Unde dispar femeile sexy după ce se mărită?

Aha! Deci așa se termină ”Fifty shades of Grey”. M-am liniștit.

…bai suna urat, „vine prostu acasa” parca mai frumos era „vine animalu’ acasa”… 🙂 si da cam ai dreptate 80% dintre femei se ingrasa in primul an dupa casatorie cu 5-10 „chile”

E funny si nu, dar e foarte fain scris.
Din fericire, n-am nicio prietena apropiata careia sa-i fi luat maritisul mintile. Am prietene care au in continuare grija de ele, cu joburi care le tin mai mult la birou decat la aragaz, cele care au facut copii si-au recapatat proportiile si interesele de socializare. Facem schimb de idei de tinute, masaje anticelulita sau tehnici de epilare la fel ca inainte. Facem si mancare si schimb de idei de retete, ca – deh – mai si mananca omul. Eu am tot atatea kile ca atunci cand m-am maritat si probabil ca si ele, ca nu le vad prea schimbate fizic.
„Disparitiile” astea misterioase din articol au loc, zic eu, atunci cand gazela e gazela doar temporar cu un scop bine-determinat soldat cu inel si certificat roz. Daca insa gazela e gazela pentru ca-i place ei sa fie asa, pentru ea insasi, nu (doar) pentru mascul, atunci n-o sa vezi schimbari dramatice.

Bai, doar mie-mi pare ca Delia arata mai bine acum decat pe vremea lu’ N&D?

Ei draga, nu e chiar asa.Te mai ia asa cu capu’ sa iti schimbi culoarea parului, sa mai porti si neste desuuri…Dar cand nu e el acas’ ca iti arunca o privire libidinoasa si iar te ia cu lesin.:)))))Glumesc.Pot sa itu spun ca flacara aia exista si arde mocnit numai ca dupa inel totul se intoarce impotriva ta.Vin si boraceii si nu mai e timp, nu mai sunt nici banuti multi si ca o sotie iubitoare cum te vede ii iei din atrubutii sa nu ii fie greu lu’ iubi si nu mai e timp de bagat creioane in ochi si economiile se duc pe plata gradinitei.:))))Mai exista si chimie si cifre numai ca mai rarut ca-i mai dragut.:))) Io am douajde ani cu un el si mai port una alta,mai fac una alta dar cu moderatie ca ma dor salili…si sa iti zic ceva: Cand cresc copiii incepi usor usor sa iti aduci aminte de tine..simti oarecum gustul ,,libertatii,, si nu prea mai intri in cratita.Mergi pe premisa ,,fiecare sa se descurce,, pentru ca vrei un concediu de viata.

Tocmai ai enunțat unele dintre cele mai penibile scuze folosite de cei ce își înșeală partenerii.
C’mon! Înșeli pentru că vrei și poți, nu pentru că ea/el s-a transformat într-un coșmar vizual. Că acum toată lumea trece prin perioada de probă (sau rămâne la ea) în care îl vezi pe celălalt în toate ipostazele posibile. Și dacă după ce ai văzut-o nemachiată, cu bluza cu găuri și neepilată tot o mai ei, folosești niște scuze copilărești atunci când ajungi să înșeli. Ești ca un copil de 5 ani: „Mamiiiii, mi s-a stricat jucăria, nu mai e la fel, vreau una nouă!!!”
Dacă ajunge să fie deranjantă situația, s-a inventat dialogul, you know … chestia asta folosită de a comenta un articol pe un blog. Doi oameni adulți, dacă vor, pot găsi un compromis acceptabil. Sau stabilesc că nu se mai poate și gata.
Sau te poți comporta ca o maimuță (și prin asta tocmai am jignit maimuțele) și te înfrupți în dreapta și-n stânga fără să îi arăți un minim de respect celuilalt.
Înșelatul e o reflectare a propriei persoane, nu a situației de acasă. Uitatul e gratis. Dacă pui mâna, trebuie să plătești.

Din prostie, din frică, din lene oamenii se prefac că-s toate bune-n cuplu. Apoi unul din cei doi face sex extramarital. Celălalt află și se consideră trădat, e cumpătimit de totă lumea. Deși a contribuit activ la înșelătorie și știe asta, orchestrează mascarada soțului înșelat, aruncat, umilit. Curva e celălalt, primul care-a cedat, adică.

Nu, nu cred că există înșelat în cuplu, fără ampla contribuție a ambilor parteneri.
Fiindcă și dacă te-am luat îngrijită și azi ai ajuns o îngălată, tot că m-ai înșelat se cheamă.
Dacă mă respectai când m-am măritat cu tine, iar azi mi te adresezi doar când mă trimiți la frigider după bere, tot înșelat se numește.

Dacă eu mă duc la curve, tot înșelat se numește. Așa cum înșelat e atunci când mă respingi în fiecare noapte, cu greață, când îmi doresc să facem sex. Ba mă și faci să mă simt vinovat că nu te-nțeleg că ești obosită.

So, nu. Nu mai înghit de mult placa unicului vinovat. Sexul extramarital nu-i cel mai rău lucru care ți s-a-ntâmplat. Au fost altele pe care nu le recunoști fiindcă-n felul ăsta ar trebui să accepți că ești, deopotrivă, vinovat.

Nu pleacă nimeni de bine ce-i e. Și, adesea, nu plecăm decât când nu mai putem. Unora nu ne pasă că nu se poate să ne despărțim civilizat, că celălalt nu acceptă că s-a terminat. Altora ne pasă, rămânem, ne chinuie vina și ne mai ducem uneori la curve ca să ne macine apoi și mai rău conștiința că suntem prea slabi să trăim decent. Unii ajungem să ne mințim iar, să ne justificăm viața de căcat și abia așteptăm să vedem pe câte unul care-și ia viața-n mâini, de la capăt, ca să ne năpustim asupra lui cu furie – Jigodia. Și-a părăsit familia.

Nu te-nșeală nimeni dacă nu ești dispus să fii înșelat.

Draga mea Elena,
Eu zic sa pui mana si sa iti faci un blog al tau! Eu voi fi prima inscrisa pentru feed-uri :)))
Nu ca nu ma bucura Mihai, dar tare mi-ar placea sa te citesc si pe tine si pe Mihai zilnic 🙂
Acu, revenind la textul tau, draga mea…multa dreptate ai! Asa „vulgara cum esti”.
Eu cred in pasiune inainte si dupa casatorie dar sa stii ca pur si simplu life happens :)))
Am fost casatorita si am divortat dupa un an de zile nu pentru ca l-am inselat sau m-a inselat ci pur si simplu nu mai simteam acea pasiune nici unul dintre noi.
Acum am ramas cu sechele, ca nu cumva sa trec prin aceiasi situatie cu actualul. Imi e tare, tare frica si de aia incerc sa il surprind mai tot timpul cu de toate: si o ciorba buna si o partida de sex salbatic (eu cred ca ambele sunt foarte importante). Dar iaca nunta va fi abia anul viitor! Iti spun sincer ca imi vine sa nu o mai fac de frica sa nu devin o sotie „normala” :))))