Din motive lesne de înțeles, nu prea am citit mare lucru săptămâna asta. Nici nu știu de unde s-au strâns astea care sunt.
- O ceașcă mare de cafea cu lapte;
- Miza demiterii lui Bolojan;
- Povestea Oltcitului;
- Am râs;
- Ce înseamnă RoExit?
- Câteva idei după câteva zile în Stockholm;
- Nu știu ce să zic; 🤔
- Accidentul de la Snagov;
P.S. Uitați-vă la prostul ăsta cât e de ipocrit:
Este ironic cum Turcescu, format profesional într-un mediu susținut parțial de valorile promovate și de Soros, a ajuns să vadă astăzi aceleași valori drept un pericol național. La fel și Tucă
Niște ipocriți.
A, stai că l-am uitat pe Călinescu
boșilor, e simplu: unii l-au educat, sistemul l-a recuperat! și nu e primul celebru! primul despre care știu eu e personagiul caragialian Coriolan Drăgănescu! enjoy!
4. Mi-am luat un mop electric de o saptamana. De o saptamana frec parchetul de 2 ori pe zi, zici ca am înnebunit și tot iese apa murdară.
Mă face sa mă simt super naspa, zici ca am trait in cocină până acum 😠
8. Toți 5 sunt de la liceul copiilor mei. Copii care la 18 ani primesc mașini cu sute de cai putere, M-uri, AMG-uri… sunt bombe cu ceas. Când aveam 20 de ani, mi-a murit o cunoștință în condiții similare și de atunci am rămas marcată. Imi pare rau, ca erau tineri de tot.
IF 5=TRUE => 7=redundant
v-am pwpat, mă duc să-mi miros cireșul!
https://imgur.com/a/35W5hpL
8. În urmă cu câteva luni, nepotul meu și-a luat carnetul. Am căutat școli care fac cursuri de conducere defensivă, în Timișoara. Nu am găsit nici măcar una.
5. Dacă ar fi posibil, mi-aș dori RoExit pentru toți ăia +5 milioane care l-au votat pe Simion. Ar fi exact ceea ce-și dorește toată lumea, și ei și noi. Pfff, dac-ar exista o realitate virtuală în care să-i pot vedea în perioada de după cum se bucură 😀 că nu mai sunt ”sclavi” și constată câte au pierdut…
7. Am râs la ”cum să stai la 30 km distanță de muncă? La ce oră pleci, ca să eviți traficul, să economisești combustibil și să fii odihnit?”
Am lucrat 8 ani și câteva luni la o companie aflată la 45 de kilometri de casă. La început a fost o nevoie (nu găseam altceva și aș fi spart și bolovani cu furculița, numai să mă angajeze cineva), apoi a devenit o alegere (o mutare nu intra în calcul, din motive familiale, iar piața muncii în regiunea unde locuiam era absolut mizerabilă). Lucram în schimburi săptămânale și schimbul 1 începea la ora 6:00 precis. Deci partea cu „la ce oră pleci” era deosebit de simpatică, nu mai zic de ”la ce oră te trezești” 😀
Smiorcăielile astea mi se par rizibile.
Altminteri, cum se spune și în comentarii, situația nu mai e roz cam pe nicăieri. Anul viitor se împlinesc 20 de ani de când locuiesc în Germania și pot spune că-n multe privințe viața era mai ușoară și-n unele privințe, mai funcțională decât acum 15-20 de ani.
Dar de fiecare dată când mă duc în România, e fain câteva zile să revăd familie și prieteni și apoi încep să număr zilele până mă întorc.
Totul depinde de ceea ce-și dorește fiecare. Dacă vrei job pe partea opusă a străzii, mno, asta e…