3,795 cititori

De la dosarul cu șină o să ni se tragă

Probabil știți deja cu toții despre ce s-a întâmplat cu bietul urs din Harghita, n-am să mai vorbesc și eu despre asta. Oricum, nici măcar n-am văzut imaginile pentru că nu pot, fizic nu pot. Când îmi apăreau în feed, scrolam peste.

Altceva vreau să vă zic. Știți care e de fapt problema? Problema e că bietul animal pe lângă c-a avut ghinonul să fie lovit de o mașină, i s-a mai întâmplat și duminica. Continuarea

5,559 cititori

Nu știi să conduci

După ce mi-am luat permisul de conducere, m-am înființat la taică-meu și l-am rugat să-mi dea și mie mașina pentru o tură prin oraș. Mi-a râs în nas, evident. O dată, de două ori, de trei ori, de fiecare dată când i-o ceream, îmi explica sfătos că nu-mi dă nimic și că trebuie să-mi pun pofta în cui.

Dar ce nu știa el era că eu găsisem locul unde ținea cheile de rezervă. Așa că, după câteva tentative din astea nereușite și rugăminți să-mi dea mașina de bună voie, am început să mă gândesc cum să fac s-o iau măcar ziua, când omu’ era la muncă. Pentru că, da, taică-meu se ducea la serviciu cu autobuzul, doar nu era nebun să meargă cu mașina, comoara lui trebuia să stea nemișcată în parcare, ca să-mi facă mie-n ciudă.

Continuarea

7,285 cititori

La ce naiba folosește o mașină de spălat vase?

Pe vremea când radarul uman încă nu era radar uman (adică era, dar n-aveam de unde să bănuiesc asta) și se mulțumea doar cu statutul de cea mai mișto femeie din lume, m-a invitat într-o seară să mâncăm la ea. Probabil voia să mă testeze, voia să se asigure, fără eventuali martori, că nu cioflăi și nu mestec cu gura deschisă sau ceva. Având în vedere că n-a fugit nimeni pe Jepii Mici după experiența asta, probabil c-am trecut testul cu bine. Probabil.

Dar dacă tot absolvisem magna cum laude, mi-am zis că e acum ori niciodată, trebuie s-o impresionez definitiv și irevocabil. Așa că, după ce ne-am ridicat de la masă, am zis flegmatic că vreau să spăl eu vasele. Un veritabil act de curaj, aș spune, având în vedere că nu mai atinsesem o farfurie și un burete de vase, simultan, din cuaternarul timpuriu. Dar mă bazam pe faptul că spălatul de vase e ca mersul pe bicicletă, nu se uită niciodată.

Continuarea

44,295 cititori

Oriunde, dar nu în Bulgaria

Așa aș fi răspuns, până săptămâna trecută, dacă mă întrebai unde aș vrea să merg să stau trei zile la plajă. Da, am auzit de-a lungul anilor mii de povești, de la prieteni și colegi, despre cât de mișto e în Bulgaria, despre cât de bine s-au simțit, despre d-astea. De fiecare dată ridicam din umeri și gândeam același lucru: „foarte bine, dar să fie la voi acolo, eu în Bulgaria nu calc”.

Continuarea

10,536 cititori

Cum să vizitezi coasta amalfitană

De fapt, articolul ar fi trebuit să aibă titlul „cum să NU vizitezi coasta amalfitană”. Pe care poți s-o vizitezi cum vrei tu, dar în niciun caz cu mașina. O să și explic de ce, ca să nu mai facă și alții greșeala mea.

Înainte sa mă hotărăsc să închiriez mașină, am tot căutat informații relevante pe net. În sensul că nu-mi era foarte clar dacă-mi trebuie sau nu. Da, mai ziceau unii și alții că e greu cu parcările, că drumul e foarte îngust și se circulă greu, dar, una peste alta, nu mi se părea ceva de speriat. Și toate astea pentru că n-am găsit un singur articol în care să scrie negru pe alb: dacă vrei să te duci, în august, cu mașina pe coasta amalfitană, mai bine îți bagi un băț în… partea dorsală. Adânc, foarte adânc.

Mno, să le luăm pe rând. Continuarea

6,477 cititori

Cam așa e la Napoli și pe coastă

Până să mă apuc de scris articolul depre Napoli, coasta Amalfitană și ce-am mai văzut pe aici (pe care n-am niciun chef să-l scriu, dar cam trebuie), v-am pus azi o grămadă de poze. Zic că trebuie, pentru că înainte de plecare, când am făcut oleacă de research, n-am găsit pe niciunde scris, de exemplu, singurul sfat care conta cu adevărat: dacă vrei să închiriezi mașină pentru mers pe coastă, mai bine bagă-ți un par în… ăăă… cavitatea dorsală. Continuarea

6,355 cititori

C’est fini

Gata și cu vacanța din Normandia. O să vă las câteva chestii, pe scurt, că poate mai vrea cineva să meargă sau aveți nevoie de idei.

Partea bună la Normandia este că nu e așa departe de Paris. Așa c-am zburat frumușel pe Charles de Gaulle, de unde am închiriat mașină și 180 de kilometri mai târziu eram la Cabourg. Cu Cabourg ăsta e o poveste simplă. După ce-am căutat hoteluri peste hoteluri și nu mă puteam hotărî ce să aleg, m-am gândit cum ar fi să stăm undeva la țară. Până la urmă s-a dovedit cea mai bună alegere pe care o puteam face: un hotel-chalet într-o localitate căreia ăia îi zic “comună” și unde io mă asteptam să găsesc un sat mai răsărit. Well, dacă aia e comună, îi invit pe domnii francezi să vină să vadă Pașcaniul sau Bârladul, de exemplu, poate se mai gândesc.

Continuarea

7,220 cititori

Andiamo

Vineri. Ora 6.30, în creierii dimineții. Plec spre eveniment. Pe drum, mă bag în parcare la Inter să mai iau doi colegi. Întârzie. Normal că întârzie, că ce-ar fi viața fără sfertul academic? Lasă, abia mai am timp să scrolez un pic. Da’ n-apuc să văd două-trei postări mai acătării, că portiera din dreapta spate se deschide larg și în mașină se face brusc întuneric. Pe bancheta din spate să prăvălește o cetățeancă care… hmm… care mai mult ca sigur consumă alimente compulsiv pe fondul dezechilibrului emoțional.

Nfine, nu greutatea sau dimensiunile cetățencei erau problema, c-am schimbat arcurile pe spate săptămâna trecută, ci că doamna, odată regrupată, a cuvântat scurt:

Continuarea

15,813 cititori

Snobul de rit nou

Definiția “snobului” spune că este persoana care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă, pentru a ieși în evidență. Mno, cam trebuie revizuit dex-ul pentru că în zilele noastre nu mai e suficient. Dacă pâna în urmă cu ceva vreme era de ajuns să-ți cumperi haine mai altfel, o mașină mai de doamne ajută sau ultimul model de aifon, ca să te diferențiezi de pulime, acum toate astea nu mai impresionează nici o puștoaică de școală generală ieșită prima oară la mall.

Au apărut hipsterii și bărbații pizdificați, au răsărit cocalarii cu mașini scumpe în care bagă benzină pe bonuri de masă, iar ultimul model de aifon și-l poate lua în rate orice pârlit. Și-atunci cum faci să te diferențiezi tu de toți ăștia și să vadă toată lumea ce cool și elitist ești? Păi ai două metode cu care mergi la sigur.

Continuarea

23,481 cititori

Nu suport nesimțiții

M-am urcat în Uber și era la fel de frig ca afară. Nu știu dacă știți, dar aseară erau 9 grade în București, ceea ce înseamnă că în mașină era cald cam ca la mine-n frigider. Zic, na, o fi omul la prima cursă și n-a apucat să se încălzească în interior. Ceea ce l-am și întrebat. A scuturat din cap:

– Nu, zice, nu pot să conduc dacă e cald în mașină, mi se face rău.

M-am uitat la el crezând c-o fi omul mai pe caterincă așea și face mișto. Nu făcea. Pe lângă că era cât se poate de serios, abia atunci am realizat că era îmbrăcat cu geacă de iarnă și purta ceva gen fes pe cap. Normal, altfel cum sa reziști în frigul ăla? Mă mir că n-avea și mănuși d-alea cu un deget, dar cred că le ținea in torpedou.

Continuarea

5,914 cititori

Nu duc handicapați cu mașina

Ați văzut cu toții știrea cu taximetristul care a refuzat să ia o fetiță cu autism, pe motiv că “nu duce handicapați cu mașina”, da?

Well, pe când făceam research să văd ce și cum s-a-ntâmplat, am dat și peste varianta șoferului. Variantă care, să vezi ce, contrazice absolut toate știrile despre cazul ăsta. Omul afirmă că n-ar fi avut cum să zică niciodată așa ceva, că are și el o persoană cu dizabilități în familie, deci știe foarte bine despre ce e vorba.

Mno, știți care e problema? Că mie, în calitate de client, sau de simplu cetățean, mi se rupe lupa de varianta șoferului chiar dacă e adevărată. De ce? Păi e simplu.

Când tu (și când zic “tu”, mă refer atât la taximetriști, cât și la firmele de taximetrie) ani de zile n-ai făcut nimic să-ți repari imaginea în ochii consumatorului, de ce te-aș crede când ai nevoie?

Continuarea