16,159 cititori

Zece lucruri pe care nu le știai despre vagin

Hai că, după ce citiți studiul pe care vi l-am pregătit pentru astăzi, o să fiți doctori docenți cu specializarea “pixdă”. Ceea ce nici măcar nu e rău, avem nevoie de specialiști în toate domeniile, după cum ne arată evenimentele desfășurate atât de recent. Cu plăcere!

1. Clitorisul are 8000 de terminații nervoase. În timp ce penisul are numai 4000 – poate de asta se spune că plăcerea femeii este mai mare decât a bărbatului.

Hmm, io sunt de părere că plăcerea femeii n-are legătură cu nicio terminaţie nervoasă. Ci cu faptul că “după”, te poate privi în ochi, în timp ce te întreabă senină: “Cum? Asta a fost tot?”.

2. Dimensiunea unui vagin este în medie de până la 10 cm, dar în timpul excitației se poate mări cu până la 200%.

Continuarea

7,392 cititori

Parcagiii sănătății noastre

Mno, probabil de-acum știți toți despre povestea cu cetățeanul italian care se dădea drept chirurg, deși avea clase mai puține decât trenul. Și nu numai că se dădea, dar mai și opera, pentru că asta fac chirurgii, nu? Operează. Dar o să mai insist un pic pe ea, pentru că am niscaiva nelămuriri.

Cam cât sânge rece trebuie să ai să te apuci sa operezi când tu nu ai nicio pregătire în domeniu? Pe mine m-a făcut praf la faza asta. Serios, eu am transpirații reci și când trebuie să schimb o priză sau să vâr o șurubelniță mai adânc în ceva ce, de obicei, nu sângerează. Ca să nu mai spun că era să leșin când i-am dus pe Vasile și Suzana la vaccin și-am asistat live la oprerațiune. Cam cum trebuie să fie construit creierașul tău ca să poți să tai liniștit cu bisturiul, după care să-i spui calm asistentei: “pensă, te rog”. Tu fiind de meserie parcagiu.

Continuarea

7,605 cititori

Victima a fost de vină

Poate ați apucat să vedeți asta, poate nu, dar am vrut s-o las și eu aici ca să am cu ce să le dau peste bot tuturor idioților care susțin că „și victimele au partea lor de vină”. Vorbim despre viol, da? Chestia aia la care strâmbă din nas românul verde: „Hai, frate, că prea și-o căuta și aia, n-ai văzut cum se îmbrăca? Până la urmă a găsit”. Știți voi ce zic, teoria aia cu femeile care în adâncul sufletului lor își doresc să fie violate. Doar de-aia se îmbracă așa ca niște curve, că dacă nu s-ar îmbrăca, nu le-ar mai viola nimeni. Continuarea

4,115 cititori

Publicitatea negativă e tot publicitate

Azi, în era informației la un singur click distanță, în epoca google când orice lucru, care a fost consemnat măcar o singură dată pe internet, rămâne indexat pânâ la sfârșitul www-ului, nu există tâmpenie mai mare decât să susții că publicitatea negativă e tot publicitate.

Poate nu știați, dar majoritatea brandurilor mari lucrează cu echipe de PR care au pregătite scenarii pentru eventualele situații de criză ce pot să apară out of nowhere. De ce?

Pentru că au oameni special instruiți care au înțeles că o singură chestie negativă, care se viralizează, le poate anihila toate eforturile și toată publicitatea pozitivă de până atunci. Și asta indiferent dacă este bazată pe o informație falsă sau nu, pentru că publicul nu stă să verifice, ci consumă ce i se oferă. Vreți exemple? Păi cei de la McDonalds probabil că mai au coșmaruri și acum vizavi de mizeria aia cu carnea de om în burgeri, iar angajaților de la Samsung cred că le este interzis prin contract să menționeze măcar și în treacăt produsul „de succes”, Note 7. Mai vreți și altele? Că e internetul plin. Continuarea

3,144 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 152)

Nu m-ați crezut când v-am zis că vine primăvara. Cine râde acu’? Aud? Nu vă mai puneți cu abilitatile mele de meteorolog, da?

Hai, luați de citiți.

  1. Cristina Topescu îi face o ofertă de nerefuzat premierului Viorica Dăncilă;
  2. Cinismul publicității;
  3. A scăzut numărul rafturilor cu ingrediente din supermarketuri;
  4. Mesele îmbelșugate ale românilor atrag risipa alimentară. ”Manânci să nu-ți jignești gazda”;
  5. Ce putem face ca să mai reducem accidentele auto cu bătrâni?
  6. Ghid de stereotipuri pentru jurnaliștii începători;
  7. De ce am pierdut cu “M**e PSD” şi de ce încă pare amuzant;

16,181 cititori

Care e faza cu Mircea Badea?

Bun, înțeleg, când e singur la el la măsuță și se crede invincibil, poa’ să se bată parte-n parte și cu Dumnezeu, Chuck Norris sau Inciu Ciuna (pentru cunoscători). Dar care e faza pentru care crede că poate să se bată și în realitate cu cetățeni care fac asta în mod profesionist? Serios, cred că pe undeva e un scurtcircuit care-l face să mănânce cafteală periodic.

Mno, râdem-glumim, dar cineva trebuie să-i explice omului că dacă intri într-un garaj nu te transformi automat într-o mașină, dacă aștepți pe hol la spital nu devii pe loc doctor și dacă știi să scrii, nu înseamnă că ești scriitor. Continuarea

4,036 cititori

În fața Domnului toți suntem egali

Băieții de la controlul corporal, din Aeroportul Timișoara, au un simț al umorului cu totul și cu totul special.

Un popă… ăăă, scuze, un sfânt părinte… însoțit de o angajată a aeroportului a șuntat toată coada (și era ceva lume care aștepta, slavă tatălui tâmplarului) și s-a dus glonț în față. Continuarea

4,842 cititori

Cum recunoști un hipster

M-am gândit să vă las aici un mic ghid pentru recunoașterea și identificarea hipsterului în societate.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l știți: este o greșeală fundamentală să spuneți unui reprezentant al genului: “bă, tu ești hipster, să mor io”. NICIODATĂ un hipster adevărat nu va recunoaște asta. Practic, e cea mai mare jignire pe care i-o poți aduce. Alții sunt hipsteri, el este doar cool. Clar?

Toți hipsterii sunt originari din orașe mari. S-au născut și-au crescut în mijlocul aglomerațiilor urbane, al adevăratelor evenimente culturale, al galeriilor de artă. Ei sunt din megalopolis, din metropole, dintre clădirile cu metal și sticlă. Nu au cum să fie din Gherla, Dâlga sau Bârlad. Continuarea

19,819 cititori

Cele mai frecvente greșeli

Sfatul meu ar fi să vă salvați pe undeva link-ul către textul ăsta, ediție revizuită și adăugită. Nu de alta, dar se pare c-am reușit să strâng la un loc cele mai frecvente greșeli de utilizare a limbii române.

Decât sau doar

Aș vrea să se poată da amendă pentru folosirea abuzivă a lui “decât”. Să găsească un sistem de monitorizare și cum l-au auzit pe unul că zice ”am decât 50 de lei la mine”, hop să sară cu amenda. Să umble mulți grammar nazi pe străzi, camuflați în liceeni analfabeți. Și cum te-au auzit, să te ardă pe loc. Ca-n tramvai.

Deci, dragii mei, “decât” se folosește NUMAI împreună cu o negație: ”NU am decât 50 de lei la mine”. Și în cazul în care vă este așa greu să țineți minte asta, aveți varianta de rezervă: îl folosiți pe “doar”. Care este mai nepretențios și nu-i trebuie negații și alte căcaturi menite să încurce lumea: ”Am doar 50 de lei la mine”. Și-ați rezolvat problema. Continuarea

4,097 cititori

Cam ăsta este trendul

Ne place, nu ne place, devenim din ce în ce mai dependenți de aplicațiile pentru mobil. Astea-s vremurile și, oricât de conservatori am fi, constatăm că telefonul face parte integrantă din viețile noastre.

Sincer să fiu, nici nu prea are cum să fie altfel când un simplu smartphone de azi este de câteva milioane de ori mai puternic decât toate computerele folosite de NASA în ’69 când au trimis misiunea Apollo 11 pe Lună. Toate la un loc, da?

Continuarea

14,919 cititori

O clipă pe buze, o viață pe șolduri

În fiecare dimineață trec pe lângă trei, ba nu, patru, covrigării sau patiserii și la fiecare dintre ele lumea stă la coadă. La ce? Păi în 90% dintre cazuri la covrigi și la merdenele. Și mă surprinde că mulți dintre oamenii pe care-i văd, așteptând să-și cumpere doza zilnică de cocă coaptă sau foitaje, nu par a fi niște săraci care doar asta-și permit pentru a se hrăni. Dimpotrivă. În schimb sunt convins că cei mai mulți dintre ei nu au idee că se alimentează cu niște bombe calorice fără niciun aport nutritiv pentru organismul lor. Cu alte cuvinte, covrigii și merdenelele sunt produsele ideale pentru a ilustra zicala “o clipă pe buze, o viață pe șolduri”. Continuarea