Păpușă, ce frumoasă ești! Te fac un suc?

Și avansurile astea îs pe categorii și în funcție de perioada din viață la care ne referim:
1. Neuronul umblător care îți spune că ai tâțe și fund mișto, că nu ai văzut și experimentat nimic până nu „îl” vezi pe el, etc. Chestii ieftine care nu au nici un scop, de fapt;
2. Intelectualul care într-o discuție elevată despre pițipoance (yes, era tocmai perioada în care cuvântul era super la modă) îți spune că doar băieții se uită după blonde siliconate, dar că un bărbat adevărat se va uita la tine pt că nu ești doar frumoasă, ci și inteligentă;
3. Femeia care vine și începe să îți mângâie părul și să îți spună că îți irosești farmecele cu bărbații;
4. Femeia/bărbatul care consideră că e mai interesantă abordarea dacă vine printr-o terță persoană;
5. Bărbatul care îți propune să îți fie sclav (la propriu).

Acum cativa ani am fost abordata de un tanar cu o replica tampa si in acelasi timp ridicola care se presupune ca trebuia sa ma si dea pe spate: „Buna! Uite, eu ma numesc X si sunt scriitor. Scriu o carte de telefon si am nevoie de numarul tau!”
Am luat pixul pe care mi l-a oferit si i-am notat pe un servetel un numar inventat care incepea cu 8989.

Iesita in oras cu fetele de suferinta dupa ce petrecusem o zi intreaga scriind, eu la lucrarea de doctorat, ele la teza de master. Tot ce ne doream era sa mancam muult si bine (nu stiu altii cum sunt cand fac treburi din astea intelectuale, dar noi eram pur si simplu hamesite) si sa bem un pahar maaaaare cu vin.
Iaca vine ospatarul si ne vede pe noi patru fete cucuiete cu gura pana la urechi, povestind vrute si nevrute numai despre ce aveam de scris nu :)))
Si se aseaza in fata noastra si spune: Toate sunteti frumoase in afara de una!
Noi mutim! Nu intelegeam de ce ne serveste asta in loc de meniuri :)))
Apoi explica omul ca tot timpul face diferente intre frumusetea femeilor si ca unele suntem mai urate, altele mai frumoase si ca el e sincer.
Na filososfie :))))))) Ne-am ridicat frumusel. Am multumit frumos si am plecat cu pasi repezi spre alt restaurant cu mancare la fel de buna dar ospatari ceva mai putin sinceri :)))))))

@Mihai nu stiu daca se pune…nici nu stiu daca voia sa agate pe vreuna din noi :))))

Cică era în tren un vânzător lascivo-libidinoso-tâmp şi plătit cu minimul pe economie .

Un moş din compartiment tocmai citea din Evenimentul Zilei poveştile lui Codin Poponeţ, cu fetele de pe la noi din cluburi şi pufnea: „Curvele astea!”

Mai era pe acolo şi o doamnă severă îmbrăcată în negru, dar care nu era musulmancă, şi zice:

„Una de asta din club n-are scrupule, pentru ea sexul e ca pentru o femeie normală tăiatul unghiilor de la picioare!”

Vânzătorul nostru se trezeşte brusc din visare precum căţelul când deschizi frigiderul: „Nu ştiţi pe unde e clubul ăsta, vă rog frumos!?”

Seara bună!
Prin 1900 toamna… Glumesc! Eram la liceu, clasa a 9-a. Era un tip mai mare cu vreo 3-4 ani, poate chiar 5. Frate-său îmi fusese coleg de clasă prin generală. Tipul ăsta, X, mă aproviziona cu scutiri (aveam des grețuri când auzeam de școală sau vreun profesor anume). Nu-mi cerea, săracul, nimic la schimb, doar să ieșim la un suc/cafea, egal… Pen’că nu-mi plăcea tipul, l-am tot dus cu zăhărelul, că mâine, că poimâine, până a pus piciorul în prag și-o zis: Nu suc, nu scutiri! Și eu cum tocmai avusesem vreo două zile grețuri și vărsături tocmai la orele de fizică (unde făceam cu cel mai al dracu om din liceu! Îl lăsase corigent și pe fi-su!!!) și trebuia să dau explicații, ceea ce eu n-aveam chef sau poftă, a trebuit să accept invitația tipului.
Și pen’că mi s-a părut mie (mai târziu am aflat că nu mi s-a părut deloc) că ar fi însoțit de vreo 5-6 pretenași de-ai lui, mi-am luat și moa a mai a dracu prietenă cu mine. Acuma, stăteam noi 3 la masă (prietenii lui erau vis-a-vis, cu urechile ciulite, după cum am aflat mai târziu), el în faţa noastră și ne uităm unii la alții ca viţeii la poarta nouă. Prietena mea, M, i-o zis să-mi facă un compliment dacă tot o insistat atât să merem la un suc și el s-o executat: Ai sprâncene frumoase!
În prima secundă ne-am uitat cu ochișorii mari la el, iar în secunda a doua ne adunam de sub mese de râs. Spun de sub mese, pen’că așa am aflat de prietenii lui, erau și ei tot pe sub masă, doar ascultaseră fiecare cuvințel cu cea mai mare fidelitate.
Nu mă înțelegeți greșit, a fost frumos complimentul, dar…. Am primit tot felul de „complimente”, adjective sau verbe, numa din ăsta nu. Și era jmecheraș tipul, păcat că nu-l ducea mintea la vrăjeală! Și totuși, schimba des gagicile!
???

Nu, ca „yo” sunt urâtă.