6,976 cititori

Soluția pentru clienții nesimțiți și insistenți

Sâmbătă, pe la orele prânzului, mi-era o foame de-aș fi balotat și salată de măcriș cu goji și păpădie. Asta doar în prima fază, după o vreme deja mă gândeam cu oareșce poftă și la niște pietre de râu unse cu puțină untură (le-aș fi mâncat și pe sec, untura o puneam doar așa ca s-alunece mai ușor). Am deschis frigiderul. Era mai gol decât Laura Andreșan în zilele ei bune. Mă rog, asta dacă nu pun la socoteală niște morcovi amărâți pe care nu i-aș fi mâncat nici sub amenințarea cu arma.

Așa că, de voie de nevoie, îmi vine ideea salvatoare să mergem să mâncăm în oraș. Dar unde? După un scurt și eficient brainstorming, îmi aduc aminte că primisem de curând o invitație la deschiderea unei cârciumi din asta hipsterish, cum e trendul acum. Hai acolo, să vedem cum e, dacă tot n-am onorat invitația. Continuarea

5,367 cititori

Lăsați funcționarele să vină la mine

Nu mai știu de unde veneam, cert e că eram pe un aeroport la controlul fizic. Io am picat la o tanti care mi-a zâmbit frumos și mi-a făcut discret semn să trec. Puteam să am o bazooka în chiloți (mă rog, chiar aveam) că pe tanti părea că o interesează exact cum vă interesează pe voi dacă plouă la Antananarivo.

Exact aceeași tanti mai avea un pic și-o aresta pe Petrică, după ce i-a făcut un control corporal ca pentru un cetățean suspectat că transportă heroină și lsd. A descălțat-o, a rotit-o, a învârtit-o, a pipăit-o milimetru cu milimetru, după care și-a chemat și-un coleg care s-o dea pe mâini și pe bagajul de cabină cu nu știu ce substanță pentru detectarea explozibililor. Toate astea, în timp ce eu mă tăvăleam de râs la doi metri mai încolo.

Continuarea

7,490 cititori

E bine să ai cu ce să înlocuiești

Absolut toate nasoalele pe care le-am pățit la volan mi s-au întâmplat ori vinerea, ori în ajun de vreo chestie importantă gen Paște, Crăciun, 1 Mai, ziua internațională a sturzului de șes, d-astea. Cum am pățit ultima oară, de exemplu, acum vreo doi-trei anișori, fix în săptămâna dinaintea Crăciunului. Când un nene cu o camionetă s-a gândit el că cel mai mișto ar fi să întoarcă în mijlocul drumului, fără să se asigure pentru că, nu-i așa, cine naiba mai umblă pe străzi, prin București, la șapte dimineața?

Well, mă găsisem eu să umblu, mânat de nebunescul gând de a duce mașina la revizia anuală. Gând care s-a contramandat urgent când am coborât de la volan lângă grămada contorsionată de fiare care fusese cu numai câteva secunde mai înainte botul mașinii mele. Sper că vă dați seama că ăia de la service mi-au râs în nas când le-am explicat, cu lacrimi în ochi, că aș cam avea nevoie de mașină până la Crăciun.

Continuarea

1,748 cititori

Banii vorbesc doar dacă are cine să-i asculte

Sunt convins că una dintre cauzele pentru care trăim vremurile pe care le trăim este lipsa educației. Serios, uitați-vă în jur și-o să constatați că lipsa educației naște monștri în aproape orice domeniu.

Iar dacă în viața de zi cu zi chestia asta poate provoca, lipsa educației financiare a făcut posibilă de-a lungul timpului, pe lângă cele mai mari țepe posibile (vezi Caritas și FNI)  de-a lungul timpului, și o manipulare extrem de facilă a populaței.

Am făcut introducerea asta ca să vă spun că am dat peste o chestie extrem de mișto, am dat peste niște oameni care investesc o grămadă de timp și resurse pentru educarea financiară a cetățenilor acestei țări. Și ce să vezi, o FAC GRATIS. Continuarea

4,311 cititori

Trăim vremuri în care pentru slăbit îți trebuie școală

Cum hălăduiam eu așa pe interneții patriei zilele trecute, am dat de-o chestie foarte tare care poartă promițătorul nume de școala de slăbit. Ho, stați, nu începeți cu “iar scrie ăsta despre grași”, că azi chiar nu e despre asta. Aveți olecuță de răbdare.

De ce zic ca e foarte tare? Vă explică fratele vostru imediat.

Maniac fiind pe subiectul ăsta, în cei zece ani de când am dat jos greutatea unui pui de hipopotam, m-am tot sesizat la chestii care-ți promiteau ca te ajută să slăbești, așa că nu sunt chiar foarte ușor de impresionat când vine vorba despre treaba asta (cei care mai citiți pe-aici știți cum stau lucrurile).

Continuarea

3,525 cititori

Pe unde scoateți cămașa cu șefu’?

Am pentru voi azi un soi de șaradă-dilemă la care sunt tare, tare curios ce răspundeți.

Se dă următoarea situație. Ești femeie și lucrezi de ceva vreme într-o companie. Te înțelegi bine cu șeful tău care e un tip bine, încă tânăr, genul de bărbat arătos care a frânt ceva inimi la viața lui. Relația dintre voi doi e în felul următor: omu’ mai face câte o glumă cu tine, mai bate câte un a propos finuț așea, nu de autobază, mai râdeți împreună la dozatorul de apă (de Coca de la financiar care e nervoasă tot timpul că e ne… rezolvată de când a fugit bărba-su cu o actriță), dar una peste alta nu e nimic exagerat sau care să te pună pe gânduri. Pe scurt, se simte o ușoară atracție, spre tensiune sexuală, între tine și șefu’, dar nimic, niciodată, nu a trecut dincolo de limitele normalului.

Continuarea

11,277 cititori

Life Coaching, my ass!

Hai că s-au legat bine. Alaltăieri cu nunțile, ieri cu parentingul, acum vă arăt un email proaspăt primit de la alți șnapani care fac bani pe socoteala proștilor. Doar că ăștia de azi sunt cei mai jegoși, fac cașcaval din nimic și i-au dat un nume fancy: “Life Coaching”. Băejnebun, deja simt cum îmi intră banii în buzunar doar când îl citesc sau îl scriu. Mbuuuun, acum să trecem la email-ul propriu-zis, semnat “Coaching Essence”. E? Cum sună numele? Miroase a bogăție? Miroase.

Continuarea

5,698 cititori

Am de dat trei invitații “full acces” la ICEE Fest!

LATER EDIT

E duminică și am promis că anunț câștigătorii.

O să încep cu vestea bună. Cu ajutorul unor pile și relații sus-puse, am reușit să suplimentez numărul invitațiilor de la trei la cinci. Ceea ce, nu știu dacă realizați, dar e huge! Mi-am vândut și sufletul pentru ele.

Evident, iar a fost greu să mă decid, iar mi-am jurat că e ultima oară când mai hotărăsc eu. Am ales comentariile care mi-au plăcut cel mai mult și am constatat că sunt 16 la număr. De aici încolo, mi-a fost imposbil să mă mai “jurizez”. Sunt ca un om și eu, mă impresionez ușor. Prin urmare, am trișat. Adică le-am tras la sorți pe cele cinci câștigătoare. Aia e, atât pot eu, nu mă duce capul la mai mult. Dar vreau să vă mulțumesc tuturor pentru modul în care ați scris. Îmi pare tare rău că nu v-am putut trimite pe toți la ICEEfest. Poate la anul.

Și acum câștigătorii (pe care îi rog să ia legătura cu mine pe adresa de email de la „Contact”). Avem așa: Tudor, Nicole Root, Diana, syl88 și Alexandra Antonescu. Aștept email-uri de la voi! Repede!

Anul trecut, în cele două zile de ICEEfest, mă uitam cu jind pe Facebook la ce se posta de acolo și mă strângea invidia de gât ca o gheară invizibilă. Mi-aș fi dorit rău de tot să fiu de față, dar, vorba cântecului, dacă n-ai bani de bilet, csf, n-ai csf.

De ce mă rodea invidia? Păi vă zic imediat de ce. Cu peste 100 de speakeri, invitați din mai mult de 20 de țari și o audiență așteptată de mai bine de 3500 de persoane, ICEEfest (Interactive Central & Eastern Europe Festival) este, fără îndoială, cel mai mare eveniment de profil la care poți să asiști în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic. Beat that, biacthes!

Continuarea