5,397 cititori

Cu pește sau fără pește

Ieri, pe la orele 16.00 trecute fix m-am trezit cu un mesaj de la Elena: ”Vezi că-ți trimit un text pe email, dar nu-l pui sâmbătă, că am treabă și nu pot să răspund la comentarii”. Așa că m-am executat și l-am pus azi. E bine, șefa?

Mă sună vinerea trecută o prietenă de-ale mele.

– Ce faci azi după serviciu?

– Nimic.

– Hai să ne vedem! Sunt devastată.

Și chiar era. Am observat asta când a apărut într-un final cu o întârziere de juma’ de oră la locul întâlnirii. Continuarea

4,576 cititori

Care e adevărata problemă

Eram la o terasă în centrul vechi și la un moment dat, de nicăieri, a apărut un cetățean cerșetor care m-a abordat direct:

– Șefu’, dă-mi și mie niște bani să-mi iau o bere.

Punct.

Și cum mie-mi plac oamenii asumați care sunt în stare să-ți spună în față ce vor de la tine, am scos 5 lei și i-am dat fără să mai pun întrebări inutile. Pentru că de ce să mai pierd timpul cu detalii nesemnificative, când era clar pentru ce vrea banii, omul și-a exprimat o nevoie clară, nu m-a luat cu ”îmi mor copilașii de foame acasă” și alte labe de același gen. A vrut bani de-o bere, dacă tot aveam cash la mine, i-am dat. Atât de simplu.

Continuarea

3,553 cititori

Dacă nici de 1 Aprilie, atunci când?

Ieri cam pe la ora asta, mi-am zis că n-ar fi rău să vă fac astăzi o aroganță, dacă tot e 1 Aprilie. Inițial mă gândisem să vă spun c-am decis să iau calea celor sfinte, să mă calugăresc, dar aveam oreșce dubii c-ar pune cineva botul. Dăncilă să fii și tot n-aveai cum să crezi așa ceva. Noroc că până la urmă m-am sfătuit cu cineva mai deștept decât mine care mi-a dat ideea cu PSD-ul. Care idee venea la fix după mizeria cu Carmen Avram. Și-a ieșit mișto. 🙂

Mno, acum, ce concluzii am tras după jumătatea asta de zi?

Continuarea

6,599 cititori

Hai să facem lucrurile să se miște!

LATER EDIT: Ca să se dezpanicheze cei care se panicaseră. Ar vrea ei ăia de la PSD să mă duc acolo, dar nu în această viață

Sunteți primii care află vestea pe care tocmai o să v-o dau, pentru că așa mi se pare normal, să încep cu voi, cei care mi-ați fost mereu alături.

În ultimele săptămâni am avut o serie de negocieri cu consilieri ai partidului de guvernământ, negocieri care s-au încheiat ieri, duminică, târziu în noapte, și în urma cărora am acceptat să fiu, începând de săptămâna viitoare, consilier pe partea de comunicare al Partidului Social Democrat.

Probabil că mulți dintre voi se vor întreba de ce-am luat decizia asta. În primul și în primul rând pentru că o consider o provocare uriașă, ce poate fi mai incitant decât să știi că te vei ocupa de comunicare pentru cel mai mare partid din România – cel care, mai mult ca sigur, se va mai afla la guvernare cel puțin încă cinci ani și jumătate?

Vreau să fac lucruri mișto, vreau să ajut partidul să iasă din conul de umbră în care a intrat și din care poate ieși doar cu ajutorul nostru, al tuturor. Până la urmă, peste tot, oriunde te-ai duce, o să realizezi că există și oameni buni, oameni capabili, oameni care-și doresc să facă ceva pentru cei din jur, oameni implicați care vor și pot să facă lucrurile să se miște. Și exact asta am de gând să fac pe bucata care mi-a fost încredințată: să fac lucrurile să se miște, dar altfel decât s-au mișcat până acum.

Ca să fie foarte clar, am luat decizia asta după ce-am avut și o discuție între patru ochi cu Liviu Dragnea. Președintele PSD m-a asigurat că voi avea mână liberă, toată susținerea partidului și toată logistica de care voi avea nevoie pentru a reuși să comunicăm care sunt adevăratele noastre valori și modul în care România trebuie repusă pe direcția cea bună. Pentru că, până la urmă, cred că asta este singura și adevărata problemă a PSD: oamenii de aici vor și pot să facă lucruri bune, dar până acum n-au știut să le comunice.

România, îndrăznește să crezi!

3,460 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 160)

Dacă aveți chef de citit, sunt ceva articole pe-aici, zic.

Ce voiam să mai spun, din când în când o să vă readuc aminte că ăsta nu este un top. În sensul că dacă te repezi să citești doar primele trei articole, crezând că alea-s cele mai tari, de multe ori s-ar putea să-ți iei țeapă. Uite, începând de săptămâna asta nici nu le mai numerotez, că poate numerotatul inducea lumea în eroare.

Gata, acu’ puteți trece la lecturat.

  1. Între șobolani și patrioți;
  2. Ștampilă și durere la metrou;
  3. M-am mutat în București acum 10 ani ca să nu trebuiască să o faci și tu;
  4. Puiul fericit și povestea unui linșaj mediatic scăpat de sub control;
  5. Cine e Alain Delon?
  6. Cele mai nebunești teorii ale conspirației;
  7. Lipiciul care nu lipește;
  8. Oamenii NU;

 

6,124 cititori

16 reguli care te vor scoate din foame

Printr-un miracol sau prin vreun joc al sorții, a scris Elena un text și m-am trezit cu el pe email ieri. Cred că s-a enervat sau ceva. Să purcedem, zic.

Nu știu cum sunteți voi în realitate, dar mie îmi păreți așa cam libertini. Și zic că a sosit momentul unei schimbări. Ia, luați de citiți articolul ăsta și de azi începeți transformarea în adevărați domni și adevărate doamne.

  1.  Nu vizita niciodată pe cineva fără să-l anunți în prealabil. Ți-ar plăcea să dea buzna peste tine niște prieteni și să te surprindă îmbrăcat cu pijamalele pe care n-ai vrut să le arăți niciodată altora?

Ești bărbat, este? Că la noi, femeile, “buzna” ăla depinde foarte mult de “prieteni” și depinde și de “pijamale”. Dăăăh! Continuarea

6,747 cititori

De-aia nu e bine să uiți prezervativele acasă

Aseară încercam să scriu câte ceva, scrolam pe Facebook și, pe măsură ce scrolam, mă scârbeam din ce în ce mai tare de tot ce găseam pe-acolo. După care mi-am adus aminte că la mine pe blog zace o poveste pe care n-a citit-o aproape nimeni, pentru că e scrisă încă din cuaternar. Așa că, în loc de povești cu pui fericiți, politică, urși, dăncile, alegeri și alte mizerii, ia citiți voi asta, că s-ar putea să vă și placă.

Pritenul meu I. a cunoscut la un moment dat o fată pe care, din motive pe care o să le înțelgeți abia după ce terminați de citit, o s-o numim aici Andreea. Și pentru că pe vremea aia era mai greu cu interneții, după ce fata i-a dat numărul de telefon, prietenul meu I. a considerat de bun augur să înceapă o curte asiduă prin intermediul sateliților.

Mai precis, scria sms-uri. Da’ multe nene. Cred că la un moment dat ajunsese să tasteze mesajele un pic mai repede decât vorbea sau pe-acolo. Și pentru că I. era așea mai “romantic” de felul lui, texte de genul: “te-ai născut pe furtună? că ești trăznet ?” (dap, ați citit bine) și “crezi în dragoste la prima vedere sau trebuie să mai trec o dată?” (exact, știu, nu ziceți nimic vă rog) erau la ordinea zilei.

După mai multe săptămâni de conversație din asta senzațională, într-un final a venit și momentul de cumpănă când I. a primit mult dorită invitație la o cină urmată de micul dejun (wink-wink). S-a îmbăiat al nostru, și-a tăiat regulamentar unghiile, și-a făcut toaleta, apoi a purces spre locul faptei. Acolo toate erau bune și frumoase, Andreea părea dornică și primitoare și seara a curs extraordinar. S-a gătit, s-a mâncat, s-a băut, s-a râs, s-a cam făcut tot ce fac doi îndrăgostiți la cină. Mai rămăsese să se treacă la fapte.

Atunci, out of nowhere, a picat ca un trăznet anunțul:

– Dragul meu I., tu o să fii primul bărbat din viața mea!

Continuarea

7,950 cititori

Cum e cu puiul ăla fericit

Probabil ați auzit cu toții despre scandalul cu Puiul Fericit. Din fericire (ce ți-e și cu limba asta română), pe mine m-a lăsat complet rece subiectul, dar nu pot să nu rămân uimit de câtă energie, demnă de o cauză mai bună, a declanșat pe interneți.

Dar, pentru că eu am o teorie referitoare la bulele de online și cât de mult pot sau nu ele să influențeze lucruri, am să vă rog să verificăm o chestiune și să participați la sondajul de mai jos. Sunt extrem de curios ce rezultate vor ieși, ba chiar dispus să bag și niște bani în promovarea sondajului, doar ca să-mi lămuresc eu niște lucruri (pe care le veți afla și voi, desigur).

Așadar, dacă fix în momentul ăsta ești la raft la supermarket și vrei să-ți cumperi niște pui, ce faci?

Aș cumpăra liniștit Puiul Fericit

Loading ... Loading ...

2,920 cititori

Ai grijă ce cânți când faci duș

Internetul ăsta e bun, e util, ne ajută și ne ușurează viața, dar, din păcate, vine după el si cu una dintre cele mai mari nenorociri: înmulțirea galopantă a sfertodocților. Iar ăștia sunt principalele ținte ale articolelor care suțin tot felul de teorii conspiraționiste sau porcării de genul Pământul este plat și apa este vie. Vorbim aici despre oameni cu o relativă inteligență care, din ignoranță sau prea mult timp liber, sunt dispuși să pună botul la toate mizeriile fără să-și pună întrebări, doar pentru că dau peste niște articole de pe net.

Cred c-am mai zis pe-aici c-am avut un prieten bun care susținea ca Pământul e plat. Omu’ nu era vreun idiot (în sensul că-l ducea capul), că n-am mai fi fost prieteni, dar când venea vorba despre subiecte de genul, te luai cu mâinile de cap și-l lăsai să vorbească. Partea bună era că nu se enerva dacă puneai întrebări de genul: ”și, când ajungi la marginea Pământului, dacă nu ești atent, poți să cazi în gol?”.

Continuarea

3,739 cititori

Dacă tot e concurs, să fie și cool

Cred că Salvador Dali a spus nepierietoarele cuvinte: ”cine nu-și poate imagina un armăsar galopând pe o tomată e un idiot”

Personal, pot să-mi imaginez herghelii întregi galopând pe una și aceeași tomată, în schimb mi-e infinit mai greu cu aplicatul, cu practica. În sensul în care dacă am pus mâna pe creion, pix, mouse sau orice device de genul, cu scopul bine definit de a reprezenta grafic ceva, orice, s-a dus naibii toată imaginația mea. Pur și simplu, dacă nu e vorba despre cuvinte (la care se pare că mă pricep într-o măsură oarecare), imaginația mea sfârșește răpusă de mâinile care nu vor să asculte indicațiile creierului. Continuarea

7,370 cititori

Trăim într-un film prost

Faptele stau așa. Un imbecil beat începe să arunce cu pietre și cu bolovani înspre bârlogul unei ursoaice cu pui. Ursoaica, care nu e imbecilă, își vede de treaba ei și ignoră prezența bipedului stupid. Totul ar fi putut să se termine aici, dar n-a fost să fie.

Nemulțumit că eforturile nu-i sunt răsplătite, bipedul stupid și-a zis că așa ceva nu se face, îi arată el ursoaicei cine e șefu’ la pădure. Nu de alta, dar el mai lucrase și ca gonaci, mai mersese și pe la vânătoare, mai știa el cum stă treaba, nu-i era lui frică de un amărât de urs. Așa că se îndreaptă hotărât spre bârlog, hotărât probabil ca s-o tragă de urechi sau ceva.

Rezultatul? Imbecilul este omorât de un animal sălbatic care s-a simțit încolțit și care n-a vrut decât să se apere. Pe ea însăși și pe puii ei. C-așa funcționează legile naturii. Continuarea