Deși îmi este destul de greu să-i înțeleg, le caut circumstanțe atenuante celor care scriu „ânainte”, „âmpreună”, „ânapoi” și altele de același gen.
Da, poate fi destul de derutant că în limba româna avem două tipuri de „â”: „î” din „i” și „â” din „a”. Uneori poate fi destul de complicat să înțelegi cum se folosesc.
Exact ăsta este motivul pentru care las aici singura metodă care o să-i ajute să nu mai aibă vreodată astfel de dubii.
Hai ca se poate
E bineânteles 🤣🤣🤣
Comentariu beton!41
:)))))))))))
Avarii ăștia nu-și mai schimbă și ei bluza? 🙂
E tricoul de marti, cand iese la tabla si ne explica.
Decât o ântorc pe dos!
Â-mi permit să fac o rectificare: ânpreună
Comentariu beton!24
Nu era mai bine pe vremurile de “glorie” când aveam un singur î 🤣🤣🤣🤣Aşa îi apucă pe unii sa aplice chestii grele sa confuzeze bieții oameni în special oamenilor pentru care şcoala 1-8 a fost o activitate opționala caci sunt daci liberi din nǎscare.
Într-adevăr, a fost o perioadă cînd noi foloseam „â” doar în cel mult 7-8 cuvinte. Pentru c-așa ne-au învățat la școală. Nasol. Faptul că acum nici nu mai știm pe unde să-l punem nu ne face mai latini sau mai deștepți în cap. Pentru că „î” sau „â” nici nu există în latină. Să zici „eu sînt” și să scrii „eu sunt”? OK. E pe yuTube un disc Vali Sterian numit „Cîntec de oameni”, are și-o poză cu coperta originală, discul îl am și eu, pe copertă scrie „cîntec”, nu „cântec”, mă-ntreb acu’ dac-o fi fost Vali sănătos la cap? Mai mult, îl auzi cum zice: „oameni buni au fost, oameni buni mai sînt”. Iar ăia care îi ascultă melodia și aud „mai sunt” au cît mai rapid nevoie de-un control la ORL, părerea mea. Pruteanu v-a întors limba română cu cel puțin un secol în trecut, în perioada interbelică, și voi acum nici nu mai știți cum e cu „â”? O rog pe maică-mea (fostă profesoară de română) să citească doar un cuvînt din DOOM 3 și ce-aud? „Dublu ve, ee, ca, end. Ce-nseamnă asta maică”? „Sfîrșit de săptămînă”. „Poi și nu puteau să-l scrie fix așa în DOOM? Mai pe românește sau ceva”?
@ M0sh0o
Parcă v-am mai spus o dată că Pruteanu NU are nici o treabă legat de asta – reintroducerea lui „â” în 1993, a pornit de la Academia Română, fără avizul lingviștilor.
Dimpotrivă, Pruteanu era adeptul lui „î”.
Cum site-ul dumnealui nu mai e, din păcate, disponibil, am găsit doar asta:
https://ro.scribd.com/document/972037143/De-ce-scriu-cu-i-din-i-George-Pruteanu
PS. Mai haide iar cu ideea asta fixă despre cum a nenorocit Pruteanu lb. română…
A fost un apărător extraordinar al lb române, dacă am cunoaște măcar un sfert din ce cunoștea el, ar fi grozav.
Comentariu beton!13
https://web.archive.org/web/20161026122300/http://www.pruteanu.ro/103deceidini.htm
Daia nu merge ân țara asta, dar pe hoți și tâlhari care fură de treijșasă de ani nui vedeț.
––
Nu e derutant deloc, asemenea greșeli sunt un simptom al prostiei și autosuficienței de mârlan. Eu aș da un test simplu, național eventual, să se scrie după dictare următoarea frază:
„Aș vrea turul doi înapoi, ca să învingem împreună, fără vreo urmă de îndoială între noi”.
Dar cred că vreo 50% din populație ar urla că sunt oropsiți cu probleme de olimpiadă.
ân locu’ tău aș fi mai precaut, că mâne poimâne te caută ei…
Dacă io ca ungur nu le âncurc, voi ce scuză aveți 😛
Comentariu beton!46
😁😁😁
Bravo Atti, asa e!
Fără vreo urmă de iredentism în noii mei dinți, vă spun că limbile străine sunt mereu vorbite mai corect decât cea maternă.
0
@Atti asa’i!! sau io plecata de’o viata si totusi cand s’a modificat regula instantaneu am schimbat chip’ul – de la 3000km distanta – cum zic spaniolii mei!! vointa sa ai. plus dorinta de a’ti pastra lb muma atat la scris cat si la vorbit cat mai corect posibil
@Kronwurst: glumă glumă, dar să știi că așa are șanse reale predarea limbii române pentru cei care nu sunt vorbitori nativi.
Am avut norocul porcin să am niște profesoare beton armat, vorbitoare și de limbă maghiară, care înțelegeau că la noi pur și simplu e nevoie de altă metodologie.
@Atti Ești simpatic. Really! Nu-mi dau seama dacă ai vrut să faci o glumă cu „noroc porcin”, expresia fiind „noroc porcesc”, dar ai întru totul dreptate. Am o fostă colegă româncă, profesoară de limba română în ungurime, care are succes la catedră, deși nu i-a fost deloc ușor.
Cel mai tare e când folosirea lui „â” la începutul cuvântului se combină cu lipsa diacriticelor. Așa am ajuns să văd într-o postare „la analtime”. Sper că a luat vaselina cu el. 🙂
Comentariu beton!17
@Lucian, m-am dus imediat cu gândul la „Buci” Cassidy and The Wild Bunch.
Ai uitat sa mentionezi si cum e cu acele cuvinte de tipul derivare cu prefix. De exemplu, “reincalzit”
Se aplica tot regula mentionata in articol.
Hai să învețe toată lumea cum e cu î la începutul cuvintelor și mai vedem după.
Dacă ziceai și care “î” se folosește la sfârșitul cuvintelor (verbe la infinitiv), era oare prea mult pentru ei? O lăsăm pentru marțea viitoare? 😂
îhî
Nu-i scuză nimic! Ei tot așa vor scrie la ânceputul cuvîntului, cu toată lecția de gramatică.
Speranța moare ultima!
V-om si Anpreuna
pentru o treaba bine facuta.
Diferența dintre „î” și „â” este pur și simplu o chestiune de cartier: „î” este cel care stă la periferie (început și sfârșit), iar „â” este cel care stă la centru (în interiorul cuvântului).
Dacă vorbim de cuvintele compuse, deja o dăm in subtilități.
Comentariu beton!13
vaaai ce tare’ai fost cu periferia ta. bestiala faza …
te rog mult explica’mi fara rautate nici cinism de ce p_zda ma’sii in vremea mea nu se faceau atat de multe greseli de ortografie in gral. fiindca pt mine’i o enigma sa fiu al naibii!! deci vb cat se poate de serios si de mult tot ma tin sa te intreb …
Se făceau la fel de multe, dar n-aveai unde să le vezi. Nu existau platformele sociale. Oamenii știau doar ei că sunt proști, acum știe toată lumea.
MV rad ca sa nu plang. da asa’i – este perfect plauzibil ce spui. ce fraiera sunt ca nu m’am gandit la asta …
Acum stiu ca sunt prosti si semnalizeaza.
Arată până și scris urât cu â la început. Și nu înțeleg de unde e scos așa. Pot înțelege poate folosirea lui î, dar â la începutul unui cuvânt nu a fost niciodată în vreo regulă.
Eu aștept un video și cu cazurile de cuvinte compuse unde î se folosește în mijlocul cuvântului.
neînteles, neîntrerupt, neînceput, reînnoit, reîncarcat
pastrezi cuvantul asa cum este si ii adaugi prefixul.
Știu asta. Că și bineînțeles e creat tot prin compunere prin alăturare.
Totuși prefix e uneori prea dificil de înțeles. Nu știu cum să îi explic cuiva ușor, dacă nu știe nimic din morfologie.
Pe-astea le nimeresc că-s puține variante. Pe mine mă chinuie ”i”-urile din greacă. :))
Pe vremea mea, vai, se scria sint, nu sunt, nu se folosea i din a. Citeam mult și le știam probabil din exercițiul lecturii prelungite. Daca ar citi mai mult si acum, ar scrie si ar vorbi mult mai corect, fara mare efort.Acestea fiind spuse, ma duc inapoi in peșteră de unde am ieșit, la soțul dinozaur.
Dinozaurii nu trăiau în peșteri, deci soțul tău poate nu este cine pretinde. 🦖
0
Da’ despre ăia care nu-s deloc analfabeți, dar (probabil) dintr-un conservatorism prostesc, nu folosesc DELOC „â” ci numai „î”, nu zici nimic?
În plus, cred că ar fi recomandată și o lecție despre „î” la sfârșitul cuvintelor, dar și în cuvintele compuse. Ca să epuizăm subiectul 😄.
Limbile evoluează, a noastră tot involuează, ca tot ii dăm cu scrierea veche 😁
Țin minte ca â s-a băgat când eram în liceu și pe repede înainte l-am învățat înainte de bac. Acum, de ce în continuarea ne luptăm cu visurile, virusurile, niciun și alte cacaturi, de nu mai pot ține pasul, nu știu. Probabil ca trebuie și Academia să aibă niște ocupație și mai vine cu câte o idee.
da, da da