Probabil o să vă mai înnebunesc câteva zile cu excursia la Nordkapp. Că deși am ajuns acasă, încă n-am apucat să rumeg cum trebuie toată experiența asta. Probabil mai trebuie să treacă niște zile în care să n-am nimic de făcut, ca să pot să sedimentez și să trec peste.

A fost ceva ce faci doar o dată în viață și sunt atât de fericit c-am făcut-o, cum nu vă imaginați. Apropo, mi-a dat cineva de pe aici ideea și chiar o voi pune în aplicare: voi printa această fotografie și-o voi înrăma.

O să le mulțumesc încă o dată celor de la Autonom. Fără ei și fără Cupra mi-ar fi fost infinit mai greu. E o chestie să-i dai pe mână o mașină mișto unui zărghit care vrea el neapărat să ajungă la Nordkapp. Dacă ridicați din umeri pe motiv de „ce mare lucru au făcut?”, să știți că 14.023 kilometri nu-s chiar de colea. E un drum foarte lung care implică multe riscuri și o uzură iminentă a mașinii.

Dar oamenii ăștia au zis că mă ajută să-mi îndeplinesc visul și asta au făcut. Încă o dată, pălăria mea se află în colbul de la picioarele lor.

Ah, încă ceva foarte important. Dar ca să înțelegeți mai exact, aruncați un ochi pe traseul pe care l-am făcut, că dacă aveți în față și reprezentarea grafică o să înțelegeți mult mai bine ce vreau să spun. A fost extrem de liniștitor pentru creierul meu să știu că orice s-ar întâmpla la drumul ăsta (iar șansele să se întâmple cresc cu cât e mai lung) sunt asigurat din toate părțile.

Dacă pățea ceva nasol mașina aveam asigurarea rutieră internațională. Dacă pățeam eu sau Mara ceva, aveam asigurarea de călătorie. Nu știu ce relație aveți voi cu asigurările, dar pentru mine a fost extrem de liniștitor să știu că la o adică sunt la un telefon distanță de rezolvarea problemelor, pe tot drumul ăsta.

Acum, hai să vă spun și câteva cuvinte despre mașină, nu de alta, dar am primit chiar și mesaje în privat care mă întrebau despre Cupra Formentor.

Cred că nu mai are rost să vorbim despre faptul că e o mașină frumoasă, pentru că este. Uite o treabă amuzantă: de pe la Malmö încolo, am început să văd mult mai multe Formentor-uri pe drum. Deși eram în una identică, tot mă uitam apreciativ după ele.

Dar dincolo de faptul că e frumoasă, ce m-a spart pe mine este cât poate mașina asta la cei 150 de cai putere ai ei. Cum o fi cu motorizarea de 310 cai, nici nu îndrăznesc să-mi imaginez.

Partea cea mai mișto este că traseul mi-a permis să conduc Cupra în regim sportiv, dar m-a forțat să merg și la consum. Și uite-așa am putut să văd cam tot ce știe ea. Să vă spun ce consum mediu am avut în Norvegia, acolo unde am respectat cu religiozitate viteza maximă impusă? 5,5 litri la sută, prieteni. Eu n-am mai întâlnit astfel de consum decât la mașini hibrid. Consum obținut cu mașina în modul „confort”, travel assist-ul activat și respectarea tuturor restricțiilor de viteză. Practic, mașina mergea singură, gândea totul singură, eu doar țineam mâinile pe volan.

Pe de altă parte, în Germania, acolo unde efectiv am scos de la ea tot ce putea, consumul mediu s-a dus la 9,8 litri la sută. Dar, credeți-mă, pe drumul de întoarcere, au fost puține ocazii unde am mers mai încet de 180 km/h. Prin Germania, zic.

Apropo, nu mai știu cine îmi zicea pe aici că la întoarcere să vin pe Dresda și dacă se poate duminica, că sunt drumurile mult mai libere și mai multe segmente de autostradă fără restricții de viteză. Da, cine mi-a zis asta a avut perfectă dreptate, fix așa a fost. Am venit pe Dresda, am mers prin Germania sâmbătă și duminică, a fost de vis. I-am dat cât a putut ea.

Nu aveți idee cum se aude motorul de Cupra când treci în modul „sport” și calci accelerația la fund. Nu e zgomotul ăla obișnuit de motor turat, se aude altfel decât dacă o turezi în modul „confort”, sună ca un mârâit de felină mare care te unge pe suflet, poți să juri că-i face plăcere că în sfârșit arată ce poate.

De altfel, una dintre dotările care mi-a plăcut cel mai mult la mașina asta este că poți trece în modul sport în regim de urgență. Ai modul „S” pe levierul care schimbă modul de rulare. Ai ales din bord modul „confort”, levierul este în poziția „D” (drive) și rulezi așa relaxat. Ei, la un moment dat ai o situație de urgență în care ai avea nevoie de mai multă putere de la mașină. Cu o singură mișcare treci levierul din „D” în „S” (sport) și dintr-odată mașina își schimbă total comportamentul. Calci accelerația și te-ai dus pușcă.

În Norvegia, cel puțin, am apelat la această opțiune de nenumărate ori. Acolo erau drumurile cele mai virajate și pantele cele mai abrupte. Mergeam kilometri mulți în spatele vreunui camper pe care nu aveai cum și pe unde să-l depășești, după care prindeai o zonă scurtă unde aveai cum și aveai voie. Dar ce să vezi, pe lângă că era scurtă, mai era și în pantă abruptă. Mișcam degetul o singură dată, comutam pe sport, îi dădeam gaz și aia era. Până la următorul camper sau la următoarea mașină cu rulotă, desigur.

Dar cel mai și cel mai mult m-au ajutat cele două sisteme pe care le puneam să lucreze concomitent: adaptive cruise control și travel assist. Cele două știu cum să facă mașina să meargă singură. Lasă că la drum întins își ține singură mijlocul benzii, frânează, accelerează, face tot ce trebuie, dar am prins de două ori „stau” pe autobahn și un semafor pe Valea Oltului.

A fost o reală plăcere să asist la modul în care mașina mergea singură în coloană. Se oprea odată cu coloana, pleca odată cu ea. Trebuie totuși spus ca dacă stă pe loc mai mult de 7-8 secunde, nu mai pleacă singură de pe loc. Are impresia c-ai oprit și nu mai pleacă decât dacă-i spui tu să plece. Atingi ușor pedala de accelerație, nici nu e nevoie s-o calci, și ea pleacă. Păi, să mă iertați, dar în condițiile astea să tot stai în ambuteiaje.

Cât despre rulatul la drum întins, doar când mă gândesc c-aș fi fost nevoit să respect toate limitele alea de viteză într-o mașină care n-avea cele două sisteme, mă ia capul. Cu mașina mea sau cu Kuga de anul trecut mi-ar fi fost extrem de dificil. Doar că de toate astea nu poți să-ti dai seama decât când ești acolo și vezi că trebuie să rulezi mii de kilometri cu restricții de viteză pe care dacă le-ai încalcat, jbam, a venit amenda prin poșta.

Uite că uitam să vă spun ceva. Este prima mașină, pe care o conduc eu, care îți semnalizează în interiorul mașinii că-ți vine ceva din lateral. Toate mașinile conduse de mine, care aveau opțiunea asta, o aveau pe oglinzile laterale. Se aprinde pe oglindă un led portocaliu sau roșu care-ți semnalează că se apropie ceva din lateral. Ei bine, la Cupra treaba asta se întâmplă în interiorul mașinii. Tot un led se aprinde și pâlpâie, tot în dreptul oglinzii laterale, dar în interior. Credeți-mă, e muuult mai ușor să-l observi.

Am luat cel puțin trei pietre în parbriz, aruncate de mașinile din față. Știu exact cum sună o piatră în parbriz și, mai ales, ce se poate întâmpla după ce-o iei, am pățit-o de mai multe ori. De la simple ciobituri, până la crăpături care s-au lungit de-a trebuit înlocuit parbrizul, am experimentat tot. Nu știu dacă a fost noroc pur sau parbrizul de la Cupra e tratat în vreun fel special, cert este că nu avea nicio ciobitură, nicio zgârietură, nimic, nimic. Le-am spus și celor de la Autonom, când am predat mașina, să verifice cu atenție parbrizul. Mi-au confirmat că e intact. Încă mă mai întreb cum a fost posibil.

Ca să fiu cinstit până la capăt, hai să vă spun și ce nu mi-a plăcut la Cupra. De două ori, o dată la dus și o dată la întors, sistemul de infotainment (afișajul de pe ecranul mare) s-a restartat din senin în timpul mersului. Evident, odată cu restartul nu mai aveai Android Auto, deci nu mai rula nici google maps pe ecran.

Din fericire, în ambele dăți eram pe autostradă, nu m-a afectat cu nimic. Dar dacă aș fi fost pe undeva pe unde aveam nevoie să mă orientez cu ajutorul maps-ului, ar fi fost neplăcut să mă trezesc brusc că nu știu în ce direcție să merg. Bine, mă rog, totul a durat câteva zeci de secunde, n-a fost ca și cum a durat câteva ore până să am din nou afișaj. Dar dacă s-a întâmplat, am zis că trebuie să vă spun. Oricum, bănuiesc că asta e o chestie care se poate rezolva din soft, odată ce le-o semnalezi celor de la Seat.

O să vă reamintesc și că Formentor se află se află în oferta Autonom pentru leasing operațional cu livrare imediată. Rată: 638 euro/lună. Atât te costă să utilizezi un Formentor, dar să ai și toate costurile incluse în valoarea ratei: asigurări Casco si RCA, taxe si impozite, mentenanță si anvelope, eventualele reparații, mașină de schimb, servicii door to door, dobânzi și alte taxe administrative. Practic, tot ce înseamnă cheltuială cu o mașină este inclus în valoarea ratei.

Gata, atât pentru azi.

Ah, ba nu, dacă tot am vorbit despre mașină, am și eu o curiozitate. Presupunem că banii n-ar fi o problemă, ce mașină v-ați cumpăra? Și când zic că banii n-ar fi o problemă, faceți un micuț efort și imaginați-vă că chiar n-ar fi, că vă puteți duce la orice dealer sau producător să vă comandați orice mașină vrea suflețelul vostru. Care ar fi aia?

Că eu n-am un răspuns clar, dar știu ceva cu siguranță: nu mi-aș lua niciodată un super-car. Da, îmi place să mă uit după ele, mi se par cool, dar eu, personal, indiferent câți bani aș avea, nu mi-aș cumpăra vreodată un Ferrari sau Lamborghini sau mai știu eu ce de genul.

Da, da, știu că probabil o să spuneți „n-ai de unde să știi până n-ai banii ăia”. Ceea ce este și parțial adevărat. Dar știu cu siguranță că în viața mea n-am gândit: „mamă, ce mi-ar plăcea să am un Ferrari”. Or dacă nu tânjesc după așa ceva, de ce mi-aș schimba opțiunile în funcție de câți bani am?

Nu, pentru mine mașina înseamnă mult mai mult decât o super-sportivă pe care n-aș avea unde s-o folosesc. Ca idee, drumul ăsta la Nordkapp ar fi fost aproape imposibil de făcut într-un Ferrari. Și-atunci la ce-mi mai folosea că am un super-car?

Deci? Ce mașină v-ați lua pe buget nelimitat? Atenție! O singură mașină. Nu-mi veniți cu: „îmi iau un Aventador pentru mers prin oraș și un Range pentru mers în vacanță”.