4,267 cititori

Opt lucruri pe care trebuie să le faci obligatoriu când ninge

Postează în toate rețelele sociale cât mai multe fotografii cu zăpada. Bine, știm cu toții că Facebook-ul e baza, dar nu e cazul să fii atât de ignorant încât să uiți de Instagram. Dacă nu ai un telefon care să-ți permită poze cât de cât decente, pune măcar un status deosebit de genul “afară ninge”. Merge și varianta quiz scurt: “voi ați văzut că ninge?”.

Dacă pleci cu mașina, sper că nu ești atât de idiot încât s-o cureți de zăpadă. Cel mult pe parbriz, în dreptul șoferului, și asta dacă vrei tu neapărat, nu e obligatoriu. Pentru ce naiba să pierzi timpul cu așa ceva, când oricum o să se topească toată după ce se încălzește în interior? Sau o să zboare în jerbe grațioase, în toate direcțiile, când conduci prin oraș. Mult mai important e să te scuturi bine pe picioare când urci la volan. Doar nu ești nebun să bagi zăpadă pe preșuri? Se fac bălți și umezeala duce în mod sigur la reumatism. Continuarea

8,114 cititori

Cât pe ce să ma linșeze foștii colegi de clasă ai lui Ștefan cel Mare

Printr-o nefericită potrivire a sorţii locuiesc într-un bloc în care IQ-ul mediu este invers proportional cu vârsta locatarilor. În sensul în care deși mai bine de trei sferturi dintre distinșii mei vecini au prins live desfășurarea tratatului de la Versailles (chestie care ar presupune și niscaiva înțelepciune acumulată), media coeficientului lor de inteligență este la nivel de copil preșcolar. Nu că eu aș fi din cale afară de inteligent, dar la boșorogii mei colocatari e jale mare, practic își folosesc căpățânile pentru orice alt motiv în afară de cel pentru care au fost concepute, acela de a gândi.

Continuarea

5,694 cititori

Un aspirator numit dorință

Cred că prin clasa a opta eram. De fapt, nu cred, sigur într-a opta eram când am fost în excursie la Turnu Severin. Cică să vedem Hidrocentrala de la Porţile de Fier. Aiurea, toată lumea mergea pentru piața unde veneau sârbii. Acu’, poate voi nu știți, dar pe vremea aialaltă, când pe-aici nu se mai găsea aproape nimic, la sârbi era așa ca un fel de rai. Rai din care se milostiveau să ne mai vândă și nouă ce le prisosea. Hidrocentrala am văzut-o doar când am trecut cu autocarul pe lângă ea. Evident, nu s-a sinchisit nimeni să oprească.

Continuarea

4,090 cititori

Las-o aici, șefule, am io grijă de ea

Parcagiul (parcaNgiul?) îmi face semne largi spre locul liber pe care îl văzusem și eu. Plm, încă nu-s orb, când caut un loc parcare într-o parcare, am prostul obicei să le văd p-alea libere. Mă rog, nici nu e foarte greu, am o bănuială că nu-ți trebuie studii se specialitate sau ceva. Parchez și cobor igonorându-l suveran, dar omu’ trece lejer peste acest aspect:

– Așa, șefule, las-o aici că am io grijă de ea. Continuarea

8,468 cititori

Momentul ăla în care-ți vine să-i bagi parentingul în…

Acu’ niște anișori (destui, chiar prea mulţi), mă retrăsesem la Vâlcea cu arme și bagaje. Nu era loc de plictiseală, pentru că la Vâlcea, dacă nu știați deja, sunt cele mai mișto fete din țara asta. Sau erau. Venise vacanta de vară și toate serile mele se sfârșeau invariabil în același mod: cu un pepsi în față în unicul club din oraș. Mă rog, pe vremea aia se prea poate să-i fi zis „discotecă”, nu club.

Ei, într-una din serile de genul ăsta, pe când măsuram din ochi fauna feminină din jur, mă trezesc că-mi zâmbește galeș o concitadină. N-o știam, carevasăzică era prospătură. I-am zâmbit și io înapoi, iar de-aici n-a mai fost decât un pas. Pe care a dracului nu voia deloc să-l facă. În seara aia nimic, a doua zi nimic. O ardea hard to get și fată cuminte de-mi venea să-i zic de la obraz.

Continuarea

15,267 cititori

Un jeg uman și-o lege prea blândă

Un băiat în vârstă de 32 de ani, din Iași, a accidentat mortal o persoană, apoi a întors mașina și a fugit de la locul faptei. Șoferul, avocat de profesie, era băut (1,23 miligrame pe litru alcool pur în aerul expirat) și avea permisul în stare de suspendare, tot pentru alcool la volan. Victima se afla pe trotuar, în dreptul unei treceri de pietoni, aștepta culoarea verde a semaforului. (știrea completă aici).

Acum, de ce cred eu că a fost posibil să se întâmple așa ceva? Primul și cel mai important motiv este chiar legea. Care prevede sancțiuni mult prea blânde referitor la cei care beau și conduc. Din punctul meu de vedere aș suspenda permisul pe viață (fără drept de re-examinare), aș da o amendă pentru care un salariat obișnuit (nu manager la Poșta Română sau la Metrorex) ar trebui să facă credit de nevoi personale și nu în ultimul rând aș da niște pârnăiță cu executare. Toate astea doar pentru urcat băut la volan și surprins de vreun filtru al poliției în trafic. Continuarea

5,622 cititori

Și bloggerii sunt tot ca niște oameni

LATER EDIT. Well, cu scuzele de rigoare pentru întârziere, avem un câștigător. Ca de obicei, tot femeile au noroc. Așadar, Sabina va intra în posesia acumulatorului extern cu încarcare solară. 

Am auzit de curând povestea de mai jos și ziceam să v-o spun și vouă.

Se făcea că acu’ niște ani buni de zile, pe vremea când feisbucu’ era folosit mai mult ca să-ți regăsești colegii din școala generală sau să te minunezi despre câți plozi a facut cea mai secsi tipă din liceu cu cel de-al patrulea ei soț, niște bloggeri de pe plaiuri mioritice se plimbau cu mașina prin țară.

Continuarea

16,367 cititori

Deci n-am greșit, chiar are pula mică

Vă pregătisem altceva pentru azi, de hăhăială, dar când am văzut declarația cocalarului ăla de la Bistrița, Jenor Beudean, m-am sucit.

Bă, cât de mârlete să fii, să nu ai coaie să poți spune ceva de genul “am greșit, dom’le, eram și eu nervos, agitat, grăbit și am greșit”. După care s-o suni pe femeia aia și să-i ceri scuze, să-i explici că nu știi ce s-a întâmplat cu tine, pur și simplu te-au lăsat nervii și că vrei să faci orice e cu putință ca să poată trece peste ce s-a întâmplat. Continuarea

3,772 cititori

Nu poți să ții la imagine, cu numere de Bulgaria la mașină!

Să zicem că ai aplicat pentru un credit din ăla rapid. Știi cum e, ai nevoie urgent de bani și toți prietenii se fac ca au treabă sau țin finanțele blocate în niște terenuri care nu se mai vând odată. “Coae, ți-aș da, dar să moară mama dacă nu sunt strâmtorat rău. Te ajut săptămâna viitoare, că trebuie să-mi dea Gelu niște cașcaval”. Săptămâna viitoare nu mai dai de el nici cu Interpolul, CIA și Mossad-ul la un loc. Iar telefonul i se strică și te anuntă în permaneță că “abonatul apelat n-are chef să-ți dea niciun chior”. Așa că, vrei nu vrei, intri pe net și apelezi la unul dintre cămătarii cunoscuți sub denumirea generică de “credit rapid”. Știți voi despre ce vorbesc, că-și fac reclamă agresivă peste tot.
Continuarea

6,882 cititori

Un paradox: fetelor cu privirea de gheaţă nu le place zăpada

Sunt cel mai mare fan al domniţelor preţioase care se uită la tine ca la un gândac aterizat din greşeală în salata lor de rucola, cu ienupăr şi sparanghel roşu sau în paharul cu ceai de lavandă şi ghimbir, îndulcit cu zahăr de ferigă.

Cunoaşteţi despre ce vorbesc, da? Este absolut imposibil să nu vă fi lovit măcar o dată în viaţă de privirea aia care spune: dă-i drumul de-aici, că n-am loc să strălucesc plenar de insignifianta ta făptură. Despre ele zic. Le ador.

Continuarea

6,838 cititori

Subraţul divin

Săptămâna trecută, la un moment dat, mi-a zbârnâit scurt telefonul. Mă uit, văd un add request şi dau click pe el. Bang, era exact momentul acela când îţi dă cerere de prietenie Ana Barton. Da’ eu bineînţeles că n-am crezut şi am intrat pe profilul respectiv ca să văd dacă nu cumva este vreo coincidenţă de nume. Nu, frate, nici pomeneală de aşa ceva, ea era. Continuarea