6,614 cititori

De ce plătești tu cu cardul meu?

Termin de mâncat pizza și cer nota.

– Cu cash sau cu card, întreabă chelnerița.

Cu card, că doar n-o să plătesc cu cash, ca sălbaticii.

Vine cu nota. Scot cardul și ospătărița întinde o mână hulpavă după el. Clatin din cap în semn că nu i-l dau și-o întreb semiagresiv de ce ține musai să plătească ea CU CARDUL MEU? Continuarea

9,540 cititori

Mai stau cinci minute

Vine un moment în viață când te desparți de copilul din tine. Și, de cele mai multe ori, vine pe neanunțate, fix cum s-a întâmplat la mine. Era o seară oarecare când mi-am luat la revedere de la el. După cum ziceam, nici măcar n-a fost o chestie premeditată, dar simt că a fost definitivă. Păcat, ne înţelegeam aşa de bine, eu şi cu el, că uneori nici nu ştiam care-i unul si care-i altul.

Ruptura s-a produs brusc, fără niciun avertisment. O ardeam liniştit pe net, televizorul mergea în surdină şi dintr-o data am simţit nevoia presantă s-o fac. Nu ştiu ce mi-a venit, dar l-am luat pe puştiulică ăla care rămăsese pitit în mine şi i-am aplicat lovitura fatală. Iar asta s-a întâmplat fix când am deschis larg fereastra și am zbierat, cât m-au ținut plămânii, la cei trei-patru copii care jucau fotbal sub geamul meu: Continuarea

4,250 cititori

Câteva sfaturi utile pentru agățat pe Facebook

Da, știu, am mai scris despre acest subiect. Dar, pentru că în continuare văd numai neinițiați in jur, am zis că nu strică să mai reluăm o dată lista de sfaturi  pentru donjuanii dă facebook. Cu plăcere.

– I-ai cerut prietenia și ți-a dat-o. Te rog eu mult de tot nu-i trimite instant un mesaj cu “bună, mulțumesc pentru accept”, deși ai impresia că e semn de politețe. Nu e. Doar o să pari un fraier coclit și o s-o mai pui și în postura neplăcută în care va trebui să răspundă ceva. Vouă vă place să vorbiți cu necunoscuți? Exact, nici lor.

– Nu te apuca să-i dai like-uri la poze mai vechi de câteva zile. Da, știu, vrei să-i transmiți cât e de minunată și cum soarele pălește în comparație cu ea. Dar la primele like-uri la poze de acum juma’ de an, tot ce vei reuși să obții va fi o sprânceană ridicată și întrebări de genul “ce naiba e în neregulă cu ăsta?”. Plus impresia că-i folosești fotografiile pe post de material de inspirație pentru ofrande aduse zeului Onan. Și nu vrei asta, crede-mă. Continuarea

3,356 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 139)

N-aveați de unde să știți, dar fratele vostru e la Timișoara. Da’ nu se gândește el la voi până și printre bănățenii ăștia vrednici? Hai, lauți de citiți, până plec io să mă dau cu vaporașul pe Bega.

  1. Cum să-ți iei block pe pagina mea;
  2. Suntem generaţia relaxată şi fericită. Pe facebook.
  3. Cum să mergi la shopping-ul de iarnă pentru copil în 58 de pași simpli;
  4. Nu utilizăm cum trebuie spațiul verde din jurul blocurilor;
  5. Nostalgia lui „leave them, kids, alone”;
  6. Corupția înseamnă moarte;
  7. Dragă cititorule;
  8. În Finlanda se introduce somnul de zi la locul de muncă;

4,906 cititori

Ăștia nu mai au nicio limită

Scrisesem altceva pentru azi, dar m-a enervat mizeria asta atât de tare, că m-am răzgândit. Despre ce e vorba? Pe scurt (pentru că de pe telefon se vede greu și poate nu vă dați seama ce scrie), am lăsat mai jos o citație primită de Robert Tiderle (owner Papaya Advertising).

Omul trebuie să se prezinte la Direcția Pentru Investigații Criminale (wtf?) ca să dea socoteală pentru clipul “Copiii referendumului“, iar citația a fost emisă ca urmare a unui memoriu făcut de 13 parlamentari (parlamentarii sunt cetățenii ăia care ajung în Parlamentul României pentru că NOI i-am ales). Continuarea

10,816 cititori

Patru lucruri pe care un bărbat adevărat nu le face niciodată

Dacă nu știați deja, o să vă spun eu acum că doar în momentele de cumpănă ale vieții lui, un bărbat arată cu adevărat cine este, ce poate, și își exprimă cu adevărat măsura curajului. Adică momentele în care se luptă cu toate spaimele lui lăuntrice și totuși reușește să le învingă și să iasă la liman:

– Când trebuie să ajungă la doctor. Un bărbat adevărat mai bine se înroleaza în legiunea străină sau se angajează tăietor de lemne la Cercul Polar decât să ajungă pe mâna vreunui cetățean din ăsta, purtător de stetoscop, absolvent al facultății de medicină. Și nu pentru că i-ar fi frică, ci pentru că știe deja tot ce-ar putea să-i se spună si consideră vizit la spital doar o pierdere de vreme.

Continuarea

5,856 cititori

Cerșetoria la alt nivel

Lăsați poveștile alea fumate despre cetățeni care vin și-ți cer bani de-o pâine sau să cotizezi niște cașcaval pentru copilașii lor bolnavi. Lăsați cerșetorii din metrou. Lăsați cântăreții de ocazie la diverse instrumente. Lăsați păcălelile alea obosite cu „am rămas fără benzină” și cu ghiulul găsit pe stradă. Lăsați poveștile de genul mi s-au furat toate actele. Lăsați orice altceva a scornit până acum mintea românului în materie de produs bani moca de la fraierii botaniști din jur și fiți atenți aici.

Ieri dimineață, exact înainte să fac dreapta pe Sevastopol și s-ajung la birou, eram cu nasul în telefon când aud din spate o voce rugătoare:

– Domnu’, dă-mi și mie niște bani, că n-am să mă operez. Continuarea

6,436 cititori

Mai avem mult până departe

În principiu, zborul meu de întors de la Barcelona a cunoscut trei faze.

Prima. Când m-am trezit cu șefa de echipaj că mă întreabă ce mai fac Suzana și Vasile, iar eu am rămas cu gura căscată de n-am reușit să cer nici apă plată.

A doua a fost somnul de vreo oră jumătate pe care am reușit totuși să-l execut, altfel aș fi fost zombie la muncă a doua zi. Nu de alta, dar am intrat în casă la 4.00 dimineață și la 7.00 eram în picioare.

Și a treia n-a fost practic o fază, ci doi cetățeni care au generat o situație ce-a bulversat un avion întreg. Stați că vă povestesc imediat. Continuarea

4,316 cititori

O țâră de noroc tot îți trebuie

Când am aterizat, la Barcelona ploua așa mai molcom, cam cum plouă toamna târziu pe la noi. Dar pân-am ieșit, pân-am ajuns la hotel, pân-am băgat câte o paella la ghiozdan, ploaia aia lejeră s-a transformat în ceva ce aducea a torențială. Ieși de te mai plimbă dacă poți.

A doua zi dimineață, evident, nu se schimbase nimic. Frig și ploaie de mă întrebam ce caut acolo și de ce n-am stat io liniștit acasă la căldurică. Când m-am urcat în metroul care mergea la stadion, parcă mă duceam la tăiere. Camp Nou n-are tribunele acoperite, deci mă gândeam cu groază cam cum o să mă prezint după trei ore de stat la murat, în frig. Dacă supraviețuiam, desigur.

Nu cred c-am mers cu metroul mai mult de douășcinci de minute. Hai, treizeci, c-a trebuit să schimbăm. Cert e că în momentul în care am ieșit la suprafață, afară era soare ca vara. No fucking joke. Și asta în condițiile în care nici măcar accuweather n-avusese tupeul să prezică una ca asta. Băbăieți, nu că era soare, dar când am ajuns în tribună, ardea atât de tare c-a trebuit să mă duc oleacă la umbră. Mno, cam ăsta zic eu că se cheamă bulan cu nemiluita. Continuarea

5,483 cititori

Dar balonu’, ce-ați făcut cu balonu’?

LATER EDIT

Iată că avem și cele trei comentarii câștigătoare care au strâns cele mai multe thumbs up. 

Câștigătorii vor fi contactați de cei de la Halls pe adresele de email folosite la postarea comentariului. 

Obsesia copilăriei mele a fost ciunga. Dar ce zic eu a copliăriei mele, a fost obsesia unei întregi generații de copii născuți în plină epocă de aur. Nu știți ce e ciunga, este? Well, ciunga era traducerea fonetică și profund mioritică pentru americănismul ăla decadent, și anume „chewing gum”.

Nu știam noi mare lucru despre ce nu se găsea pe vremea ailaNtă, nu eram la vârsta la care să tânjim după libertate, dar sigur-sigur după gumă de mestecat sufeream ca naiba. Și pe bună dreptate, pen’că în comerțul socialist de stat se găsea doar o chestie numită, profund ironic, „Gumela”. Cum să vă descriu eu senzația pe care-o aveai când mestecai șmecheria asta? Era asa ca și cum băgai în gură un bastonaș făcut din făină, cu drojdie de bere și scoarță de copac. Totul îndulcit cu zahăr fabricat din reziduuri de cornier de 14. Adevăr grăiesc, cine-a mestecat Gumela măcar o dată în viața lui poate să confirme că lucrurile stau exact așa. Continuarea

2,769 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 138)

Hai că vă las de citit de pe plaiuri catalane. Nu de alta, dar tot cu asta mă ocup și eu, aici e un frig d-ăla iute și plouă de nu-ți priesc nici măcar fructele de mare. De fapt, dacă stau să mă uit umpic pe weather, s-ar putea să fiți toți la plajă, la cum văd că arată vremea în România.

  1. Când moare un medic;
  2. Budapest, Magyarorszag;
  3. 10 curiozități din istoria Bucureștiului;
  4. Cele mai tari fraze rostite pe patul de moarte;
  5. Ilie Balaci sau cum a ramas generatia mea fara copilarie;
  6. Macazul defect și revoluția de ka metrou;
  7. Video-chatul. Cu ce se mănâncă?