Deși îmi este destul de greu să-i înțeleg, le caut circumstanțe atenuante celor care scriu „ânainte”, „âmpreună”, „ânapoi” și altele de același gen. Da, poate fi destul de derutant că în limba româna avem două tipuri de „â”: „î” din „i” și „â” din „a”. Uneori poate fi destul de complicat să înțelegi cum se […]
Mărturisesc că și eu am făcut multă vreme confuzia asta. Și nu doar că o făceam, dar eram convins că nu greșesc absolut nimic. Până mi-a explicat cineva mai deștept decât mine cum stau lucrurile și, mai ales, cum să fac să nu mai confund niciodată cele două cuvinte și în ce situații se folosesc. […]
Uneori (nu foarte des, ce-i drept), mă suspectez de inteligență. Așa cum s-a întâmplat ieri, de exemplu, când am avut geniala idee să strâng în același articol toate videourile pe tema „greșeli frecvente în limba română” pe care le-am făcut până acum. De ce zic că e bună ideea? Păi pentru că de fiecare dată […]
De fiecare dată când mѻare cineva important asistăm la delirul reporterilor absolvenți ai școlii ajutătoare de presă. Băi, dar de fiecare dată, de zici că suntem exemplificarea bancului ăluia vechi: unde se duc analfabeții după ce mor? Pe lumea cealaNtă. De-aia fac și eu ce pot să mai îndrept lucrurile.
Hai c-am rezolvat-o și p-asta cu mirositul. Cu plăcere!
N-am să înțeleg în vecii vecilor cum să-l pui pe „mai” ăla în față și să nu ți se pară nimic anormal când vorbești așa. 🤷♂️
Ăsta e unul dintre cuvintele alea pe care nu doar că le-am pronunțat greșit multă vreme, dar mă mai și strâmbam când îl auzeam pronunțat corect. 🤷♂️ Lasă că azi o să vă strâmbați și voi. 😀
Am văzut că vă plac destul de multișor testele de gramatică, așa că vă fac o bucurie și azi: șapte întrebări, fiecare cu câte două variante de răspuns. Bine, mă rog, la testul de săptămâna trecută mi-a picat fața când am văzut cât de mulți sunt cei care cred că varianta corectă este „copie de pe […]
O să râdeți când o să dați play testului de gramatică de mai jos. E scurt, e banal, toată lumea știe să răspundă. Sau așa ar trebui să stea lucrurile în teorie. În practică, s-ar să râd doar eu după ce răspundeți. Hai, să vă văd. P.S. E de prisos să menționez că mă aștept […]
Trebuie să recunosc că și eu am avut un șoc când mi s-a spus care e forma corectă. Dar măcar am scuza că am aflat asta prin clasa a treia, nu când eram ditamai tălanul. Așadar, doamnelor și domnilor:
Pe scurt, oamenii care spun sau scriu „președenție” n-ar trebui să aibă voie să voteze. Punct. Sau, cel mult, ar trebui să aibă voie să-și aleagă președentele, nu președintele. Doamne, apără și păzește, că m-am săturat de câte ori am văzut și auzit „alegeri pentru președenție” în ultima jumătate de an.
