5,332 cititori

Rețete de bine

Nu știu dacă am mai povestit pe-aici, dar nici nu mai contează. Distinsa mea mamă cred că se plictisea îngrozitor sau ceva, cert e c-a avut proasta inspirație să mă învețe să citesc și să scriu cu destul de mult timp înainte să încep clasa întâi. Motiv pentru care primul an de școală din viața mea a fost de o plictiseală infernală. Cum să fac bastonașe, când eu deja aș fi putut să scrijelesc cu briceagul pe bancă “Ana are mere”?

În schimb, treaba asta a avut și-o parte bună, dacă tot știam alfabetul, m-am apucat de citit. Chestie care, surprinzător, mi-a adus și dezavantaje. Colegul meu de bancă, cu care mă înțelegeam de minune, a refuzat să mai stea cu mine într-o zi de luni în care i-am zis mândru că duminică am citit o carte. Pur și simplu a refuzat să mă creadă și-a rugat-o pe învățătoare să-l mute de lângă mincinos. Într-un final, a revenit la sentimente mai bune, dar marea ruptură dintre noi deja se produsese. Nimic n-a mai fost ca înainte.

Continuarea

6,208 cititori

Pentru suma potrivită

Lângă cooperativa unde dau cu sapa e o… hmmm… o chestie, o instituție sau ceva, care are o parcare imensă. Nu știu dacă realizați cam ce înseamnă o trebușoară de genul ăsta exact lângă piața Victoriei, dar vă zic eu că e aur curat, e visul umed al tuturor șoferilor care caută disperați câte juma’ de zi un loc de parcare și ajung tot la flăcăii ăia cu parcări particulare care iau între 6 și 10 lei pe oră.

Well, mulți dintre căutătorii ăștia de comori descoperă vrând-nevrând și mina de aur despre care făceam vorbire mai sus. Evident, toți se reped la ea ca la fata morgana, doar că nu e așa de simplu, instituția (sau ce-o fi) are barieră și bariera e acționată de un portar. Nu c-aș vrea să insinuez ceva, nici nu bag mâna în foc, da’ sunt aproape convins că portarii își rotunjesc și ei cât de cât veniturile pe seama șoferilor disperați. Nu c-ar face-o intenționat, dar știi cum e, nu poți să n-ajuți omu’ la nevoie, nu?

Continuarea

3,788 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 130)

Io zic să v-apucați de citit acu’, la prima oră, că după n-o să mai aveți loc de postările cu “a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva”.

  1. Costa Rica: pachetul all inclusive pentru fugari;
  2. Viața după Gălbenuș;
  3. Jegul de la Henri Coandă;
  4. Fii mai bun, doar de Crăciun;
  5. Cel mai trist lucru din România recentă;
  6. Vremea expresiei „o poză face cât o mie de cuvinte” a trecut de multă vreme în această lume minunată a influencerilor;
  7. Influenceri în chiloți;

6,328 cititori

Comunismul, pe înțelesul idioților

În urma câtorva comentarii de la textul care ne reamintea dulcile vremuri ale Epocii de Aur, colega noastră @didina s-a indignat teribil și-a hotărât să le explice nostalgicilor, pe înțelesul lor, cam ce-a însemnat comunismul. Părerea mea e că-și pierde timpul, n-ai cum să-i explici unui individ care consideră că până în ’85-’86 s-a trăit bine în România, pe motiv că mai găsea din când în când de mâncare, ce înseamnă nouăzeci de milioane de victime sau că libertatea n-are preț. 

Stimate aplaudac al creierelor roșii comuniste, am citit cu uimire (și niscai amărăciune, recunosc, însă contează mai puțin) pleiada de aberații înșirată prin comentarii. Nostalgie? Mă doare la bască, n-am dureri d-astea, consider că fiecare etapă a vieții are farmecul ei. Sindrom Stockholm? Puțin, pe ici pe colo, dar nu-s psiholog să te repar eu. Ignoranță? Multă, desigur, dar n-a omorât pe nimeni. Mă rog, poate pe câțiva, dar numărul este irelevant când vine vorba de statistici. Continuarea

5,240 cititori

La voi câte ies la numărătoare?

Prin 2000 mă apucasem de vândut fum. Îl împachetam frumos, îi puneam o fundiță colorată și-l vindeam la bucată oricui avea nevoie. Mă rog, jobul în sine era de consultant asigurări de viață, dar toți cei care lucram în domeniu căzusem de acord că să vinzi așa ceva era practic același lucru cu a vinde fum.

Chestia e că asigurările astea nu se vindeau singure și nici prea lesne. Trebuia să te întâlnești cu clientul, trebuia să duci munca de convingere, trebuia să-i prezinți nisțe proiecții pe termen mediu și lung, d-astea. Dar cel mai tare este că pentru proiecțiile astea pe termen mediu și lung ar fi trebuit să te duci la potențialul client cu un calculator, respectiv un laptop, că desktopurile erau oleacă mai dificil de transportat. Continuarea

10,542 cititori

Ghid pentru călătoriile aeriene low-cost

Hai c-am reușit să vă strâng la un loc tot ce aveți de făcut astfel încât de-acum încolo să vă bucurați de zboruri cât mai plăcute. Și voi, și cei din jurul vostru. Știu că m-am trezit cam târziu, perioada de concedii s-a cam dus, dar sunt la fel de valabile și pentru la anul sau pentru city break-uri. Așadar, aveți mai jos tot ce trebuie să știți atunci când vă pregătiți de un zbor low-cost, iar multe dintre ele se pot aplica chiar și la cursele normale.

– Este foarte important să te așezi cât mai din timp la coada de la poarta pentru îmbarcare. Cu cât mai deveme, cu atât mai bine, astfel o să eviți pericolul ca avionul să plece fără tine. Nu te lăsa prostit de aparenta liniște a celor care stau pe scaunele din sala de așteptare. Nu vor decât să-ți adoarmă vigilența și, cum ai lăsat garda jos, să sară în picioare și să-ți ia locul.

Continuarea

7,065 cititori

Vipera mușcă de unde nu te aștepți

Fetelor, se dă următoarea situație. Hai să presupunem că sunteți în drumeție pe munte cu un coleg de birou. Sau cu un amic. Mă rog, ați înțeles voi, sunteti cu cineva pentru care nu nutriți nici urmă de atracție sexuală sau ceva de genul, ca să fiu foarte clar. Nu știu prin ce circumstanțe ați ajuns acolo împreună, dar e foarte clar că sunteți doar voi doi și muntele. C-ați plecat în teambuilding și v-ați rătăcit, că v-ați întâlnit întâmplător, nu contează. Până la urmă, chiar e mai bine, mai aveți cu cine să schimbați o vorbă. Continuarea

4,783 cititori

Avem implicarea în ADN

Videoul ăsta e vechi, dar n-are importanță, subiectul e la fel de actual. Mdeci, la Perth, în Australia, un cetățean și-a prins piciorul între peron și metrou, iar filmarea surprinde momentul în care toți ceilalți călători s-au unit și-au împins garnitura de tren ca să-l poată scoate de-acolo pe ghinionist. No joke.

Well, mi-am permis sa fac un exercitiu de imaginatie despre cum ar fi stat lucrurile pe palaiurile noastre. Cam cum ar fi reacționat cei din jur dacă-l vedeau pe omul ăla înțepenit acolo.  Continuarea

29,541 cititori

Înainte era mai bine

Săptămâna trecută am rămas cu gura căscată când am văzut un reportaj pe tema „români cu care ne mândrim”, reportaj care prezenta și un top în care Nicolae Ceaușescu ocupa un stupefiant loc trei. Parcă. Oricum, era sus de tot în top.

Și mi-am zis că poate n-ar fi rău să las aici un scurt rezumat al perioadei cunoscută și sub numele de „Epoca de Aur”. Eu înțeleg că trecerea timpului mai estompează părțile negative și ți le aduci aminte doar pe cele pozitive, dar chiar să uiți cu desăvârșire că anii ’80 au fost doar un geamăt de durere nesfârșit?

Bun, să începem. La noi în casă intrau lunar undeva între 8000 și 10.000 de lei. Salariile alor mei plus ce mai scotea mama din meditații. Deci bani ar fi fost, problema era că nu aveai ce să faci cu ei.

Continuarea

3,839 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 129)

Tot în concediu? Nu vă mai satură ăl de sus de mare și soare, ă? Nici n-ar trebui să vă las de citit.

  1. Cea mai scurtă poveste a românului care a inventat mașina timpului;
  2. Firea își bate joc de oraș, da’ ce ne mai place la concerte moca!
  3. 15 argumente ştiinţifice care desfiinţează total muzica anilor 90-2000;
  4. Ce este corupția, pe înțelesul generației social-media;
  5. Cum să-ți gestionezi șeful;
  6. Vreau să fiu moldovean!
  7. Influencerițe și gunoi;

 

4,959 cititori

Cu sfaturile nu e așa simplu cum crede lumea

Asta e una dintre sâmbetele în care s-a întors Elena.

Sfârșit de an școlar. Preocupările copilului se duceau toate în cascadă către petrecerea ce urma inevitabil. Adică locul unde o va cuceri definitiv și irevocabil pe tânăra balerină, colega lui de clasă. Așa că m-a anunțat pe un ton de execuție imediată că trebuie să-i cumpăr haine și încălțăminte. Nu era loc de negociere a zilei în care pot să fac asta, așa că a doua zi m-am trezit direct în fața mall-ului,

Intru într-un magazin cu haine pentru copii și încep să pun cămașă lângă pantaloni, tricou lângă pantaloni, șapcă lângă tricou și tot așa. Exact când mă concentram mai abitir să-mi iasă asorteala și să plec rapid către casă, apare o tipă lângă mine și mă-ntreabă:

– Nu te supăra, văd că iei haine tot pentru un băiețel, care tricou crezi că merge mai bine la pantalonii ăștia? Ăsta sau ăsta? Continuarea