5,353 cititori

Ghid pentru bărbații care nu vor să se însoare

Sunteţi de ceva vreme împreună. Timp în care tu ai devenit cel mai mare fan al zicalei “de ce să iau toată vaca, dacă am laptele gratis?”, iar ea povesteşte, oricui are chef s-o asculte, cât este de fericită şi că o relaţie împlinită nu depinde de un petec de hârtie. Sau, când simte oareşcare rezistenţă de la interlocutori, că iubirea nu se dovedeşte la starea civilă, ci cu sufletul. Desigur, toate astea până într-o dimineaţă când tu, încă mahmur după o beţie cruntă, ca să scapi de reproşurile cu “iar ai băut azi-noapte ca un porc” o iei în braţe şi-i şopteşti la ureche: “iubita, m-am gândit mai bine, ce-ar fi să ne căsătorim?”.

Abia atunci ai să constaţi cât contează cu adevărat “petecul de hârtie”, că e “cea mai frumoasă zi din viaţa mea” şi cum următoarele şaizecişiopt de telefoane pe care le va da vor începe toate cu aceeaşi propoziţie simplă: “fatăăăă, mă mărit!”. De-aia îţi recomand să fii băiat deştept şi să bei cu măsură, că uite ce poti să păţeşti. Îţi vezi de treaba ta şi laşi timpul să se scurgă. Continuarea

10,173 cititori

Allah e totuna cu Dumnezeu?

Articol scris de Jamilla.

Viața noastră pe Pământ, oricât de lungă ori de scurtă ar fi (și nu am spus că nu ar trebui să existe și o alta, în veșnicie) este o lecție. Te naști și înveți să respiri, să mănânci, mai întâi cu ajutorul părintelui, apoi singur, să mergi în două picioare, să vorbești, să scrii, să citești. Chestii elementare, simple, de bază. Apoi, începi să înaintezi în viață și ea începe să îți servească lecții mai puțin subtile.

În copilărie nu păream atât de îngrijorați când ne asumăm riscuri. Nici măcar nu înțelegeam termenul ăsta “risc”.

Știam să ne bucurăm de momente, știam să ne apropiem complet dezinhibați și dezarmați de oameni, nu ne poticneam atunci când simțeam nevoia de a numi pe cineva prieten. Ne plăceau oamenii și eram plăcuți de ei. Bine, poate eu mai puțin. Eu am fost cea care, scoasă din contextul familiei, trebuia să depună ceva mai mult efort să convingă că-i la fel sau mai bună decât alții. Eu eram arăboaica, iar ăsta aducea cu sine o ștampilă pe care nici eu, nici ceilalți copii, nu o înțelegeam că fiind diferită.

Continuarea

10,786 cititori

Cum să nu iubești familia tradițională?

Cobor scările spre metrou. Ajung din urmă o tanti care se chinuie cu două trolere să ajungă pe peron. Pun mâna pe unul dintre ele:

– Daţi-l la mine, zic. 

Femeia se oprește nedumerită. După care se prinde că doar vreau s-o ajut și cuvântează rușinată:

– Aaa, nuuu, că e soţul în spate. Mă ajută el dacă am nevoie.

Mă întorc. Așa era, nu mă minţise, la trei trepte în spate, soţul cobora liniștit cu mâinile în buzunare.

Te-n dinţi, veaţă, cu familia ta tradițională cu tot!

5,955 cititori

Între timp la Tecuci

În vreme ce noi ne dăm cu fundu’ de pamânt pe motive de Dragnea, Olguța, Firea, dosare penale, Belina și alte cele, băieții își văd nestingheriți de treabă.

Așadar, meanwhile la spitalul Municipal Anton Cincu din Tecuci se împart pliante precum cel pe care vi le-am pus mai jos.

M-am enervat oleacă citindu-l. Toate întrebările și răspunsurile sunt absolut jegoase și părtinitoare, dar de departe cea mai jegoasă mi se pare chestia asta: Continuarea

12,606 cititori

Cum naiba să nu iubești familia tradițională?

Merg chiar în fața mea. Ea e… Nu, de fapt, ea nu mai e, a fost. Cândva, nu foarte demult, frumusețea a trecut tangențial pe lângă ea și-a ratat-o la mustață. Iar acum e doar umbră din ce-ar fi putut să fie. A rămas doar o șoricuță micuță, slabă, cu mâini muncite, care se uită speriată la EL.

O, da, EL! EL e capu’ la familie. Se simte de departe. După burtoaca-i revărsată peste pantalonii trei sferturi, după părul grizonant, după șosetele negre care-i acoperă genunchii, după adidașii albi impecabili, dar mai ales după fața acră și tonul arogant.

Continuarea

19,248 cititori

Tu, femeie, când începi să trăiești?

Text scris de Elena.

Provin dintr-o familie cu tată CFR-ist și mamă casnică. Mama a muncit doar 13 ani cu carte de muncă. Are o pensie de 338 lei. În rest a făcut croitorie acasă. Am un frate mai mare și o soră mai mică. Viața ei am fost noi, copiii, și tata. Nu ne-a dat la gradiniță că făceam râie și luam păduchi. Eh, păduchi și râie am avut până la urmă, dar în școală.

Așa că, a avut tot timpul din lume să mă crească în spiritul femeii de casă și cel al căsătoriei. M-a îndoctrinat cu regulile vieții de familie. Parcă o aud: “Femeia este făcută să țină casa lună, să gătească, să calce, să cârpească chiloții și șosetele bărbatului și să facă copii.  Și nu uita: barbatul este oglinda femeii!”. Continuarea

3,935 cititori

Cand femeile sunt mai puternice…by Ana R.

Pentru ca m-a provocat colegul de blog, la povesti despre violenta de orice forma, asupra psihicului sau fizicului feminin, mi-am adus aminte de o intamplare de pe vremea comunismului. Eu am locuit intr-o zona a Bucurestiului unde erau foarte multe unitati militare. Implicit, in blocul meu erau foarte multe cadre militare si din politie (militie, pe vremea aia). Noi stateam la etajul 6, iar la etajul 7, fix deasupra noastra, locuia o familie cu doi copii. Ea era ceva ingijitoare, iar el politist (militian). Problema era ca tovarasu´ militian era un alcoolic notoriu, care isi teroriza familia fara incetare. Continuarea