10,976 cititori

Dumnezeu ne-a trădat

Acum vreo câţiva ani, într-o dupa-amiaza de duminică în care-mi venea să ma urc pe pereţi de plictiseală, am auzit soneria. Am deschis. În faţa uşii erau două femei, una tânără si alta mai în vârstă, ambele urâțele spre urâte.

– Aveți două minute să vorbim despre Domnul-Dumnezeul nostru? Continuarea

3,623 cititori

Ce să aleg?

Ați auzit de măgarul lui Buridan? Ăla care nu se putea hotărî dacă să bea apă sau să mănânce și, până la urmă, a murit de foame și de sete. Ei, fix ca măgarul lui Buridan sunt io acum. Stați că că povestesc imediat.

Cetățeanul cunoscut sub numele de Marian Ionescu, în complicitate cu VEKA Romania, mi-au copt-o într-un mare fel. Pe scurt, m-au provocat la o experiență din aia de care ai parte #odatainviata. Doar că lucrurile nu sunt niciodată așa de simple cum par. În sensul că m-au pus pe mine să aleg între un zbor cu elicopterul și o cursă cu o mașină de raliuri. Well, cine naiba poate sa aleagă între astea două? Continuarea

7,583 cititori

Să te ferească ăl de sus să ai nevoie de meseriași

Eu merg pe principul „unde nu mă pricep, nu-mi bag nasul, îi las pe ăia care chiar știu ce fac”. Să ne înțelegem, nu sunt vreun hipster boem care nu știe să schimbe un bec. Nu mă sperie să schimb o priză sau să repar chestii, dar, când am impresia că mă depășește ceva, chem pe cineva care se pricepe.

Ei, săptămâna trecută aveam nevoie să instalez un suport tv din ăla de perete. Alternativele erau două mari și late: să împrumut o bormașină și să fac eu treaba sau să găsesc pe cineva care cu asta se ocupă. Continuarea

5,279 cititori

M-ai făcut de râs! Ce-o sa zică lumea?

La maică-mea îmi dădeam seama, până să deschidă ușa, dacă e nervoasă sau nu. Îi auzeam mersul pe scara blocului și știam, după cum calcă, dacă aflase deja că iar am făcut vreo tâmpenie. După care intra în casă și urma strigătul de luptă pe care-l așteptam cu inima cât un purice:

– Mihai, ia vino un pic aici.

Da, da, n-avea nici măcar răbdare să se descalțe. Continuarea

3,830 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 173)

Surprinzător, dar se pare că vă place să citiți de pe plajă. Așa că luați de aici.

  1. Sunt prea sărac ca să mă angajez;
  2. S-a găsit un cartof în ciorba de la Spitalul din Piatra-Neamț;
  3. Stai drept!
  4. Cartofi în loc de mazăre;
  5. Când doi oameni se îndrăgostesc, ceilalți ar trebui să tacă;
  6. O părere sinceră de la Odeon Film despre blogosfera românească (exact ăsta este motivul pentru care nu m-am dus si n-o sa ma duc vreodată la film decât pe banii mei, deși primesc zilnic invitații);
  7. Ce-i de făcut cu acești copii?

 

7,065 cititori

Religie, fără dinți

Techirghiol. Sfințire de biserică.

Câteva mii de bătrâne se îmbrâncesc și se înjură ca la ușa cortului. Pe ce motiv, nu e foarte clar. Probabil cea care reușea să intre prima în altar urma sa fie cea mai iubită de Dumnezeu. Până la urmă, ca să fie și mai pe placul Domnului, sfârșesc printr-o sfântă bătăie generală. Repet, audiența era formată aproape exclusiv din femei intrate de ceva vreme în linia dreaptă către cele sfinte. Continuarea

6,076 cititori

E suficient o singură dată

Vorbeam zilele trecute cu radarul uman (aka cea mai mișto femeie din lume) pe subiectul „cum e să ai ghinion în vacanță” (că tot eram plecați și se potrivea la fix să cobim nițel) și-mi povestea despre niște prieteni de-ai ei care erau pe undeva prin Grecia, unuia i s-a făcut rău și-a trebuit să ajungă urgent la spital. Acolo l-au pus oamenii pe picioare rapid cu o singură perfuzie, cât să se poată întoarce înapoi acasă. Să vă spun cât l-a costat blestemata aia de perfuzie? 700 de euro, boss. Plătiți din buzunar și fără posibilitate de recuperare, pentru că, evident, nu-și făcuse niciun fel de asigurare. Normal, cine naiba își face asigurare când este foarte clar că ție nu ți se poate intâmpla nimic, doar altora. Continuarea

6,119 cititori

O dată în viață

Eram în clasa a doișpea și fotbalul românesc începea să cunoască anii de glorie. Steaua tocmai jucase a doua finală de Champions League, Dinamo jucase o semifinală, Craiova deschisese drumul, iar echipa națională era și ea în formă. În contextul ăsta, într-un noiembrie cenușiu, Craiova urma să joace cu un Dinamo, aflat în vârf de formă, chiar pe stadionul din Bănie. Nu cred că exista cetățean născut între Dunăre și Olt care să nu vrea sa vadă meciul ăsta. Inclusiv eu, evident. Și cum la televizor nu se transmitea, singura speranță era să fac cumva să ajung pe stadion. Continuarea

6,389 cititori

Selecție naturală

V-am pregătit două dintre știrile zilei de ieri. Prima nu este practic o știre, ci mândrețea de video de mai jos, la vederea căruia am rămas cu gura căscată, la propriu. Pur și simplu nu-mi imaginez cam ce-ar trebui să ai în cap ca să te poți uita liniștit la fie-ta care hrănește un „ursuleț” de trei-patru sute de kile. Și s-o mai și filmezi, ca să ai o amintire dacă e. Continuarea

4,362 cititori

Cine naiba are nevoie de teatru?

A trecut aproape un an de când scriam articolul ăsta. Articol pe care l-am muncit și l-am documentat vreo două zile și care, în afară de un share al lui Marius Manole, aproape că n-a avut reacții din partea celor implicați mai mult sau mai puțin direct.

Din păcate, în ciuda „performanțelor deosebite” ale doamnei primar, despre care vorbeam acum un an, duminică seară, actorii au fost nevoiți să iasă în Piața Victoriei pentru a protesta împotriva tăierii bugetelor și a concedierii personalului din teatre.

Continuarea