Alaltăieri am ajuns acasă după fix o lună de colindat prin Europa. Și nu orice țări, ci în Spania, adică țara aia unde oricum nu se grăbește nimeni nicăieri, și în Austria, țara în care, dacă chiar se grăbește cineva, n-ai nicio șansă să-ți dai seama.

Iar ieri am fost nevoit să fac peste 80 de km la volan în minunata noastră capitală. N-aș fi vrut să-i fac, dar n-am avut de ales.

Sunt foarte mândru de mine c-am reușit să nu mă enervez din cauza zecilor de imbecili și nesimțiți prezenți în traficul nostru cel de toate zilele. Pentru că infrastructura o fi ea cum o fi, dar traficul tot imbecilii și nesimțiții îl fac să fie insuportabil.

Nfine, ziceam c-am reușit performanța să nu mă enervez deloc, cred că încă mai am reziduuri de civilizație europeană prin organism sau ceva, altfel nu-mi explic.

Am reușit să nu fac atac de apoplexie nici măcar când cetățeanul din fața mea a deschis geamul, la semafor, și-a aruncat plin de eleganță o jumătate de merdenea pe refugiul de tramvai. Da, da, da, merdenea. Cu brânză.

Am fost atât de șocat când am văzut ce-a aruncat (e o premieră, trebuie să recunosc) încât n-am mai avut nici măcar puterea sa mă enervez.

După ziua de ieri, sper să mai fiu nevoit să conduc prin orașul ăsta doar după ce intră elevii în vacanța de vară.

Altfel, e bine, mustim de civilizație, aproape că dăm pe dinafară.

Aș fi vrut să vă întreb care e cel mai ciudat lucru pe care l-ați văzut vreodată aruncat din interiorul unei mașini, dar aproape că mi-e frică să fac asta. Mi-e teamă că merdeneaua mea o să fie ceva lejer, de vară, pe lângă ce o să-mi povestiți voi.

Până la urmă, cum ar spune cetățeanul care a aruncat-o, e biodegradabilă, nu? Ce atâta tevatură?

P.S. Să știți că eram cu Meșter în telefon când a aruncat ăla merdeneaua. Șocat, i-am spus ce tocmai văzusem. La care Meșter extrem de calm:

– Păi, ce, austriecii nu aruncau cu șnițele?