Înainte de orice, vreau să-i mulțumesc colegului de comentarii, @Răzvan, care vineri a lăsat aici acest comentariu: „Atât: Half Man pe HBO”.
Ceva din siguranța cu care recomanda serialul m-a făcut să caut imediat ce e cu el, m-am lămurit pe loc și i-am dat play încă din ziua aia. Răzvane, să-ți dea Bărbosul Suprem tot ce-ți dorești, că nu l-aș fi descoperit vreodată fără tine.
Este, de departe, cel mai bun serial pe care l-am văzut în 2026. Și spun asta foarte convins, deși până la finalul anului mai e, dar știu exact că nu am cum să dau peste altceva care să fie peste.
Nu știu cum aș putea să fac să vă explic cât de mult a putut să-mi placă, dar fără să vă dau spoilere. O să încerc, sper să și reușesc.
Pentru început o să vă spun că tentația a fost să nu-l mai opresc după ce i-am dat drumul. Dar știam că sunt doar șase episoade și că, dacă-mi pun mintea, îl termin în aceeași zi. Or asta era ceva inacceptabil.
Nu știu voi, dar eu când dau peste un serial care-mi place enorm, îmi doresc că nu se termine, pentru că știu exact ce va urma după. O vreme nu voi mai putea să mă uit la nimic, pentru că știu exact că nimic nu va mai fi la același nivel.
Prin urmare, aplic metoda pe care o aplicam în copilărie când reușeau ai mei să producă de pe undeva o bucată de mușchi țigănesc. Apropo, în 37 de ani n-am reușit să mai regăsesc vreodată gustul mușchiului țigănesc din copilărie, și-am încercat toate brandurile de pe piață.
Așa, revenind, metoda era că tăiam mușchiul în felii cât mai subțiri (unele jur că erau aproape transparente) doar ca să-l fac să țină cât mai mult. Cum se transpune metoda la serialele care-mi plac mult? Din când în când le mai opresc și mă uit la altceva, doar că să nu le termin imediat. Exact ce-am făcut și cu „Half Man” pe care în felul ăsta am reușit să-l întind până duminică la prânz.
Serialul este creat de Richard Gadd, cel care a făcut și „Baby Reindeer”, altă serie care mi-a plăcut până la refuz. „Half Man” este creația lui, omul este creator și scenarist, producător executiv și unul dintre cei doi actori din rolurile principale.
Amândoi sunt extrem de buni, Richard Gadd și Jamie Bell (nu doar ei, toată distribuția este incredibil de bună), dar pentru mine Richard Gadd este ceva din altă lume în „Half Man”. Nu știu cum reușește, dar efectiv trăiești cu senzația că e dezaxat, iar în momentele când are accesele de furie ți se face frică uitându-te la el.
De altfel, să știți că v-am lăsat la final un mini-interviu cu el, pe tema serialului, dați-i play, poate vă convinge el dacă eu nu reușesc.
Dar ce mi se pare și mai tare este că la fel de credibili sunt și cei doi actori care joacă rolurile celor doua personaje în adolescență. Cel puțin cel care-l joacă pe Ruben Pallister, Stuart Campbell, pare la fel de psihopat și când are doar 18 ani.
Nu, vă zic, este una dintre puținele producții în care nu poți să reproșezi nimic nimănui, toți sunt impecabili.
Mi-a mai plăcut enorm engleza aia cu accent scoțian vorbită în zona Glasgow, accent care face ca tot serialul să fie și mai autentic. Atât de autentic încât uneori ai nevoie de traducere din engleză în engleză.
Să nu vă așteptați la personaje simpatice și acțiune pe pozitiv, că nu e cazul, dimpotrivă. Este dark și dur (pe alocuri chiar violent). Nu e în niciun caz genul de serial la care să te uiți după o zi grea, să te relaxezi. Pentru mine, cel puțin, nu e.
Gata, nu știu ce să vă mai spun, sper doar să vă fi convins să-i dați play încă de azi.
Acum vă las cu mini-interviul cu Richard Gadd (iar aici aveți un trailer).

Chiar nu știam la ce să mă uit după ce termin Mobland, ca mai am două două episoade de văzut. Îi dau o șansă.
Dă-i. Dar poate zici și cum a fost după.