4,520 cititori

Mai treceți dumneavoastră când aveți drum

Hai c-am uitat să vă povestesc ceva. După excursia la Novi Sad, am ajuns înapoi în Timișoara seara pe la un șapte și jumătate. Îmi făcusem calculele să mă mișc în asa fel încât să prind și meciul dintre echipa lui jiji becali și dinamo. Ceea ce am și executat. Doar că înainte să mă delectez cu sărăcia aia de meci, mi-am zis c-ar fi frumos din partea mea să duc înapoi mașina spălată și curățată.

Și pentru că așa sunt io, bulănos, chiar pe când mă gândeam unde găsesc o spălătorie de mașini în Tmisoara, care să fie și deschisă duminică seara, mi-a ieșit una fix în drum. Nu chiar pe mijlocul străzii, era mai pe dreapta așea. Și ca să fie tacâmul complet, a mea a fost ultima mașină pe care-au luat-o înainte să închidă. Continuarea

6,290 cititori

Li s-a sculat bine

Mdeci, să vă povestesc. Weekendul ăsta am dat iar o fugă la Timișoara, că-mi place mie acoloșa, la Banat. Între noi fie vorba, la treij de euro biletul de avion e și păcat să nu te duci măcar din când în când, nu de alta dar flăcăii ăștia din Timișoara se pare c-au făcut în scăldătoare când erau mici. În sensul că au numai locuri mișto în jur. Într-o parte Ungaria, în cealaltă Serbia, timp de plimbare să ai.

Și cum eu aveam, am închiriat o mașină și sâmbătă dimineață m-am urcat la volan pe la ora 9.00, iar pe la doișpe fără un sfert deja parcam în Budapesta. Evident, într-un loc în care se pare că n-aș fi avut voie să parchez, altfel nu-mi explic de ce la un moment dat un cetățean în uniformă de milițian mi-a proptit în parbriz o amendă de patruj de euro (mă rog, era în forinți). Am apărut la mașină chiar când o scria, dar a rămas complet rece la rugămințile mele. Sau poate o fi fost din cauză că nu vorbea nimic în afară de maghiară? În fine, dă-o naibii de amendă, că când m-am întors și i-am zis tipului de la care am închiriat mașina, mi-a cerut s-o vadă, după care a aruncat-o la gunoi. S-a amuzat tare de privirea mea holbată și mi-a explicat că nimic din ce e sub 100 de euro nu te urmărește și-n țară. Și că mașina aia oricum nu mai vede Budapesta, deci să stau liniștit și să n-o plătesc decât dacă mă dau banii afară din casă. Nu mă dădeau.

Continuarea

7,136 cititori

Blestemul visului împlinit

Am un amic care toată viața lui și-a dorit să facă sex cu o mulatră. Mă rog, cine-l poate învinui? Să ridice mâna ăla care n-a visat, nu și-a dorit sau nu și-ar dori. Da, da, știu, în niciun caz voi, minunaților și fidelilor.

Revenind. Ziceam că omu’ visa la o mulatră mai dihai de cum visează un programator să facă softul ăla care-i va aduce milioane de euroi. Și când zic „mulatră” să nu cumva să vă gândiți la vreo negresă, să n-audă de așa ceva. Voia ceva pe lângă care Halle Berry să fie rățușca cea urâtă care-și plânge în pumni mai ceva ca tocilarele alea pline de coșuri pe care nu le bagă nimeni în seamă tot liceul. Da’ nu știu cum se face că rămânea doar cu visatul. N-avea noroc și pace să prindă și el vreo ciocolată cu lapte din asta, vorba regretatului Iliuță Năstase. Continuarea

2,759 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 140)

Vă las câte ceva de citit aici, dar treaba e subțire rău săptămâna asta. C-o fi de la frig, c-o fi de la lene, treaba e că n-am prea avut ce articole să vă pun. Aia e, poate-o fi mai bună săptămâna care vine.

  1. Oficial! BAC 2019: 15 subiecte anunţate de Minister (am râs cu muci);
  2. Iată cine sunt parlamentarii care au reclamat clipul “Copiii referendumului”;
  3. Bohemian Rhapsody, 2018: “Fuck them, darling”;

  4. Moartea: «Mai stai în Live?
  5. Virșli, cârnatul dacic al ardelenilor;
  6. Ce s-a întâmplat alaltăieri seară în emisiunea Chefi la Cuțite;
  7. Câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers;

5,454 cititori

Orice naș își are nașul

Abia ieșisem la Victoriei, că simt o mână pe spate. Mă întorc și dau cu ochii de o tânără cetățeancă a patriei noastre.

– Salut, zice, pot să-ți văd șosetele?

Acu’, oi fi eu obișnuit să tragă fanele de mine pe stradă cum trăgea pe vremuri crapul la mămăliga pregătită de cu seară de taică-meu, dar așa cerere neobișnuită parcă nu mai auzisem.

Totuși, uneori, mai ales dacă apuc să-mi beau cele trei cafele, sunt un tip spontan.

– Poate vrei să zici că vrei să mă vezi NUMAI în șosete. Continuarea

4,768 cititori

Suflete pierdute

Aveți idee cam cum se întâmplă lucrurile la metrou dimineața între 8.30 și 10.00 sau seara între 17.30 și 19.00? Că dacă nu, vă povestesc eu, deși cred că aveți suficientă imaginație ca să nu fie nevoie. Practic, să spun că e full ar fi un biet eufemism. Și pe peroane și în vagoane stau oamenii lipiți unii de alții ca sardelele în cutiile alea pătrate, de nu mai e nevoie să te ții de nimic, te susțin corpurile celor din jur fără nicio problemă. Exită stații unde nu se urcă nimeni pentru că, să vezi ce, nu coboară nimeni, deci nu există spațiul fizic necesar pentru încă una-două persoane in plus. Continuarea

4,752 cititori

S-a rezolvat și chestiunea asta

De-a lungul acestei vieți am fost pus de câteva ori în situația de a fi nevoit să primesc sau să trimit diverse sume de bani în afara spațiului carpato-danubiano-pontic. Adică în afară granițelor țării, ca să fiu mai exact.

Toate bune și frumoase, doar că, de fiecare dată, indiferent că trimiteam sau că primeam, începea coșmarul. Ba comisoane mari, ba era nevoie de nuș’ ce coduri de la bănci, fără de care nu puteai să miști un deget, ba nu găseai deschis, ba aveai șapcă, ba de ce n-ai șapcă. Bucurii din astea mărunte de popor obidit.

Țin minte că la un moment dat a vrut vară-mea să-mi trimită niște bani, din State, pe post de cadou pentru ziua mea. După ce a încercat o vreme să mi-i vâre direct în cont și s-a izbit de tot felul de opreliști stupide, când și-a dat seama că trece și ziua mea, se duc și Crăciunul și Revelionul și ea tot nu reușește, s-a dus femeia și i-a pus printr-un serviciu din ăla de trimis bani. Continuarea

6,386 cititori

De ce plătești tu cu cardul meu?

Termin de mâncat pizza și cer nota.

– Cu cash sau cu card, întreabă chelnerița.

Cu card, că doar n-o să plătesc cu cash, ca sălbaticii.

Vine cu nota. Scot cardul și ospătărița întinde o mână hulpavă după el. Clatin din cap în semn că nu i-l dau și-o întreb semiagresiv de ce ține musai să plătească ea CU CARDUL MEU? Continuarea

9,319 cititori

Mai stau cinci minute

Vine un moment în viață când te desparți de copilul din tine. Și, de cele mai multe ori, vine pe neanunțate, fix cum s-a întâmplat la mine. Era o seară oarecare când mi-am luat la revedere de la el. După cum ziceam, nici măcar n-a fost o chestie premeditată, dar simt că a fost definitivă. Păcat, ne înţelegeam aşa de bine, eu şi cu el, că uneori nici nu ştiam care-i unul si care-i altul.

Ruptura s-a produs brusc, fără niciun avertisment. O ardeam liniştit pe net, televizorul mergea în surdină şi dintr-o data am simţit nevoia presantă s-o fac. Nu ştiu ce mi-a venit, dar l-am luat pe puştiulică ăla care rămăsese pitit în mine şi i-am aplicat lovitura fatală. Iar asta s-a întâmplat fix când am deschis larg fereastra și am zbierat, cât m-au ținut plămânii, la cei trei-patru copii care jucau fotbal sub geamul meu: Continuarea

4,044 cititori

Câteva sfaturi utile pentru agățat pe Facebook

Da, știu, am mai scris despre acest subiect. Dar, pentru că în continuare văd numai neinițiați in jur, am zis că nu strică să mai reluăm o dată lista de sfaturi  pentru donjuanii dă facebook. Cu plăcere.

– I-ai cerut prietenia și ți-a dat-o. Te rog eu mult de tot nu-i trimite instant un mesaj cu “bună, mulțumesc pentru accept”, deși ai impresia că e semn de politețe. Nu e. Doar o să pari un fraier coclit și o s-o mai pui și în postura neplăcută în care va trebui să răspundă ceva. Vouă vă place să vorbiți cu necunoscuți? Exact, nici lor.

– Nu te apuca să-i dai like-uri la poze mai vechi de câteva zile. Da, știu, vrei să-i transmiți cât e de minunată și cum soarele pălește în comparație cu ea. Dar la primele like-uri la poze de acum juma’ de an, tot ce vei reuși să obții va fi o sprânceană ridicată și întrebări de genul “ce naiba e în neregulă cu ăsta?”. Plus impresia că-i folosești fotografiile pe post de material de inspirație pentru ofrande aduse zeului Onan. Și nu vrei asta, crede-mă. Continuarea

3,284 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 139)

N-aveați de unde să știți, dar fratele vostru e la Timișoara. Da’ nu se gândește el la voi până și printre bănățenii ăștia vrednici? Hai, lauți de citiți, până plec io să mă dau cu vaporașul pe Bega.

  1. Cum să-ți iei block pe pagina mea;
  2. Suntem generaţia relaxată şi fericită. Pe facebook.
  3. Cum să mergi la shopping-ul de iarnă pentru copil în 58 de pași simpli;
  4. Nu utilizăm cum trebuie spațiul verde din jurul blocurilor;
  5. Nostalgia lui „leave them, kids, alone”;
  6. Corupția înseamnă moarte;
  7. Dragă cititorule;
  8. În Finlanda se introduce somnul de zi la locul de muncă;