Cred că este unul dintre puținele cazuri care mă bucură pe motiv că uzul a bătut norma. Adică utilizarea intensă a unui cuvânt, care inițial era considerat greșit, a dus la acceptarea lui ca fiind corect.

De ce mă bucură? Pentru că niciodată nu știam care e forma corectă, aproape de fiecare dată când îl foloseam trebuia să verific care e. Iată că acum nu mai e nevoie.