Abia ieșisem la Victoriei, că simt o mână pe spate. Mă întorc și dau cu ochii de o tânără cetățeancă a patriei noastre.
– Salut, zice, pot să-ți văd șosetele?
Acu’, oi fi eu obișnuit să tragă fanele de mine pe stradă cum trăgea pe vremuri crapul la mămăliga pregătită de cu seară de taică-meu, dar așa cerere neobișnuită parcă nu mai auzisem.
Totuși, uneori, mai ales dacă apuc să-mi beau cele trei cafele, sunt un tip spontan.
– Poate vrei să zici că vrei să mă vezi NUMAI în șosete. Continuarea