Cred că este unul dintre puținele cazuri care mă bucură pe motiv că uzul a bătut norma. Adică utilizarea intensă a unui cuvânt, care inițial era considerat greșit, a dus la acceptarea lui ca fiind corect. De ce mă bucură? Pentru că niciodată nu știam care e forma corectă, aproape de fiecare dată când îl […]
Din păcate, inclusiv aici pe blog am văzut folosindu-se „expressor”, cu X. Uneori era scis cu cu doi „s”, adică „expressor”, alteori cu unul singur, „expresor”, dar X-ul era mereu prezent acolo ca să certifice eroarea. Așa c-am zis că poate rezolvăm cazul și înlocuim X-ul ăla cu un S. Iată:
Am văzut în ultimii ani jdemii de „să ne de-a” și „să ne i-a”. Asta în condițiile în care e atât de simplu să știi când scrii „de-a” și când scrii „dea”, când scrii „i-a” și când „ia”. Iată:
Sfatul meu este să citiți până la capăt acest text. Nu e obligatoriu, dar s-ar putea să vă placă surpriza de la final. Pentru început, hai să vă spun cum am învățat eu care este varianta corectă dintre „mi-ar place” și „mi-ar plăcea”. Eram cu mai mulți prieteni, stăteam de vorbă și la un moment […]
Deși îmi este destul de greu să-i înțeleg, le caut circumstanțe atenuante celor care scriu „ânainte”, „âmpreună”, „ânapoi” și altele de același gen. Da, poate fi destul de derutant că în limba româna avem două tipuri de „â”: „î” din „i” și „â” din „a”. Uneori poate fi destul de complicat să înțelegi cum se […]
Mărturisesc că și eu am făcut multă vreme confuzia asta. Și nu doar că o făceam, dar eram convins că nu greșesc absolut nimic. Până mi-a explicat cineva mai deștept decât mine cum stau lucrurile și, mai ales, cum să fac să nu mai confund niciodată cele două cuvinte și în ce situații se folosesc. […]
N-aveți idee de câte ori am văzut formulată în fel și chip ideea din titlu. Practic, e plin internetul de oameni care, dacă le atragi atenția c-au scris greșit ceva (orice), imediat țin să-ți explice superior că n-are nicio importanță cum scrii, că mesajul e singurul care contează. Pentru ei, și doar pentru ei, am […]
Există situații în care degeaba dai vina pe autocorrect. De ce? Păi pentru că autocorrect-ul nu inventează niciodată cuvinte care nu există. Cea de mai jos este una dintre ele:
Hai să vă aud, că sunt foarte curios. Până și aici, în casă, ne contrazicem pe varianta corectă.
Nu, serios, nu vă sună urâțel la ureche când auziți „vroiam”? Sau când îl folosiți? Că pe mine se strânge carnea ori de câte ori îl aud. Mai jos aveți și o explicație extrem de scurtă și de logică a faptului că în limba română nu există „vroiam”.
Ia să vedem cine știe fără să caute în dicționare sau pe internet.
