6,717 cititori

De-aia nu e bine să uiți prezervativele acasă

Aseară încercam să scriu câte ceva, scrolam pe Facebook și, pe măsură ce scrolam, mă scârbeam din ce în ce mai tare de tot ce găseam pe-acolo. După care mi-am adus aminte că la mine pe blog zace o poveste pe care n-a citit-o aproape nimeni, pentru că e scrisă încă din cuaternar. Așa că, în loc de povești cu pui fericiți, politică, urși, dăncile, alegeri și alte mizerii, ia citiți voi asta, că s-ar putea să vă și placă.

Pritenul meu I. a cunoscut la un moment dat o fată pe care, din motive pe care o să le înțelgeți abia după ce terminați de citit, o s-o numim aici Andreea. Și pentru că pe vremea aia era mai greu cu interneții, după ce fata i-a dat numărul de telefon, prietenul meu I. a considerat de bun augur să înceapă o curte asiduă prin intermediul sateliților.

Mai precis, scria sms-uri. Da’ multe nene. Cred că la un moment dat ajunsese să tasteze mesajele un pic mai repede decât vorbea sau pe-acolo. Și pentru că I. era așea mai “romantic” de felul lui, texte de genul: “te-ai născut pe furtună? că ești trăznet ?” (dap, ați citit bine) și “crezi în dragoste la prima vedere sau trebuie să mai trec o dată?” (exact, știu, nu ziceți nimic vă rog) erau la ordinea zilei.

După mai multe săptămâni de conversație din asta senzațională, într-un final a venit și momentul de cumpănă când I. a primit mult dorită invitație la o cină urmată de micul dejun (wink-wink). S-a îmbăiat al nostru, și-a tăiat regulamentar unghiile, și-a făcut toaleta, apoi a purces spre locul faptei. Acolo toate erau bune și frumoase, Andreea părea dornică și primitoare și seara a curs extraordinar. S-a gătit, s-a mâncat, s-a băut, s-a râs, s-a cam făcut tot ce fac doi îndrăgostiți la cină. Mai rămăsese să se treacă la fapte.

Atunci, out of nowhere, a picat ca un trăznet anunțul:

– Dragul meu I., tu o să fii primul bărbat din viața mea!

Continuarea

18,443 cititori

Tu, femeie, când începi să trăiești?

Text scris de Elena.

Provin dintr-o familie cu tată CFR-ist și mamă casnică. Mama a muncit doar 13 ani cu carte de muncă. Are o pensie de 338 lei. În rest a făcut croitorie acasă. Am un frate mai mare și o soră mai mică. Viața ei am fost noi, copiii, și tata. Nu ne-a dat la gradiniță că făceam râie și luam păduchi. Eh, păduchi și râie am avut până la urmă, dar în școală.

Așa că, a avut tot timpul din lume să mă crească în spiritul femeii de casă și cel al căsătoriei. M-a îndoctrinat cu regulile vieții de familie. Parcă o aud: “Femeia este făcută să țină casa lună, să gătească, să calce, să cârpească chiloții și șosetele bărbatului și să facă copii.  Și nu uita: barbatul este oglinda femeii!”. Continuarea

14,797 cititori

Nu mă las până nu elucidez acest mister

Alaltăieri seară am stat de vorbă cu o prietenă care a reușit să dea jos câteva kilograme bune de tot. Nu știu câte, că mi-a fost jenă s-o întreb. Cert este că arăta total transformată și fără să vreau am gândit niște chestii la adresa ei, d-alea cum obișnuiesc bărbații când văd o tipă care arată bine. Lucru care nu s-ar fi întâmplat înainte să se apuce de slăbit. Mda, o să mă înjure dacă citește asta, dar ce să fac dacă așa stau lucrurile. Continuarea

1,055 cititori

Cina cea de taină

Se încheie Cina cea de Taină. Vine ospătarul cu nota de plată la Iisus. Se uită Iisus la notă şi înlemneşte: 30 de arginţi.
– Ioane, ai tu cumva 30 de arginţi?
– Nu, Doamne, am dat toţi banii la săraci.
– Andrei, ai tu cumva 30 de arginţi?
Acelaşi răspuns.
– Petre?
Petre ridică din umeri, nu are. Ultimul apostol:
– Iuda, ai tu cumva treizeci de arginţi?
– N-am, Doamne, dar am o idee…

mihai_vasilescu_evrei

sursa foto