Mă rog, cred că mai aproape de adevăr era „să închid triunghiul”, că romb nu mai are cum să fie.

Da, după ce-am ajuns, la volan, în cel mai vestic punct al Europei (Cabo da Roca, Portugalia) și în cel mai nordic (Nordkapp, Norvegia), azi am luat-o din loc și spre cel mai sudic. Pe numele lui Punta de Tarifa, se află jos, în sudul Spaniei, după Malaga și Marbella încolo.

De-aia zic că „triunghi” era mai aproape de adevăr. Ca să fie romb, sau alt patrulater, ar fi trebuit să ajung și în cel mai estic punct al Europei, dar acolo nu se poate ajunge și nu se va putea prea curând. Bine, asta dacă nu cumva vine cel mai estic punct peste noi.

Revenind, ziceam c-am luat-o din loc spre Punta de Tarifa, așa că acum, când citiți asta, fratele vostru se află în drum spre Budapesta, acolo unde voi dormi în prima noapte. Apropo, am descoperit un hotel mega-decent pus fix pe autostrada M0.

Să nu vă imaginați că e luxos sau ceva, dar e curat, camerele sunt mari, internetul merge bine și, cel mai important, au ditamai parcarea. Personal, n-o să mai iau cazare în altă parte când tranzitez Ungaria spre vreo altă destinație. Nici nu știu dacă să vi-l spun, mi-e c-o să contribui direct la creșterea gradului de ocupare și n-o să mai găsesc camere când am nevoie. Mă mai gândesc.

Problema e, fraților, că nu știți cât de tare m-am luptat cu mine să nu plec decât azi. Mă ardeau tălpile s-o iau din loc de vreo trei săptămâni, de când am înmatriculat mașina. Cu greu am reușit să-mi impun să nu plec și să aștept data de 15 aprilie, ca să se mai lungească ziua și să știu că a venit primăvara pe bune.

Voiam neapărat să fie vremea astfel încât să plec de acasă în pantaloni scurți. Nu suport să conduc la drum îmbrăcat cu blugi sau alți pantaloni lungi. De altfel, unii dintre voi știți c-am trecut Cercul Polar îmbrăcat în pantaloni scurți și tricou.

De-aia îmi propusesem să nu plec până pe 15, dar, după cum vedeți, n-am reușit decât parțial. În sensul că dacă vă uitați în calendar, o să constatați că azi nu suntem în 15, dar asta e tot ce-am putut să scot de la mine, n-am mai avut răbdare pentru încă o săptămână.

Iar acum mă mănâncă degetele să vă spun și ce traseu mi-am ales, dar deocamdată reușesc să mă abțin ca să nu vă stric plăcerea să le descoperiți pe parcurs.

Gata. Facem jurnal de călătorie? Cu poze, cu articole de pe unde ajung, cum v-am obișnuit din anii trecuți. Facem, da?

Atât pentru moment.

P.S. Cam așa se prezintă situația la Punta de Tarifa: