Aș minți să spun că m-a târât tot drumul până la Starea Civilă. Nu, nici pomeneală, mai bine de jumătate din el l-am făcut de bună voie. Dacă nici asta nu e iubire…

Râdem-glumim, dar e pentru prima oară în viață când simt că sunt unde trebuie (și nu la loc mă refer), așa că de astăzi suntem familie și-n acte. Nu de alta, dar mi-era să nu pățim ca Nicușor și Mirabela în caz că-mi vine vreo idee să candidez.

Acestea fiind zise…

P.S. Când le-am zis fetelor că ne căsătorim, Ioana a percutat imediat:

– Adică o să mă cheme „Vasilescu”???

– Nu, zic, dar care era problema dacă te numeai Vasilescu?

S-a uitat la mine cu nețărmurită milă:

– Nu vreau să fiu ultima la catalog!

P.P.S. Nu, azi nu avem nici Iulia, nici Claudiu, azi mi-am dorit să fie sâmbăta mea aici, chiar dacă de căsătorit m-am căsătorit ieri.