă virusul în doi-timpi și trei mișcări.

Well, filme sau nefilme, la ele mă gândesc de fiecare dată când văd la tv reportaje sau imagini despre cum autoritățile din România iau măsuri drastice împotriva pestei porcine care amenință să decimeze toată populația de suine din spațiul carpato-danubiano-pontic.

Continuarea

12,792 cititori

Cum au dat greș cei patru asasini plătiți

Cei patru asasini plătiți stau cu capul plecat în fața lui Soros. Nici nu îndrăznesc să respire când moșul începe să zbiere aprig:

– Bă, netrebnicilor, nu de-aia v-am angajat pe toți patru? Ca să fiu sigur că-l lichidați p-ăla? Și voi, ce căcat ați făcut voi?

Unul dintre ei încearcă să spună ceva: Continuarea

4,997 cititori

Ce-ați schimba la voi?

Dacă ați ajuns vreodată la un psiholog (și cu altă ocazie în afară de aceea de a obține țidula necesară pentru permisul de conducere), aproape sigur v-ați trezit că vă pune întrebarea: ce-ați schimba la voi? Și te roagă să numești trei (sau mai multe) lucruri pe care le-ai schimba la tine.

Și atunci, în liniștea cabinetului, cu un necunoscut în fața ta, ești nevoit să te analizezi rapid și să răspunzi sincer la o întrebare pe care de cele mai multe ori eviți să ți-o adresezi.

Nu-s psiholog, dar exercițiul în sine mi se pare extrem de interesant. Pentru că odată numite lucrurile pe care le-ai vrea schimbate la tine, cumva te ia așa o senzație de liniște și eliberare.

Dacă vă hotărâți să răspundeți, vă rog s-o faceți exact ca la un cabinet de terapie, adică sincer. Răspunsuri de genul “sunt prea ambițios și perfecționist”, păstrați-le pentru interviurile de angajare. Schimbați-vă nick-urile și numele sub care comentați de obicei, dacă vă e târșă de ce vor zice alții, și răspundeți simplu și onest.

Știu, e un subiect greu pentru o zi de marți și așa destul de grea, dar cu toții am vrea să se schimbe lucruri în jur, în timp ce uităm că schimbarea, de fapt, începe de la noi.

Deci? Ce-ați schimba la voi?

4,150 cititori

Cum e cu simțul umorului

De-a lungul acestei vieţi, dar mai ales de când am blogul, am realizat că cetățenii din jur se cam împart în trei mari categorii atunci când vorbim despre simțul umorului.

Cei cu simțul umorului

Sunt acei cetățeni care reușesc să vadă parțile amuzante indiferent de tipul de umor cu care interacționează. Se vor distra la fel de bine și la Seinfeld și la Friends, și la umorul englezesc, și la bancurile seci, și la Las Fierbinți. Oamenii au înteles de ce “umor” n-are plural, pentru că este unul singur.

Continuarea