3,387 cititori

Nu te pui cu Femeia cu privire de oțel

Aproape de blocul meu există o curățătorie non-stop. Din aia de haine. Atât i-a trebuit radarului uman (aka cea mai mișto femeie din lume) să audă, că s-a și înființat cu o plasă d-aia mare plină de chestii de îmbrăcat care, citez “nu se pot spăla la mașină, că le distrugi”, am încheiat citatul. Am luat-o și-am purces voinicește spre curățătorie, că ce naiba să mai și faci când te roagă cu ochii ăia de căpreoară.

Am intrat. Nimeni. Ei, lasă, mi-am zis, o veni cineva, că din spate se auzea ceva mișcare, deci locul nu părea chiar părăsit. Și, până la urmă, a venit, fraților. Continuarea

2,847 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 183)

Cred că trebuie să ne cam obisnuim cu ritmul ăsta de cinci articole duminica. Mai multe văd că nu mai reușesc să strâng, deși de data asta nu mai sunt în vacanță și frec netul cât e ziua de lungă.

  1. Sfaturi de tată cu vechime pentru cei mai noi în branșă;
  2. Japonia, copleșitoare;
  3. București, ambrozie și spital;
  4. De ce nu prea lucrez cu antrepernori români;
  5. Cel mai periculos câine e Dogul Vegan

5,394 cititori

Voi vă mai uitați la televizor?

M-am uitat multă vreme la show-urile de la protv. Până când, ușor-ușor, în goana după cifre și audiență au devenit, pe rând, nefrecventabile. La „Romănii au talent” am renunțat când am constatat amar că numai cazurile sociale au talent în Romănia, iar cu „Vocea României” n-am mai putut încă de acum două sezoane.

Continuarea

5,881 cititori

Pulimea sunt eu

În ceea ce mă privește, doar Ceaușescu mai reușise performanța să mă facă să-l ascult și să nu aud ce spune. Știu că mulți dintre voi ați prins vremurile alea, deci înțelegeți exact la ce mă refer. Omu’ repeta, obsedant, aceleași chestii, încât până la urmă creierul ceda și refuza să mai compileze.

Constat, din păcate, că în zilele noastre domnul nostru Iohannis a reușit exact același lucru: pur și simplu nu mai aud ce spune. A repetat de atâtea ori aproape aceleași lucruri, a observat la nesfârșit cu atenție și îngrijorare, încât acum, dacă nu-mi propun să fac eforturi să-l înțeleg, îmi zboară cuvintele lui pe lângă urechi ca acceleratul de Iași prin halta de la Târgu Frumos.

Continuarea

10,159 cititori

N-a știut

Când mi-am dat seama că ajung la muncă înainte de ora 9.00, m-am panicat îngrozitor și m-am dus repede la mega. Că știi cum e, dacă-i obișnuiești așa, vor avea mereu pretenția să ajungi la birou la ore din astea imposibile. Și-am calculat corect, la mega era coadă. Am pus repede niște chestii în coș și m-am așezat și io.

După care apare Doamna care trece relaxat pe lângă toată lumea și se duce întins la prima casă.

Continuarea

14,919 cititori

Bucureștiul e mort, doar că nu știe încă

Nu-mi amintesc să mai fi plecat vreodată de la Tineretului de-abia cu al treilea metrou. Poate când se mai întâmpla câte un eveniment neprevăzut, pe vreuna dintre magistrale, dar n-a fost cazul ieri, trenurile veneau binișor, cam la un minut jumatate distanță unul de celălalt. Cu toate astea, de-abia am reușit să mă urc în al treilea, lipit, la propriu, de cei din dreptul ușii.

În timp ce mă chinuiam să nu mă las cu toată greutatea pe săraca fată care se nimerise în dreptul meu, mă gândeam cam ce soluții aș avea să ajung la muncă, dacă va fi la fel de aglomerat în fiecare dimineață. Și-am tras concluzia tristă că n-aș avea.

Continuarea

7,024 cititori

La ce v-a folosit școala?

Aș vrea să-l cunosc și eu pe geniul care a hotărât să le fure o săptămână de vacanță copiilor ca să înceapă școala, ieri, pe 9 septembrie. Și asta doar pentru că le trebuie mai mult timp să predea kilometrii ăia de materii, absolut inutile, care nu vor folosi nimănui niciodată. Continuarea

7,636 cititori

Prima zi de școală în alte vremuri

Norocul meu a fost că orașul era relativ mic și că, probabil, simțul meu de orientare este înnăscut, altfel prima mea zi de școală s-ar fi putut lăsa cu niscaiva urmări.

Nu știu dacă mai e cazul să precizez că prima mea zi de școală s-a petrecut pe vremea când în spațiul carpato-danubiano-pontic dacii liberi încă nu erau așa de liberi, nici măcar nu terminaseră tunelul pe sub Bucegi, în schimb se construia de zor socialismul revoluționar. Iar asta mai mult ca sigur trebuie să aibă legătură cu faptul că ai mei nu s-au gândit niciun moment să vină cu mine la școală în prima zi. Nu că nu și-ar fi dorit, dar n-ar fi avut cum. Continuarea

2,835 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 182)

Văd că tot subțire stăm la capitolul articole. Cred că nu s-a întors lumea din vacanțe încă.

  1. Copiii chinuiți de părinți ultracompetitivi și de „doamne” ambițioase;
  2. Tu de ce melodie stupidă nu poți scăpa? (V-aș putea răspunde și eu la întrebarea asta, dar se face foc și pară radarul uman. Care radar uman a lălăit toată vacanța o melodie venită de undeva din analele muzicii ușoare românești și care mi-a rămas adânc săpată pe cortex);
  3. Discreție și empatie;
  4. Preliminarii Euro 2020, faza pe canapea. România – Spania 1- 2: Tătăl nostru;
  5. Urgența ta nu este și urgența mea;

3,585 cititori

Sunt greșite

Guvernul României, biroul duamnei Viorica. Doi băieți termină de cărat ultimele bucăți din comanda de 400 de dicționare explicative ale limbii române.

Duamna Viorica trece pe lângă stiva de dex-uri și deschide unul la întâmplare. Citește două trei cuvinte și zâmbește încântată. Știa și ea ce înseamnă „casă”, „câine” și „copac”, nu era nevoie să comande dicționare pentru atâta lucru, dar na, dacă așa a ordonat Liviu. Continuarea

3,726 cititori

S-au egalizat valorile

Mă distrează foarte tare cam tot ce se întâmplă în fotbalul românesc, dar și mai tare mă amuză discursurile oficialilor de dinaintea fiecărui meci al echipei naționale.

Dacă urmează să jucăm împotriva unei echipe mari, discursul este pe genul: „Spania nu mai e ce-a fost, mingea e rotundă, și ei au tot două picioare, dacă se concentrează băieții putem să-i batem”. Dar, ori că nu se concentrează băieții, ori că mingea nu mai e chiar așa rotundă, ori că mai știu eu ce ghinoanele naibii se întâmplă, că după meci se ajunge tot la: „am jucat cu o echipă mare, am făcut tot ce-am putut, asta este, capul sus, c-am pierdut doar o bătălie”.

Continuarea