Mihai Vasilescu

De o bună bucată de vreme trăiesc cu impresia că ne așteaptă ceva nasol. Nu pot să pun degetul pe ceva anume, dar am așa o senzație de neliniște, senzatie la care contribuie din plin și faptul că sunt conștient pe deplin că, în caz de ceva, statul român e ultimul de la care trebuie […]

După principiul marilor descoperiri ale omenirii care au fost făcute din întâmplare, am făcut și eu, tot fortuit, o descoperire interesantă. Am pus pe blog în trei rânduri, niște bucăți de video cu chestii pe care le-a debitat voios de-a lungul ultimelor luni Dana Budeanu. Bucăți scurte, sub două minute fiecare, la care eu am […]

Gata, boșilor, s-a cam zis cu iarna. De-acum înainte pregătiți-vă, că în două-trei săptămâni trecem la mânecă scurtă. Până atunci, luați de citiți.

Am ajuns la toaletă când era cât pe ce să fie prea târziu, în sensul că vezica mea stătea ca pe un butoi cu pulbere. Bat la ușă. Ghinion, vorba președintelui nostru reales, era ocupat. Prin urmare, nevoit de situația care impunea măsuri extrem de urgente, am intrat în cabina de lângă. Și anume în […]

Hai că tot e 14 februarie azi și e cu iubire și din astea. Ia fiți atenți aici. Cum scrolam eu zilele trecute, mi-a apărut în feed minunata postare de mai jos. De obicei nu citesc postări lungi decât dacă sunt scrise de oameni pe care-i cunosc sau pe care i-am mai citit și mi-au […]

O să las și eu asta aici, că mi-e cel mai la îndemână.

Noi, așa ca popor, pare c-am făcut în scăldătoare. Și mă refer aici la faptul că de la cutremurul din ’77 încoace și revoluția din 89, nu ni s-a întâmplat mai nimic care să pună la lucru autoritățile Mă refer la chestii care vin din exterior, independente de voința noastră, că singuri am știut să […]

Denisa e o mamă singură, cu trei copii, care se chinuie din greu ca să aibă ce le pune în fiecare zi pe masă. Pentru că soarta n-a fost atât de blândă cu Denisa, care s-a născut într-un sat de pe lângă Corabia și-a ajuns în București când l-a cunoscut pe primul ei soț. Nemernicul […]

Vă rog să mă iertați, dar iar nu m-am putut abține. Cred că Dănuța e plăcerea mea vinovată sau ceva. Nu de alta, dar la asta cu goji, cafeaua și laptele de migdale, iar am râs cu lacrimi, horcăituri și alte zgomote la fel de suspecte.

Când eram copil, stăteam toată vara la bunică-mea la țară, undeva pe lângă Galați. Bunică-mea avea o casă cu trei camere stil vagon, dar noi, copiii, n-aveam acces decât în primele două, camera din fund ne era interzisă cu desăvârșire. N-am înțeles exact de ce, dar n-aveam voie să intrăm acolo decât dacă ni se […]

Atenție! Textul de azi e mai spre motivațional așa, prin urmare plictisitor. Și mai e și forte scurt, pentru că esențele tari se țin în sticluțe mici. Dacă n-aveți chef de din astea, apăsați cu încredere pe x-ul din colțul din dreapta sus și ne vedem mâine.