2,991 cititori

Vreți să citiți și altfel de informații?

Hai că vreau să mă consult cu voi într-o chestie.

Primesc în fiecare zi câteva comunicate de presă (acum e bine, înainte de implementarea GDPR-ului primeam câteva zeci) care-mi aduc la cunoștință diverse informații din nenumărate domenii (de la telefoane, până la lansări de noi tipuri de cafea și defrișări ilegale).

Ideea e că le primesc pentru că oamenii care le trimit speră să fie îndeajuns de interesante, atât pentru mine cât și pentru cei care-mi citesc blogul, ca să le public sau să zic câteva cuvinte despre ele și astfel să ajungă și la voi. Chestie pe care poate aș face-o, dacă cele mai multe dintre ele nu mi s-ar părea ori că sunt scrise în cel mai clasic limbaj de lemn posibil, ori că informația transmisă e atât de plictisitoare că n-ar reuși să stârnească nici măcar interesul unui cetățean care e naufragiat de 20 de ani pe o insulă pustie. Continuarea

8,393 cititori

Ce este un poponar?

Filmul se numește “Les petites mouchoirs” și l-am văzut fix ieri seară. Unul dintre copii întreabă “ce e un poponar” și taică-său îi răspunde simplu și pe înțelesul lui. După care am așteptat până la sfârșitul filmului să văd dacă apare vreun grup de homosexuali care vor să-i adopte copilul. N-au apărut.

Din păcate, oricât am căutat secvența pe net, n-am reușit s-o găsesc. După cum n-am găsit nici filmul downloadabil pe undeva, ca să-l dau jos și s-o tai. Așa c-am fost nevoit să filmez ecranul laptopului cu telefonul. Dar lasă că nu despre calitatea imaginii este vorba, iar mesajul se înțelege clar.

Mno, știți voi mizeria aia cu “eu cum îi explic copilului meu când vede doi bărbați sărutându-se pe stradă?”. Uite așa îi explici, idiotule, fix așa.

Doar pentru comparație, am să vă rog să urmăriți și acest interviu cu Marcel Iureș. Eu am rămas cu gura căscată. La fel ca moderatorul, de altfel.

 

4,402 cititori

Cum ar fi să nu-ți mai urăști jobul?

Știți voi senzația aia de tristețe care te cuprinde așa, dintr-o dată, în fiecare duminică spre seară când îți dai seama că a doua zi e luni și iar trebuie să te duci la muncă? Și pe măsură ce se apropie ora de plecare de-acasă, te ia așa cu un fel de sfârșeală de-ți vine să inventezi orice motiv de pe lumea asta doar ca să nu te duci. Și de multe ori chiar o faci. Trimiți un email/telefon/sms/porumbel voiajor și-i anunți pe veroșii tăi șefi sau patroni, acești capitaliști fără scrupule, degrabă doritori de profit cu ajutorul circumvoluțiunilor tale trudite, că ești bolnav și că musai trebuie să zaci în pătuțu’ tău de-acasă. Sau că ți s-a spart o țeavă, ori că ți-a luat foc debaraua. Nu contează motivul, contează doar c-ai face orice ca să dispară din programul tău ziua de luni.

Continuarea

7,451 cititori

Copiii referendumului

Pălăria mea se află în colbul de la picioarele celor de la Papaya Advertising. Domnul Robert Tiderle cre’că are cojones de oțel sau ceva. Băgați un ochi pe spotul de mai jos și-o să înțelegeți exact ce vreau să zic. După care băgați și-un share.

Deci, copii, ce facem noi pe 6 și 7 octombrie?

P.S. Dacă n-aveți cont de Facebook, găsiți videoul și aici.

5,242 cititori

Limba română pentru premieri

În școala generală am făcut română cu cea mai severă profesoară din Vâlcea, doamna Farcaș, pe numele dumneaei de scenă. N-am să uit niciodată cum i-a dat un 2 ăluia din spatele meu pentru c-a avut proasta inspirație să se ridice în picioare, în timpul orei, și să-și reclame colegul de bancă: „Tovarășa profesoară, Andrei se râde de mine”. I-a dat 2 pe loc, nu înainte să-i explice calm că „a râde” nu este verb reflexiv.

Continuarea

2,901 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 134)

V-am zis că vine căldura din nou? Voi o țineați langa cu frigul și zăpada. Mă pricep, ce să mai.

Hai, luați de citiți. Deși situația a fost cam tragică pe bloguri săptămâna asta. Pur și simplu n-am avut ce să salvez pentru azi.

  1. Sfânta şmecherie românească: operatorii de telefonie au găsit un tertip pentru a taxa iar roamingul;
  2. Discursul de intenție și anunțul privind candidatura mea la europarlamentare;
  3. Patru motive pentru care n-am Facebook, deși sunt jurnalist;
  4. Apără copiii României!
  5. Aș face ceva, dar nu am buget și nu mă bagă nimeni în seamă;
  6. Dacă-ți iubești copilul

6,479 cititori

I-a înjurat civilizat

N-aveam cum să nu salvez acest text pe care îl lăsase colegul nostru Ionuț sub formă de comentariu acum vreo două săptâmăni. Mi-am zis că merită o soartă mai bună. Nu Ionuț, comentariul.

Am mers o dată cu taxiul, cu un domn (acesta este cuvântul) de o eleganță desăvârșită. Mașina era lună, lingeai mac de pe jos, vorba poetului, el îmbrăcat la cămașă, cravată cu ac, un limbaj elevat cum rar mi-a fost dat să aud, cu o voce plăcută, ușor de bas așa, dând dovadă de un respect impecabil în trafic, ce să mai vorbim, o cursă deosebită. Mai ales că eu sunt fericit când găsesc partener de discuții, iar omul era destul de citit și cu păreri logice și de bun simț pe diverse subiecte. Până când… Continuarea

3,400 cititori

Gata e oficial

Eu v-am adus la cunoștință trebușoara asta, eu trebuie să vă zic cum s-a gătat.

Gata, e oficial, lunea aceasta fost ales primul tapster din România. De fapt, n-a fost tocmai ales, în sensul că tipul chiar a participat la un concurs de servit bere la draft, din două probe, plus un interviu final, în fața unui juriu internațional, concurs pe care l-a și câștigat.

Dar partea cea mai tare știți care e? După preselecții și selecții care au durat două luni, în cele din urmă, în finala de luni au ajuns patru cetățeni cu abilități de tapster. Nimic neobișnuit până aici, cineva trebuia să ajungă și-n finală, nu? Continuarea

6,269 cititori

Suntem la fel de înapoiați ca acum 80 de ani

Deși pare o chestie din altă lume și din alte veacuri, să știți că în spațiul carpato-danubiano-pontic încă mai există cetățeni care au prins pe viu vremurile când femeile nu aveau drept de vot. Sau, mai bine zis, când nu aveau niciun drept. Ia fiți atenți aici:

Continuarea

7,366 cititori

Uneori, îți vine să crezi că mai există speranță

Azi o să vă spun o poveste.

Se făcea că, aici, pe acest blog, o cititoare ar fi lăsat într-o zi un comentariu din care reieșea că și-ar vinde un rinichi ca să poată merge la concertul lui Ed Sheeran. Am citit și-am trecut peste comentariul ei, ne-am văzut în continuare de vieți. Dar nu toți.

Vinerea trecută, un alt cititor al acestui blog mi-a trimis un email cu câteva cuvinte: Dacă trec azi pe strada unde ai biroul, ieși la o țigară? Mi-aș dori să ne cunoaștem.

I-am răspuns grăbit că “da”, să vină și-o să ne cunoaștem. Și-a venit. Mi-a scris când a ajuns și m-a așteptat să ies. Doar că, prins cu treabă, i-am văzut muuult prea târziu emailul. Când am vrut să ies, deja plecase. Mi-am cerut scuze și-am convenit că rămâne pe altădată.

Continuarea

5,390 cititori

Nu ne naștem fotografi

O să profit că tocmai s-a încheiat sezonul miilor de poze din concedii, de pe toate plajele lumii, din toate orașele planetei, cu toate felurile de mâncare posibile și imposibile, și-o să las aici niște sfaturi care vor face mult mai ușor de privit toate fotografiile celor care vor ține seama de ele vara viitoare. Sau cu orice altă ocazie când se simt în dispoziție „fotografică”. Da, știu, am mai scris despre asta, dar o să revin iar și iar pe subiect până o să vedem niște fotografii la limita decenței pe facebook și instagram.

Continuarea