4,261 cititori

Cel mai mare mister al omenirii

Știu că încă nu s-a stabilit clar cum e cu Bing Bang-ul sau că cercetătorii se chinuie încă să găsească veriga care lipsește din lanțul evoluției de la maimuță la om. Știu că nu e limpede încă dacă suntem singuri sau nu în Univers. Sau cum naiba a dispărut Atlantida. Ba și cu piramidele se mai străduiesc încă să găsească o explicație logică. Să nu mai vorbim despre cum stă treaba cu Iisus, Dumnezeu sau Triunghiul Bermudelor, despre care nimeni nu știe sigur nimic. La fel stau lucrurile și cu extratereștrii, desenele din Nazca sau găurile negre. Continuarea

2,774 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 136)

Dacă n-aveți altceva mai bun de făcut pe vremea asta mișto, băgați un ochi peste articole.

  1. Jurnal de delegat la referendum;
  2. Bătaia e ruptă din rai;
  3. Părinții din România nu-și bat copiii;
  4. Dăncilă nu e o excepție, e o confirmare a unei stări de fapt;
  5. Trebuie să fii în pas cu moda?
  6. E nasol. Nu se mai găsesc oameni. Dar rupem cu profitul;
  7. Cum slăbești 30 kg fără dietă, regim și ceaiuri magice;

4,204 cititori

Doamna Stela

Aseară, la ceva party.

Pun ceva de mâncare pe-o farfurie și m-așez la o masă unde mai erau trei cetățeni complet necunoscuți. Doi dintre ei de sex feminin.

N-apuc să mestec de două ori, cand aud:

– Aaa, pe tine te știu. Tu ești tipul ăla care scrie… Stai că-mi scapă numele… Continuarea

7,335 cititori

Dumnezeu ne vrea proști și îngălați?

A venit din nou acea perioadă a anului când aproape 500.000 de mii de români se așază la coadă la lins o grămăjoară de oase care poartă pomposul nume de “moaștele sfintei Parascheva”. Foarte bine, e treaba lor, cine sunt eu să mă pun cu gusturile oamenilor?

Doar că nu pot să nu mă întreb cum ar fi dacă jumătatea de milion de oameni, care se pregătesc să se julească la genunchi și la coate târându-se împrejurul unor bucăți de cadavru putrezit, să decidă că vor să devină de mâine dimineață mai buni? Cum ar fi să înceapă să se respecte pe ei înșiși și pe cei din jur?

Continuarea

3,281 cititori

Hai să vă fac un cadou

LATER EDIT

Tocmai i-am tras la sorți pe cei doi câștigători. În ordinea numerelor de pe tricouri, avem așa:

  • Daniela-Elena Dedu – Play Station
  • Marius Coros – PC

Îi aștept pe cei doi să-mi scrie la adresa de email de la “Contact” ca să-i pun în posesia codurilor. 

Nu știu dac-am mai povestit pe-aici, dar nu cu foarte mult timp în urmă (cam vreo cinci anișori așa), eram dependent de Fifa. Mă refer la joc, nu la forul care conduce fotbalul mondial. Și nu glumesc deloc, abia așteptam să ajung seara de la muncă, să dau drumul la consolă și să bag fifa până la 3-4 dimineața. Iar weekendurile mele începeau vineri seara, cu fifa, și se terminau duminică noaptea în același stil. Continuarea

6,806 cititori

Bine că sunt înalt

Luni am dat o fugă până la Vâlcea ca s-o iau pe mama și să dăm o fugă la Sibiu, la control. A fost drăguț. Cu o seară înainte am adormit pe la două dimineața și m-am trezit la 5.30, că la maxim șase jumatate trebuia să ies pe ușă. Ceea ce am și executat. Dar după trei ore de somn, să faci de două ori în aceeași zi Valea Oltului, e chiar palpitant, vă spun, e adrenalină pură. Senzație care se accentuează binișor pe măsură ce dai peste miile de tâmpiți care populează, conducând absolut haotic, șoselele patriei. În fine, mă opresc aici, că nu despre asta voiam să vă povestesc.

Continuarea

3,875 cititori

Creşterea în greutate este un simptom al evoluţiei spirituale

Gata, s-a găsit explicaţia ştiinţifică (sau macar spirituală) pentru care vestita “mă îngraş și dacă beau apă sau dacă mănânc două funze de salată” nu mai e doar o vorbă-n vânt. Nici eu nu mă aşteptam, dar se pare că așa stau lucrurile. Ia fiți atenți aici:
Continuarea

5,579 cititori

Referendumul vrajbei noastre

Patruzecișitrei de milioane de euro cheltuiți pentru nimic. Patruzecișitrei de milioane de euro cheltuiți pentru un referendum despre nimic, un referendum care n-ar fi avut nicio valoare chiar dacă s-ar fi atins cvorumul. Numai cei care conduc atât de destoinic România sunt în stare de o așa performanță.

De fapt, dacă mă gândesc mai bine, au reușit ceva. Au reușit să ne învrăjbească. Au reușit să ne divizeze, poate, iremediabil. Săptămânile astea, am văzut mai multă ură și minciună ca niciodată, am văzut cetățeni, pe care-i consideram sănătoși la cap, transformându-se în niște chestii urâte, cu un discurs atât de lipsit de toleranță și de coerență, încât m-am speriat.

Continuarea

3,071 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 135)

Până nu trece referendumul mi-e foarte greu să găsesc articole despre alte subiecte. Pur și simplu toată lumea scrie despre același lucru. Așa că să ziceți “merci” că le-am găsit și p-astea.

  1. Bunica n-a văzut niciodată marea, muntele și nici homosexuali;
  2. Dacă vreți să vă ajutați prietenul antreprenor…
  3. Campionii mondiali dintr-un oraș pustiit;
  4. Biserica și manipularea maselor, explicate din interior: „Partidul are nevoie de voturi, BOR are nevoie de bani”
  5. Ce ar fi făcut Iisus în chestiunea gay;
  6. Cum distruge imperialismul anglo-saxon piața muncii în România;
  7. O țară în rahat;
  8. Omenia. Sau ceea ce ne lipsește din ce în ce mai mult;
  9. O firmă de panificație a pus pliante pro-referendum în pungile cu pâine;

5,596 cititori

N-o să ajungem bine, vă spun

Din nefericire, azi a trebuit să merg din nou cu metroul, prima oară după vreo trei luni. Ce să zic, n-a fost o revedere foarte entuziasmantă.

În fine, altceva voiam să spun. Pe scaunele din fața mea erau o mamă cu fiică-sa care avea cam pe la 11-12 ani. Ambele citeau. Cărți. Din alea de hârtie. Uite, dom’le, mi-am zis, așa trebuie să ai grijă de educația copilului, ăsta da parenting modern. Continuarea

5,896 cititori

Cele patru calități ale unui bărbat adevărat

Articolele de acest gen sunt printre motivele pentru care în jurul nostru este plin de femei care jinduiesc la prinți pe armăsari albi sau alte feluri de cai verzi pe pereți și de hipsteri care visează la iubirea perfectă, în timp ce-și șterg delicat, cu șevețelul, sperma rămasă în palmă.

Pentru că, da, șmecheria este că pare scris pentru bărbați, dar asta doar ca să tenteze femeile să-l citească în timp ce se smiorcăie și suspină: “Deci se poate, deci există așa ceva, iar eu sunt nevoită să stau cu nesimțitul ăsta care nu mi-a mai adus o floare de la ziua mea. O, Doamne, eu de ce nu am avut norocul să întâlnesc un astfel de bărbat”? Sau, pentru varianta single: “De ce să mă grăbesc? Până la urmă o să apară în viața mea bărbatul care îmi va face inima să arate ca un cireș înflorit în ianuarie?”.

Continuarea