Am plâns de mi s-au umflat ochii

sunt la a 5-a generatie de blanosi catei… inteleg…
nu mai pot sa scriu…

Da, ne-ai avertizat dar eu nu am ascultat…

Off… Pusa mea a avut 15 ani si 9 luni cand s-a stins in cosuletul ei, in casa noastra… era o teckelita maro. Au trecut 6 ani de cand nu mai e, insa si acum imi amintesc ziua cand a plecat… am un nod in gat de fiecare data cand ma gandesc la ziua plecarii ei definitive. Era un membru al familiei… si acum simt iubirea din ochii ei… acei ochi!

Pai e frumos asa….ridica astia praful prin birou!
Sasha – o catelusa de malamut care in 2002 il ajuta pe feciora-miu sa faca primii pasi si a intervenit in cateva situatii cand el era sa cada inainte ca noi sa ne dam seama. Iubita!
Misty – adoptata prin 2007 din Bucuresti, adusa la Dorna, traume si adaptare grea dar a fost atat de iubita – s-a dus in 2019 de corona felin, PIF.
Max – labrador, la 15 ani a trebuit sa luam decizia sa ii face injectia finala. A fost catelul ce l-am invatat eu sa latre cand era mic. Radeau picii mei cand ma vedeau ce fac si a fost ca si cu copiii, nu i-a mai tacut boticul 15 ani. El era super primitor cu vizitatorii, nu primea pe nimeni fara un papuc sau un castron in bot.
Spike – beagle, 15 ani, adoptat la 1 an si jumatate al lui. Era obez, l-am slabit si a fost comapanionul perfect a lui Max. Era catelul care a suportat toti cateii si pisicile ce le aveam in foster sau cu tratamente. Era cel ce il atentiona pe Max, cand ieseam la plimbare, ca talambul latra la orice frunza. El s-a stins asa in tacere si linistit cum a fost toata viata alaturi de noi.
Melly – portocalia lipicioasa si Taco – umbra mea miorlaitoare.
Sa spun cat am plans si cat praf am simtit in jur dupa fiecare?
Acum stam in chirie, la 100 km de cei pierduti dar care se odihnesc in curtea mamei sau a noastra.
Imi petrec zilele de dupa munca cu Thomas de aproape 9 ani, cules de fiica-mea de pe strada in prima zi din clasa a 5-a (acum e anul 1 de facultate). E un pisoi alb, pufos (ca si hainele noastre de altfel). Pisoi ce socializeaza cu oricine si cu orice catel dar nu isi suporta surorile miorlaitoare din casa.
Nova – bestia neagra, adoptata acum aproape 3 ani – sotul o alinta Satanel.
Tobi – bestia gri gasita de mine in octombrie intr-o statie de autobuz si pe care, clar, nu o puteam lasa. Era cat o palma, acum face echipa cu Nova la toate tampeniile posibile. Sa nu va induca in eroare numele….cu toata experienta mea, 3 luni am crezut ca e motanel, pe cand am realizat ca e pisicuta, deja se obisnuise cu numele.
Cireasa de pe tort din casa este Charlie – teckel – face 6 ani anul asta. El face echipa cu Nova si Tobi la orice tampenie v-ar putea trece prin cap. Doarme sub plapuma lipit de mine. Este obsedat sa libga orice bucatica din tine care e cu pielea la vedere……am spus obsedat? obsedat? Stiti cum circul eu prin casa? Cu un caine si 3 pisici! Daca vreau sa merg tiptil sa ascult si eu o conversatie sau sa sperii vre-un copil, nu pot, nika, degeaba, am umbre!
Mda….roman am facut dar cu lacrimi in ochi.