Că tot vă povesteam zilele trecute pe subiect, acum 25–30 de ani, când plecam pe undeva în vacanță, n-aveam nicio problemă să merg doar cu hainele de pe mine. Cel mult mai aruncam într-un rucsac două-trei perechi de chiloți, două tricouri și aia era. N-aveam nevoie de mai mult.

Acum, ce să vezi, în Spania am avut un sfert de troler doar cu medicamente, în Austria fix la fel. Asta în condițiile în care nu sufăr de nimic, da? Le-am avut doar așa, să fie. De parcă am plecat în expediție pe Kilimanjaro, nu în două țari în care sunt farmacii la fiecare colț de stradă.

Mai trist este că jumătate dintre medicamente sunt unguente, creme și plasturi, chestii din alea pe care le folosești atunci când te apleci să ridici ceva și aplecat rămâi. Le-am luat la mine, să fie, că nu se știe niciodată.

Altfel, ce voiam să zic, azi ești tânăr și mâine te ia panica la volan: „băi, oare am luat voltarenu’ cu mine? Să nu-mi spui că l-am uitat acasă.”. De te cutremuri tot.