Dacă tot am vorbit zilele trecute despre cele două lucruri care îmi plac mult la Spania, hai să vă spun și ce nu suport: programul restaurantelor, prieteni. Și nu doar al restaurantelor, ci al tuturor locurilor care, teoretic, oferă ceva de mâncare, indiferent ce, cu condiția ca acea mâncare să fie gătită.
Indiferent cât m-am chinuit, n-am putut să înțeleg care este acest program și cred că nu e doar la mine problema, sunt absolut convins nimeni nu poate să înțeleagă cum funcționează aceste stabilimente.
Vezi restaurantul deschis, personalul e acolo, intri, te așezi la o masă, vine omul să-ți ia comanda și, când îi spui că vrei de mâncare, ridică din umeri: „A, nu, păi mâncare nu facem acum.”
Te uiți la ceas, e ora 12:00, să zicem. De ce căcat nu faceți mâncare la ora 12:00? No, no, no se puede.
Hai să zicem că reușesc să înțeleg asta. Ok, nu fac ei mâncare la ora 12:00. Bănene, dar riști să intri la ora 18:00 într-un restaurant (eventual, în aceleași în care ai mai fost și la 12:00) și să-ți servească fix același text. Iar când îi întrebi: „dar mâncare când faceți?”, ridică din umeri: „No sé. Mai veniți dumneavoastră după ora 20:00 încolo.”
Te duci după 20:00 încolo să mănânci și afli că, da, au avut mâncare, dar până pe la 20:30. După care la cocina está cerrada.
Exagerez, sper că vă dați seama, dar ideea de bază este că restaurantele funcționează după un program pe care cred că nici Marele Manitou nu îl înțelege.
Am extrem de multe exemple, pentru că tot bat Spania în lung și în lat de vreo patru-cinci ani încoace, dar o să vi le las doar pe cele două de tura asta care m-au lăsat cu gura căscată.
Am ajuns la Campo de Criptana și eram foarte încântat că o să mănânc bine, pentru că locul pare autentic și rural, eram absolut convins că o să reușesc să găsesc un restaurant care să-mi servească mâncare spaniolă, făcută de oamenii ăia acolo, ca la mamele lor acasă. Ce să vezi, fix așa a fost, doar că nu.
În Campo de Criptana sunt cel puțin 10 restaurante, dacă nu și mai multe. Abia așteptam să-mi aleg unul și să-mi comand ceva cât mai local cu putință.
Doar că eu am ajuns acolo luni și lunea majoritatea restaurantelor erau închise, iar cele care erau deschise aveau bucătăria închisă, în sensul că puteai să te așezi la masă, să ceri o cafea sau ceva de genul ăsta, dar mâncare, no se puede.
După ce mi-am luat vreo două țepe intrând în două restaurante de genul ăsta, în sfârșit am găsit unul care părea deschis. Am intrat, am dat să mă așez la masă când, de la o altă masă de lângă, s-a ridicat patronul (era cu vreo șase oameni la masa aia) și mi-a explicat că e luni și că bucătăria e închisă.
Deja eram sătul de căutat, așa că l-am întrebat pe om dacă există vreun restaurant prin zonă care să fie și deschis, să aibă și bucătăria deschisă. Prieteni, a făcut o față lungă si gânditoare, de ziceai că l-am întrebat cine a divizat pentru prima oară atomul. După care mi-a explicat că es lunes, es complicado.
Și atunci, de undeva din străfundurile Duolingo-ului meu, mi-a venit la suprafață și am întrebat fix asta: la gente no comen en España lunes?
V-am zis că mai era cu vreo șase oameni la masă, da? Ei bine, după întrebarea mea s-a așternut stupoarea pe fețele tuturor timp de o secundă, după care au început să râdă toți isteric. Inclusiv el patron.
A chemat omul o ospătăriță și a rugat-o să-mi facă ceva de mâncare, niște sandvișuri sau un platou cu mezeluri, dar am refuzat, că eu nu intrasem în restaurant pentru asta. Mezeluri găseam și la supermarket.
Al doilea exemplu. Eram cu Mara, bănănăiam prin Andaluzia și eram ferm hotărâți să mâncăm la un restaurant de pe marginea autostrăzii, pentru că, am mai spus pe-aici, avem experiențe foarte plăcute din trecut cu restaurantele de genul ăsta.
După ce am trecut pe lângă nu știu câte, care, deși erau deschise, nu puteai să-ți iei decât cafea și mici căcaturi de ronțăit, într-un final am ajuns la unul care, slavă Domnului, părea deschis.
Am parcat, ne-am dat jos, personal eram absolut hotărât să mănânc niște tostadas con tomates.
Aici trebuie să fac o paranteză pentru care probabil o să mă înjurați dacă n-ați apucat să mâncați, dar trebuie să vă spun ce e cu aceste tostadas.
Se ia o felie de pâine, se prăjește, după care se ia un cățel de usturoi și se freacă de felia de pâine prăjită complet, până nu mai ai usturoi în mână. Dacă ești fan usturoi, poți să faci ca mine, în sensul că după ce se termină primul cățel, mai iei unul și faci același lucru.
După ce ai băgat tot usturoiul ăla în pâine, torni pe felie un pic de ulei de măsline, iar la final se pune deasupra acea pastă de roșii pe care doar în Spania poți să o găsești.
N-are nicio legătură cu nimic din ce am încercat în România și, ca dovadă că nu mint, acum am în portbagaj 10 borcane de pastă din asta de roșii pe care le aduc acasă special să-mi fac tostadas, dar mai ales să le fac fetelor. Am închis paranteza.
Revenind, asta îmi doream să mănânc când am ajuns la restaurantul ăla, care mai avea și un mare afiș afară. Ghici cu ce? Fix cu tostadas. Practic, ajunseserăm exact unde trebuia.
Am intrat, era deschis, am întrebat optimist și relaxat: para comer? La care una dintre ospătărițe s-a uitat agasată la mine și a întrebat: desayuno o almuerzo? Ceasul era vreo 12:30, așa c-am zis: almuerzo.
No, no, almuerzo no se puede. Ok, bine, dacă nu se puede, atunci desayuno.
La care ce credeți voi că mi-a răspuns chelnerița aia? Da, exact: no, no, desayuno no se puede.
De-am rămas amândoi cu gura căscată și nu ne venea să credem. Atunci, la ce căcat mă mai întrebi dacă vreau micul dejun sau prânz, dacă oricum nu e posibilă niciuna dintre variante? Și, mai ales, dacă indiferent ce-aș alege, tot nu o să-mi dai de mâncare? Am plecat de-acolo înjurând mărunt printre dinți.
Acum luați toată povestea asta și translatați-o la orice restaurant din Spania, pentru că la orice restaurant din Spania este posibil să se întâmple fix așa.
Si totusi, la ce ore se poate manca? Suntem de a dreptul curiosi acum 😂
E la noroc, nu după ore.
cre’că tre’ să mai lucrezi la fioroșenie! oare un subtil accent rusesc ar ajuta?
Nu ajută. Că spaniola sună altfel. Asta merge doar cu limbile germanice.
În spaniolă, daca vorbești cu accent rusesc o să pară că ești Mickey Mouse. Iar asta numai fioros nu te face.
Dar, daca mai vii cu vreo 4-5 după tine, iar împreună aveți vreo 600-700 de kile, mâinile cât capacele de la WC și intrați pe ușă pe lat, că altfel nu încăpeți, s-ar putea să li se facă milă de voi și să vă dea ceva de mâncare. Cu sau fără accent de Disney.
Și, dacă chiar ești fan usturoi, ca mine, după ce freci doi căței de usturoi peste pâinea prăjită, pui și niște usturoi zdrobit în pasta de roșii pe care o întinzi pe deasupra (ăsta fiind al doilea avantaj major de a lucra de acasă). Tostada? Si, encantada.
Și pe urma te duci în pădure o săptămână, că nu se mai apropie nici dracu’ de tine. 😀
Padurea e la cativa pasi. Si diavolita de langa mine iubeste usturoiul, tragem impreuna la acelasi catel.
Încă puțin și o sa scrii tot articolul in spaniolă. Deja Google translate a obosit.
Comentariu beton!13
Șefu, dar azi nu e joi?;) sau la ei e abia luni?;)
Probabil că lunea bucătarul e plecat la piata să ia ingrediente proaspete pentru următoarele mâncăruri de preparat.
Ce legătură are ce-am scris eu cu faptul că azi e joi? Sau tu crezi că eu scriu articolele live, de la fața locului? 🤦♂️
😂😂😂 Desaiuno e micul dejun, almuerzo e gustarea nu prânzul, almuerzo e între 10 și 11, prânzul între 14 și 15, apoi vine merienda pe la 17 și cena de la 19 la 21!!!!!
Buen provecho amigo mío!!!!!😂😂😂
Comentariu beton!12
Boss, almuerzo e prânz. Așa zice spaniola mea, Așa zice și dicționarul. Punct.
da’ ăștia mai muncesc? de popor zic…
„Almuerzo” poate insemna si pranz si gustarea de dimineață (pe care altii o numesc „aperitivo”). Fin de la historia. 😃
Tin pumnii ca azi sa fie cu noroc. 😅
Aştia nu vor să facă bani…La noi îţi aducea imediat ceva gata făcut…chiar dacă era de 2 săptămâni! Dă zile!
Mergea să fi luat ceva de mâncare din altă parte şi să fi mâncat la ei la masă…
Nu e nicio exagerare. Asa functioneaza in general restaurantele in multe zone ale Spaniei. Nu fac mancare la orice ora pentru ca nu au bucatari care sa stea in restaurant de dimineata pana noaptea. In general pranzul incepe la 14:00, deci pe la 13:00 – 13:30 poti sa incerci sa mergi spre stabiliment. La 12:00 nu ai nicio sansa sa mananci. Daca restaurantul pe care l-ai ales e bun si stii ca e aglomerat, este intelept sa incerci sa faci rezervare daca vrei neaparat acolo. Restaurantele inchid intre 16:30 – 17:00 si redeschid intre 19:00 – 20:00. Pentru ca nu au liber in weekend, luni, marti, miercuri sunt in general zile libere pentru angajati.
luni, marti, miercuri liber? #miseparecorect
@moatza si mie, doar ca nu e vorba de 3 zile libere, ci de faptul ca unele restaurante dau liber luni si/sau marti, altele marti si/sau miercuri etc.
Și-n Italia este la fel. Se servește doar într-un anumit interval, parcă 12-14, după care, la revedere masă.
de-aia-s slabi, ca mananca la ore fixe! ce-i aia, toata ziua-buna ziua sa gasesti cate ceva de rontait? /s
Ei nu se duc cu pachet la serviciu sau să comande catering, pur și simplu merg la restaurant. Cumnatul meu a lucrat câțiva ani în Italia, iar la prânz, indiferent unde aveau punctul de lucru, mergeau la restaurant.
Ăștia nici să mănânce nu se grăbesc…
Pai la spanioli nu îți fuge mâncarea din farfurie, ca la chinezi. De aia nu se grăbesc.
păăăi… cumva se leaga de ce-ti place la Spania: faptul ca nu se grabesc, ca nu-i musai, ca nu trebuie chiar acum.
nu-i gata mancarea? lasa ca facem mai incolo!
e-nchis ca-i luni? lasa ca vin alte zile!
esti suparat ca n-ai gasit mancare la restaurant? lasa ca mai sunt si altii!
trece si asta, pana la urma n-a murit nimeni de foame in Spania.
Comentariu beton!15
Daaaa… mi s-a întâmplat asta chiar acum, în Barcelona (deci am în minte proaspăt fața ăleia), pe care ulterior am cam înjurat-o puțin. Avea niște platouri cu tarte acolo… deci le și vedeam, îți dai seama. Și mă uitam luuung la ele, eram ruptă de foame, dar nada. Era cam ora 12.
Și seara la fel, la alt restaurant.
Asta cu mâncarea e nașpa.
Nu ai înțeles de ce râdeau ăia când ai întrebat dacă oamenii nu mănâncă lunea în Spania! Și-au dat seama că înveți spaniola cu Duolingo! :))
De retinut
Totusi, care ar fi orele in care se poate minca?
Eu am avut experienta super neplacuta in Spania cu spitalul
Se face ca era acum vreo patru veri, am fost in Spania la Calpe. Loc superb. Decit ca noi ne-am dus pe 14 august
Pe 15 am fost invitati sa dam o tura cu barca unor prieteni belgieni care au casa acolo, iar copilul cel mare era super incintata de abilitatile lui de navigare (copil de vreo 30 de anisori). Ne-am suit pe la prinz, am mers sa alimentam barca, si cind a pornit motorul, fiind vreo 50 de grade afara si probabil un oarece defect la rezervor (barca niua, ghinion), vaporii au explodat. Ne-am ales cu arsuri de grad 3, mie personal mi-a venit peste frunte masuta aia mica batuta in nituri de podea… m-am trezit pe spate, cu toate cele venind peste mine. Ocazie cu care am tras si o draguta de fractura de os sacru. O minune, ce mai. Am fost dusi la spital. Aveam asigurarea internationala activata. Ei bine, am zacut in spital la urgente mult si bine, pentru ca era 15 august, adica fiesta de Sfinta Maria. Spital understaffed. Pe copilul meu l-a consultat un medic care mai apoi a plecat, se terminase tura. I s-au luat analize, era ars rau. Pe sotul meu a vrut una sa il trimita la spitalul de arsi la Valencia. Cind am intrebat-o de ce, a zis ca stie ca trebuie, ca i s-a comunicat. I-am explicat cit am putut eu de frumos ca nu are de unde sa stie, pentru ca sotului meu NU i se scosesera bandajele puse de SMURD, deci nu aveaj cum sti cum e rana. S-a facut palida si a procedat la despachetare, reimpachetate, in fine. Cu copilul insa a fost mai frumos. Se facuse 10 noaptea iar noi deja insistam ca sintem obositi si sa ne dea drumul sa plecam. A inceput o foiala intre o asistenta mega iritata si medicul de garda. Ca sa intelegem ca i-au pierdut probele de analiza si trebuiesc repetate. Am refuzat si am vrut acasa. Copilul era tratat si pansat. Ne-au dat drumul nu inainte sa achitam cite 174 eur servicii medicale desi am prezentat asigurarea. Au ridicat din umeri si au spus ca ne va rambursa asiguratorul. Ceea ce s-a intimplat o luna mai tirziu.
Restul vacantei am stat in casa, feriti de razele soarelui care ne provoca suferinta. Am iesit cu doua seri inainte de plecare la amurg iar sotul meu a insistat sa mergem cu o barca pe mare. Am facut asta toti trei invingindu-ne frica.
Ajunsi in Belgia ne-am dus direct la spitalul de arsi din Vilvoorde. E un spital militar. Cind ne-a vazut medicul ranile, si-a pus o mina la gura si asa a ramas. Trei asistenti militari au inceput sa se miste cu o precizie de ceas elvetian. Ne-au tratat si ne-au cerut sa revenim peste doua zile. Apoi peste alte doua. Ne-au refacut complet. Unul din asistenti a povestit cu mine despre Colectiv…
Dar spatele ma durea ciudat, credeam ca e discopatia mea lombara. In septembrie, ajunsa in Romania, am facut un RMN. Ceea ce ar fi trebuit sa se intimple in Alicante. Asa am aflat ca am sacrul rupt si ca se vindeca de la sine intre 6 si 12 luni.
Sa nu uit: dupa spital ni s-a spus ca trebuiesc schimbate pansamentele zilnic si trebuie sa mergem la punct de prim ajutor in Calpe. Am dat peste o asistenta romanca. Norocul nostru. Femeia chiar a facut tot ce putea pentru noi si pentru prietenii belgieni.
Uu, ce mult am scris. Sper ca fara greseli 🙂
Comentariu beton!17
Brrr, sper că nu ți-ai fracturat vreun metacarpian, de la atâta scris. Eu mi-am rupt ce aveam mai sacru din coloană la săniuș, știu cum este.
Hahaha, da! Cind vii din ro unde poti minca la orice ora vrei, e complicat sa te adptezi la halieala cu program.
La francezi e musai 12H00-14H00. Insa daca ai ajuns la 13H30 si esti singur pe-acolo se poate sa ti se dea viteza sau sa te serveasca doar cu „meniul zilei” care e deja pregatit ca sa poti pleca la 14H00.
La italieni ne-au dat si noua flit vineri seara, la Roma, era ceasul 22H00 si noi bananaiam, am vazut un bar misto unde se mincau diverse jamboane si salamuri cu salate si brinzeturi. Am intrat, ne-am holbat la meniu, am intrebat vecinii ce au comandat pt ca ne placea platoul lor, ca pina la urma sa ni se spuna ca nu se mai comanda decit niste toasturi pt ca vor inchide peste 30 de min 🤪
Și în Germania la fel este, mai puțin partea cu siesta de amiază. Luni de regulă este închis pentru că au lucrat în week-end.
La pizzerii și șaormerii pornesc cuptoarele și rotisoarele pe la 9 dimineața. Deci vino mai bine după 12, când sunt bine încălzite. Asta în zilele lucrătoare. În schimb în week-enduri pot jura că abia după ora 13 le pornesc.
În Spania zic să lași în pace bodegile de la marginea autostrăzilor, tândălesc până la ora când se termină programul proletar. În Barcelona am mâncat fain în intervalul 12-14 la bodegile care se găseau lângă locurile de muncă. Ultima dată a fost lângă un bloc turn în construcție.
Aceeasi chestie in Italia, dupa pranz pana la ora 19 nema mancare la restaurant. Si daca intr-un oras mai mare mai gasesti fast-food-uri de indieni, chinezi, turci, etc, daca nimeresti intr-o statiune, cum am patit in Ischia, nici magazinele nu sunt deschise! atunci eram cu copilu’, am umblat kilometri sa gasim o prapadita de alimentara cu ceva mezel si branzeturi, de unde?? m-am bucurat de niste croissante, altceva comestibil n-avea.
Nici nu stii ce servita mi-ai dat…Nu stiam cum sa ma scot cu nevasta, ca Spania in sus, Spania in jos, pozele si video-urile lui Vasilescu, raiul pe pamant.
Rai ca Rai, dar sa murim de fomica pe-acolo? Nu se poate asa ceva, nu mai bine bagam o tura la Baile Felix? Ca din punctul asta de vedere (adica al mancarii) se stie ca la ardeleni nu mori de foame. Si se stinge cu palinca, sa nu ti se aplece 🙂
Bai nene cum le aranjeaza Barbosu’ pe toate…..
De la tostadas mi s-a facut mie rau cand eram insarcinata🤢. Eram in Barcelona si ni s-a recomandat un restaurant autentic, local. Am primit tostadas, bune. Usturoiul ala arata extraordinar, asa ca domnul sot a decis ca nu poate sa-l lase singurel in farfurie. Cine puțea tot a usturoi a doua zi? Eu insarcinata, simțuri extrem de dezvoltate pe moment, mi s-a facut rau in timp ce eram la acvariu. A trebuit sa ma asez pe jos de rau ce imi era.
Cat priveste mancarea la restaurant, am patit ceva asemanator, doar ca pe invers in Irlanda. Ei au early bird si ai sanse ramai nemancat daca te duci la ora 20h. Asta era acum vreo 15 ani. Acum poate s-au mai schimbat obiceiurile.
În Spania nu vei vorbi strict ce spune dicționarul iar masa de prânz e comida sau comida de medio día, almuerzo e între 10 și 11 dar cum dicționarul nu mănâncă la cârciumă îți spune că e prânz, punct!!!!!😜😜😜😂😂
Fa o poza la borcanul cu pasta aia de rosii sa stiu care e ala bun, imi iau si eu la vara 😃
În concluzie în Spania pot să merg doar pt peisaje dar să merg cu slana și brânză că să fiu sigur că nu mor de foame pe acolo 😂
Holy crap, cum naiba e posibil? Chiar nu îmi mai amintesc din 2013, dar parcă nu am avut probleme cu mâncarea. Bine, am avut cazarea în Malaga și Carrefour a fost cel mai bun al nostru 😄 Doamne, ce vibe de Vâlcea pe malul mării mi-a dat acel oraș 😍 Superb, în afară de parcarea în centru sau pe malul mării 🤣🤭
Mda, tembelismul tipic spaniol. Din cauza căcaturilor de genu’ ăsta m-am întors io-n România. E plin Occidentul de ele.
Dă-i-n plm cu Spania lor cu tot.
Bă, tu în fiecare zi te enervezi pe altă țară? 🙂
Parca aveai ceva cu austriecii. Spaniolii ce ți-au făcut?
Oricum, când ajungi la Coreea de Nord sau Rusia, să mă anunți. Ne enervăm amândoi.
Da, am pățit și noi, efectiv rămâi cu gura căscată 🤪
Asemănător programul cu al italienilor si francezilor! Între orele alea si străzile sunt pustii și atunci ne place nouă să ne plimbăm chiar dacă-i închis absolut tot!
Am lucrat 10 ani in Austria ca bucătar, programul este 11.30-14.00 și 18.00- 22.00, dar nu-i așa peste tot?
Programul restaurantelor spaniole nu este haos — este o structură culturală cu rădăcini istorice concrete. Înainte de Al Doilea Război Mondial, Spania funcționa pe GMT. În 1940, Franco a schimbat fusul orar la CET, iar răsăritul și apusul soarelui s-au decalat cu o oră față de ritmul solar natural.
Structura zilei gastronomice este strictă și consistentă: mic dejun până la 10:00, almuerzo/aperitivo între 11:00-12:00, comida (prânzul principal) între 14:00-16:30, merienda pe la 18:00, cena după 21:00.
Nu aş vrea să vorbesc despre Spania, pentru că există diferențe serioase între regiuni și chiar între provincii. Este totuși important de notat diferența între programul restaurantului și programul bucătăriei. La noi de regulă bucătăria este deschisă 1:30 (2:00) până pe la 16:00 – 16:30 pentru prânz și 19:30 (20:00) – 22:00+ pentru cină. Pentru desayuno cred că am mâncat la restaurant de 2-3 ori în 4-5 ani, deci nu comentez. Cum practic toate restaurantele sunt deschise în weekend, îşi iau o zi liberă (rar două); pe la noi marțea e problemă de regulă. Ah, și în weekend riști să rămâi nemâncat daca nu ai rezervare.
Mi se pare mult mai restrictiv în Italia sau chiar în Franța, plus că dacă ai ajuns la restaurant și ai comandat la ora corectă nu te dă nimeni afară la vreo oră.