Las și eu astea aici, ca să nu mai fie bănuiți pe nedrept bărbații acestei lumi.
1) Jumătate dintre numerele de telefon care-l apelează sunt de la “instalator”, “mecanic”, ”zugrav”, ”geamgiu”. Nu, nu e nimic dubios, chiar dacă n-ați mai avut de doi ani nicio lucrare în casă, iar mașina n-a mai fost în service de pe vremea când nu ieșise din garanție. Se știe că nu poți să pui bază în meșterii ăștia și trebuie să-i ții aproape. Ce, ați văzut voi mecanic sau instalator serios?
Serios, chiar nu știu dacă sunteți pregătiți pentru ce va urma. Așa că dacă vă știți mai slabi de înger, dacă umblați cu ceakrele necurățate pe stradă, dacă încă vă mai îndoiți de puterea binefăcătoare a gândului, e cazul să renunțați sa citiți acest articol chiar acum. Altfel nu răspund de ce se va întâmpla până la final.
Am tot văzut la diverși cetățeni de ambe sexe postarea de mai jos. Inițial am râs bine de tot, dar după ce mi-a apărut a treizecișiopta oară pe wall, m-am oprit din râs și-am zis să le fac un pustiu de bine.
Despre asta vorbesc: Continuarea
Săptămâna asta a fost subțire rău. Ziceți merci că le-am strâns și p-astea.
Am trecut prin toate guvernările din ’90 până azi. Nu-mi amintesc să-mi fi fost vreodată frică. Nici când intrau minerii în București, nici când o luaseră în marș forțat pe Valea Oltului, nici când a fost cât pe ce să iasă Vadim președinte, nici când a ieșit Iliescu a treia oară. Era clar că toate erau convulsiile democrației și că mai devreme sau mai târziu se vor regla. Ceea ce s-a și întâmplat. Indiferent cine a condus țara asta până acum, nu mi-a fost frică. Că erau șmecheri, oportuniști sau hoți, măcar nu erau proști. Continuarea
Știți, pe Calea Victoriei există pistă de biciclete, una dintre puținele din București, dar există. Cu toate astea aproape în fiecare dimineață văd câte un biciclist pe trotuar ignorând suveran pista de biciclete care mai că nu zbiară „boss, de-aia sunt aici, ca să nu mai mergi în plm pe trotuar”. Ți-ai găsit.
Săptămâna trecută l-am oprit pe unul din ăsta. Pur și simplu m-am pus în fața lui și i-am arătat cam pe unde ar trebui să meargă. S-a uitat extrem de mirat la mine, după care a ridicat din umeri, a mormăit „da, știu” și și-a văzut de drum.
Am fost săptămâna trecută la o chestie mai mult decât interesantă despre care am tot vrut să vă povestesc, dar, în lumina recentelor evenimente din spațiul carpato-danubiano-pontic, nu prea mi-a mai ars.
Mdeci, eu mă duc la conferințe de presă foarte rar spre deloc, pentru că mă plictisesc ca naiba, plus că, de cele mai multe ori, știu despre ce va fi vorba acolo dinainte să ajung. Prin urmare, de ce să mă mai duc? Dar de data asta un al nouălea simț mi-a zis că n-aș face rău să merg. Și-am mers. Continuarea
Am mâncat zilele trecute o chestie raw-vegană denumită pompos „Snickers”, evident după batonul cu același nume. De fapt, mint, am încercat să mănânc, pentru că rar am pus gura pe ceva mai rău la gust, n-am știut cum să ajung mai repde la gunoi să fac „Snickersul” dispărut mai repede din fața și din viața mea.
Dar capacul mi l-au pus niște mici din quinoa. Aham, ați citit bine, mici din quinoa. Dar p-aștia n-am mai avut curajul să-i gust, doar am luat act de prezența lor, în timp ce mă gândeam c-ar trebui să fie interzis prin lege să poți folosi cuvintele „mici” și „quinoa” în aceeași propoziție. Cocoșatu’ cred că se răsucește în mormânt.
Mă gândeam să vă întreb ceva. Voi nu aveți așa un fel de senzație că țara asta se duce dracului? Că mie așa mi se pare. Pot să înțeleg starea de emoție colectivă generată de ce s-a întâmplat la Caracal, dar, dincolo de asta, în fiecare zi mai apare câte ceva care te face să te gândești dacă nu cumva te-ai născut în locul greșit.
Și pe lângă toate astea, simt că stăm pe un butoi de praf de pușcă și că e doar o chestiune de timp până o să-l facă ceva să sară în aer.
Dar poate-s eu nebun, de-aia am zis să vă întreb și pe voi.
Zilele trecute, m-am trezit cu un comentariu la un articol pe care l-am scris acum vreo doi ani. O femeie, o mamă, o cetățeancă de sex feminin, a ținut să explice cam cum își pedepsește ea copilul (îi zic „mamă” doar pentru că a trecut prin experiența nașterii, dar femeia nu are nimic în comun cu ce înțeleg eu prin „mamă”). Inițial am crezut că trolează, dar au mai urmat încă trei comentarii care dovedesc că e cât se poate de serioasă. Ia fiți atenți aici. Continuarea
A fost inflație de articole săptămâna asta, dar având în vedere ce se întâmplă prin această țară, cred și eu c-a fost.