11,991 cititori

Femeile libere nu se epilează niciodată!

În imaginea de mai jos puteți admira un mândru exemplar de femeie liberă, vizionară, tolerantă, care se iubește pe sine însăși și e foarte încrezătoare în forțele ei. Serios, nu zic eu asta, așa se auto-declară chiar distinsa autoare a postării care mi-a făcut seara.

Pentru că, de ce să fiu ipocrit, trebuie să recunosc c-am râs cu muci când am văzut poza și-am citit înălțătoarele cuvinte care-o însoțesc. Dar, după ce-am stat și-am cugetat un pic, am tras înțeleapta concluzie că fiecare face ce vrea cu pilozitățile lui. Inclusiv cele de pe picioare.

Așa că, din punctul meu de vedere, cetățeanca cea liberă și empatică n-are decât să-și lase pe gambe un soi de pădure ecuatorială, la subraț să-i crească mărar și în general să nu-și mai epileze niciodată nimic. Că nu sunt eu nevoit să mă lipesc în fiecare seară de picioarele ei și nici nu se epilează sau nu pe banii mei. Deci dacă vrea iubire de sine păroasă, din partea mea poate să-și mai implanteze niște păr pe lângă cel care răsare din belșug în poză.

În schimb, ma deranjează că ne ia de proști și ne minte.

Continuarea

5,538 cititori

Ce e în neregulă cu campania KFC + McDonald’s = love

Mai mult ca sigur ați văzut deja că ăia de la KFC, împreună cu concurenții lor de la McDonald’s, au pus-o de-o campanie comună de 1 Decembrie, dar nu știu dacă ați sesizat cât de profund greșită e trebușoara asta. Păi ce s-au gândit ei, că dacă e ziua României, e normal să uiți de orgolii și rivalități? Continuarea

4,247 cititori

Și el

Reîntâlnire emoționantă la metrou. Doi cetățeni corporatiști, care după toate aparențele nu se mai văzuseră de ceva vreme, se îmbrățișează, se bat zgomotos pe spate, se felicită, ce să mai, se bucură din plin de revederea neașteptată.

Ăla care purta un fes de hipster sovietic din anii 60 se desprinde brusc din îmbrățișare:

– Băăă, ce chestie, tu știi că m-am întâlnit și cu nevastă-ta aseară?

Vă jur că practic am văzut cum se stingea bucuria în ochii celuilalt. A fost așa ca un fel de metamorfoză care a durat două milisecunde. După care a rostit stins:

– Și eu…

4,337 cititori

Cum poți să faci bani dintr-un blog

Am mai spus pe-aici că din când în când mai primesc întrebări legate de făcutul banilor din blog. De cele mai multe ori sunt întrebat cum s-ar putea face bani repede, dar alteori primesc decisiva: „Auzi, dar tu faci ceva bani cu blogul ăla? Sau îl ții doar așa de plăcere?”. Întrebare care de multe ori sună mai așea, mai a „sărăcie, tu ai ce mânca sau mori de foame?”.

Da, da, poate nu credeți, dar oamenii chiar întreabă asta. Și nu prietenii, de obicei primesc întrebări de genul ăsta de la persoane pe care abia dacă le cunosc. Doar trăim în țara în care poți auzi un „boss, ce salariu ai?” chiar și la coada la mega.

M-am gândit oleacă dacă să scriu sau nu, din nou, pe subiectul ăsta și până la urmă am ales s-o fac, din două motive. Primul, ca să înțelgeți mai bine de ce mai vedeți pe-aici articole advertoriale. Și-al doilea, pentru că e plin internetul de sfaturi, care mai de care mai stupide, venite de la cetățeni care n-au produs un leu din scris în viața lor. Ceea ce nu-i împiedică să fie experți în domeniu, evident.

Continuarea

8,191 cititori

Mamele de fete sunt de vină pentru cum vor arăta bărbații fetelor lor

Am dat zilele trecute peste textul ăsta și m-am enervat oleacă. Dacă vreți să-l citiți, sunteți invitații mei, dacă nu, vă lămuresc eu în doi timpi si trei mișcări despre ce e vorba. Pe scurt, autoarea învinuiește mamele de băieți pentru faptul că-i cresc ca pe niște pămpălăi neajutorați care vor aștepta tot de la femeile de lângă ei. Și când zic „tot”, mă refer la chestii d-astea domestice: spălat, mâncat, călcat, sex oral și anal. Glumeam, desigur, analul iese din discuție.

În fine, revenind, de ce m-am enervat? Păi în primul rând de la grava eroare de logică pe care-și bazează domnișoara autoare articolul, adică asta:

Cand eram mica ma frustra maxim faptul ca fratele meu era mereu scuzat de la orice cu motivul: EL E BAIAT! Innebuneam pur si simplu! Zilnic cand veneam de la scoala ma suna mama si ma intreba un singur lucru: “I-ai facut de mancare fratelui tau?”

Tu chiar nu vezi, femeie, că nu despre frate-tău e vorba aici? Ci despre TINE! Tu ești aia pe care mă-ta o responsabilizează în ecuația asta. Chiar nu sesisezi că frate-tău nu trebuie să facă nimic, în schimb ce tu ești aia care trebuie să faca ceva, deci responsabilitatea e la tine?

Continuarea

4,051 cititori

Altruismul e boală rară

L.E. E gata, cele 7 flacoane de albumină vor ajunge unde exact unde trebuiau să ajungă. Vă mulțumesc!

Am primit acest email, semnat Anda. Vi-l las aici exact cum a venit la mine în inbox:

Bună seară, Mihai,

Mama s-a stins săptămâna trecută. Suferea de mai mulți ani de ciroză hepatică, iar în august fusese diagnosticată cu hepatocarcinom. Long short story, am 7 flacoane de albumină 20% de 100 ml. E o soluție perfuzabilă de care pacienții cu ciroză (și nu numai) au nevoie în mod regulat, care e al naibii de scumpă și care nu e decontată de CNAS. Aș vrea să le donez unei persoane care are nevoie. De aici rugămintea mea: dacă știi pe cineva, dacă poți afla de cineva care chiar are nevoie, te rog să-mi spui. Cu drag le dau, să fie de folos.

Îți mulțumesc.

Seară bună!

În primul și în primul rând vreau să spun că mi se pare o dovadă de mare altruism să poți și să vrei să faci bine unor necunoscuți, când tu nici nu ți-ai măcinat bine durerea după dispariția mamei. Lucru pentru care mă înclin. Continuarea

7,943 cititori

Suntem plini de ură

Ieri, după ce dimineața mi-a fost făcută praf de fetița care nu înțelegea de ce doamne-doamne a trebuit să-l cheme la el pe taică-său, am ajuns la birou și-am citit chestia asta.

Pe scurt, o scursură umană (al cărui nume nici măcar nu merită menționat aici) se bucură pentru că o mamă și fetița ei, în vârstă de un an și jumătate, au fost lovite de o mașină pe trecerea de pietoni. Accident în urma căruia mama a murit și fetița e la spital, în comă. Iar bucuria dezaxatului provenea de la faptul că femeia era de meserie jandarm. Continuarea

3,427 cititori

Dacă tot e vinerea aia

Există două feluri de oameni: cei care abia asteaptă Black Friday-ul și cei care abia așteaptă să spună că ei nu-și cumpără nimic de Black Friday.

În fine, treaba e că azi puteam să scriu cel mai bun text al meu, articol care să ia premii internaționale puteam să pun azi aici, că era tot degeaba. Toată lumea stă cu site-urile dă cumpărături online deschise și cu degetele arătătoare pe F5. [Între noi fie vorba, chiar aveam pregătit ceva tare]

Până după orele 13-14 încolo nu crește nici iarba. Nu interesează pe nimeni nici dacă-l arestează pe Dragnea, dacă divorțează Tăriceanu și se însoară a șasea oară (sau a șaptea?) sau dacă dintr-o dată duamna Dăncilă capătă capacitatea miraculoasă de a gândi.

Așa că, hai mai bine să vedem ce v-ați luat de blec fraideiu’ ăsta. Sau ce-ați fi vrut să vă luați.

Cât despre mine, io sunt din ăla din a doua categorie.

 

 

5,356 cititori

București versus provincie

Fără intenția mea, s-a stârnit ieri pe-aici o mini-dispută București versus provincie. Dar dacă tot s-a stârnit, mi-am zis s-o continuăm și azi, dar pe bune, cu argumente.

Locuiesc în orașul ăsta din 92, practic am trăit aici mai mult decât la Vâlcea, deci cred ca pot să afirm că sunt bucureștean. Îmi place Bucureștiul și, cel puțin în acest moment al vieții mele, nu mă văd trăind în alt oraș din spațiul carpato-danubiano-pontic, deși la un moment dat am luat serios în considerare c-aș putea să mă mut la Cluj, Sibiu, Brașov sau Tmișoara (toate patru îmi plac la fel de mult).

E orașul de unde se dă tonul în țara asta. E orașul unde nu se doarme niciodată. E orașul unde poți să mergi oricând la un concert bun sau un spectacol de teatru, la un meci, sau la aproape orice vrea mușchiul tău de ipster iubitor de frumos. E, fără nicio urmă de îndoială, orașul cel mai mișto din România.

Și totuși, în toți anii ăștia de când locuiesc aici, pot să număr pe degetele de la o singură mână de câte ori am asistat la scene de altruism adevarat, la scene în care cineva a fost dispus, complet dezinteresat, să ajute sau să facă un bine cuiva din jur.

Continuarea

5,135 cititori

Suflete pierdute

Aveți idee cam cum se întâmplă lucrurile la metrou dimineața între 8.30 și 10.00 sau seara între 17.30 și 19.00? Că dacă nu, vă povestesc eu, deși cred că aveți suficientă imaginație ca să nu fie nevoie. Practic, să spun că e full ar fi un biet eufemism. Și pe peroane și în vagoane stau oamenii lipiți unii de alții ca sardelele în cutiile alea pătrate, de nu mai e nevoie să te ții de nimic, te susțin corpurile celor din jur fără nicio problemă. Exită stații unde nu se urcă nimeni pentru că, să vezi ce, nu coboară nimeni, deci nu există spațiul fizic necesar pentru încă una-două persoane in plus. Continuarea

4,382 cititori

Câteva sfaturi utile pentru agățat pe Facebook

Da, știu, am mai scris despre acest subiect. Dar, pentru că în continuare văd numai neinițiați in jur, am zis că nu strică să mai reluăm o dată lista de sfaturi  pentru donjuanii dă facebook. Cu plăcere.

– I-ai cerut prietenia și ți-a dat-o. Te rog eu mult de tot nu-i trimite instant un mesaj cu “bună, mulțumesc pentru accept”, deși ai impresia că e semn de politețe. Nu e. Doar o să pari un fraier coclit și o s-o mai pui și în postura neplăcută în care va trebui să răspundă ceva. Vouă vă place să vorbiți cu necunoscuți? Exact, nici lor.

– Nu te apuca să-i dai like-uri la poze mai vechi de câteva zile. Da, știu, vrei să-i transmiți cât e de minunată și cum soarele pălește în comparație cu ea. Dar la primele like-uri la poze de acum juma’ de an, tot ce vei reuși să obții va fi o sprânceană ridicată și întrebări de genul “ce naiba e în neregulă cu ăsta?”. Plus impresia că-i folosești fotografiile pe post de material de inspirație pentru ofrande aduse zeului Onan. Și nu vrei asta, crede-mă. Continuarea