5,016 cititori

Senzația aia de miracol

Mama a căzut de pe o bordură astă vară. Treaba e că după căzătura asta, pe lângă o mână ruptă, s-a ales și cu o fisură de vertebră. Fisură care, ignorată cu foarte mult succes, s-a transformat în fractură. Rezultatul? Treptat, piciorul stâng n-a mai răspuns la nicio comandă, până nu l-a mai putut mișca absolut deloc. Continuarea

10,401 cititori

Hristos a înviat numai pentru ei

Acesta este un comentariu primit la textul de azi. Citiți-l și cutemurați-vă.

Nu împlinisem 14 ani când mama m-a trimis la școală într-un oraș mare, ca să pot intra la liceu. Pe vremea aceea nu puteai să te duci la liceu în alt oraș dacă nu erai absolvent de 8 clase al unei școli din orașul respectiv. Așa că nimeni nu a ținut cont de împotrivirea mea, nu s-au gândit cât de mult sufeream sau ce-mi doream cu adevărat. M-au dat la școală și gata. Continuarea

5,223 cititori

Cum te descurcai?

Inițial am vrut să scriu un text despre cum era Paștele pe vremea lui Ceaușescu. Despre cum nu se găsea nimic, nici ouă, nici miel, nici vreun alt soi de carne, nici dulciuri, nici nimic dintre toate produsele sub care gem coșurile din supermarketuri azi. Evident și despre cum vacanță aveau doar elevii și profesorii (neintenționat, așa pica vacanța de primavară), pentru restul populatiei, singura zi liberă era prima zi de Paști și asta doar pentru că era duminică. Pe scurt, îmi doream să scriu o scurtă descriere a ceea ce însemna Paștele pe atunci, menită să-i mai aducă pe nostalgicii epocii de aur cu picioarele pe pământ. Continuarea

3,048 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 164)

S-aveți articolele cuvenite lângă sfânta masă, zic.

  1. Oamenii au dreptul de bază de a fi tratați ca oameni;
  2. Atâta s-a putut;
  3. E momentul ca România să aibă un președinte frumușel;
  4. Bravo, boss!;
  5. Zgomotul și furia din București;
  6. O jurnalistă de la Radio România susţine că a fost dată afară pentru că „citeşte ştirile într-o manieră care nu place PSD“;
  7. Reguli pentru o mamă de băiat;
  8. De nerecunoscut! De când e în puşcărie, Cristi Borcea…;

4,666 cititori

Și zeii au căpșunarii lor

Știți voi culoarul ăla lung prin care se iese de la metrou, la Victoriei? Ei, lasă, că și dacă nu-l știți, cred c-o să înțelegeți. Pe culoarul ăsta ies io în fiecare dimineață a vieții mele. Inclusiv azi.

Am purces spre ieșire, dar din fața mea apare o tipă care se uită așea, nu știu cum, luuung și pofticios la mine. După care apare și-a doua. Mi-aruncă și asta o privire de brusc m-am îndreptat și-am bombat pieptul. A treia practic m-a sorbit și ea din ochi. Continuarea

4,608 cititori

La alții se poate

Nu mai știu de câte ori am fost în Italia în ultimii 15 ani ani, dar sigur-sigur măcar de 7-8 ori tot am fost. De-aia pe când încercam s-o conving pe cea mai mișto femeie din lume să mergem undeva înainte de Paști, când a zis Italia, inițial m-am gândit “iar la macaronarii ăiă”, după care mi-am adus aminte cum se mănâncă în Bologna, cum arată Firenze, cât de mișto e Venezia și mi-a mai trecut.

Nfine, nu asta voiam să zic, ci că de fiecare dată când mă duc, observ chestii care la precedenta vizită nu existau, cum am pățit acum cu trenurile Frecciarossa și Italo. Habar nu aveam că italienii au trenuri de mare viteză, deși mai meresem cu trenul la ei de câteva ori. Well, cam ce față credeți c-am făcut când am văzut pe afișaj că ne deplasăm cu modesta viteză de 290 Km/h? Continuarea

5,014 cititori

Buongiorno a tutti

Partea foarte mișto la mini-vacanța asta este că-s rupt de realitatea din spațiul carpato-danubiano-pontic. Habar nu am dacă a murit Iliescu, dacă l-au arestat pe Dragnea sau dacă Iohannis s-a întors din concediul ăla în care a plecat acum trei ani și jumătate. Așa că nu numai că habar nu am despre ce să scriu, legat de vreun subiect cât de cât la zi, dar nici măcar nu-mi vine să fac asta. Prin urmare, pentru că sunt un tip atât de altruist, m-am gândit să vă las măcar niște poze de prin Firenze și Bologna, să se bucure și ochiul vostru. Continuarea

3,699 cititori

Să nu ziceți că nu v-am spus

Păi nu mă gândesc eu la voi chiar dacă hălăduiesc printre macaronarii ăștia guralivi? Ia fiți atenți aici ce veste am să vă dau.

Unii dintre voi poate știați că nu mai departe de sâmbata trecută am cumpărat aproape tot stocul de sos de usturoi KFC pe care îl aveau la raft, în Carrefour. De teamă că dispare ca prin farmec și nici că-l mai găsesc altădată. L-am dus acasă și l-am depozitat fain, frumos și elegant, în frigider. Să fie, să nu duc lipsă, că niciodată nu e prea mult. Continuarea

2,737 cititori

Ai văzut vreo finală de Champions League?

Am mai scris pe-aici că fratele vostru a văzut cinci finale de UEFA Champions League. Cred că nu mai are rost sa vă povestesc cam ce înseamnă atmosfera la un meci de genul ăsta, nu? Din punctul meu de vedere, doar o finală de Campionat Mondial se mai poate compara cu așa ceva.

Mno, de ce-am făcut introducerea asta? Pentru că ia uitați ce chestie am primit pe email fix aseară: Telekom te ajută să îți îndeplinești visul și te trimite la finala UEFA Champions League 2019, care va avea loc la Madrid pe 1 iunie 2019. Continuarea

8,997 cititori

Urâtă nație mai suntem

Poate ați aflat că cel mai bogat om din Danemarca și-a pierdut trei dintre cei patru copii în atacurile din Sri Lanka. Dar nu știu dacă ați văzut și niște comentarii de-ala unor români neaoși, oameni cu frica lui Dumnezeu, cum s-ar spune.

Luați de aici:

Pun pariu pe orice că toți ăștia care au comentat își fac câte trei cruci mari când trec pe lângă vreo biserică, țin postul Paștelui și, în general, sunt mai buni în perioada asta, că, na, să-i fie pe plac Domnului.

Nu știu ce simțiți voi când citiți așa ceva, dar mie mi se face silă. Și nu glumesc. Sunt în vacanță, n-aveam niciun chef să mi-o stric, dar tocmai am citit mizeriile de mai sus și mi s-a făcut, la propriu, greață.

PLM

3,868 cititori

Vreau să-i răzbun pe dacii liberi

Ce voiam să zic, începând de azi, până sâmbătă, fratele vostru dă o fugă până la frații noștri de gintă latină care trăiesc în țara aia în formă de cizmă. Ăia care se dau mari povestind în stânga și-n dreapta cum au cucerit ei Dacia, când e clar pentru toată lumea că doar au picat în capcana întinsă cu dibăcie de mărețul popor al dacilor liberi. I-au momit aici cu femei, viezuri și mânji, iar ăia au pus botul ca fraierii. 2000 de ani mai târziu au scornit-o p-aia cu “cucerirea Daciei”.

Continuarea