4,567 cititori

Zece reguli pentru siguranța ta pe internet

Iată cele zece reguli de aur pe care trebuie sa le urmezi întocmai dacă vrei să fii în deplină siguranță pe internet. Ce voiam să zic, aveți puținitică răbdare și citiți până la capăt, n-o să vă pară rău.

1) Folosește aceeași parolă la toate conturile pe care le ai. Fă-o cât mai simplă ca să n-o uiți (cel mai indicat ar fi să folosești data nașterii) și mai ales n-o schimba niciodată. În felul ăsta viața ta de internaut va fi mult mai simplă.

2) Nu folosi nici firewall și nici vreun program antivirus. Ambele mănâncă din resursele pc-ului și-ți îngreunează navigatul pe net.

Continuarea

7,452 cititori

Poliția Mamelor Perfecte de pe Internet

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Azi nu voi semna condica pe aici, am plecat puțin ca să celebrez un eveniment important pentru mine: se împlinesc 10 ani de când sunt mamă.

Și pentru că e vorba despre o sumă rotundă, mi-am zis că e cel mai bun moment să mulțumesc celor care au contribuit la creșterea și educarea fiului meu și să le arăt cât sunt de recunoscătoare femeilor care odată cu nașterea au devenit brusc experte în creșterea unui copil. Cele care, cu un altruism greu de imaginat, și-au rupt din timpul lor o oră-două-trei-patru pe zi doar că să-mi transmită modest că modul în care-și cresc ele urmașii este unicul mod în care un copil se poate transforma dintr-unul banal într-o minune de copil. Aceste mame PERFECTE cu copii PERFECȚI.

Continuarea

8,036 cititori

Când sexul e în grup, iar grupul e pe Facebook

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Fiți atenți ce vă spun! Că a doua oară s-ar putea să nu mai repet. Nu că nu mai vreau, ci că nu mai pot. Băi, de ceva vreme simt că sunt urmărită. Da, da. Nu vă mirați! Vă spun sincer că există cineva care și-a pus pielea de drac pe el și vrea ori să mă amețească mai mult decât sunt, ori să mă facă să descopăr adevărata valoare a vieții.

Nu știu cum e la voi, dar mie îmi apar la noutăți, aka fb, tot felul de postări sugerate care mai de care mai tematice. În ultima săptămână am primit cel puțin de două ori pe zi invitația de a mă înscrie în ceva de genul “grupul celor singuri” sau “să fim doi”. Continuarea

3,705 cititori

Nici cu internetul ăsta nu e așa simplu cum crede lumea

Treaba stă așa. De obicei, în perioada asta a anului îmi prelungesc abonamentul la telefonia mobilă. Chestie care, deși ar putea să pară, nu e așa simplă cum poate ați fi tentați să credeți. Nuș’ cum să vă explic, dar în ultimii doi ani, în care telefonul a fost practic extensia mâinii mele drepte, am ajuns la concluzia că netul pe mobil și mai ales viteza cu care se mișcă sunt cam cele mai importante lucruri pentru mine când vine vorba despre telefonie.

Adevăr vă zic vouă. Nu mă interesează minute incluse, sms-uri, mms-uri și alte drăcovenii din astea absolut mirifice, dar pe care le utilizez foarte puțin spre deloc. În schimb, mă interesează foarte tare că vinerea trecută, în trenul spre Brașov, jumătate din drum am plâns cu sughițuri încercând să mă dau și eu pe Facebook ca tot omul sau că, în același tren, mi-a luat patruj’ dă minute să postez un text de patru fraze pe blog. Și toate astea pentru că odată ieșit din gara de nord, viteza internetului scădea cu fiecare kilometru parcurs de ziceai că mă îndreptam spre Aconagua, nu spre El Dorado-ul României (a se citi Valea Prahovei).

Continuarea

3,759 cititori

Tipuri de comentatori de pe net

Hai că i-am strâns pe toţi la un loc ca să nu vă mai chinuiți voi. Desigur, nu mă refer la oamenii care chiar au ceva de spus și de cele mai multe ori reușesc s-o facă într-un mod pertinent sau amuzant. Și în niciun caz la comentatorii de-aici, da? 

Comentatorul profund superior care vrea să-ți demonstreze cât ești de limitat și prost. Indiferent despre ce scrii, el știe mai bine cum stau lucrurile și-o să te anunțe asta plin de scârbă. Va ignora suveran rugămințile tale de a-și muta considerațiile pe alte bloguri/walluri și o să continue să te anunțe periodic că ești un limbric nesemnificativ pe care el nu dă doi bani. Continuarea

4,479 cititori

Da, scriu pentru trafic

Vreau să las și eu treaba asta aici ca să nu mai fiu nevoit s-o explic (degeaba, de altfel) iar și iar, la nesfârșit. În toți cei aproape cinci ani de când ființează acest blog, unul dintre cele mai frecvente reproșuri pe care le primesc este exact ăsta: “bă, tu scrii pentru trafic!”

Pe lângă că mă pufnește râsul de câte ori îl aud, pe lângă că eu nu cred că există vreo “rețetă” miraculoasă pentru trafic (alta în afară de muncă, desigur), știți în ce fel mi se pare mie acuzația asta? Fix ca și cum te-ai duce la un cântăreț și i-ai spune: “Pe mine nu mă duci, tu vrei să cânți pentru cât mai mult public”. Sau ca și cum te-ai uita chiorâș la patronul unei cârciumi pline și te-ai stropși la el: “Coaie, crezi că nu m-am prins? Vrei să ai cât mai mulți clienți”. Sau ca și cum te-ai duce la un publicitar și i-ai atrage atenția că nu e frumos ce face, că și-a propus deliberat să lanseze o campanie care să atingă o grămadă de oameni din traget-ul produsului pe care vrea să-l vândă. Păi e frumos așa? Dăăă.

Continuarea

3,132 cititori

Despre noii profeți și profețiile lor online

N-o să aflați cine a scris textul ăsta. Dar nici nu e nevoie. Doar citiți-l. Și dacă vă regăsiți, puneți-vă niște întrebări. Eu mi-am pus.

Să zicem că ești trecut de vârsta chiar și celei mai târzii post-adolescențe. Să zicem că în viață nu ai făcut vreun lucru remarcabil. Ai și tu o casa, cu rate, chirie sau moștenire de la ai tăi, o mașină (sau nu), un copil (sau nu), un job, chestii de astea comune.

N-ai inventat vreun leac pentru vreo boală incurabilă, nu se scrie despre tine în ziare și nici măcar în tabloide, nu pilotezi un avion, nu cânți la pian în timp ce toci ceapă, în fine, ești și tu un om comun crescut, ca noi toți, într-o societate care a tot cerut, cu subiect și predicat, de la tine, în fiecare etapă din viața ta, să fii special. Continuarea

3,412 cititori

Românii, acești specialiști dă pă net

Să presupunem că eşti un specialist de talie mondială în ceva, orice, în mecanica fluidelor să zicem. Perfect, nu există nicio problemă câtă vreme îţi vezi de viaţa ta, participi la conferinţe, inventezi chestii sau mai pe scurt mergi pe burtă.

Practic, totul e absolut ok până îţi vine tâmpita idee să publici pă net (pe un blog să zicem) un articol despre şmecheriile astea la care te pricepi tu ca nimeni altul. Ei bine, se cheamă că te-a mâncat în cur. Nu există nicio şansă, nici măcar una, zero, nada, să nu apară cineva care să nu-ţi spună că eşti un prost şi că ştie el mai bine despre ce este vorba. Ba chiar să-ţi şi explice, cu lux de amănunte, cât eşti de paralel cu domeniul respectiv. Continuarea

5,413 cititori

Cum să-ți resetezi complet creierul în doi pași simpli

În mod normal nimeni nu vrea aşa ceva. Dar sunt situaţii în care poate ai nevoie de un restart, de un nou punct zero, să-ţi dezactivezi complet sinapsele şi s-o iei de la început. Iar treaba asta în mod normal pare destul de dificil de făcut dacă nu ai la îndemână instrumentul băieţilor din “Men in black”.

Ei bine, dacă vă vine să credeţi, am găsit eu metoda. Accidental, ce-i drept, dar o grămadă dintre marile invenţii ale omenirii au apărut din greşeală, nu? E atât de uşor cum nici nu vă imaginaţi. Iar rezultatul final este un creier nou-nouţ, resetat complet şi neted ca un fund de bebeluş. Practic e ca şi cum te-ai naşte din nou, doar că de data asta deja ştii să mergi, să mănânci, să bei şi să f*ţi. Usual stuff.

Continuarea

3,745 cititori

La pomul lăudat să nu te duci cu… trenul

Textul de astăzi este un comentariu postat de Sorin B la articolul de ieri. Și era păcat să-l las să se risipească în anonimat. Pentru că am râs cu lacrimi.

Mi-a venit în minte o întâmplare petrecută cu ceva timp în urmă, mai precis în anul de grație 2000, chiar de 1 aprilie care, culmea, a căzut într-o sâmbătă.

Țineți voi minte MIRC? Era un program gen Facebook, dar, mai old, cam de prin zona mezozoicului timpuriu, unde băieți și fete încercau să-și refacă viața (după cum spun foarte elegant, cei de la Paraziții, în simfonia a XIII-a în re major). Era o chestie foarte fină, dar din păcate nu aveai cum să vezi fotografiile, pentru că nu existau. Îmi aduc aminte că începutul conversațiilor era mereu același: ”asl pls” (dacă nu vă mi aduceți minte, vă spun eu ce însemn: age-sex-location please). Dacă primeai răspuns, începea treaba.

Continuarea

8,360 cititori

Încă o dată viața bate filmul la popoul gol

Text scris de Elena.

Sunt absolut convinsă că m-am născut într-o perioadă în care ursitoarele alea bune care iți urează de noroc erau în grevă, ori aveau altceva mai bun de făcut decât să apară la o fetiță abia născută care cântarea 2,47 kg cu tot cu părul de pe spate, față și cap. Sau mai există o variantă pe care nu vreau să o iau in calcul, dar se pare că n-am de ales: a venit doar aia care împarțea penibilul și vazându-mă cât sunt de mica s-a gândit să-mi dea mai mult ca să-mi ajungă. Și mi-a dat pentru toată viața. An de an mi se întampla să fac câte o “nefăcută”. Nu-mi amintesc să fi trecut vreun an până acum în care eu să nu fac ceva memorabil. Să vă povestesc. Continuarea