5,861 cititori

C’est fini

Gata și cu vacanța din Normandia. O să vă las câteva chestii, pe scurt, că poate mai vrea cineva să meargă sau aveți nevoie de idei.

Partea bună la Normandia este că nu e așa departe de Paris. Așa c-am zburat frumușel pe Charles de Gaulle, de unde am închiriat mașină și 180 de kilometri mai târziu eram la Cabourg. Cu Cabourg ăsta e o poveste simplă. După ce-am căutat hoteluri peste hoteluri și nu mă puteam hotărî ce să aleg, m-am gândit cum ar fi să stăm undeva la țară. Până la urmă s-a dovedit cea mai bună alegere pe care o puteam face: un hotel-chalet într-o localitate căreia ăia îi zic “comună” și unde io mă asteptam să găsesc un sat mai răsărit. Well, dacă aia e comună, îi invit pe domnii francezi să vină să vadă Pașcaniul sau Bârladul, de exemplu, poate se mai gândesc.

Continuarea

6,930 cititori

Andiamo

Vineri. Ora 6.30, în creierii dimineții. Plec spre eveniment. Pe drum, mă bag în parcare la Inter să mai iau doi colegi. Întârzie. Normal că întârzie, că ce-ar fi viața fără sfertul academic? Lasă, abia mai am timp să scrolez un pic. Da’ n-apuc să văd două-trei postări mai acătării, că portiera din dreapta spate se deschide larg și în mașină se face brusc întuneric. Pe bancheta din spate să prăvălește o cetățeancă care… hmm… care mai mult ca sigur consumă alimente compulsiv pe fondul dezechilibrului emoțional.

Nfine, nu greutatea sau dimensiunile cetățencei erau problema, c-am schimbat arcurile pe spate săptămâna trecută, ci că doamna, odată regrupată, a cuvântat scurt:

Continuarea

15,276 cititori

Snobul de rit nou

Definiția “snobului” spune că este persoana care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă, pentru a ieși în evidență. Mno, cam trebuie revizuit dex-ul pentru că în zilele noastre nu mai e suficient. Dacă pâna în urmă cu ceva vreme era de ajuns să-ți cumperi haine mai altfel, o mașină mai de doamne ajută sau ultimul model de aifon, ca să te diferențiezi de pulime, acum toate astea nu mai impresionează nici o puștoaică de școală generală ieșită prima oară la mall.

Au apărut hipsterii și bărbații pizdificați, au răsărit cocalarii cu mașini scumpe în care bagă benzină pe bonuri de masă, iar ultimul model de aifon și-l poate lua în rate orice pârlit. Și-atunci cum faci să te diferențiezi tu de toți ăștia și să vadă toată lumea ce cool și elitist ești? Păi ai două metode cu care mergi la sigur.

Continuarea

23,029 cititori

Nu suport nesimțiții

M-am urcat în Uber și era la fel de frig ca afară. Nu știu dacă știți, dar aseară erau 9 grade în București, ceea ce înseamnă că în mașină era cald cam ca la mine-n frigider. Zic, na, o fi omul la prima cursă și n-a apucat să se încălzească în interior. Ceea ce l-am și întrebat. A scuturat din cap:

– Nu, zice, nu pot să conduc dacă e cald în mașină, mi se face rău.

M-am uitat la el crezând c-o fi omul mai pe caterincă așea și face mișto. Nu făcea. Pe lângă că era cât se poate de serios, abia atunci am realizat că era îmbrăcat cu geacă de iarnă și purta ceva gen fes pe cap. Normal, altfel cum sa reziști în frigul ăla? Mă mir că n-avea și mănuși d-alea cu un deget, dar cred că le ținea in torpedou.

Continuarea

5,675 cititori

Nu duc handicapați cu mașina

Ați văzut cu toții știrea cu taximetristul care a refuzat să ia o fetiță cu autism, pe motiv că “nu duce handicapați cu mașina”, da?

Well, pe când făceam research să văd ce și cum s-a-ntâmplat, am dat și peste varianta șoferului. Variantă care, să vezi ce, contrazice absolut toate știrile despre cazul ăsta. Omul afirmă că n-ar fi avut cum să zică niciodată așa ceva, că are și el o persoană cu dizabilități în familie, deci știe foarte bine despre ce e vorba.

Mno, știți care e problema? Că mie, în calitate de client, sau de simplu cetățean, mi se rupe lupa de varianta șoferului chiar dacă e adevărată. De ce? Păi e simplu.

Când tu (și când zic “tu”, mă refer atât la taximetriști, cât și la firmele de taximetrie) ani de zile n-ai făcut nimic să-ți repari imaginea în ochii consumatorului, de ce te-aș crede când ai nevoie?

Continuarea

3,565 cititori

Știe cineva cum se procedează în caz de declarații false?

Se dă următoarea speță.

Eu mă aflu la volanul unei mașini care intră într-un sens giratoriu cu trei benzi:

– banda unu: pentru înainte;

– banda doi: pentru înainte și la stânga;

– banda trei: pentru la stânga;

Eu mă aflu pe banda doi și vreau să mă deplasez pe direcția înainte. Din dreapta mea, deci de pe banda unu, pătrunde în intersecție un cetățean care vrea să facă stânga. Cumva, reușește să se bage în fața mea, după care frânează și oprește ca sa dea prioritate celor care vin din față. Continuarea

8,253 cititori

Li s-a sculat bine

Mdeci, să vă povestesc. Weekendul ăsta am dat iar o fugă la Timișoara, că-mi place mie acoloșa, la Banat. Între noi fie vorba, la treij de euro biletul de avion e și păcat să nu te duci măcar din când în când, nu de alta dar flăcăii ăștia din Timișoara se pare c-au făcut în scăldătoare când erau mici. În sensul că au numai locuri mișto în jur. Într-o parte Ungaria, în cealaltă Serbia, timp de plimbare să ai.

Și cum eu aveam, am închiriat o mașină și sâmbătă dimineață m-am urcat la volan pe la ora 9.00, iar pe la doișpe fără un sfert deja parcam în Budapesta. Evident, într-un loc în care se pare că n-aș fi avut voie să parchez, altfel nu-mi explic de ce la un moment dat un cetățean în uniformă de milițian mi-a proptit în parbriz o amendă de patruj de euro (mă rog, era în forinți). Am apărut la mașină chiar când o scria, dar a rămas complet rece la rugămințile mele. Sau poate o fi fost din cauză că nu vorbea nimic în afară de maghiară? În fine, dă-o naibii de amendă, că când m-am întors și i-am zis tipului de la care am închiriat mașina, mi-a cerut s-o vadă, după care a aruncat-o la gunoi. S-a amuzat tare de privirea mea holbată și mi-a explicat că nimic din ce e sub 100 de euro nu te urmărește și-n țară. Și că mașina aia oricum nu mai vede Budapesta, deci să stau liniștit și să n-o plătesc decât dacă mă dau banii afară din casă. Nu mă dădeau.

Continuarea

5,390 cititori

Cine zicea că e ușor să fii fumător?

Mdeci să vă povestesc.

Azi plecăm în teambuilding. Cu autocarul, ca un colectiv unit și respectabil ce ne aflăm. Tocmai ne strânseserăm toți și ne pregăteam să decolăm, când apare șefa a mare și-mi zice că, dacă vreau, pot să merg cu mașina din spate. Că n-avem toți loc în autocar și că acolo mai sunt trei colegi care fumează. Toți. Nu mă plângeam eu că vreau să fumez? Iată, acum am ocazia să sudez țigările dacă vrea mișchiu’ meu.

Bine, boss, muzică de îngeri pentru urechile mele. Continuarea

6,107 cititori

Cel mai mare mister al omenirii

Știu că încă nu s-a stabilit clar cum e cu Bing Bang-ul sau că cercetătorii se chinuie încă să găsească veriga care lipsește din lanțul evoluției de la maimuță la om. Știu că nu e limpede încă dacă suntem singuri sau nu în Univers. Sau cum naiba a dispărut Atlantida. Ba și cu piramidele se mai străduiesc încă să găsească o explicație logică. Să nu mai vorbim despre cum stă treaba cu Iisus, Dumnezeu sau Triunghiul Bermudelor, despre care nimeni nu știe sigur nimic. La fel stau lucrurile și cu extratereștrii, desenele din Nazca sau găurile negre. Continuarea

7,805 cititori

E bine să ai cu ce să înlocuiești

Absolut toate nasoalele pe care le-am pățit la volan mi s-au întâmplat ori vinerea, ori în ajun de vreo chestie importantă gen Paște, Crăciun, 1 Mai, ziua internațională a sturzului de șes, d-astea. Cum am pățit ultima oară, de exemplu, acum vreo doi-trei anișori, fix în săptămâna dinaintea Crăciunului. Când un nene cu o camionetă s-a gândit el că cel mai mișto ar fi să întoarcă în mijlocul drumului, fără să se asigure pentru că, nu-i așa, cine naiba mai umblă pe străzi, prin București, la șapte dimineața?

Well, mă găsisem eu să umblu, mânat de nebunescul gând de a duce mașina la revizia anuală. Gând care s-a contramandat urgent când am coborât de la volan lângă grămada contorsionată de fiare care fusese cu numai câteva secunde mai înainte botul mașinii mele. Sper că vă dați seama că ăia de la service mi-au râs în nas când le-am explicat, cu lacrimi în ochi, că aș cam avea nevoie de mașină până la Crăciun.

Continuarea

5,561 cititori

Iar ți-a luat mă-ta parcare

L-am citit după privirea piezișă și plină de nerăbdare că stă ca pe ghimpi așteptând să cobor de la volan. Așa c-am mai rămas oleacă în mașină prefăcîndu-mă că scotocesc prin bord. Ca să mai prelungesc suspansul, nu de alta. Până la urmă am deschis portiera. Omu’ meu atât aștepta:

Ți-am mai zis că ăsta e locul meu.

Io fac ochii mari și simulez că gândesc adânc (uneori îmi iese atât de bine de poți să juri că-s inteligent):

– Parcă mi-ați mai spus, da.

Continuarea