Pentru c-am căutat un loc care să reunească toate informațiile de mai jos și nu l-am găsit, m-am gândit să vi le las eu aici. Ca să nu ziceți că n-ați știut.
1) Dacă te afli la tine în oraș nu poți vota decât la secția de votare unde ești arondat. Continuarea
Despre pățania lui Vasile deja știți, dar ce nu știți este cam ce-a fost în spate zilele astea. Ia hai să vă povestesc dacă tot m-am liniștit și Vasile vine acasă azi sau mâine.
Atunci noaptea, după ce s-a întâmplat, am ajuns cu el la camera de gardă de la Facultatea de Medicină Veterinară. După consultație, doctorul a recomandat radiografie cervicală în zona traheei. Păi haideți s-o facem aici, că doar plătim. Nu putem aici, avem aparatura, dar încă nu aveam autorizație de funcționare pentru el. Înțelegeți? La fucking facultatea de medicină veterinară. Apăi oricât de pasionați or fi de meseria lor doctorii ăia, doar cu un stetoscop nu prea au cum să facă niciun căcat. Continuarea
Dacă n-ați văzut-o, va fi un minut câștigat. Cam așa arată advertisingul cu creier și cu cojones. Restul e doar publicitate.
Later Later Edit
Vasile, azi, la clinică:
Later Edit
Tocmai am închis cu cei de la clinică. Vasile răspunde la tratament și e mult mai bine decât ieri. Pe genul c-a făcut scandal să-l scoată din cușcă. De, Norvegianul de Pădure tot Norvegian, nu suportă lemnul și spațiile mici.
În altă ordine de idei, încă o dată m-ați impresionat. Vă mulțumesc că-i țineți pumnii.
…
Pentru că ați întrebat mulți și pentru că ieri nu aveam nici timp, nici dispoziția necesară, o să povestesc azi pe scurt ce e cu Vasile. Pe foarte scurt, că nu prea-mi arde de povești pe subiect.
Deci, pentru c-a venit căldura și Suzana și Vasile tânjeau să iasă pe afară (cooperativa de digital unde dau cu sapa e la parterul clădirii și are terasă afară), le-am cumpărat niște trackere cu gps. Adică niște zgărzi cu gps, gândite special pentru pisici și câini, ca să vedem pe unde umblă dacă sar gradul terasei și se apucă de explorat împrejurimi. Pentru că, da, ambii săreau gardul de câte ori avea ocazia și cumva topografia zonei nu este extrem de ofertantă pentru niște pisici care nu știu ce inseamnă mașini sau că există și oameni rău-intenționați ori câini care mușcă. Așa că le-am comandat trackere ca să știm de pe unde trebuie să le culegem din stradă.
Dacă e cum se spune și pisicile au nouă vieți, atunci Vasile a reușit cu siguranță azi-noapte să-și footă cu mult succes una dintre ele. Și dacă nu erau Stanca și Carmen în firmă la ora aia, le rezolva elegant și pe celelalte opt tot atunci, măcar să știe o treabă.
Așa c-o să mă scuzați, dar după ce-am alergat pe la clinici veterinare până la 2.00 dimineață și-am tras o spaimă soră cu moartea, nu prea am mai avut nici putere, nici chef să scriu ceva care să poată fi și citit. Mno, pățăști.
Da, știu sunt nebun că-mi pasă atât de tare de o pisică. Well, plm, după ce l-am învățat să mănânce, după ce m-am trezit aproape o lună la 5.00, că doar trebuia hrănit cu biberonul din patru în patru ore, după ce practic l-am șters la fund, aș putea considera că sunt oleacă îndreptățit. Dar nu e problemă, cine a avut sau are vreun animal înțelege exact ce vreau să zic. Și nu numai.
A propos, astăzi, Suzana și Vasile împlinesc un an.
Ca să n-avem vorbe, vă spun că n-am mai urcat într-un taxi exact de pe vremea când scriam trebușoara asta. De atunci, m-am mișcat de colo-colo exclusiv cu Uber, Taxify și mașina personală.
Circulă de vreo câteva zile o inițiativă prin care cetățenii cu acces la internet sunt rugați să semneze o petiție pentru reglementarea de urgență a ridesharing-ului. Am văzut-o aseară și mă pregăteam s-o semnez, că doar și eu îmi doresc să pot circula în condiții civilizate, nu? Când mi-am dat seama de o chestie. Mai precis, m-am întrebat de ce n-au făcut petiția asta în urmă cu un an și jumatate? De ce n-au avut inițiativa din secunda în care Primăria, condusă destoinic de duamna Firea, a anunțat, în decembrie 2017, că: Continuarea
Vă pregătisem altceva pentru azi, dar am citit pe Facebook, la Mihai Matei, bijuteria de mai jos. Nu știu dacă ați văzut-o deja, dar n-aveam cum să nu-l rog s-o las și aici, că ne regăsim mulți în ce-a scris și pentru că mai sunt doar cinci zile până dumnică.
…
Sunt unul dintre copiii născuți în anii ‘80. Ni se mai spune decreței. Am fost crescuți printre șoapte despre libertatea din vest, cu foamea și cheia la gât. Continuarea
Duminică dimineață, cea mai mișto femeie din lume a declarat hotărât:
– Mi-e lene, n-am chef să fac nimic.
A sunat destul de surprinzător, dar știi cum e, cu lenea omului nu te joci. Mai ales când omul e femeie.
Cu spaimă-n suflet, dar într-un acces de curaj inconștient, am luat decizia pe loc și m-am aruncat cu capul înainte:
– Lasă că mă duc eu la piață.
Și m-am dus.
Partea bună e c-a venit primăvara. Partea proastă e că ține doar două zile. Nfine, noi să fim sănătoși, luați de citiți câte ceva.
În această mirifică dimineață de primăvară circulația metroului s-a defășurat cu… ăăă… dificultate. Se stătea câte două-trei minute în fiecare stație, lume agasată, nervi întinși la maximum, d-astea mișto, ca pentru vineri dimineață.
Ei, și într-una dintre stațiile astea unde se aștepta s-o luăm din loc, două destoinice reprezentante ale sexului frumos se iau lejer la ceartă. Nu știu de la ce, că dialogul a pornit în șoaptă, dar cu un crescendo cu ritm bun spre foarte bun. Până a ajuns la apogeu, când, în liniștea aia mormântală, s-a auzit tare: Continuarea
Știu că pentru unii o să vină ca o lovitură, dar sunt nevoit s-o spun: până în secolul nouăsprezece în spatiul carpato-danubiano-pontic nici măcar nu exista noțiunea de a merge la vot. Cum a ajuns chestia asta să fie atât de mainstream și cum au ajuns hipsterii să strâmbe din nas în zilele noastre? Păi hai să recapitulăm pe scurt și să explicăm pe înțelesul lor cum s-au întâmplat lucrurile.