5,917 cititori

Pe care o vrei?

Scriam ieri dimineață (chiar foarte de dimineață, mult prea de dimineață) câte ceva despre cum mă scoate pe mine din minți ora asta de iarnă, pe care o consider complet inutilă, și m-am trezit cu niscaiva comentarii de genul „greșești, dacă rămânem doar cu ora de vară, iarna o sa fie întuneric când ne trezim să plecam la muncă”. Ori mie mi se fâlfâie la modul dramatic de treaba asta, nu de alta, dar văd să merg până la metrou, oricât ar fi de întuneric afară. Iar după ce ajung la muncă, apăs pe un întrerupător și, să vezi ce, ca prin farmec se face lumină. Continuarea

5,853 cititori

Bărbații adevărați nu spală vasele și nu dau cu aspiratorul?

În principiu, sunt obișnuit să particip cam la orice activitate casnică de rutină. Bine, asta și din cauză că nici nu sunt vreun bărbat adevărat sau ceva.

N-am nicio problemă să spăl vasele. Și vorbesc acum despre spălatul de mână, că de când am lămurit radarul uman că nu mai trebuie să le clătești înainte să le bagi în mașină, viața mea s-a simplificat uimitor de mult.

Pot să dau cu aspiratorul două zile fără să mă opresc și n-ai să auzi de la mine vreun cârâit de nemulțumire. Idem să dau cu mopul.

Continuarea

4,504 cititori

Cum e, vă place?

Eram în mașină când l-am auzit la radio pe nen-tu pompierul atomic, Klaus Iohannis, vorbind despre iminenta cădere a guvernului psd. Pentru început m-am mirat că știe și alte cuvinte în afară de „observ cu atenție și îngrijorare”, după care m-am mirat și mai tare când spunea ceva de genul „continuarea guvernării psd ar fi o a-de-vă-ra-tă ca-tas-tro-fă”. Chestie care mi s-a părut o performanță în sine, nu o dată, ci de două ori. Prima oară pentru că nu oricine poate să pronunțe „catastrofă” cu dinții încleștați, cum reușește președintele nostru, și a doua oară pentru că rar am pomenit ipocrizie mai mare. O spunea de parcă nu domnia sa în persoană a hotărât de trei ori la rând să dea credit psd-ului. Continuarea

26,868 cititori

Boss, ești plin de venin, în plm!

Ah, de când voiam să scriu despre treaba asta și-am tot amânat.

Pe lângă mizeria aia cu „nu mai generaliza”, mai există un trend care mă scoate din minți zilele astea. Au apărut pe interneți o serie de făpturi diafane care au făcut două ședințe de terapie, au citit jumătate de carte motivațională sau au fumat două țigări în fața unei săli de yoga și-acum brusc revarsă în jurul lor numai puhoaie de zen d-ăla bunu și puritate sufletească. Practic, peste noapte, au devenit adevărate experte în mindfulness, regăsirea sinelui, curățarea cheakrelor, privit viața doar prin latura ei pozitivă și alte căcaturi de același gen.

Continuarea

9,791 cititori

Tu când ai primit ultima oară flori?

Joia trecută m-am plimbat destul de multișor prin urbea lui Bucur cu două buchete imense de flori în brațe. M-am dus cu ele de la metrou în firmă, de la firmă le-am dus, tot cu metroul, acasă. Cum ziceam, am cam plimbat florile alea vreo oră și jumătate prin diverse zone din capitală. Nu, nu am vreun hobby ciudat, pur și simplu așa s-a întâmplat.

Continuarea

6,567 cititori

De unde aveți atâta energie pentru hate?

Nu știu cum s-o spun elegant, de fapt nici nu vreau să fiu elegant.

Mi se pare de mare porc să te plângi că ți-a blocat maratonul orașul și nu te mai poți deplasa cu mașina. Pentru că, nu-i așa, exact azi aveai de rezolvat toate urgențele din lume și nesimțiții ăștia, cu maratonul lor, nu fac decât să te-ncurce. Continuarea

4,654 cititori

Guvernul VV a căzut, trăiască guvernul VV

Nu că vreau să fiu cârcotaș sau pesimist, dar am așa o presimțire că abia acum, când este vorba despre ciolanul ăl mai ciolan (a se citi “organizarea alegerilor pentru președinție și pentru parlament”), o să vedem adevărata față a opoziției.

Mi-e teamă că lucru mai rău decât să treacă moțiunea și să cadă guvernul nu ni se putea întâmpla. Și nu mă refer nici la cine va fi prim ministru, nici la componența noului cabinet, ci la faptul că ne vom îngrețoșa atât de tare de tot ce vom vedea pe scena politică, încât nu vom ști cum sa trântim ușa României mai tare și mai repede în urma noastră. Continuarea

21,784 cititori

M-am sacrificat pentru copil

Vă sună cunoscut, ați auzit pe undeva părinți folosind replici de genul ăsta?

“Am muncit ca să nu-i lipsească lui nimic.”

“Tot ce-am câștigat am investit în educația lui.”

“Nu mai am timp de nimic, mă ocup numai de copil.”

“Mi-am rupt de la gură ca să aibă el ce mânca.”

Și, desigur, vestita: “Am rămas împreună, ne-am sacrificat, doar ca să aibă el o familie.” Continuarea

6,466 cititori

N-am încredere în oamenii care nu înjură la volan

Nu vreau s-o interpretați în niciun fel, nu vreau să mă judecați greșit, în general sunt un tip destul de elegant și bine crescut (uneori chiar prea), practic sunt exact ca un gentleman d-ăla, dar pentru mine nu există opțiunea să conduc mașina și să nu înjur la volan.

Oricât de scurt ar fi drumul pe care-l am de făcut, trebuie să-mi scape măcar un duios „hai, în pwla mea, mai repede” sau nostalgicul „semnalizează, în morții mă-tii, că n-am de unde să ghicesc ce vrei să faci”.

Continuarea