43,759 cititori

Când ești prost, tu nu știi, e greu doar pentru ceilalți

LATER EDIT

Între timp am primit următoarele două comentarii, unul pe blog și celălalt pe Facebook, comentarii care schimbă complet datele problemei. Mno, de șters articolul nu-l șterg, n-am să fac niciodată asta. Dar pot să zic că din toată situația asta reiese că ăia doi sunt niște părinți inconștienți și mincinoși (cei cu postarea inițială, desigur) a căror miză nu mă duce capul s-o pricep. În fine, să fie sănătoși.  O singură întrebare mai am: copilul ce vină are? Pentru că el este singurul care o să aibă de suferit după toată combinația asta dubioasă. 

LATER LATER EDIT

Plm, nimeni nu mai înțelege nimic. Luați și completarea asta a mamei copilului, ca să fie circul complet. Cum ziceam, plm…

………………….

Eu sunt tare curios cum ar fi reacționat maică-mea într-o situație asemănătoare. Nici măcar n-ar fi avut nevoie de Facebook ca să facă scandal în toată Vâlcea și-n județele limitrofe. Din păcate (sau din fericire) n-o să aflu niciodată, pentru că au existat vremuri în țara asta în care profesorii erau profesori.

Vă pregătisem altceva pentru azi, dar exact acum dimineață, când eram la cafea, mi-a ajuns în fața ochilor postarea asta. Postare în care un părinte îl întreabă pe învățătorul fiului său de ce e idiot, numai că se exprimă eufemistic, nu așa frust ca mine: Continuarea

77,984 cititori

Sper c-ați văzut asta

Dacă ați ajuns acasă, sfatul meu ar fi să vă rupeți 5 minute pentru videoul ăsta. Dacă n-ați ajuns, nu vă uitați de pe drum, așteptați s-ajungeți, ar fi păcat să nu vă concentrați la ce zice tipul ăsta, că nu zice rău deloc.

N-aveți idee cât mi-ar placea să-i iasă șmecheria asta si să văd o Românie înțepenită timp de cinsprezece miute. Dar uitați-vă la clip și vorbim după. Ah, și dacă vă lasă sufletul, dați-i share, că merită.

P.S. Dacă n-aveți cont de facebook, puteți să-l vedeți aici.

P.P.S. Îmi vin tot felul de informații din foarte din multe părți, dar toate spun același lucru: se pare că extrem de mulți cetățeni, cu putere de decizie în companiile lor, sunt dispuși să se ralieze la cele cinsprezece minute de suspendare a activității. Well, să vedem, a zis orbul.

5,538 cititori

Nu duc handicapați cu mașina

Ați văzut cu toții știrea cu taximetristul care a refuzat să ia o fetiță cu autism, pe motiv că “nu duce handicapați cu mașina”, da?

Well, pe când făceam research să văd ce și cum s-a-ntâmplat, am dat și peste varianta șoferului. Variantă care, să vezi ce, contrazice absolut toate știrile despre cazul ăsta. Omul afirmă că n-ar fi avut cum să zică niciodată așa ceva, că are și el o persoană cu dizabilități în familie, deci știe foarte bine despre ce e vorba.

Mno, știți care e problema? Că mie, în calitate de client, sau de simplu cetățean, mi se rupe lupa de varianta șoferului chiar dacă e adevărată. De ce? Păi e simplu.

Când tu (și când zic “tu”, mă refer atât la taximetriști, cât și la firmele de taximetrie) ani de zile n-ai făcut nimic să-ți repari imaginea în ochii consumatorului, de ce te-aș crede când ai nevoie?

Continuarea

4,995 cititori

Legenda mărțișorului nu spune nimic despre femei

Există vreo trei-patru variante de legendă a mărțișorului, dar cea mai cunoscută este cea pe care, probabil, o știți cu toții:

„Se spune că, soarele a fost închis într-o temniţă de un zmeu. Pentru acest fapt, toată lumea se întristase, păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Dar, într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece sa salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute. Drumul lui a durat trei anotimpuri, vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi a început să se lupte. Şi s-au bătut zile întregi până când zmeul a fost învins. Slăbit de puteri şi rănit, băiatul a eliberat soarele. Acesta s-a ridicat pe cer înveselind lumea. Natura a reînviat, iar oamenii erau fericiţi. Dar tânărul nu a apucat să vadă primăvara. Sângele cald i s-a scurs pe zăpada imaculată, iar acesta este motivul pentru care șnurul mărțișorului este roșu cu alb. Șnurul este, de fapt, ceea ce se dăruiește de Mărțișor, conform tradiției populare, iar băieții sunt cei care ar trebui să îl primească.” (sursa) Continuarea

3,231 cititori

Mult zgomot pentru nimic

Ieri a avut loc audierea doamnei Kövesi pentru funcția de procuror-șef al Parchetului Uniunii Europene. Din goana calului, am observat că n-a interesat aproape pe nimeni, cetățenii de pe interneții patriei fiind mult mai preocupați, de exemplu, de subiecte presante precum “cine a meritat să ia Oscarurile”, “ia mai dă-l naibii și pe imitatorul ăla de Ramy Malek” sau să consume cantități impresionante de energie în dezbateri aprinse pe tema: “s-a futut sau nu s-a futut Lady Gaga cu Bradley Cooper?” Continuarea

5,112 cititori

Dacă nu știi, nu înseamnă că ești prost

Mergeam agale pe peron, la Victoriei, când de sub un munte bagaje s-a auzit o voce pierdută de femeie care mă întreba dacă “ăsta e spre Gara de Nord”. După ce-am realizat că nu trolerele vorbeau și mi-am revenit din șoc, am făcut un lejer efort de gândire (cu rezultate nule, după cum aveam să constat ulterior) încercând să-i răspund femeii la întrebare. Dăcât că, așa sub presiune, și ca să n-o fac pe cetățeancă să aștepte prea mult, să mor io dacă realizam care e metroul spre gară.

După ce-am scotocit printre sinapse o perioadă de timp care mie mi s-a părut o eternitate, nădușit tot și panicat că habar n-am ce să-i răspund, am dat din cap și-am rostit convins: “da, ăsta e”. Femeia mi-a mulțumit frumos, și-a târât muntele de bagaje în metroul care tocmai oprea în stație și eu m-am dus frumușel în treaba mea, cu metroul de la celălat peron care mergea, unde credeți, la Gara de Nord, evident.

Continuarea

6,519 cititori

Uneori chiar primești ce ți se cuvine

Nu mă interesează premiile Oscar, nu stau să le aștept cu înfrigurare ca să aflu cine-a câștigat, ba chiar de foarte multe ori cred că se acordă pe cu totul alte interese decât cele care ar trebui să primeze. Dar astăzi, primul lucru pe care l-am făcut, când m-am trezit, a fost să văd dacă se adeverește ce-am scris exact când ieșeam din sală, după ce văzusem Bohemian Rhapsody: Continuarea

4,711 cititori

Ai pierdut tot ce-ai lucrat pentru că n-ai dat “save”?

Știți voi momentul ăla în care, după ce-ai muncit câteva ore (ca să nu zic zile) la un document, o prezentare, o chestie foarte importantă, când să-i dai “save” se întâmplă o nasoală și absolut tot ce lucrasei până atunci dispare în hățișurile calculatorului tău?

Hai că nu se poate să nu-l știți, am pățit cu toții. E momentul ăla în care îți vine ori să omori pe cineva, ori să ieși pe stradă și să te apuci de tăiat copaci cu tibiile goale. Sau să-ți smulgi părul din cap, fir cu fir. E momentul ăla în care-ți trece toată viața prin fața ochilor, dar mai ales cum ți-ai spus de atâtea ori: “sunt un idiot, data viitoare o să dau save din cinci în cinci minute la orice lucrez”. Dar n-ai dat și nici n-o să dai vreodată. Pentru că ce farmec ar mai avea? Continuarea

5,217 cititori

Ghid pentru bărbații care nu vor să se însoare

Sunteţi de ceva vreme împreună. Timp în care tu ai devenit cel mai mare fan al zicalei “de ce să iau toată vaca, dacă am laptele gratis?”, iar ea povesteşte, oricui are chef s-o asculte, cât este de fericită şi că o relaţie împlinită nu depinde de un petec de hârtie. Sau, când simte oareşcare rezistenţă de la interlocutori, că iubirea nu se dovedeşte la starea civilă, ci cu sufletul. Desigur, toate astea până într-o dimineaţă când tu, încă mahmur după o beţie cruntă, ca să scapi de reproşurile cu “iar ai băut azi-noapte ca un porc” o iei în braţe şi-i şopteşti la ureche: “iubita, m-am gândit mai bine, ce-ar fi să ne căsătorim?”.

Abia atunci ai să constaţi cât contează cu adevărat “petecul de hârtie”, că e “cea mai frumoasă zi din viaţa mea” şi cum următoarele şaizecişiopt de telefoane pe care le va da vor începe toate cu aceeaşi propoziţie simplă: “fatăăăă, mă mărit!”. De-aia îţi recomand să fii băiat deştept şi să bei cu măsură, că uite ce poti să păţeşti. Îţi vezi de treaba ta şi laşi timpul să se scurgă. Continuarea

5,691 cititori

Guyz, ne focusăm un pic pe bencimarc?

Ce voiam să zic, ușor-ușor m-am obișnuit cu toată romgleza asta folosită intensiv pe post de dialect de corporație sau doar pentru un plus de coolness în conversații. Că, na, oameni suntem și nu vrem să părem mai fraieri decât cei din jurul nostru. E aproape ok, pot să trăiesc cu gândul că ăsta e viitorul, pot să înteleg că „mișto” nu mai zic decât cetățenii născuți în secolul trecut, că acum totul e cool sau hip sau plm mai știe cum.

Pot să accept că până și preșcolarii spun astăzi „content” sau că trebuie să mă „updatez” și „upgradez” rapid. Înțeleg și că există situații în care oricât ai vrea să găsești corespondentul în română, pentru un cuvânt în engleză, nu reușești și pace.

Continuarea