6,296 cititori

Mai ușor cu infarctul pe scări

Lucrurile stau așa: Vasi Rădulescu postează pe Facebook un material cu informații medicale false. Material care face vreo 2000 de like-uri și peste 1700 de shares. Dacă nu știți cine este Vasi Rădulescu, vă spun eu că este un medic care știe să scrie, chestie care i-a adus notorietate în mediul online.

A doua zi, Vasi Rădulescu revine cu o altă postare în care spune că totul a fost doar un experiment prin care a vrut să le arate oamenilor că nu e ok să dea share fără să verifice informațiile pe care le citesc. După care se enervează când unii îi dau unfriend/unfollow și alții îi spun că nu-i ok ce-a făcut. Iar eu vreau să-i explic lui Vasi de ce oamenii ăștia au dreptate.

Continuarea

5,794 cititori

You’re gorgeous. Sau ceva.

Știți voi momentele alea în care rămâi în cap cu o piesă auzită la radio sau mai știu io pe unde? Și oricât te-ai chinui, nu poți să scapi de ea, ba mai mult, te mai și trezești cântând-o, deși nu ai nici cea mai vagă intenție să faci asta. Și, mai ales, deși abilitățile tale vocale nu te-ar recomanda pentru așa ceva.

Well, fix asta am pățit luni seară. Eram înca la birou, ascultam emisiunea lui Stanca (ne obligă să-l ascultăm, a doua zi ne întreabă prin sondaj si, dacă nu știm răspunsul, ne taie din salarii), când într-una dintre pauze a fost piesa aia “you’re gorgeous”. O știți, nu? Trebuie s-o știți, toată lumea o știe. Și gata, practic s-a terminat, din momentul ăla orice-aș fi făcut, melodia se rotea în loop la mine-n cap. Evident, o și cântam cu voce tare ca să fie treaba treabă. Partea bună e că într-un târziu am adormit. Cum naiba să nu adormi când cineva îți cântă atât de mișto. Chiar dacă cineva ăla ești tu. Nfine, detalii.

Continuarea

4,328 cititori

Cine vrea două bilete la Faust?

LATER EDIT

După lupte seculare care au durat până aproape de miezul nopții, avem un câștigător în persoana lui George. George, pentru confirmare, dă-mi un email de pe adresa pe care ai folosit-o să te înscrii la tragerea la sorți, te rog. Adresa mea de email e la “Contact”, pe blog. 

Dacă până duminică nu primesc email-ul de conformare de la George, biletele vor ajunge la următorul de pe lista rezultată în urma tragerii la sorți. O să anunț tot aici dacă mi-a scris George. 

Cred că e unul dintre cele mai mișto premii pe care le dau, de când am blogul ăsta. Și nu mă refer la valoarea lui nominală, ci la ce înseamnă ca experiență.

Bref, colega noastră Jamilla a primit cadou două bilete la Faust. Din motive independente de voința ei, înțeleg că nu mai poate ajunge la spectacol, așa că, într-un superb gest altruist, a decis să vi le dea vouă, aici, pe blog.

Continuarea

4,574 cititori

Ceva e profund greșit în creierele unora dintre noi

Pe mine mă depășește. Când citesc/văd chestii de genul ăsta creierul meu pur și simplu se blochează. Adică, ok, înțeleg că suntem diferiți și că nu toată lumea e obligată să iubească animalele, pot fi de acord că nu-ți plac, că nu le suporți, că nu vrei să ai de-a face cu ele. Dar de la să nu-ți placă niște căței, până la ”ce-ar fi să-i arunc în smoală și să mă uit la ei cum se chinuie” e un drum pe care creierul meu refuză să-l parcurgă.

Eu, personal, dacă aș fi un apropiat sau o rudă de-ale celui care a făcut asta, aș insista foarte tare să meargă la un control psihiatric. Iar dacă n-ar vrea, l-aș duce cu forța. Pentru că trebuie să ai ceva foarte-foarte nasol și foarte greșit acolo, în interior, la rotițe, ca să poți face așa ceva.

Nu pot să las videoul aici, pentru că nu vreau să existe așa ceva pe blogul meu.

P.S. Înțeleg că șapte dintre cei opt căței au fost salvați, cinste medicilor veterinari care s-au implicat. Dacă voiați să adoptați un cățel și nu știați de unde și cum, tocmai vi s-a ivit ocazia.

4,655 cititori

V-am scos din foame

De azi înainte să vă mai aud eu c-aveti probleme cu banii. Gata, s-a terminat, am găsit de unde vi se trăgea. Citiți, băgați la cap și faceți loc sub saltele și prin conturi, c-o să vină cașcavalul valuri-valuri. Cu plăcere!

Fiți atenți, că începe tare din prima:

Fiecare persoană câştigă o sumă de bani. Suma poate să crească sau să se micşoreze, în funcţie de modul cum o gospodărim.

N-am ce să zic, asta a fost adâncă. Adică îți trebuie niște cunoștințe de economie extrem de solide și măcar noțiuni de bază de contabilitate ca să te prinzi de șmecheria asta. Io, personal, dacă știam, eram acum minim guvernator al bnr. Dar, na, cine s-ar fi gândit la așa ceva?

Continuarea

3,169 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 161)

Să ziceți “merci” și de astea șapte articole. C-a fost crâncen, lenea astenia de primăvară a lovit din nou în bloggeri mai ceva decât puterea de cumpărare în români.

  1. Ce a scris pe foaia de examen o elevă care a participat la protestul #foaiagoală;
  2. Ce se întâmplă când parchezi pe locul unei persoane cu handicap;
  3. Chestii despre care nu prea pot vorbi;
  4. Suntem o bulă de pirania fără dinți;
  5. Analfabetismul funcțional la copii se combate cu manuale noi și cu părinți atenți;
  6. Motociclistus cocalarus giratorius;
  7. Mândrește-te cu munca ta;

 

6,407 cititori

Poate a înjurat, poate a vorbit urât

Am avut niște zile mai aglomerate și n-am fost atât de prezent pe interneți. Așa că aseară târziu mi-a ajuns în fața ochilor chestia asta: Chestorul Vasile Oprișan, șeful IPJ Bacău, ne-a atras elegant atenția că femeile care sună la 112 atunci când li se mai scapă vreo palmă la vreo ceartă conjugală exagerează și că o astfel de chestiune nu trebuie semnalată poliției în mijlocul nopții, ci “poate aștepta până dimineață”.

Ce voiam să spun, mi se pare corect ce susține domnul chestor. Adică unde e graba? Ce atâta una-două pui mâna pe telefon și suni în toiul nopții? Parcă nu poate și aia să pună o compresă rece (știți, se umflă și se învinețește mai puțin), să se ducă la culcare și să sune și ea dimineață, în timpul programului cu publicul, ca toți oamenii. Continuarea

5,500 cititori

A zis Doamna să tăceți!

În metrou sunt două grupuri de copii, prichindei pe la zece ani. Vreo zece la o ușă, încă pe atâția la alta. Metroul, ca de obicei la ora asta, full, stăm toți înghesuiți ca sardelele în suc propriu.

În timpul ăsta, ăia micii vorbesc tare între ei, între cele două grupuri. În orb așa, că de văzut unii pe alții nu se văd. Nu se aud decât vocile lor gureșe și din când în când răsună râsete și strigăte.

Lumea din jur mustăcește amuzată.

Dintr-o dată, se aude TARE o voce pițigăiată de fetiță:

– A sunat Doamna și-a zis să tăceți. Toți! Continuarea

6,969 cititori

Femeile, aceste ființe plăpânde

După cum vă ziceam și zilele trecute, pe acest blog zac niște povești, scrise în cuaternarul timpuriu, care ar merita o soartă mai bună. Fix cum e și asta de mai jos. Prin urmare, ia luați de citiți.

Prietenul meu I. tocmai fusese într-o pauză de țigară și acum se îndrepta agale înapoi spre birou. În fața liftului mai era o singură persoană, o tipă care ținea în brațe ditamai cutioiul. O scanează rapid și apoi evaluează rezultatele. Frumoasă, mică de înălțime, finuță și plăpândă ca o aripă de fluture.

Așa că își umflă mușchii, își potrivește în capul pieptului vocea de macho și, credincios vorbei din bătrâni “dacă ești femeie, te chinui să cari ceva și nu sare nimeni să te ajute, atunci ești urâtă”, se uită sugestiv la cutie și-o întreabă languros:

– Te ajut?

Ea îl privește în ochi și-i răspunde pe un ton cald, încărcat de promisiuni:

– Nu, mulțumesc, mă descurc. Continuarea

6,905 cititori

Când te doare în cur de client

Pe scurt, dacă nu știți încă despre ce este vorba. Cetățenii care produc biscuiții RoStar au făcut nițică publicitate pe Facebook folosind niște vizualuri în care se regăseau Adolf Hitler și minunații lor biscuiți. Găsiți toate detaliile aici.

Între timp, postarile au fost șterse și agenția de PR dă vina pe ăia de la RoStar, motivând că a fost decizia clientului. O fi fost, nu zic nu, dar trebuie să fii cel puțin ignorant să-i lași p-ăia să posteze pe Facebook, de două ori, folosind vizualuri cu portretul lui Hitler și zvastica nazistă.

Iar la treaba asta, sunt aproape convins că s-a ajuns din două motive: Continuarea