Sper că suntem de acord cu toții că unul dintre cele mai mari mistere ale omenirii a fost, este și va rămâne: unde dispar șosetele din mașina de spălat?

Nimeni, niciodată nu va putea sa demonstreze vreodată unde se duc șosetele pe drumul scurt de la mașina de spălat către sertarul unde le ții.

Sunt convins că mai repede vor elucida misterul Triunghiului Bermudelor sau cum a dispărut Atlantida decât să afle unde se duc șosetele când se duc.

Dar dacă pe partea cu șosetele m-am resemnat (singura întrebare pe care mi-o mai pun din când în când este „de ce dispar întodeauna șosete din perechi diferite”), nu la fel stau lucrurile cu alte dispariții la fel de misterioase.

Pentru că, prieteni, îmi dispar și alte lucruri din casă. Iar pe primul loc, imediat după șosete, sunt tricourile. Undeva, într-un univers paralel, cred că există un depozit întreg cu tricouri și șosete care mi-au dispărut mie din casă de-a lungul timpului.

Iar partea cea mai nasoală este că ÎNTOTDEAUNA dispar tricourile alea care-mi plac cel mai mult, că de-aia le și observ dispariția. Vreau să mă îmbrac cu unul dintre ele și ia-l de unde nu e.

La una dintre disparițiile astea m-am enervat atât de tare că mi-am pus ambiția să încerc să descopăr unde ar putea să fie tricoul cu care îmi doream musai să mă îmbrac în ziua aia. Efectiv, am scotocit în toată casa, am luat la rând toate dulapurile și sertarele, am scos tot ce era obiect de îmbrăcăminte, am căutat până și-n locuri în care era clar că n-avea cum să fie.

NIMIC! Vorba poetului, „azi îl vedem și nu e”. La fel și cu tricoul meu, parcă îl înghițise pământul. Și înghițit a rămas. Tricoul ăla n-a mai apărut niciodată. Și ca el multe altele, doar că pe celelalte n-am mai stat să le caut. Era inutil, doar aș fi pierdut vremea. Dacă ar fi să las o medie aici, cred că îmi dispar misterios undeva între 3 și 5 tricouri pe vară.

Alte chestii pentru îmbrăcat nu-mi prea dispar, dintr-un motiv foarte simplu: pentru că nu am. Ar fi culmea să-mi dispară una dintre cele două perechi de blugi sau unul dintre cele trei hanorace.

În schimb, prieteni, dispar alte obiecte: încărcătoare pentru telefon, boxe portabile, cabluri, prelungitoare etc. N-are rost să le mai înșir, pe multe nici nu mi le aduc aminte acum, dar de dispărut dispar. Și cel mai trist este că le constați dispariția doar când ai nevoie de ele.

Știi sigur că aveai un chromecast aproape nou, care funcționa impecabil. Știi și sertarul în care l-ai pus la păstrare pentru când o să ai nevoie de el. După care vine ziua în care chiar ai nevoie… Poți să-l cauți tu cât vrei, e ca și cum s-ar fi evaporat.

Ah, da, poate ar fi demn de menționat că mereu și mereu dispar doar dintre lucrurile mele. Niciodată ale altora de prin casă. Cred că are legătură cu ciakrele sau ceva.

Ca să fie și mai clar despre ce vorbim, iată și ultimele două lucruri care mi-au dispărut și nimeni niciodată n-a aflat unde sunt. La plecarea spre Nordkapp aveam acasă două suporturi din alea pentru pahare. Știți ce zic, da? „Biscuiți” din ăia pe care așezi cana sau paharul ca să nu le pui direct pe masă.

Am casa plină de biscuiți, dar eu îi foloseam doar pe ăștia doi pentru un motiv foarte simplu: erau din piele și se fixau mult mai bine pe masă. Nu alunecau deloc, nici ei în sine, nici cana sau paharul de deasupra. De-aia de ani buni numai p-ăștia doi îi foloseam.

Când m-am întors nu mai erau. Cred că e de prisos să vă mai explic că i-am căutat până și-n gunoi. Nu mai sunt, s-au dus, mai mult ca sigur acum sunt în depozitul ăla cu șosete și tricouri.

Acestea fiind zise, ce voiam să vă întreb, sunt eu vreun caz special sau și vouă vă dispar lucruri de prin casă?

sursa foto: freepik.com