Nu m-am uitat la festivitatea de deschidere, nu mă uit niciodată la vreuna, indiferent de competiție.

Mi se par mult prea lungi și mult prea plictisitoare, răbdarea mea deficitară nu poate să ducă așa ceva, simt că mi se scurge viața din corp de plictiseală, în timp ce mă rog fierbinte să se termine cât mai repede. Da, da, nu știu ce pierd, e ok, o să supraviețuiesc.

Faza e că înainte să înceapă meciul am încercat să-mi dau seama dacă țin cu vreuna dintre echipe și-am ajuns la concluzia ca nu.

Știți, eu de obicei țin cu echipa mai slabă, că-mi plac surprizele, dar cum să stabilesc care e mai slabă dintre astea două? Nu e vreo diferență semnificativă între ele, ca să pot s-o consider pe una mult mai slabă.

Așa, dacă e s-o luăm după calculele hârtiei, cea mai slabă era Africa de Sud, dar hai să fim serioși că nici Mexicul nu e vreo mare echipă. Plus că după ce-a jucat sir Ilie Dumitrescu acolo, nimic nu mai e la fel, încă mai încearcă mexicanii să-și revină. 😛

Până la urmă am decis că mă mai orientez după ce începe meciul și că în principiu aș ține cu golurile, gen să fie cât mai multe.

Altfel, să știți că este pentru prima oară când se repetă un meci de deschidere de la Campionatul Mondial, în sensul că la ediția din 2010, din Africa de Sud, meciul de deschidere a fost Africa de Sud – Mexic. Ce nu-mi doream era să se repete și scorul de atunci, adică 1 – 1.

Înainte să înceapă meciul am apucat totuși să mă minunez de cum arată Azteca ăla, absolut impresionant. N-are nici pista de atletism, practic aproape 90.000 de oameni îți strigă în ceafă. Superb!

Nici nu mă dezmeticisem bine când a ratat Raúl Jiménez o ocazie rarisimă, singur cuc în mijlocul careului sud-african a tras în portar. Clar, meciul ăsta o să ne arate și care dintre zei e mai tare, Itzamna sau Unkulunkulu.

N-a durat mult și m-am lămurit că forța e cu mayașii în seara asta, a marcat Quiñones sub privirile pline de admirație ale acelorași fundași africani care se uitaseră placizi și la Raúl Jiménez cu câteva minute mai devreme. Ca să fie balul bal, cetățeanul care e în poartă la Africa de Sud a considerat că n-ai cum să începi un mondial mai bine decât luând gol printre picioare. Bun băiat.

Joacă Mexicul de zici că e Barcelona, până în minutul 15 Africa de Sud a trecut de trei ori centrul terenului. Nu-mi dau seama dacă le tremură genunchii sau nu, dar pase din alea ratate și faulturi la rupere aș fi reușit până și eu.

Hai că ne apropiem de minutul 20 și-au reușit africanii cinci pase consecutive, te pomenești că până la urmă o să văd fotbal.

Paranteză. Să știți că tot ce citiți aici e scris în timp real, ca să n-avem vorbe. Am închis paranteza.

Exact înainte de pauza de hidratare a reușit portarul mexican o ieșire pe centrare cu care i-ar fi fost rușine și lui Prunea. Na, probabil că nu e întâmplător când la 26 de ani aperi la FC Guadalajara.

Deci e oficial, acum avem pauză publicitară și-n timpul meciului, doar că i-au zis pauză de hidratare. Pun pariu că pauza asta se va implementa în toate anotimpurile, că doar nu strică niște bani în plus.

E minutul 30 și atacă sud-africanii cu toate liniile, fac tot ce pot, dar îi cam încurcă fotbalul. Nu vreau să fiu rău, dar până acum m-au făcut doar să mă întreb ce caută băieții ăștia aici? După care a mai venit și pasa penibilă din minutul 33, de și-au bătut joc de singura lor acțiune mai de doamne ajută.

Mexicul efectiv dă impresia că nu vrea să forțeze, dar poate le e frică să nu supere karma cu mai mult de un gol până la pauză. Nu e de glumă cu astea când te tragi din mayași și azteci.

A mai avut Africa de Sud o jumătate de ocazie. Deși e mult spus „jumătate”, un sfert de ocazie. Nu știu ce-o să fie în repriza a doua, dar în prima au fost relativ penibili. Plus că, la cum faultează, trăiesc cu impresia că nu vor termina meciul în unsprezece.

Cinci fundași au sud-africanii și toți cinci s-au uitat din nou relaxați cum Raúl Jiménez și Quiñones exersează trasul la poartă de sub nasul lor.

35 de metri, asta e distanța de la care a venit singurul șut la poartă ne-leșinat al sud-africanilor și singura dată când au urcat pulsurile la Johannesburg.

Nu putea să vină pauza până ce nu se mai făceau o dată de râs cei cinci fundași care au fost spectatori fără bilete. Noroc că Gutierrez a dat tot pe lângă și s-a plecat la cabine cu karma intactă.

Pauză. Hai c-am glumit cu scorul ăla din 2010, 1-1 sună deja bine de tot.

A început repriza a doua cu ceva absolut spectaculos: unul dintre cei cinci fundași sud-africani și-a adus aminte pentru ce-a bătut drumul până în Mexic și-a reușit să scoată un gol ca și făcut, la 20 de secunde de la fluierul de început. Mare lucru, vă zic.

Trei minute mai târziu și-a mai adus o dată aminte unde e și pentru ce, doar că de data asta și-a adus aminte un pic prea tare și l-a luat pe Gutierrez pe sus. Cartonașul roșu a venit ca o izbăvire, a scăpat de încă 40 de minute de chin.

Nu vreau sa zic că am avut dreptate, dar tocmai ce-am scris mai sus că nu-i văd să termine meciul în unșpe.

La 1-0 pentru Mexic, cu Africa de Sud în inferioritatea numerică, mă gândesc că poate mai bine dau drumul la un serial și mai revin pe meci doar să văd scorul final.

Bine că n-am dat drumul la serial, pierdeam singurele trei minute în care Africa de Sud a jucat fotbal și-a mai tras și periculos pe poartă. Stai să vezi că s-au trezit ăștia.

E minutul 60 și sud-africanii aleargă și fac un presing pe care în niciun caz nu l-au făcut când erau unsprezece pe teren. Le mai dau maximum 15 minute până se duc cu bateriile în roșu.

Cel mai palpitant eveniment al reprizei a doua: a început ploaia în Mexico City. Imediat după a marcat și Raúl Jiménez golul de 2-0. Sunt cu mâna pe telecomandă, să dau drumul la serialul ăla, să nu dau?

Până la urmă rămân pe meci, sunt curios dacă se încumetă mexicanii sa supere zeii azteci și să deranjeze karma dând mai mult de un gol pe repriză.

E minutul 75 și sud-africanii aleargă de zici că au melasă până la glezne. Fac două schimbări, dar le-ar trebui vreo opt. Șansele să li se mai întâmple ceva bun în meciul ăsta sunt mai mici decât să câștig eu mondialul de badminton.

Bănene, cât de mișto se aude când cântă tot stadionul Cielito Lindo, mi s-a făcut pielea de găină. Ay, ay, ay, ay,
Canta y no llores…

Moment în care vine și al doilea roșu pentru Africa de Sud. E clar, Itzamna a fost mai șmecher decât Unkulunkulu în seara asta.

A luat și căpitanul Mexicului cartonaș roșu, dar asta a fost doar așa ca să simt că nu mă plictisesc complet și să se mai echilibreze karma.

E gata, s-a terminat.

Mă iau fiorii când îmi dau seama că mai am de văzut încă două meciuri ale Africii de Sud, mi-e și teamă să verific la ce ore va trebui să mă trezesc pentru ele.