6,337 cititori

Suntem la fel de înapoiați ca acum 80 de ani

Deși pare o chestie din altă lume și din alte veacuri, să știți că în spațiul carpato-danubiano-pontic încă mai există cetățeni care au prins pe viu vremurile când femeile nu aveau drept de vot. Sau, mai bine zis, când nu aveau niciun drept. Ia fiți atenți aici:

Continuarea

7,443 cititori

Uneori, îți vine să crezi că mai există speranță

Azi o să vă spun o poveste.

Se făcea că, aici, pe acest blog, o cititoare ar fi lăsat într-o zi un comentariu din care reieșea că și-ar vinde un rinichi ca să poată merge la concertul lui Ed Sheeran. Am citit și-am trecut peste comentariul ei, ne-am văzut în continuare de vieți. Dar nu toți.

Vinerea trecută, un alt cititor al acestui blog mi-a trimis un email cu câteva cuvinte: Dacă trec azi pe strada unde ai biroul, ieși la o țigară? Mi-aș dori să ne cunoaștem.

I-am răspuns grăbit că “da”, să vină și-o să ne cunoaștem. Și-a venit. Mi-a scris când a ajuns și m-a așteptat să ies. Doar că, prins cu treabă, i-am văzut muuult prea târziu emailul. Când am vrut să ies, deja plecase. Mi-am cerut scuze și-am convenit că rămâne pe altădată.

Continuarea

5,488 cititori

Nu ne naștem fotografi

O să profit că tocmai s-a încheiat sezonul miilor de poze din concedii, de pe toate plajele lumii, din toate orașele planetei, cu toate felurile de mâncare posibile și imposibile, și-o să las aici niște sfaturi care vor face mult mai ușor de privit toate fotografiile celor care vor ține seama de ele vara viitoare. Sau cu orice altă ocazie când se simt în dispoziție „fotografică”. Da, știu, am mai scris despre asta, dar o să revin iar și iar pe subiect până o să vedem niște fotografii la limita decenței pe facebook și instagram.

Continuarea

9,066 cititori

Țara adolescenților cu burtă

Ce voiam să vă-ntreb, ați mai ieșit din casă de când au început școlile?

Dacă răspunsul e afirmativ, o să vă mai întreb și dacă v-ați uitat un pic în jur, gen la elevii care vin și se duc la și de la școală. Și vă întreb asta pentru că, deși habar nu am ce spun statisticile despre obezitatea infantilă, la o simplă privire așa cu ochiul liber, poți să-ți cam dai seama că situația e groasă. Sau, mai bine zis, situația e grasă. Băbăiatule, cred că mai bine de jumătate dintre copiii și adolescenții din România sunt grași sau, dacă nu sunt grași, au fizic de greiere biped.

Continuarea

5,743 cititori

Ceva elegant și deosebit

Nu știu ce efecte o să aibă asupra voastră, dar eu, după ce-am savurat fiecare secundă din cele 4,03 minute ale videoului de mai jos, am simțit în organism o nevoie intensă de a deveni lesbian. Sau ornitorinc. Sau drosophila melanogaster. Sau ceva care să fie dintr-o specie diferită de cea de care aparțin cetățenii ăștia. În fine, n-are rost să vă pierdeți timpul cu aberațiile mele. Dați play și bucurați-vă.

P.S. Nu uitați să citiți și comentariile, or să vă facă seara.

3,602 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 133)

Hai că de azi cică stăm la gura sobei și citim. Vine frigu’, băbăieți. 🙁

  1. Ca pe tine însuți;
  2. Românul care a câştigat de 14 ori la loterii din toată lumea;
  3. Am vorbit cu omul care făcut virală pe internet pagina de Facebook a Ambasadei Suediei;
  4. Mulți dintre voi aveți copii mari, așa că eu zic să vă sacrificați 13 minute pentru videoul ăsta;
  5. Dragi părinți! Verificați-vă profesorii de religie!
  6. De ce suntem penibile la prima întâlnire (am râs cu muci la ultima frază);
  7. Ar trebui să ne vedem mai des;
  8. Postare sexo-marxistă;

73,020 cititori

Altă specie letală: mămicile de pe grupurile de whatsapp

Dacă e sâmbătă, mai scrie Elena din când în când. Ca azi, de exemplu.

Nu există clasă în țara românească în care părinții să nu funcționeze pe un grup de whatsapp conceput special pentru siguranța și buna funcționare a odraslelor personale. Și pentru că de patru ani sunt membru (in)activ al unui astfel de grup, mă gândeam să las aici câteva lucruri deosebit de importante legate de organizare și de aspectele care se discuta pe grupul din care fac parte.

Inițiatorul – este aceea persoană care ia decizia înființării acestui grup încă din prima secundă a primei ședințe de la școală. Gândul că ar putea să existe altcineva cu ideea înfințării grupului pur și simplu îl ucide, așa că nu e exclus să deschidă discuția dinainte de a se intra la ședință. După înființare, el, inițiatorul, va avea drepturi depline asupra întregului grup: va băga, va scoate sau câteodată va bloca persoanele care vor să facă ceva în și cu acest grup.

Continuarea

6,160 cititori

De multe ori e prea târziu

Pentru că suntem prinși cu ale noastre, pentru că n-avem timp, pentru că lăsăm viața să ne alerge, în loc s-o alergăm noi pe ea, pentru că de multe ori ne ignorăm și pe noi înșine, pentru toate astea la un loc, ni se poate întâmpla ca de multe ori să ignorăm semnalele venite de la cei din jurul nostru, iar atunci când în sfârșit îi băgăm în seamă, să fie prea târziu.

Cel mai recent exemplu pe care îl am e legat de mama. Mama care a căzut acum aproape trei luni și și-a rupt mâna. Nu mă întrebați cum s-a întâmplat, nu știe nici ea prea bine. Mergea spre casă, a călcat aiurea pe-o bordură și aia a fost. S-a trezit pe jos, cu mâna stângă frântă ca o creangă uscată.

Continuarea

7,395 cititori

Mișto

Cândva, într-o altă viață, doar mă bucuram singur când vedeam spoturi publicitare mișto. Mda, eu sunt unul dintre antipaticii ăia care nu schimba niciodată canalul la pauzele publicitare, motiv pentru prietenii mei să mă înjure cu abnegație de fiecare dată când ne nimeream în aceeași cameră, uitându-ne la vreun film. Știți, pe vremuri nu existau nici hbo, nici netflix, nici țeavă la internet, voiai nu voiai te cam uitai la ce găseai pe televiziuni. Continuarea

33,960 cititori

Viii cu viii, morții cu morții

N-aveam cum să las textul ăsta să se piardă pe Facebook, ar fi fost o blasfemie, pen’că am râs cu muci. Jos pălăria pentru tipul care l-a scris, a reușit o radiografie la milimetru a corporatiștilor din spațiul carpato-danubiano-pontic. Din păcate, am vrut să las link către postarea originală, dar înțeleg că omului i-a fost blocat contul și, probabil, postarea ștearsă, pentru că eu n-o mai gasesc. 

Ce am învățat după ce am ars-o trei săptămâni cu o corporatistă grăsună de Pipera

Sunt de căcat nasol.

Ea mănâncă sloboz bio care miroase a mlaștină cu semințe de quinoa și goji, în timp ce eu bag fripturi ca un neanderthalian fără să mă gândesc la mediu, poluare și bietele animale. Continuarea

6,402 cititori

Șase semne clare că ești homofob

Pentru că, de când cu referendumul pentru redefinirea familiei, nu există zi în care să nu mă lovesc de subiectul ăsta, mi-am zis c-ar merita să scriu care-s semnele ce te ajută să recunoști imediat un bigot homofob. Iar dacă te încadrezi în oricare dintre ele, well, nu mai trebuie să-ți spun eu.

Continuarea