3,611 cititori

Io ți-am zis

Vine metroul. Cei doi îndrăgostiți tomnatici urcă fără să se desprindă dintr-o prelungită îmbrățișare romantică. Sunt practic un corp comun care rămâne în dreptul ușii, în timp ce noi, toți ceilalți de pe peron, ne uităm la ei așteptând totuși sa se dea la o parte. Dar nu, iubirea lor e mai presus de chestiile astea lumești. Cei doi rămân acolo, în dreptul ușii, îmbrățișați și eterni. Moment în care, de undeva din spatele meu se aude tare:

– Las-o un pic din brațe că vrem să urcăm și noi. Continuarea

3,291 cititori

Azi nu

Dacă n-ați reținut, fratele vostru este zilele astea (ieri și azi) la ăl mai șmecher eveniment de tech din spațiul carpato-danubiano-pontic. Doar că am ajuns azi-noapte acasă aproape târându-mă și-am mai avut dăcât puterea să verific dacă a murit Iliescu. Cum nu murise, iar Dragnea este deja la pușcărie, am considerat că nu exista nimic atât de important încât să nu mă prăvălesc direct în pat.

Continuarea

4,747 cititori

Cum stă treaba cu trotinetele în trafic

Lumea îi compară pe trotinari cu bicicliștii, ceea ce este o gravă eroare pentru că, deși în teorie ai zice că sunt tot un drac, în practică lucrurile nu stau chiar așa.

Cea mai importantă diferență este că pe trotinetă nu ai cum să semnalizezi schimbarea direcției de mers. Nu știu dacă sunteți la curent cu faptul că nu poți lua una dintre mâini de pe ghidon (dacă citești manualul de utilizare, o să constați că zic și producătorii să nu faci așa ceva). Adică o poți lua, dar numai dacă ești un individ foarte norocos ori ai un smiț al echilibrului comparabil cu al unui acrobat care merge pe sârmă. Dacă nu ești toate astea, în secunda doi o să cazi sau o să schimbi brusc direcția de deplasare. Mai e nevoie să vă explic care sunt consecințele dacă asta se întâmplă în trafic?

Continuarea

13,604 cititori

Snobul de rit nou

Definiția “snobului” spune că este persoana care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă, pentru a ieși în evidență. Mno, cam trebuie revizuit dex-ul pentru că în zilele noastre nu mai e suficient. Dacă pâna în urmă cu ceva vreme era de ajuns să-ți cumperi haine mai altfel, o mașină mai de doamne ajută sau ultimul model de aifon, ca să te diferențiezi de pulime, acum toate astea nu mai impresionează nici o puștoaică de școală generală ieșită prima oară la mall.

Au apărut hipsterii și bărbații pizdificați, au răsărit cocalarii cu mașini scumpe în care bagă benzină pe bonuri de masă, iar ultimul model de aifon și-l poate lua în rate orice pârlit. Și-atunci cum faci să te diferențiezi tu de toți ăștia și să vadă toată lumea ce cool și elitist ești? Păi ai două metode cu care mergi la sigur.

Continuarea

6,363 cititori

Un minut pe-o parte și-un minut pe cealaltă

Știți care e treaba? Treaba e că io aș putea să-mi fac multe chestii bune de mâncare (nu glumesc, chiar știu să gătesc), doar că de fiecare dată când mă mai ia avântul revoluționar și-mi trece prin cap să mă apuc de gătit ceva, mă învinge lenea. Băi, nene, dar de fiecare dată, zici că sunt blestemat sau ceva. Iar dacă iarna mai e cum mai e, acum, c-a mai venit și vara, lenea mea zici c-a luat-o razna. Practic, mă bate la scor de neprezentare de fiecare dată când mă mai trece vreun gând să fac ceva de mâncare. Așa că renunț, umil, și mă duc frumușel la mega sau la cârciumă. Că e mai simplu.

Continuarea

7,963 cititori

Săracule

Tocmai m-am întâlnit cu vecinul boschetar care de fiecare dată când mă vede îmi cere o țigară. Și-i dădeam, că-mi place la el că e creativ, mereu încearcă o altă abordare. Ori mă ia cu „bosulică”, ori mă întreabă ceva despre vreme sau despre politică, cert e că nu vine așa doar să ceară o țigară, că e sub demnitatea lui. Continuarea

4,722 cititori

Cine nu zice ca noi e împotriva noastră

Am scris un text ieri. În text n-am scris nicăieri că nu mi-aș fi dorit și eu ca individului ăluia să nu-i fie rupt capul, în direct, la o oră de maximă audiență. Pentru că mi-aș fi dorit. N-am scris nicăieri că dreptul la imagine (nici măcar nu am folosit această sintagmă) e mai important decât o viață. Pentru că nu e. Nu am scris nicăieri că în sinea mea nu m-am bucurat și nu i-am aprobat și pe Godină și pe MAI. Pentru că m-am bucurat și i-am aprobat. Nu am scris nicăieri că nu mi s-a rupt sufletul vâzând lacrimile familiei polițistului omorât. Pentru că mi s-a rupt.

Continuarea

11,543 cititori

Lăsați-o jos, că măcăne

Mi-e simpatic Godină. Serios, chiar mi-e. Omul s-a făcut cunoscut pe barba lui, a scris cărți, îsi vede de treabă și nu în ultimul rând are cojones să spună chestii pentru care șefii lui l-ar împușca dacă ar putea. Dar nu pot.

Doar că de data asta a comis-o și, în dulcele stil românesc, îi este imposbil să spună „îmi pare rău, am greșit”. Pentru că, da, a greșit.

Continuarea

6,748 cititori

Exact așa s-a întâmplat

Nu mă mai iau de multă vreme după recomandările de filme și seriale din online, mi-am luat de prea multe ori țeapă ca să mai pun botul. Poate și de-aia n-aveam nicio tragere de inimă să mă uit la Chernobyl, că prea mi-ți-l lăuda toată lumea. Dar weekendul trecut mi-am zis să-i dau totuși o șansă. Și i-am dat.

Continuarea