Mi-e simpatic Godină. Serios, chiar mi-e. Omul s-a făcut cunoscut pe barba lui, a scris cărți, îsi vede de treabă și nu în ultimul rând are cojones să spună chestii pentru care șefii lui l-ar împușca dacă ar putea. Dar nu pot.
Doar că de data asta a comis-o și, în dulcele stil românesc, îi este imposbil să spună „îmi pare rău, am greșit”. Pentru că, da, a greșit.
Nu mă mai iau de multă vreme după recomandările de filme și seriale din online, mi-am luat de prea multe ori țeapă ca să mai pun botul. Poate și de-aia n-aveam nicio tragere de inimă să mă uit la Chernobyl, că prea mi-ți-l lăuda toată lumea. Dar weekendul trecut mi-am zis să-i dau totuși o șansă. Și i-am dat.
Am râs cu lacrimi. Și asta în condițiile în care am dat play, dar când am văzut despre ce brand este vorba, am fost tentat să închid. Nu c-aș avea ceva cu brandul, dar la clipul lor cu Oana Pellea, la care s-a entuziasmat jumătate de internet, pur și simplu nu m-am putut uita deși am avut bunăvoința să încerc de vreo trei ori. Continuarea
Aveți aici un articol pe care l-am descoperit ieri și l-am citit pe nerăsuflate. Mai ales că sunt fanul declarat al celor care au curajul să-și și asume ceea ce scriu semnând cu tot felul de pseudonime stupide. În fine, detalii, coaiele nu sunt pentru oricine. Nici măcar alea la figurat.
Dacă vă e lene/silă să-l citiți, vă spun io ca e vorba despre alegeri, despre arestarea lui Dragnea și despre vizita Papei. Cele trei fiind, desigur, strâns legate. Acum, hai să spicuim din mărețul articol. Continuarea
Voi ați asistat vreodată la modul în care se uită una la cealată două femei care sunt nevoite să interacționeze? În doar o fracțiune de secundă pot să identifice precis producătorul hainelor pe care le poartă cealaltă și să le aproximeze la nivel de câțiva lei prețul (al hainelor), să simtă dacă aia are chiloții rupți pe ea, să-și dea seama dacă umblă cu oja de la picioare sărită sau câte zile au trecut de când s-a epilat inghinal ultima oară. Continuarea
Deși n-ați crede, cu greu am strâns astea șapte articole. În rest, de două saptamâni, lumea scrie doar despre alegeri și Daddy.
Cum mi s-a schimbat viața de când am intrat la Rahova, pentru trafic de droguri;
Nu mai știu câți ani aveam, probabil pe undeva între 10 și 12, în orice caz, eram suficient de mare cât să țin minte întâmplarea asta toată viața.
Mai ştie cineva cum arătau pistoalele cu capse de pe vremea “ailaltă”? Niște chestii de plastic cu care încercai să faci să pocnească niște capse aflate pe o rolă de hârtie, dar, ca să bubuie sau măcar să scoată un pic de fum, trebuia să ai oleacă de noroc. Pe scurt, azi nu l-ar cumpăra nici dracu’, pe atunci nu cred că exista băieţel care să nu-şi dorească o armă din aia la brâu. Doar că nu prea se găseau. Bine, nu că asta ar fi vreo noutate, nu se găsea mai nimic pe vremea aia, de ce ar fi făcut pistoalele cu capse excepţie?
Întrerupem programul obișnuit pentru că avem o veste beton. Ia fiți atenți.
Știu că voi, cei care citiți pe-aici, sunteți ușor trecuți de vârsta studenției (foarte ușor, dacă e să mă întrebați pe mine), dar dacă aveți în jur studente sau studenți care vor să meragă GRATIS la UPGRADE 100 (the new iCEE.fest), sfatul meu e să le dați să citească șmecheria asta. Sunt 300 de locuri free, da? Iar cei care vor să participe nu au absolut nimic de făcut, singurele condiții sunt să aibă 18 ani împliniți și să se înscrie aici. Continuarea
Prin anul trei de facultate mă învinsese lenea în așa hal că nu mai călcam prin clădirea ASE-ului decât dacă-mi aduceam aminte. Mai nasol e că nu prea-mi aduceam. Mă rog, detalii.
Într-una dintre zilele când, prin nu se știe ce miracol, mă hotărâsem să mai trec pe-acolo, am ajuns oleacă mai devreme și-o ardeam așa aiurea pe hol trăgând dintr-o țigară (da, da, pe vremea aia se putea fuma cam pe oriunde aveai chef). Da’ nici nu trăsesem bine două fumuri c-a venit pauza și în jurul meu au început să se reverse râuri-râuri de reprezentante ale sexului frumos. Mno, ASE, bilă, chestii.
Mă distrează foarte tare că am tot văzut zilele astea circulând, sub diverse formulări, una și aceeași idee: ”aș vrea să fiu în locul lui Dragnea, face maxim un an sau doi de pușcărie după care iese și rămâne cu banii”.
Și mi-i imaginez pe vitejii ăștia de tastatură cum termină de slobozit “cugetarea”, după care iau o gură de cafea şi se strâmbă dezgustați: of, iar am scăpat prea multă frişcă, e dulce ca naiba. Apoi, oripilați, își pun niște căpşuni cu mango pe o farfurie şi se duc să faca o baie fierbinte, cu multă spumă, ca să se relaxeze.
LATER EDIT
Avem câștigătorii celor cinci invitații. Mă rog, e impropriu spus “câștigătorii” pentru că toate cinci sunt reprezentante ale sexului frumos (să mai zică cineva că femeile n-au noroc):
Pe toate cinci le rog să-mi trimită urgent câte un email (pe adresa de la “Contact”) ca să ne mișcăm cât mai repede. Nu de alta, dar joi vine iceefestul peste noi.
…
Pentru azi mi-am zis că ar cam fi cazul să vă fac un cadou deosebit. Pentru că meritați. Și nu fac mișto, chiar meritați, am strâns aici una dintre cele mai mișto comunități din online-ul românesc.