4,411 cititori

La raliu nu se vorbește

Șoferul de Taxify vorbește non-stop și conduce de parcă se pregătește pentru marele premiu de la Le Mans. Are și ceva noroc, l-a băgat aplicatia numai pe străduțe unde poa’ s-o calce liniștit.

Cu viteza n-am treabă, din partea mea să-i dea până-și rupe Loganu’ în două. În schimb mă termină nervos că nu-i mai tace gura. Și cel mai nasol e că pare să nu-l deranjeze absolut deloc că nu scot niciun cuvânt, iar eu mă gândesc serios să cobor înainte s-ajungem. Dar n-apuc. Continuarea

10,536 cititori

Șapte motive pentru care bărbații aleg femeile plinuțe

Mi-a ajuns zilele trecute în feed mizeria asta de text, preluat și tradus (cel mai probabil cu google translate) de pe undeva de afară. Și dacă tot mi-am pierdut trei minute din viață să-l citesc (pe care nu mi le mai dă nimeni înapoi), am zis să-l și analizez ca să fie treaba treabă. Mdeci, iată cam de ce crede autoarea că bărbații aleg femei plinuțe.

Continuarea

7,935 cititori

Adevărul despre daci

Credeam că treaba asta cu dacii, care au devenit dintr-o dată un fel de buricul pământului, e doar un trend trecător impus de studenţii repetenţi de la facultatea de istorie. Dar m-am înșelat. Am făcut pe cont propriu niște cercetări modeste și am ajuns la concluzia că toate marile personalităţi ale lumii, din toate timpurile, au fost, fără urmă de îndoială, daci. Sau, dacă nu erau puri sută la sută, măcar nişte sânge de urmaş de-al lui Burebista tot aveau. Stați ca vă dovedesc imediat.

Romanii. Chiar dacă n-au fost de la început daci, au devenit prin adopție. Au picat ca fraierii în capcana dacilor care i-au momit aici, folosindu-se de femei și haleală ieftină și bună, pentru că le era prea lene să inventeze o limbă cât de cât decentă. Până la urmă chestia asta s-a dovedit a fi benefică, altfel astăzi n-am fi putut să scriem viezure, barză, mânz, ci încă le-am fi desenat pe bucăţi de piatră. Continuarea

4,805 cititori

Când ai dat ultima oară șpagă?

Am tot văzut pe-aici discuții referitoare la șpăgi și la, din păcate, necesitatea lor în România zilelor noastre.

Discuții în urma cărora am stat și m-am gândit o grămadă, dar jur că nu reușesc să-mi amintesc când am dat ultima oară șpagă. Serios, nu am nicio amintire recentă despre cum aș fi dat cuiva bani sau vreo “atenție” ca să mă ajute cu ceva.

Poliția nu m-a mai oprit de nu mai țin minte când și oricum nici nu cred c-aș mai avea curajul să le-o servesc pe-aia cu „hai să ne înțelegem” sau să le bag niște bani în certificatul de înmatriculare (chestie care ar fi de domeniul fantasticului, având în vedere că în majoritatea timpului nu am cash la mine).

În spital, din fericire, n-am fost nevoit să calc, pe la administrația financiară sau pe unde se mai practică acest străvechi obicei, la fel, n-am mai ajuns recent. Continuarea

6,629 cititori

#muiepsd, diferența între teoretic și practic

Voiam să termin de ieri cu subiectul ăsta, dar vad că nu pot.

După scrisoarea de susținere postată de Doamna care încet-încet se îndreaptă spre titlul neoficial de „cel mai tare primar pe care l-a dat Bucurestiul vreodată”, am aruncat un ochi pe conturile unor artiști care erau extrem de vocali când venea vorba despre #muiepsd, #rezist și #fărăpenali. Oameni care erau adevărați militanți pentru o Românie liberă, scăpată de jugul pesede și alte fonfleuri de genul ăsta.

Well, cam ce credeți voi c-am găsit pe-acolo referitor la acest subiect direct legat de viața lor personală și profesională? NIMIC! Nu există, nu s-a întâmplat. Capul în nisip și viața merge înainte.

Continuarea

14,632 cititori

Arta trece prin stomac

Dacă nu știați, doamna Gabriela Firea, Primar General al Municipiului București, a publicat ieri pe pagina dumneaei de Facebook o scrisoare de susținere semnată de artiști și academicieni. E foarte lungă și extrem de penibilă, motiv pentru care nu-s atât de inconștient s-o scriu aici (dar, dacă vrea cineva s-o citească, iat-o).

După ce-am savurat-o și am râs bine de tot, am avut curiozitatea să mă uit cine naiba a putut să semneze așa ceva. Well, aproape toți cei care au girat cu numele lor pentru doamna Primar General au un numitor comun: încasează o grămadă de bani de la Primăria Municipiului București. Cu alte cuvinte, dacă-i musai, cu plăcere. S-a dat ordinul pe unitate, executăm.

Continuarea

3,722 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 131)

Sper că nu mai e nimeni de pe-aici în concediu că mă voi enerva groaznic. La muncă, bă!

  1. Tedy Necula. O poveste despre curaj și puterea de a nu renunța (pe Teddy l-am cunoscut personal, este cu adevărat impresionantă puterea de lupă a omului ăsta);
  2. Când nu știi să pierzi, faci ce-a făcut Serena azi-noapte;
  3. Linia fină dintre gras frumos și gras sănătos;
  4. Cum au fost reorganizate magazinele Kaufland (am râs cu muci);
  5. A mai suferit cineva pentru Roger?
  6. Jurnalul cromozomului (voi realizați că românii numesc toate aberațiile astea halucinante “datini”?);
  7. Locurile astea la modă îți garantează cifoze și hemoroizi;
  8. Dreptul la intimitate al femeii nu este protejat de lege în România;
  9. 14 reguli vestimentare care trebuie învățate odată pentru totdeauna;
  10. Radio Guerrilla disprețuiește săracii ca să n-o faci tu;

6,523 cititori

Cum e cu nevoile personale

Sâmbăta asta s-a întors din nou Elena.

Sunt într-o instituție. Hai să-i zicem oarecare. Am treabă, nu stau degeaba acolo. Cât îmi fac treaba, observ că există și un birou de credite. Acum e gol. Dar cât mă-nvârt prin zonă, observ că apare cineva care ia loc pe scaunul clientului. Brusc, începe dialogul dintre donșoara de la credite și proaspătul client. Se salută și intră direct în subiect:

– Vreau și eu un credit. Am și buletin și muncă.

Scoate buletinul ca dovadă. Donșoara tastează rapid informațiile de pe buletin. Ajunge la detaliile despre angajatorul domnului și cu ce de ocupă ‘mnealui acolo:

– Ocupația?

Continuarea

7,041 cititori

Cum recunoști un impostor

Ştiam c-o să vina şi momentul ăsta:

Caz deosebit de grav in Bucuresti. O femeie a fost cat pe ce sa se otraveasca, dupa ce a mancat o radacina exotica, pe care a cumparat-o dintr-un magazin. Ea a vrut turmeric, dar a ajuns acasa cu cassava, o planta otravitoare, daca este consumata cruda. Femeia nu a stiut si dupa cateva felii s-a intoxicat.

Era inevitabil. Prea mare concentraţia de fake hipsteri sau hipsteri wannabe pe metrul pătrat. A început să acţioneze selecţia naturală și printre ei. Păi o hipsteriţă veritabilă nu ar fi confundat în viaţa ei cassava cu turmericul, darămite sa mai stea să citească eticheta sau informaţii de pe net. Sculată din somn la trei dimineaţa sau smulsă direct din lumea fascinantă a ultimului volum al lui Palahniuk şi tot ţi-ar fi indicat fără greş care-i una şi care e cealaltă. Continuarea

4,529 cititori

Zece reguli pentru siguranța ta pe internet

Iată cele zece reguli de aur pe care trebuie sa le urmezi întocmai dacă vrei să fii în deplină siguranță pe internet. Ce voiam să zic, aveți puținitică răbdare și citiți până la capăt, n-o să vă pară rău.

1) Folosește aceeași parolă la toate conturile pe care le ai. Fă-o cât mai simplă ca să n-o uiți (cel mai indicat ar fi să folosești data nașterii) și mai ales n-o schimba niciodată. În felul ăsta viața ta de internaut va fi mult mai simplă.

2) Nu folosi nici firewall și nici vreun program antivirus. Ambele mănâncă din resursele pc-ului și-ți îngreunează navigatul pe net.

Continuarea

8,648 cititori

Hai sictir, ipocriților!

M-a mâncat în fund să citesc comentariile de la textul ăsta despre referendumul pentru redefinirea căsătoriei. Și-am constatat, pentru a mia oară, că adepții CpF au idei puține și fixe, iar trei dintre ele sunt cele “de bază” care transcend vremurilor și rămân prizoniere în tărtăcuțele închistate ale românilor. Pentru că, ne-om fi mutat noi la oraș, dar buda din fundul curții ne va bântui toată viața. De aici încolo, am să-i rog pe cei care nu suportă limbajul licențios să apese pe x-ul ăla din colțul din dreapta sus.

Continuarea