Text scris de Elena.
Provin dintr-o familie cu tată CFR-ist și mamă casnică. Mama a muncit doar 13 ani cu carte de muncă. Are o pensie de 338 lei. În rest a făcut croitorie acasă. Am un frate mai mare și o soră mai mică. Viața ei am fost noi, copiii, și tata. Nu ne-a dat la gradiniță că făceam râie și luam păduchi. Eh, păduchi și râie am avut până la urmă, dar în școală.
Așa că, a avut tot timpul din lume să mă crească în spiritul femeii de casă și cel al căsătoriei. M-a îndoctrinat cu regulile vieții de familie. Parcă o aud: “Femeia este făcută să țină casa lună, să gătească, să calce, să cârpească chiloții și șosetele bărbatului și să facă copii. Și nu uita: barbatul este oglinda femeii!”.
În plus, mi-a futut creierii cu “să fii o doamnă în societate” și când soțul vine acasă “tu să fii ca o floare”. Dar nu d-aia ofilită. D-aia țapănă ca-nfiptă-n băț. Doar partea cu “curvă în pat” nu mi-a spus-o niciodata. Am aflat-o eu ulterior, dar nu i-am spus. Că are două stenturi la inimă și riscul de deces e mare. La ea, nu la mine. Că n-a murit nimeni dintr-un futut adevarat. Cel puțin, io nu.
I-am urmat sfaturile ca la armată, frate. Coseam de mă luau dracii, găteam până leșinam de căldură, curățenie, ce sa zic, era ca la farmacie la mine în casă. Doamnă pe stradă, nu mai spun, eram o splendoare. Toată îmbracată în fustă și bluză de matase. Plus, pantofi cu toc și poșetă asortată. Un vis, ce să mai vorbim. Atât de bine mi-am însușit sfaturile ei, că le luasem ca pe niște reguli stricte de viață. Traiam doar prin familie. Atat!
Ăsta cu care am fost prea mult timp din viața mea nu purta nici de-al dracu’ șosete cârpite sau chiloți cusuți. Prefera să-și cumpere altele noi. Iar de mâncat nu mânca că mergea la sală. Mai lua niște frunze-n gură cateodată. Și îi mai băgam și io în gât câte una alta, dar în gand, așea, pe mutește. Niște chestii de finețe, de mă-sa și de niște rude moarte.
Treaba mea era să mă trezesc dimineață, să-i pregatesc micul dejun, dă sală, cafeaua, să-i calc ce voia să poarte în ziua aia, că în gâtu’ mă-sii nu se putea decide de seara niciodată.
După ce pleca, mă luam ușurel cu treaba. Ușurel pă dracu’. Adunam, strângeam, spălam, găteam, tot tacâmul. Uneori mă mai și odihneam, cât fierbea ciorba, cu fundu’ pe-un scaun. Dar nu mult, că dacă stai, îți stă norocul. Iar eu eram norocoasă nu glumă.
Înainte sa vină acasă, arunca “bumerangul” sub forma unui sms: “legume fripte la tigaie cu pulpă dă curcan. Fară ulei! Ajung în douăj’ dă minute.”.
Între pregătit mic dejun și cină, trezeam copilul pentru școală, spălat, mâncat și ăsta micu’, că doar a moștenit gena lu’ tac-su de fomist dă calitate. Așa, să nu pierd șirul… luat copil de la școală, mancat iar, teme și când să zic gata, mă luam iar cu cele de seară. Și noaptea adormeam în spasme. Dă la treabă, nu vă gândiți la prostii. Prostiile erau făcute în altă parte. Tot în cartier, dar la vreo trei blocuri mai încolo. Și nu de mine, da?
Băi, și uite așa am funcționat vreo câțiva ani de zile. Mulți ani! Până într-o zi, când m-am trezit într-o lume matriarhală în care femeile de carieră ucideau cu sânge rece casnicele. Da, bă, exact pă noi astea care știam cel mai bine ce îi trebuie unui bărbat și ce înseamnă o familie. Noi astea devotate care respiram doar prin gura lor, a familiilor noastre. Noi cele fără de care ei nu s-ar fi descurcat. Doamne, cât eram de proastă!
Omu’ meu își pusese coada pe spinare și plecase. Păi și io ce fac acum? Că tu mă lași, ok. Am înțeles. Dar io? După ce ani întregi mi-am făcut permanent în păr la Lenuța acasă, ca să fiu si io o doamnă, după ce am crescut porc toată vara la țară, la verișoara Nuți, ca să am ce să gătesc iarna, după ce am stat cu copilul acasă, că cine-l educă mai bine ca mine, tu acum mă lași pwlii de suflet?
Mă uitam la mine, la viața mea și, deși o iubeam pe mama. îmi venea să dau cu ea de pământ. Mă simțeam mutilată și violată. Viața mea era de căcat. Eram actorul principal într-un film prost. Și cu premiul de excelență luat pentru acest rol. Regulile ei erau dezastruoase. Îmi ruinase viața. Eram o femeie încorsetata. Casnica curului eram.
Dar nu ăsta era baiul. Baiul era ca-mi dădeam seama că Legiunea Străină a Casnicelor începea să moară, dacă nu cumva murise deja, și era ca scroafa din poveste, moartă și cu curu-n ușă. Iar io nu-mi dadusem încă seama, prinsă în vârtejul treburilor din casă.
Așa că, n-am avut de ales și m-am luat cu drumu’ spre niște scoli, p-ormă spre umpique de master și spre niște multi-naționale d-astea și mi-am cam urcat boii in caruță. Și nu vorbesc de boii cu două picioare, da?
Azi, mă uit în jurul meu și văd încă femei pentru care familia este icoana la care se închină. Și trăiesc o viață pentru alții, uitând să trăiască pentru ele. Și cel mai tare mă doare când ăștia mici și capu’lafamilie nu realizează și nu apreciază nimic. Băăă, da’ nimic. Și trăiesc și se bucură că au pe cineva care le asigură confortul. Iar când ei pleacă, ea nu-și mai găsește locul și rostul. Pentru că nu știe să facă nimic. Bă, da’ nimic. Decât să gatească, să cârpească și să facă curațenie.
Și pe ea n-o întreabă nimeni niciodată dacă e fericită. Nici măcar ea nu se întreabă. Pentru că nu știe ce este fericirea și pentru că îi este frica de răspunsul pe care și-l va da singură. Răspuns care-i va distruge lumea artificial creată de niște “reguli stricte”.
Pe ele vreau să le întreb și eu ceva. Ăsta-i modelul pe care îl transmiți copiilor tai? Când o să-ți asumi că ești om și că ai dreptul la viață? Tu, femeie, când ți-ai asumat rolul de călău al propriei vieți?
Trist.
Se dezbate încă. Ce zici?
Trist? Nu! E doar o situatie nu foarte rara. Desi mie asa mi-ar placea sa fie.
Comentariu beton!
Eh, mai tarziu, dar m am trezit. Dupa vreo 13 ani asa m am trezit de tot. Dupa ce am incercat toate variantele ca sa fac nenorocita aia de relatie sa functioneze. Ghici ce? N am reusit….nici cu transplant de inima si dializa nu as fi reusit. Dar am vrut sa fiu sigura 🙂
Acum constat ca nu tre sa ma chinui. Nu tre sa fac nimic. Doar sa ma bucur de ce este. Si e al dracului de bine! Cui nu i convine, ii arat usa.
Pt curatenie exista oameni specializati. Avem restaurante. Da ce? Eu nu s obosita? Eu nu lucrez?
N am decat o viata si timpul meu e pretios. Nu mai sunt dispusa sa l petrec cu oameni care nu ma apreciaza.
Scopul meu in viata e sa fiu fericita. Atat. Orice ar insemna asta. N am nici un plan, dat n a fost nicicand mai bine 🙂
Comentariu beton!
@Romina, exact!! Fericirea asta fiecare o intelege cum vrea. Nu inteleg de ce ai primit dislike, dar eu sunt 100% de acord cu tine.
Comentariu beton!
Asta cu dislik ul e cea mai mica problema a mea :)) sunt persoane care nu suporta sa te vada fericit si punct. Sunt oameni care cred ca daca se chinuie o sa li se ridice statuie. Pula!
Mi am dat seama ca nici daca faci totul perfect, rezultatul s ar putea sa nu fie pe masura. Din experienta am invatat.
Acum pot sa traiesc si daca am putin praf in casa. Prefer sa ies cu prietenii sa ma distrez.
Imi place sa si gatesc, dar doar cand am chef de asta.
E simplu, fac doar ce am nevoie si ce mi place.
Mi a zis cineva ca n viata asta nu trebuie decat sa mergi la wc si sa mori 🙂
Comentariu beton!
@Romina, fix asa! Si eu zic mereu ca daca tot fac curatenie, sa fac o data pe luna. Cu cat praful e mai mult, cu atat satisfactia curateniei este mai mare. :)))
Comentariu beton!
Nici nu stiu daca e trist. Partea proasta e ca e extrem de raspandita mentalitatea asta paguboasa.
Comentariu beton!
@Andrei, nu e trist. Deloc! Sunt lucruri care se intampla si pe care le poti schimba. Daca vrei, desigur. Ca de putut, nici nu incape vorba.
Comentariu beton!
Rareori am ascultat-o pe maica-mea. Mai degraba, daca am putut (si am putut, daca am vrut) am facut invers 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?
@Marcela, eu n-am avut cum sa scap. Era tot timpul prezenta in casa ?.
Comentariu beton!
nush….concluzia finala e ca tot mai bine e singur/singura…nu-ti fute nimeni nervii, faci ce vrei cand vrei…de futut gasesti oricand …la fel, poti face plozi fara sa te inhami la un rahat de casnicie care oricum nu va merge decat vreo cativa anisori…..
Comentariu beton!
@NagaQ, ??. Cunosc deja punctul tau de vedere. Cel mai bine e cum simti tu!
Comentariu beton!
Hidden due to low comment rating Click here to see.
Lumea zice că aberezi.
@Kathy, cum naiba ai ghicit? Da, frate, așa e. Ia uite aici ce băiețel drăguț a scris textul. Gizăs craist, online-ul ăsta n-o să înceteze niciodată să mă surprindă.
Cred ca doamna/domnisoara Kathy se referea la NagaQ 😕
Frumoasa Elena… E bine sa putem asocia un chip la anumite texte. Iar legat de acest text…sunt intrigat de faptul ca mai exista barbati care sa-si doreasca o femeie de moda veche langa ei. Nu as putea sa traiesc langa o femeie care sa aiba masterul in “gospodina ideala”.
Comentariu beton!
@Radu Sibiu, multumesc?. @Mihai a decis sa-mi puna poza. A fost o surpriza si pentru mine.
Acum ca m-ai vazut, o sa te intreb daca esti insurat. Ca ai niste principii de viata foarte bune??
Comentariu beton!
:)))) nu , nu sunt insurat mai ales din cauza ca ultima mea relatie serioasa era precum cea descrisa mai sus de tine. Tipa se dorea casnica si nu prea dorea sa iasa din casa si a ucis orice urma de sentiment cu genul asta de gandire. Faza nasoala e ca eu nu mai simteam nimic pentru ea si nu stiam cum sa-i spun ca nu mai merge. Si intr-o zi am fost la un meci de-al romaniei pe stadion alaturi de ea. si ce s-a gandit ea sa faca? Sa ma ceara in casatorie pe stadion…. Avea si doua tricouri la ea, unul pe care scria DA si altul cu NU. Toata tribuna a inceput sa faca poze si sa aplaude. Pe moment am spus da… Pentru ca nu puteam sa-i fac asta in public dar apoi mi-am crescut o pereche de cojones si cand ne-am intors la sibiu i-am explicat totul si ne-am despartit.
Comentariu beton!
@Radu Sibiu, ai ucis orice forma de roamantism :)))). Adica, i-ai dat tricoul cu NU acasa?
???
P.S. nici un barbat sanatos la cap nu vrea asa ceva!!
Se dezbate încă. Ce zici?
exact!!
@Radu Sibiu, asa ceva ..????. Ideea asta o s-o dosesc undeva in mintea mea.
@Kathy Bates, baiat nu sunt, dupa cum se vede in poza. Dar sunt tanara..dupa cum se vede in poza?.
Insa, vreau sa-mi spui ce te-a dus cu gandul la asa ceva.
Se dezbate încă. Ce zici?
@Elena, hai ca ti-a mai zis cineva ca este baietel:))))) ” “Ești SIGUR că vrei să-l blochezi?”:)))))))))))
@Dede Cati, doar ca aia era o aplicatie :)))).
Suferinta mea din tinerete (aia cu parul lung), se pare ca ma bantuie.
Daca o femeie este fericita asa- si sunt femei fericite asa pentru ca pur si simplu asta stiu, asta vor, asta au vazut acasa, asta e idealul lor- si daca respectiva casnicie functioneaza, de ce nu? Nu este deloc de dispretuit casnica! Face o multime de lucruri si cel mai cel copilul, copiii cresc bine. In timpurile moderne cand este tehnologie , casnica are timp sa puna mana pe o carte, sa socializeze pe fb, sa scrie carti chiar, sa participe la viata urbei. O casnica inteligenta nu sta de dimi pana seara la cratita si cu carpa de praf in mana…Eu zic ca poti trai foarte bine chiar si ca si casnica, ajunge sa fii tu in inima ta multumita, senina. Cate necasnice sunt multumite, fericite, senine?
Comentariu beton!
@Doamna GMT, este cazul meu si nu l-am generalizat. M-am dat exemplu. Programul pe care il am acum imi permite, cateodata, sa-mi iau copilul de la scoala la ora 12.00. Sunt foarte multe mamici in curtea scolii. O parte dintre ele recunosc ca le lipseste actiunea.
Eu am un pitic pe creier care-mi spune ca socializarea directa cu oamenii te dezvolta pe tine ca individ.
Aaa, si sa stiti ca nu-i vorba despre dispretuire. Absolut deloc!
Comentariu beton!
Elena, draga mea, fericirea nu are legatura cu a fi sau ba casnica ci cu a fi sau ba iubita, cu a iubi ori nu. Un barbat te lasa- sau ramane cu tine- independent de cum arati sau cat esti de realizata profesional…Eu am fost multilateral divortata si casatorita , mama a muncit si casatorie infernala a avut- ne) suportata si de sufletele noastre , ale copiilor. Eu am cunoscut si campia muncii si pe aia a statului acasa si dupa toate si toti si tot, nu prea cred ca sunt reguli , viata e ciudata rau. Sunt femei care fac cariera si tot neimplinite si netraite se simt. Daca iubesti ce faci si-ti place – orice ai face- cercetare in chimia macromoleculara, artista, casnica- te gasesti si regasesti in ceea ce faci. Daca nu, orice ai face, ce faci te distruge!
Comentariu beton!
@Doamna GMT, nici eu n-am prea stat linistita cu divorturile.?.
Eu cred ca despre impacare si asumare poate fi vorba doar cand te cunosti pe tine 100% si cand ai cu ce sa compari. Acum, eu nu as schimba nimic. Cred insa cu toata convingerea ca toti avem nevoi de timp pentru noi ca sa ne cunoastem, astfel incat sa putem cere asta de la cei din jurul nostru.
Acuma, ca să ne legăm de cuvinte, depinde ce înțelegem prin ”casnică”. Cea din articolul Elenei era genul care nu avea nici o altă preocupare în afară de soț și copil și toată ziua era prinsă cu treburile casnice.Cea descrisă de Doamna GMT pare a fi o femeie care nu are servici, dar care are o viață activă și multe preocupări care depășesc sfera casă/familie, model care mi se pare diferit.
Și nu cred că Elena a vrut să recomande ca rețetă femeia de carieră în dauna casnicei, ci doar să dea un sfat femeilor, ceva de genul: nu uitați de voi și de fericirea voastră, în fond viața unei femei nu e un sacrificiu continuu! Sfat la care subscriu, cu atât mai mult cu cât le face bine și copiilor, căci un copil nu trebuie să vadă în mama lui o femeie frustrată, care a renunțat la orice bucurie de dragul celorlalți din familie, nu acesta este modelul de familie fericită, ci o femeie echilibrată, cu viață personală și profesională, cu preocupări variate și capabilă să-și trăiască viața așa cum își dorește. Cred că acesta e modelul pe care o mamă ar fi bine să-l ofere fiicei ei, dar și fiului, să aprecieze și el astfel de femei.
Comentariu beton!
Frumos Elena! ?
Așa incepem toate, să fie bine ca să nu fie rău.??
Și atunci când vezi că nu ești apreciată pentru nimic, te trezești.
Bine măcar că unele dintre noi s-au deşteptat!
Comentariu beton!
@Lidia, exact!!!!! O parte dintre noi chiar incep asa. Eu nu spun sa nu iubesti ce ai tu mai drag, spun doar sa te iubesti si pe tine. Sa nu te pierzi din vedere.
Comentariu beton!
Rezonez la fiecare cuvintel scrie de tine, Elena, ba mai mult, xeroxam textul si-l imparteam pe 1 decembrie impreuna cu fasolea si ciolanu’, ( ca sa ramanem tot pe taramul culminar).
Pupa mama obrajorii ei de curajoasa!
Comentariu beton!
@lectorarumana, imn national il fac. Pe text :))).
Te pup si eu!
Se dezbate încă. Ce zici?
Eu am crescut intr-o familie numeroasa cu o mama care le facea pe toate,dar care ,dimineata,cat ii fierbeau oalele pe foc isi gasea doua ore in care sa scrie scrisori pentru diverse prietene….scrisori care nu plecau nicaieri niciodata,ci isi gaseau sfarsitul intr-un sertar al dulapului din bucatarie.Cand am invatat sa citesc,am dat iama in acel sertar si am inteles ca ala era modul ei de a fugi departe de tot si de toate,de a fi ea pentru doua ore.Viata ei se impartea intre copii si barbatul,care desi era spalat si apretat si calcat,nu a fost bun de nimic niciodata.El se pare ca era cel care ii furase toata viata si ii trantise si trei copii ca sa o nenoroceasca de tot.Ea isi ducea corvoadele zilnice la bun sfarsit mereu si apoi tarabara cu ocara pe el,el care nu era bun de nimic.El a rabdat cat a putut,dar incet,incet si-a gasit alinarea in bautura.Inca de mica mi-am propus sa nu ajung ca ea,sa nu scriu scrisori catre prieteni pe care nu i-am vazut de ani de zile,sa nu ajung o casnica blazata,sa nu fac copii prea devreme,etc.Dar cum viata iti da un pumn in nas si se caca pe tot ce ti-ai propus,m-am indragostit de unul care ma trezea la doua noaptea sa inchid sertarul dulapului din bucatarie ,care zbiera fara oprire ca totul trebuie pus la punct astfel incat sa poti gasi orice lucru pe intuneric si ochii inchisi,care facea scandal daca puneam tubul de pasta de dinti cu capacul in sus.Am rezistat cam opt ani asa,cu pauze,cu impacari si despartiri,dar am cedat cand a zis ca vrea sa se insoare cu mine.Am cedat nervos si am zis gata!Mi-am facut bagajele si dusa am fost.Dupa ce mi-am cunoscut actualul sot l-am supus testului suprem:am asezat pasta de dinti cu capacul in sus.Nu a venit nici o reactie din partea lui si cu o bucurie imensa am si scofalcit putin tubul de pasta a doua zi si l-am pus la loc.Asteptam sa zica ceva,dar tot ce am auzit in seara aceea a fost “iubita,lasa naiba vasele in chiuveta si hai sa te tin in brate!”….si am stiut ca omul asta este al meu pentru totdeauna.Nu vasele curate,nu hainele calcate si nici mancarea perfecta nu ne fac fericiti,ci bratele acelea in care te cuibaresti la sfarsitul zilei si uiti ca ai avut o zi de cacat la munca si unde uiti de tot si de toate.Si da,muncesc si la birou si acasa si am si grija de copil,dar zau ca nici o clipa nu simt totul ca pe o corvoada pentru ca am timp si pentru mine si pentru ceea ce-mi place si pentru ca il am pe el care imi face fiecare zi mai frumoasa si mai usoara.
P.s:inca am sechele si aranjez fiecare obiect la locul lui astfel incat sa-l gasesc si cu ochii inchisi noaptea,dar se ocupa copilul meu sa ma lecuiasca si de asta ???
Comentariu beton!
@Andreea T, pfffff. Mi s-a facut pielea de gaina…
Mie mi s-a parut firesc sa fiu ca ea. Pana intr-o zi, exact cum s-a intamplat si la tine.
Comentariu beton!
Andreea, este comentariul cel mai bun, cel mai intelept! Brava! 🙂 Ai invatat din experienta, traind. PS. Si eu mi-am zis ca nu vreau sa-i seaman mamei caci nu-mi placea dar fix ca ea sunt, fix drumul ei l-am parcurs…sau aproape ca al ei, la un moment dat am dat cu basca de pamant.
Se dezbate încă. Ce zici?
Oricat ne-am spune ca noi nu facem asta asa si aia altminteri,tot facem ce am vazut acasa….pana dam cu basca de pamant!Important este sa dam cu basca de pamant si sa vedem ca ceva nu este in regula.
Se dezbate încă. Ce zici?
@Andreea T, doua băști am trantit pana acum. Sper sa ma potolesc :)))). Pe principul “somebody stop me”!!
Se dezbate încă. Ce zici?
Cum ai suportat toate alea 8 ani de zile??!! Opt ani?! Ai nervii tari. N-as fi rezistat nici 8 zile…
Comentariu beton!
@Laura G, stai, ca au venit pe rand :))). Ce e cel mai important este ca acum toata lumea se simte impacata cu decizia luata.
Recunosc,mi.au dat lacrimile…conteaza sa gasesti pe cineva cu acelasi grad de “nebunie” ca al tau!
@Oviwan, mai, nu este de plans. Chiar nu-s marcata de lucrurile pe care le scriu aici. Vin doar cu exemple personale din care altii pot trage concluzii.
Era vba de textul Andreei,de o parte din el mai exact(citez cu aproximtie): ,,iubire,lasa naibi spalatu vaselor si vino in bratele mele!” P.S.: apreciez mult indivizi curajosi dar ,apreciez si mai mult femeile hotarate sa.si schimbe destinul
Bravo, Andreea, felicitări! Ai luat decizia bună pentru tine când l-ai lăsat în ”fericirea” lui pe primul și mă bucur că l-ai întâlnit pe al doilea, așa bărbat să tot ai, să fiți fericiți și să vă iubiți mereu!
Cred că într-o relație diferența o dă echilibrul acesteia: când unul dintre parteneri este egoist și consideră că totul i se cuvine și celălalt trebuie să respire doar pentru el (sau ea, că mai sunt și astfel de femei) de parcă i-ar face o imensă favoare că sunt împreună sau că a luat-o de nevastă (de bărbat), normal că e nasol pentru prima/primul. Când cei doi sunt amândoi dispuși să ofere ceva și să-i fie alături celuilalt și înțeleg că o relație se construiește mereu în doi, atunci sunt șanse să meargă și să se simtă amândoi bine 🙂
Mă, eu știu femei care stau acasă și n-au nicio suferință – asta vor ele să facă. Mai știu, e drept, și din alea care, dacă se ivește ocazia, își caută scuze. Căcopiii, că financiar e mai profitabil decât cu bona, că – după ce cresc copiii – e mai sigur să-i căruțești tu pe unde au nevoie până se pot ei descurca la metrou.
Fără nicio excepție însă, dau cu parul în cele care cred că ”a face curat” e un serviciu plătit precum factura de gaze sau de curent.
Mie nu mi-a aruncat nimeni buzduganul. Pur și simplu nu era nevoie. Dacă știam că urmează să vină acasă și nu era de mâncare iar casa nu strălucea, intram în trepidații. Și, ghici ce?! Eu am avut întotdeauna un serviciu.
Mai mult, am și-acum câte-un frison când nu-i casa lună fiindcă mintea mea-i conectată la creierul maică-mii: ”strânge, dacă vine cineva acum te faci de râs”.
Ce vreau să zic? Trist îi când alegi viața care nu ți se potrivește. Dacă așa vrei, să fii femeie de casă, fii dară. Dar nu le bate apoi obrazul copiilor că nefericită ești din cauza lor. Nici soțului, că a profitat de pe urma alegerii tale. Nici nu le arăta cu degetul pe celelalte.
Nu pretinde cuiva să fie recunoscător pentru sacrificiul pe care l-ai făcut, fiindcă nu ți-a pu snimeni pistolul la cap când ai ales.
Comentariu beton!
@Alina, partea asta cu reprosurile mi se pare cea mai infioratoare. Si am uitat sa mentionez de ea. Ca au fost si cateva d-astea.
Comentariu beton!
@Elena. Cred că-i în firea omului să pretindă recunoștință din partea alora care au profitat, accidental, de pe urma alegerilor lui proaste. Îți trebuie o conștiință de sine superioară ca să nu pici în capcana asta.
M-am trezit eu însămi acuzând în dreapta și-n stânga până când mi-am dat seama că oricât de vinovați vor fi fost ei, nu m-a obligat nimeni să aleg cum am ales și-anume … prost.
Comentariu beton!
@Alina, la alegeri proaste sunt profesoara. Inca lucrez la asta.
Comentariu beton!
Îmi povestea o amică despre o “casnică”, care nu mişcă nimic, băi, dar nimic. Îmi spunea că i-a trântit lu’ bărbac-so un plod şi nici de ăla nu se ocupă. Omu’ e tehnician dentar cu atelier propriu şi câştigă după cum are clienți, iar aia-l curăță de bani instant şi doar pt ea.
Ce vroiam să zic?…aaa, că există şi reversul casnicei pe care o ştim noi ?
Comentariu beton!
@diabolic, am si eu o prietena d-asta. Si ghici ce? Nici un job nu i se potriveste. Dar sotul e navigator…???
Comentariu beton!
Eu nu știu cine-a dat dislike la comentariul lui diabolic, dar mă arde curiozitatea să-l întreb – ce pușca mea te-a deranjat, domne?
Diabolic a prezentat o realitate. Adicătălea, crezi că e imposibil, te temi că minte? Ete, și eu cunosc o doamnă care ședea toată ziua acasă la cafele cu vecina iar copilul creștea pe lângă ele în fum de țigară și bârfe. Doamna aceea a ascultat de sfatul maică-sii ”fă-i mamă un copil și ia-l de bărbat că are bani și te-asiguri și tu și copilul pentru tot restul vieții!”. De unde le știu? Pi, am fost prietenă cu fiica doamnei cu ”copilul” care o condamna pe mama ei că n-a iubit-o, imitând-o fără să-ți dea seama.
Comentariu beton!
@Alina, intr-o zi, @Diabolic, a primit dislike la un comentariu in care spunea ca intr-o luna devine tată. Nu ma mai mira nimic din ceea ce face acest individ. Sau individa.
Cat despre “sfatul mamei” :)))). Am scris despre asta mai demult. Un copil nu leaga nimic!!
Comentariu beton!
@Elena.
:))) Nu pot să cred.
@Alina, welll… surprinzator, dar asa a fost. @Diabolic poate confirma.
Se dezbate încă. Ce zici?
Aşa e, am primit dislake pt că am anunțat că o să devin tată :))))
Comentariu beton!
@Alina, mi se bârlăre de dislik-ul primit. Probabil l-a dat cineva care se încadrează în tipar, sau poate fi o greşeală. Oricum, neinteresant ?
P.s. cât am scris commentul la comment, am mai primit unul ?
Comentariu beton!
Diabolic, eu doream doar să știu cum a gândit acela (aș zice ”aceea” fără teamă c-aș greși). Eu, oricum aș șădea, nu poci justifica logic acel ”sunt contra”. M-am gândit c-o fi totuși o logică, motiv pentru care am pus întrebarea.
Altfel, n-am o treabă cu dislike-urile.
Era dela o FOSTA 😉
Ce ziceam mai sus? Iarăși o relație dezechilibrată, în care unul dintre parteneri oferă generos, iar celălalt doar ia, că i se cuvine.
E posibil ca omul ăla să o și iubească sau poate stă cu ea de dragul copilului sau mai știu eu…sunt curioasă, oare această ”casnică” care trăiește doar pentru ea e fericită? Adică are grijă să aibă tot ce-i dorește inimioara, din pdv material, dar e oare cu adevărat mulțumită de viața ei?
NU voi înțelege veci de ce femeile nu se pun ELE pe primul loc. Că, noi, slavă domnului, o facem cu grație.
Frate, trebuie să trăiești la maxim, indiferent cât de greu e la un moment dat. Fuck it. E viață, merge înainte cu bune și rele.
Pe de altă parte, eu îmi țin singur casa, inclusiv gătit, curățenie, etc…fără copii, deocamdată. Povești din astea cu stat toată ziua la cratiță, erau valabie la începutul secolului. Au trecut aproape 100 de ani, dar, în mentalitatea unora, încă nu, se pare.
Elena, mă bucur că viața ta a luat o întorsătură faină. Succes
Comentariu beton!
@SorinB, eu zic sa facem un Fan Club, ca nici eu nu inteleg. Ne rugam la toti sfintii sa ne dea, dar noi nu facem nimic. Si aici ma refer la cele care nu sunt confortabile cu situatia in care se afla. Pentru ca, sunt si femei care asta isi doresc. Jos palaria, pentru ele!
EU merg pe un principiu simplu: nu-mi covine ceva? Fac o schimbare…că va fi bien sau rău, e un risc și mi-l asum
Comentariu beton!
@SorinB, pana la urma despre asta este vorba. N-am de unde sa stiu cum o sa fie pana nu incerc. Si atunci pot compara situatiile din experienta proprie.
Primul lucru pe care l-as face daca as mai incepe o relatie…ar fi ala…frate, nu stiu sa gatesc si nici nu vreau sa invat… 😀 doi…plod nu fac, iti place bine, nu-ti place asta e…
PS Eleno, tocmai am dat cu niste cratite de blatul din bucatarie asa de draci…cand ma gandeam la tot ce ai scris si la ce au mai povestit si altele…e adevarat, noi ne alegem uneori trebusoarele astea…..eu am ajuns sa urasc gatitul din ficati
Comentariu beton!
@NagaQ, eu zic sa-ncepem revolutia.???
Femeile sun capabile de foarte multe lucruri. Nu doar cele din interiorul casei.
Se dezbate încă. Ce zici?
Dupa ce timp de 9 ani mi-am luat pumni si palme de ziceai ca sunt martira de la balamucul nou, am spus am spus stop, frana, pauza ca doar n-am omorat pe nimeni. Am divortat, am trait, am invatat sa iubesc din nou. Mbuunn, din asa mare iubire si amor ghebos am hotarat sa ne luam ” cu acte”. Dar…. stii cum tin haturile in mana acum, ca o amazoanca:))) Nu MAI accept nimic, nici o jignire, nici o” adiere” de palma sau cuvant care sa-mi strice zen-ul. Pot spune ca cel putin pana acum sunt o rasfatata:))). Aaaa, si de cateva luni sotul vrea sa-nvete si sa gatesca. Ce zici fac treaba buna sau nu ???:)))
Comentariu beton!
@Dede Cati, esti vis! Cand termini treaba asta buna pe care o faci cu sotul tau, te astept cu un sumar. Îl propun ca training obligatoriu la ursitoare ☺.
Se dezbate încă. Ce zici?
Trist, dar e intalnita situatia mai des decat m-as fi gandit. Eu cand m-am maritat am spus clar de la inceput ca de serviciu si tigara nu ma las. :)))
Dar sunt inca multe adolescente care inca in epoca aceasta viseaza sa fie femei intretinute, sa stea acasa si sa fie ca-n telenovela pe care o urmarea ma-sa cand a facut-o.
Comentariu beton!
@Ivy, daca m-as lasa de serviciu, as muri pe loc. De tigara nu mai zic :)). Cred ca as muri inainte sa ma las.
Se dezbate încă. Ce zici?
Ehhh..eu trebuie sa-i fiu recunoscatoare mamei..Si ea era la fel, numai ca mie imi spunea altfel: ” nu face ca mine, vezi de viata ta, invata, trebuie sa ai o meserie, sa fii independenta, sa stii ce bine ce vrei etc. Si am ascultat-o atat de bine ca acum vorba Andreei, ii supun la teste din astea pe toti..si ati fi uimiti cati barbati din ziua de azi inca asteapta sa-i venerezi ca pe niste zei. Trist este ca nici macar nu pot da vina pe ei..Ma uit putin, la unii ajung chiar sa le cunosc mamele si-mi dau seama de unde a plecat problema. Trist!
Comentariu beton!
@Mada, sunt multi care vor sa fie venerati. Si unii chiar merita. Pe bune.
Fiu-meu a venit razand de la un prieten, ca tatal aluia a spalat vasele dupa ce au manacat ei. Si ca mama lui statea.
Nu vrei sa stii ce morala i-am tinut :)))
Comentariu beton!
Ceea ce demonstreaza ca nu intotdeauna mamele sunt de vina.
Din ce in ce mai mult am senzatia ca-n ziua de azi sunt asteptari nerealiste din ambele parti, femei/barbati. Si niciuna dintre parti nu e dispusa la compromis. Compromisul ala care inseamna sa te ingadui unul pe altul, nu sa te umilesti.
Si totusi convietuirea e posibila.
Comentariu beton!
@moatza, daca fondul omului este bun, atunci poti face orice cu el. Si uita ce a invatat la mama acasa. Deja vorbim de intelegere. Si de acceptare a partenerului de viata.
Băi, cred că e primul articol cu tentă feministă pe care l-am citit vreodată (și am citit câteva) cu care rezonez. Ăsta e genul de emancipare a femeii pe care-l susțin și eu, nu #măpișpebărbați, eu sunt o prețioasă puternică și independentă gen.
Comentariu beton!
@Irositu’, pai, multumesc si ma bucur tare. Se pare ca nu ti-am irosit timpul astazi.
De ce trebuie sa luam tot noi hotarari? De ce nu gandeste su al de langa noi??? Ce sa zic…nu mi-a zis niciodata mama sa fiu intr-un fel sau altul. Am invatat singura si de multe ori am gresit.Plozi nu facui multi, doar unu si e un cocteil( eu calma,el foc de paie).Nu ma scoala noaptea sa calc,sa fac un ou…Nu tipa daca nu e curat, nu ma streseaza prea mult…Am timp si pentru mine.Nu sunt genul gospodina lu’ peste…si toate astea ca nu pot:((((. Am adoptat o viata cu o mare doza de nesimtire inca din copilarie.Nu vreau sa fac ceva apai nu fac!!! El e genul de isi pune pe tava sufletul dar are o gura proastaaa de intoarce mortii in morminte…Eu is calma. Sa mor de nu l-as bate in gura ca pe coasa:)))))))…Ce vreau sa spun e ca in viata sunt si bune si rele si uneori cedam si ne ridicam.Am avut momente grele iar ai mei parinti au fost simpli spectatori ca ,,nu se baga in familia altuia,, desi sunt copilu’ lor.Am tras in jug dar nu m-am terfelit pentru ca ceea ce am vrut am avut. Am ajuns la 40 de ani si nu vad o cale…dar ma bucur sa ma trezesc dimineata ( la 11, 12) :))))) ca nu ma trezeste ca e dezastru, am coffee pregatita dar cel mai mult ma bucur ca pot merge. Da pot merge pentru ca va veni un moment cand nu o voi mai face si singurul om care ma va schimba,spala va fi el pentru ca restu s-au spalat pe maini de mult.Stiu sa dea sfaturi,stiu sa judece…nu imi pasa.Asa ca viata mea e cum vreau eu… Nu stiu ce imi rezerva dar voi pune o carja in prag si ma voi opune sa iasa ,,la naiba,, ca mine.Stiu ca exista femei care merg oarbe,am o vecina,nici chiloti nu isi ia singura,acces la bani nu are,pe strada e urmarita…dar nu face nimic.E trist,am vorbit cu ea si intr-o zi m-am trezit cu barbacsu ca imi zice:,, eu daca o bat nu aude nimeni,,… Atunci am inteles ca alegerea ei e sa stea cu el…
Comentariu beton!
@Dana, despre alegeri este vorba in text. Despre ruptul pisicii in doua in momentul in care stii sigur ca ce traiesti nu este filmul vietii tale. Daca te gasesti intr-un echilibru cu viata ta, este normal sa ramai acolo. Bunele si relele vor veni oricum. Si nu condamn absolut nicio situatie. Sunt o feminista convinsa.
Doar ca eu acum simt ca-i pot da copilului meu mult mai mult decat i-as fi dat atunci.
Comentariu beton!
Offf!!! Da pentru ca vad in familie de toate si nu pot face diferenta. L-am invatat sa nu fie marlan,sa respecte o femeie, sa stie sa vorbeasca si pana acu vad ca e ok.Are doar 17 ani…viata in fata. I-am spus ca daca vreodata voi auzi sau voi fi prezenta cand loveste o femeie sau ii vorbeste urat il bat cat e de mare, nu si-a luat o palma in viata lui,nu stie ce e aia.Da, sentimentu acela de vina ne urmareste all the time si frustrarea ca puteam face mai mult… Este o discutie ampla si ar trebui intr-o buna zi sa o dezbatem.Trebuie sa ne iertam intai noi si sa intelegem ca a gresi e omeneste dar odata trecut pe acolo sa nu mai repetam.Sa fie niste lectii, sa fie sutul ala in dos si pasul ala mare in fata.Cred ca ai un copil inteligent si va intelege.Sunt convinsa ca va deveni un OM mare pentru ca are o mama puternica si inteligenta.Si mai e o chestie ca daca incetezi tu sa te mai judeci cei din jur nu o vor mai face pentru ca vei deveni un exemplu bun de urmat.Cateodata cu o floare chiar se face primavara!!!!
Se dezbate încă. Ce zici?
@Dana, si copilul meu e “sub teroare” in ceea ce priveste comportamentul lui față de o femeie. Are 9 ani. Asa ca mai am timp sa-l educ in spiritul egalitatii. Si nu ma las!
O femeie in casa o iei cu cuteva sute de lei pe luna insa o femeie independenta care sa faca afaceri, inteligenta si sa mai aratte si bine, pe asta nu o iei asa usor sa-ti fie alaturi. Asta este opinia mea. Nu zic ca este rau sa fii casnica , nici ca este bine. Sunt doar valori diferite. Valorile unui om sunt unice, ca si ADN-ul. Problema este cand incercam sa imprumutam valori de la atlii. Garantat ne va duce la nefericire.
Comentariu beton!
@Adrian, nici nu trebuie sa o iei asa pe cea inteligenta. Ea se poate transforma alaturi de tine. Poate sa devina femeia descrisa de tine. Doar sa fie sustinuta si inteleasa.
Acelasi lucru se aplica si pentru noi. Nu-l vreau pe Fat-Frumos. Daca vrea il pot face eu sa fie asa.?
Se dezbate încă. Ce zici?
”De ce trebuie sa luam tot noi hotarari?”
Fiindcă ești unic răspunzător pentru cum trăiești. Fiindcă vorbim de viața ta, nu de a altora?
” De ce nu gandeste su al de langa noi???”
Vrei să gândească el pentru tine?
Celălalt gândește pentru sine.
Fiecare gândește pentru sine și, dacă deciziile voastre sunt compatibile, puteți trăi împreună. Altfel, nu. Nu există ”o să se dea pe brazdă”, nu există ”decide tu pentru mine”.
”e vreau sa spun e ca in viata sunt si bune si rele”
Uite-o chestie adevărată dar irelevantă!
De exemplu cică ”nu mă bate” este o chestie suficient de bună, pentru care acceptăm o viață searbădă.:)
Unele lucruri sunt ”bune” comparativ cu cele foarte rele și-s folosite drept argumente.
So: te bate? nu. aveți bani? avem. e tată bun. e! so? mai contează că pui capul pe pernă lângă un străin? ai o familie fericită? ai. ura!
Comentariu beton!
@Alina, n-ai! La modul general vorbesc. Pentru ca fericirea o poti transmite doar cand o ai. Pentru ca, daca eu ca om ma simt implinit, toata familia mea va stii asta. Si va simti. Nu-mi da replica “ai stat toata ziua acasa”. Ca nu stii cum este. Si nu stii pentru ca nu ma vezi si nu ma intrebi. Si daca totusi ma intrebi, nu ma auzi..
Se dezbate încă. Ce zici?
Exact. N-ai. E un exemplu de logică defectuoasă pe care am întâlnit-o foarte des.
Asta e consecința acestui tip de gândire … ”Nu le poți avea pe toate”, ”În viață trebuie să faci și compromisuri”, ”Viața ți-aduce și bune și rele”.
Poi, desigur.
Doar că unele rele-s mai ușor de îndurat și nu implică atroce dureri sufletești și nici renunțarea la tine însuți/însăți.
Comentariu beton!
@Alina, daaaa. Asta e mesajul de astazi: Nu renunta la tine!!
Se dezbate încă. Ce zici?
Elena ce sa zic, jos palaria. De asta am invatat sa-mi calc, sa-mi gatesc. sa strang dupa mine etc Am ales si eu de cateva ori de pfiuuu, dar eu sunt cel vinovat. Nasol ca nu ma prea invat minte. Apropo sunt barbat. cunosc femei care au trecut prin ce spui tu, dar cunosc si din alea care cred ca sunt independente pe banii unuia sau altuia aaa si se considera femei de afaceri, ca doar asta este titulatura la moda.
La articolul asta as mai adauga un titlu, asta apropo de nedumerirea unora privind sexul Elenei: “Baietelul Elenu loveste din nou” In rest zic sa traim, ca de ales… uneori mai dam gres.
Comentariu beton!
@Marius, sper ca n-am lovit tare?. Pentru ca sunt o persoana pasnica. Si ma chinui, cat pot de tare, sa ma feresc de generalizari ale unor situatii. Textul asta este despre ce am trait si simtit eu. Si cum am schimbat foaia. Si cum toata lumea e bine, adica n-a murit nimeni.
@Elena lasa ca in momente de genul poti lovi tare si poate ne mai trezim. Vezi ca esti datoare cu un text in care sa ne radem, ai tarlaua la dispozitie, mai ales ca “le print” e plecat la suedeze si daneze si alte chestii blonde si inalte.
@Marius, sex prin telefon te coafeaza? Nu, in general, asa ca text?
@Elena aoleu, dupa ce ne aruncaram chilotii acum o dam in din astea cu perdea sau fara. Vai ce va fi la gura pacatoasa a lumii. :))
@Marius, lasa-i sa vorbeasca. Au despre ce.???
Eu vorbeam despre un viitor text, dar acu’ daca tu ai inteles asa, eu ce sa zic? Ajuta-ma tu cu raspunsul.
@Elena aia ziceam si eu, ca ma doare la bascheti. stai ca am vb impreuna si ne- am inteles separat. Text despre sex la telefon? :)))) Nu stiu cum sa iti explic dar se uita aatia la mine pe strada si zic oau unul mai diliu la cum rade. invidiosi si la astia sau poate unde mi+ a sarit cafeaua din gura. Imi imaginam cum ar suna textul.
@Marius, atunci il scriu. Daca o sa-i placa lui Mihai si o sa-l publice, sa stii ca o sa ti-l dedic tie.
@ Elena asteptam verdictul lui “le print”. nu stiu ce am facut sa primesc un text cu dedicatie dar sa fie primit mai ales ca o sa ne radem. multumesc anticipat.
@Marius, ai facut ceva?. L-ai cerut!
Vezi ca in final o sa las niste concluzii. Daca n-ai facut INCA sex prin telefon, nici n-o sa mai faci dupa aia. Asa ca, pe cai! :)))
@Elena hai ca nu am cerut text despre sex la telefon :)))) Dar daca asta s-a nimerit asta e. Totusi, mai degraba pe iepe sau pe telefoane. :))))
Citind comentariile (doar de pe acest blog) nu contenesc să mă minunez câte pot îndura femeile… Iar cele de aici înseamnă doar o firimitură dintr-un ‘tot’… Ba, chiar e firimitura aia mai răsărită (ca educaţie, atitudine, concepte).
Cuvintele cheie sunt: “Cui nu-i convine, îi arăt uşa” – mereu mi-a plăcut fraza asta! Mi-am însuşit-o din adolescenţă şi m-a ferit de drame…
Valabile pentru toată lumea (femei sau bărbaţi, casnici sau lucrativi).
Comentariu beton!
@Laura G, cred ca suntem noi mai profunde☺.
Si nici de suferinta nu cred ca-i vorba. Ca daca faci ce vrei si ce simti, e ok. Pana la urma fiecare dintre noi ne suntem datori in primul rand noua. Ca sa pot sa-ti dau tie ceea ce vrei, trebuie intai sa-mi dau mie sau, si mai bine, sa-mi dai si tu. Rezerva aia din care tot scot trebuie umpluta si ea. Daca o golesc, n-am de unde sa mai ofer.
Problemele incep, parerea mea, cand ajungi la extreme, ori ca femeie casnica ori ca femeie care doar distractia cunoaste! Trebuie sa existe un drum pe la mijloc, ma gandesc eu, langa partenerul potrivit!
Se dezbate încă. Ce zici?
@Karin, langa el sau nu, ideea este sa te simti impacata cu deciziile tale. Daca mai exista si un “el” care sa te sustina, este perfect. Trebuie doar sa intelegem, atat noi cat si ei, ca avem nevoi. L
Elena, te-ai prins repede, dupa doar 8 ani. 🙂 Stiu pe cineva care a zis stop dupa 25. Acum e bine mersi, dar totusi…25 de ani!
Oricum, ii f@% in gura pe acei, barbati sau femei, care-si bat joc de bunatatea, iubirea si calmul persoanei de langa ei.
Sclavagismul a fost abolit de mult, nesimtirea inca nu!
Comentariu beton!
@Cronicarul, a fost un cumul de imprejurari. Din toata chestia asta am inteles ca tinand la mine mi-e mult mai usor sa tin la cei din jurul meu. Pentru ca neimpacarea cu mine nastea niste monstrii. Si la randul meu ii dadeam mai departe.
De regula oferim exact ceea ce primim.
Acum lucrurile sunt asezate fiecare pe raftul lor. Le mai sterg de praf pe aici pe blogul lui Mihai.
Se dezbate încă. Ce zici?
Sunt la părinţi acum și le.am citit povestea Elenei. Mama a oftat…astea erau ideile bunicii. Spală, gătește, curăţă toată casa, apoi așteaptă bărbatul. Ce dacă te.a înșelat? Așa.s bărbaţii! A refuzat cu desăvârșire un astfel de bărbat, așa că l.a luat pe tata. Dragul de el gătește cot la cot cu mama. Dă tata cu aspiratorul și împachetează chiloţii ca la magazin. Când stăteam cu ei, îmi punea masa, dacă mie mi.era lene. Mama zice că la muncă, ţigări, cafea și McPuișor n.ar renunţa nici bătută. Tata spune ceva de ţuică. :))
Am avut o prietenă care era nevoită să se machieze ca să ascundă vânătăile, fuma pe ascuns, că nu.i permitea bărbatul, iar cardul ei stătea în portofelul lui. N.avea bani nici de tampoane. Într.o zi i.a dat mesaj altei prietene spunând că nu mai poate să continue prietenia cu noi, că suntem nocive pentru căsnicia ei.
Comentariu beton!
@Catalina, salutari parintilor tai. Sunt minunati.
Povestea asta este veche pentru mine. Nu chiar de pe vremea bunicii :))). Asa cum spui si tu, inca sunt femei care traiesc asta desi nu vor. Asta ma oftica cel mai tare.
Nocive devenim in momentul in care le aratam cealalta alternativa. Si le dam exemple reale.
Se dezbate încă. Ce zici?
@Elena, toată lumea.n cor “bunăăă, Elenaaaaa”.
Povestea e de actualitate. Încă sunt tinere care au mentalitatea asta…”bărbatul taie și spânzură”. Ce.mi povestește sor’mea, care.i studentă…mă ia groaza. Cât despre prietena mea…nu știu dacă era nevoită. Era conștientă de relaţia ei bolnăvicioasă, însă mereu spunea că.l iubește. Și asta nu reușesc să înţeleg, iubirea cu palme și jigniri. Cu înșelat, cu umilinţe. Trist e că unele n.au sprijinul familiei în cazul în care au curajul să se despartă. Mamele propagă legendele astea cum că femeia casnică și supusă e femeia ideală, dorită de toţi ăștia de se numesc bărbaţi. Nu spun că a fii casnică e ceva greșit, dar supusă? Veșnic temătoare și cu capu.n pământ? Recunosc, mie mi.e ușor să vorbesc pe subiectul ăsta, mi.e ușor să zic “n.aș accepta în veci bla bla bla”, pentru că n.am trecut prin așa ceva. Cred ca e groaznic să simţi cum îţi curge teroarea prin vene…
Comentariu beton!
@Catalina, despre situatia descrisa de tine, gasesti un link la inceputul acestui text, care te duce catre o alta poveste scrisa de mine. Citeste-o impreuna cu prietena ta. Cine stie?
Ceva in genul asta e si gagica-mea,doar ca pe langa curatenie,mancare si spalat mai baga schimbu1, 8 ore la birou.Vine acasa,se apuca de cele enumerate mai sus si apoi asteapta printu ;)) Spre deosebire de cel din articolul tau,eu ajung acasa lesinat de oboseala.Nu imi mai arde mie de f*tut la alte blocuri si oricum o iubesc pe asta mica a mea ;))
@Stefan, bai, pana la urma este vorba de cum intelegem lucrurile astea fiecare. Voi functionati perfect asa. Va echilibrati.Si sunt sigura ca si ea te iubeste.
Eu vorbeam de o situatie in care nu mai voiam sa fiu. Pentru ca echilibrul nu exista.
Citesc și mă minunez.
Și textul și unele din comentarii sunt pentru mine povești de secolul XIX, cel târziu mijloc de secol XX.
Nu am primit niciodată sfaturi de genul ăsta de la mama. A sta acasă nu a fost niciodată o opțiune. Din contră, intraseră în panică atunci când îmi veniseră gânduri de măritiș la 18 ani. Nu cumva să mă încurce măritișul în carieră.
Și nici nu am avut exemple de genul acesta în jur. Toată lumea mergea la serviciu și făcea mâncare și curățenie în weekend. Și stăteai mai mult la cratiță înainte de Revoluție pentru că aveai timp și nu prea multe altele de făcut.
Nu mă pot imagina deloc într-una din situațiile de mai sus. Nu știu cum aș reacționa. Nu mi s-a cerut niciodată să fie mâncarea caldă pe masă, să fie lună în casă sau rufele spălate. Dacă nu am chef să fac ceva, nu fac. Fără să fiu nevoită să dau o explicație.
Am stat acasă 7 luni după ce am născut. Făceam mâncare și curățenie pentru că altfel înnebuneam să stau degeaba. Și tot au fost cele mai îngrozitoare luni din viața mea. Mă simțeam complet îndobitocită de lipsa de activitate și de a nu îmi folosi creierul.
Comentariu beton!
@Irina Bulina, concediul post-natal. Alta nebunie. Am prietene care mor lent in perioada asta. Pentru ca le lipseste activitatea. Si fac imprudenta sa se planga pe diverse grupuri de pe facebook. Sunt linsate efectiv de alte mamici care nu inteleg ca sunt si alt gen de femei.
Se dezbate încă. Ce zici?
Eu am stat 4 luni in ala postnatal si am crezut ca-mi tai venele – claustrofobic de-a dreptul! Abia asteptam s-adoarma plodul ca sa ies pe balcon, la minus 5 gr.C, sa fumez o tigara. Cand am reluat serviciul, parca ma duceam la party, nu la job – asa eram de fericita…
Se dezbate încă. Ce zici?
Hai că m-am enervat tot citind azi pe-aici. M-am gândit şi am făcut un exerciţiu de imaginaţie pe care vi-l propun şi vouă – mai ales bărbaţilor:
Câţi bărbaţi ar rezista să ducă o viaţă – ani, zeci de ani în şir, în aceste condiţii (suportate simultan, nu pe rând, da?):
– abuz psihic, verbal şi emoţional zilnic
– abuz fizic de vreo 3-5 ori/săptămână
– grija copiilor (buni, răi, oricum chiţăie pe lângă tine, nu-i poţi îneca)
– educarea copiilor (deja e next level)
– spălat, călcat, făcut curat, mâncare, piaţă
– spre seară (în fiecare seară!) să fii calm, umil, cuminte – să nu-l superi pe călău, că te pocneşte!
Aşa trăiesc mii de femei, chiar acum, când dezbatem. Câţi bărbaţi ar rezista să trăiască astfel?
Comentariu beton!
@Laura G, la inceputul textului de astazi este un link care duce catre un alt text scris de mine. Comentariul asta se muleaza perfect pe acea situatie.
Cred ca genul de barbati care ar trebui sa raspunda la intrebarile puse de tine astazi, nu-i gasim printre cititorii lui Mihai. Pentru ca daca au fost, a avut el “grija” de ei.
@Elena, am citit acel text când a fost postat. Atunci nu mi-a venit în minte acest exerciţiu de imaginaţie, că m-a furat peisajul cu alte idei 🙂
Eu aşa i-aş pedepsi pe bărbaţii abuzivi, nesimţiţi şi pretinzatori de gospodine-sclave – i-aş condamna la X ani de trăit în condiţiile enumerate mai sus. Ar fi mult mai rău decât în puşcărie…
Legi, avocaţi, partaj, pensie alimentară? Nu, dom’le, să fie condamnat la o situaţie similară. Până i se-apleacă şi-şi face seppuku.
Comentariu beton!
@Laura G, diabolica esti :)))))
@Elena Ceva nu se aduna in textul asta. Te exprimi ca si cum ai stat vreo 20-25 de ani intr-o casnicie nasoala.
Dupa aia zici ca te-ai apucat de o facultate/master si te-ai angajat – asta cand? Pe la 40-50 de ani?
Nu cred ca e asa, mai degraba cred ca e exagerata exprimarea si ca toate s-au intamplat in 5-10 ani? Nu vreau sa zic ca nu e adevarat ce ai scris (chiar sunt de acord cu toate ideile).. pur si simplu am facut o observatie 😀
@Mihai, Elena are peste 40 de ani, deci ar fi avut când să se întâmple toate astea. Dar să presupunem că n-are și că s-a chinuit doar 5-10 ani. Este că se plânge de pomană? Ce plm mai înseamnă 10 ani la nivelul istoriei? Io zic că și ăia care se plâng de al doiea război mondial exagerează. Până la urmă n-au fost decât șase ani. Ce atâta dramă?
@Mihai N-am zis ca a exagerat cu insemnatatea perioadei, ci cu exprimarea perioadei in sine. Sper ca vezi diferenta 😀
Adica da, 8 ani sunt multi si am zis ca sunt de acord cu ideile exprimate; doar ca de nicaieri, din cauza exprimarii, nu reuseam sa-mi dau seama cam despre ce perioada ar fi vorba si nici nu puteam sa aproximez pt ca nu stiam ce varsta are Elena.
@Mihai, in text am scris ” vreo cativa ani de zile”. “Vreo” ala, poate insemna oricat. 2, 5, 8 ani. Facultatea si masterul le-am facut in paralel cu jobul. Am avut si job-uri care mi-ai permis lucrul de acasa sau de la birou. Nu tot timpul. Doar in anumite perioade. Iar povestea asta este reala.
P.S. Anul acesta am implinit 46 de ani.
Se dezbate încă. Ce zici?
@Elena
Aha, acum mai ies calculele. Cum i-am zis si lui Mihai mai sus; nu ma indoiam de veridicitatea textului si nici nu incercam sa diminuez ce ai zis.
Pur si simplu ma deranja ca nu aveam aproape niciun punct de reper in timp :p
Sincer, cui ii e bine(momentan) așa, trebuie să se trezească, fiindcă nu-i a bună. Respectă-te femeie, fiindcă altfel nimeni nu te va respecta! Cui nu-i place să muncească, să nu muncească, dar apoi să nu dea cu pumnu-n masă “că și eu muncesc!”, fiindcă asta nu face nici 2 bani când ești la mâna “lui”. Poți să cresti copil si cu servici. Nu suntem mamele noastre și din experiențelele lor trebuie noi să invățăm să nu mai gresim, așa că “deșteaptă-te femeie”!!!…și hai să fim serioase că vasele/rufele alea nu se spală singure, dar dacă știi cum să pui “problema” ai ajutor in bucătărie, la baie spală “mița” (mașina de spălat),așa că e slabă scuza in ziua de azi. Să fim fericite cu ce avem și totul e bine! Și s-avem servici, că e și mai bine?
Important e să te trezești și să realizezi ce ți se întâmplă. Oricând, după oricât timp. Și când începi să trăiești s-o faci pentru tine!
Oricum nu te așteaptă la sfârșit nici un premiu.