Oameni buni, azi o să facem doar un scurt exercițiu de logică, după cum spune și titlul. Fiți atenți aici.

Situația 1

Să presupunem că ești un organizator de spectacole, indiferent ce ar însemna asta și ce fel de spectacole organizezi. Treaba e că la spectacolele tale vin întotdeauna aceiași 5, maximum 10 oameni. Indiferent ce-ai face, indiferent cât te-ai da peste cap, în sală vor fi întotdeauna doar acei 5, maximum 10 oameni.

Trece un an, trece și al doilea, trece și al treilea, trec anii, tu în continuare organizezi spectacole și ai în continuare în sală aceiași 5 sau 10 oameni. Îi știi deja pe nume, știi cu ce se ocupă fiecare, le știi familiile și când au zilele de naștere, dar ei sunt singurii care vin la spectacolele organizate de tine.

Situația 2

Să presupunem că nu ești organizator de spectacole, ci ai o fabrică de pufuleți. Efectiv, am luat la întâmplare produsul, puteți să înlocuiți „pufuleți” cu ce vreți voi, de la „cuie” la „batiste”.

Fabrica merge, produce la capacitate maximă, singura problemă ar fi că ai doar 5, maximum 10 clienți. Clienți care nici măcar nu sunt niște redistribuitori puternici. Nici pomeneală, sunt aceiași 5, maximum 10 oameni care vin la magazinul pe care-l ai la poarta fabricii și-și cumpără în fiecare zi câte o pungă de pufuleți.

Indiferent ce faci, indiferent cât de mult produci sau nu, clienții tăi sunt întotdeauna aceiași 5, maximum 10 oameni.

Trece un an, trece și al doilea, trece și al treilea, trec anii, clienții tăi rămân în continuare cei 5, maximum 10 oameni. Îi știi deja pe nume, știi cu ce se ocupă fiecare, le știi familiile și când au zilele de naștere, dar ei sunt singurii care-și cumpără în fiecare zi câte o pungă de pufuleți.

Situația 3

O să vă expun și această a treia situație, că poate nu e foarte clar din primele două unde vreau să ajung cu acest exercițiu de logică.

Să presupunem că ai un „blog” pe care scrii în fiecare zi. Sau o dată la două zile. Sau nici măcar nu contează cu ce frecvență, cert e că scrii, iar cititorii tăi sunt întotdeauna aceiași 5, maximum 10 oameni.

Indiferent ce ai face, indiferent despre ce ai scrie, indiferent cât de des scrii, fiecare articol al tău este citit de aceiași 5, maximum 10 oameni.

Trece un an, trece și al doilea, trece și al treilea, trec anii, tu continui să scrii, dar oamenii care te citesc continuă să fie aceiași 5, maximum 10. Îi știi deja pe nume, știi cu ce se ocupă fiecare, le știi familiile și când au zilele de naștere, dar ei sunt singurii care-ți citesc „blogul”.

Și acum vine întrebarea logică: ce-ați face voi dacă v-ați afla în oricare dintre cele trei situații expuse mai sus?

De-aia am ținut să găsesc trei situații din trei domenii total diferite, ca să vă fie cât mai ușor să evaluați.

Totuși, pentru cea de-a treia situație mai am un amendament. Există șanse să apară pe aici persoane rău intenționate care caută doar conflicte și să întrebe complet tendențios: „dar ăia cu blogurile citite de 5, maximum 10 oameni de ce nu-și fac mai bine niște grupuri de WhatsApp?”.

O treabă la care eu nu achiesez, dar, știți cum e, oamenii pot pune și întrebări din astea tendențioase, rău intenționate.

De-aia, ca să previn astfel de întrebări logice, dar extrem de răutăcioase în logica lor, o să vă răspund la ele anticipat. Nu-și fac grupuri de WhatsApp pentru că „bloggerii” respectivi susțin cu tărie și extrem de convinși că pe ei nu-i interesează să-i citească multă lume.

Nu, nu, nu, ei vor să scrie doar pentru propria lor plăcere și pentru cei 5, maximum 10 oameni care le citesc articolele.

Știu că nu mă credeți, dar am citit eu cu ochii mei acest argument puternic și ferm. Argument pe care, desigur, îl cred și îl înțeleg pe deplin. Cine sunt eu să pun la îndoială faptul că dorința lor profundă este să scrie pentru cei 5, maximum 10 oameni?

Ar exista totuși o chestiune care nu prea-mi dă pace, chestiune pe care aceiași oameni rău intenționați ar putea s-o considere cât se poate de logică: dar nu același lucru s-ar întâmplă și pe un grup de WhatsApp? Gen, acolo chiar scrii doar pentru propria ta plăcere și pentru cei 5, maximum 10 oameni care-ți citesc articolele.

Nfine, cum ziceam, răutăți gratuite. Să trecem peste, că vreau să-mi povestiți ce-ați face voi în oricare dintre cele trei situații. Orice asemănare cu persoane sau personaje reale este pur întâmplătoare. Sau nu.