3,500 cititori

Pentru că bătaia e ruptă din rai

Am luat multă bătaie când eram copil. Cum mai luam o notă proastă sau cum mai făceam vreo tâmpenie, mama punea mâna pe cureaua lui taică-meu sau pe cârligul ăla de lemn de la mașina de spălat albalux și mă pregătea temeinic pentru viață. Probabil mulți dintre voi ați luat și voi bătaie de la părinți cam din aceleași motive. Nici măcar nu-i putem învinui, pentru că așa erau vremurile, așa credeau ei că se face educația unui copil ca să „ajungă și el cineva”. Continuarea

7,565 cititori

Marele accident

Aș fi vrut să scriu și eu despre asta, dar a scris Constantin Cucu. Poftiți de citiți.

Un băiat s-a împiedicat în curtea școlii și a dat cu sfecla într-o țeavă, julindu-și urechea.

Pe vremea mea genul acesta de chestii se întâmplau destul de des. Mai călcai într-un cui, mai te împiedicai de o cărămidă, mai te juleai de vreo sârmă.

Acasă mai luai și vreo doi papuci peste cur, ca să caști ochii mai bine data viitoare. Continuarea

14,248 cititori

Pe vremea mea

În weekend am fost din nou la piață. Ocazie cu care mi-am dat seama că ăsta e unul dintre lucrurile care mă relaxează cel mai mult. Vorbesc serios, azi, când toate lucrurile se fac pe repede înainte, când cumpărături înseamnă că totul trebuie să fie la un click, cel mult două, distanță, sau să umpli cu vârf cărucioare în super-market aruncând în ele de-a valma produse de care ai sau n-ai nevoie, mi se pare incredibil de zen să te poți duce să-ți alegi brânza, să guști din cârnați sau să ți se spună “luați o roșie și mușcați din ea ca să vă convingeți”.

Continuarea

5,796 cititori

Sunt curios pe cine mai amenință Sanador acum

Mai țineți minte cum îi amenințau cetățenii de la Sanador pe toți cei care aveau tupeul să se întrebe cum de a fost posibil să moară un copil, venit pentru o hernie inghinală, la ei în clinică? Că eu țin minte destul de clar.

Well, sunt curios pe cine mai amenință Sanador acum, după ce este oficial că vina a fost a lor: “potrivit anchetei, decesul putea fi evitat dacă medicii care îl supravegheau pe copil erau mai atenți”.

În rest, mi se pare cel puțin bizar (ca să ma exprim cât pot eu de eufemistic) că viața unui copil valorează cu un vot de blam. Pentru că aceasta a fost sancțiunea dată de Colegiul Medicilor.

Ce înseamnă vot de blam? Medicii găsiți vinovați nu vor putea avansa în carieră timp de șase luni. Practic, atâta s-a putut.

‘Te-n dinți, veață!

 

8,562 cititori

Te calc în picioare, nenorocitule!

Alaltăieri dimineață am parcat cam departe de birou. Că-n zonă nu-s niciodată locuri de parcare, nici măcar pe 1 ianuarie. Pe când mă deplasam voios să văd în ce stare se prezintă Suzana și Vasile după concertul nocturn de petarde și artificii, m-am intersectat cu o doamnă care ducea de mână un băiețel de vreo patru-cinci ani.

Exact, dar exact când treceau prin dreptul meu, am auzit-o pe femeie scrâșnind din dinți și aruncând cu ură spre ăla mic:

Continuarea

24,907 cititori

Spitalul Sanador pune batista pe țambal?

Duminică la prânz, când am fost pe la birou să văd ce fac Suzana și Vasile, am trecut prin față pe la Sanador și-am văzut un car de reportaj al protv-ului care trasmitea ceva de la fața locului. Nu înțelegeam ce.

Abia seara, la știri, m-am prins despre ce era vorba, când am văzut ce s-a întâmplat. Totuși, dacă n-aș fi cunoscut topografia locului, habar n-aș fi avut că nenorocirea s-a întâmplat la Sanador, pentru că numele spitalului n-a fost pronunțat nicio clipă (cel puțin nu în cadrul știrilor protv de duminică seara). Acum mi-e foarte clar de ce:

“În consecință, vă solicităm să vă abțineți de la difuzarea unor informații false și defăimătoare, directe sau indirecte, referitoare la Spitalul Clinic SANADOR sau stabilirea existenței unei culpe în sarcina acestuia, unitatea noastră urmând a întreprinde toate măsurile necesare către toate autoritățile competente în vederea tragerii la răspundere precum și acoperirea tuturor prejudiciilor cauzate.”

Pare că cetățenii de la Sanador ar cam vrea să nu vorbească nimeni despre asta, nu? Well… Continuarea

8,299 cititori

Nu sunt o mamă normală

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Cred c-a venit momentul să ies în fața clasei și să mă auto-denunț: nu sunt o mamă normală!!! S-au văzut cele trei semne de exclamare? Sigur? Până-n fund la doamna? Sau le fac mai mari?

Bun. Trecem la pasul doi: dovezile, dom’le.

Când am rămas însărcinată trecusem deja de 30 de ani. Cum a auzit vestea, bunică-mea m-a încurajat:

– Așa a vrut ăl de sus, maică! Să naști și tu când ești matură la cap. Continuarea

8,017 cititori

Poliția Mamelor Perfecte de pe Internet

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Azi nu voi semna condica pe aici, am plecat puțin ca să celebrez un eveniment important pentru mine: se împlinesc 10 ani de când sunt mamă.

Și pentru că e vorba despre o sumă rotundă, mi-am zis că e cel mai bun moment să mulțumesc celor care au contribuit la creșterea și educarea fiului meu și să le arăt cât sunt de recunoscătoare femeilor care odată cu nașterea au devenit brusc experte în creșterea unui copil. Cele care, cu un altruism greu de imaginat, și-au rupt din timpul lor o oră-două-trei-patru pe zi doar că să-mi transmită modest că modul în care-și cresc ele urmașii este unicul mod în care un copil se poate transforma dintr-unul banal într-o minune de copil. Aceste mame PERFECTE cu copii PERFECȚI.

Continuarea

8,238 cititori

Copilule, pregătește-te să devii ce spune maică-ta!

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Fetița se uită pe geamul tramvaiului la un afiș cu un spectacol de teatru.

– Mami, când o să fiu mare vreau să mă fac actriță.

– O să te faci doctoriță sau judecător!

– Ba nu! Mă fac actriță!

Dar imediat si-a dat seama că e pe un teren minat și brusc, a schimbat tonul vocii și s-a uitat în sus la mă-sa cu ochi mari, rugători:

– Pot să aleg eu ce vreau să mă fac, nu? Continuarea

9,571 cititori

Cum (nu) e cu sexu’ după ce apare primul copil

Text scris de Elena.

Visul meu dintotdeauna a fost să am doi copii. Eu am un frate şi-o sora şi traiul alături de ei mi-a lăsat nişte amintiri din copilărie “de neuitat”. Adult fiind şi pregătindu-mă pentru viaţa în doi, mă gândeam că ar fi fain să-mi învăţ copiii cum să se închidă unul pe celălalt în frigider sau în dulap, cum să lase fierul de călcat în priză sau tuciul pe foc şi să plece la şcoală. A, şi frate-său sau soră-să să doarmă în timpul asta. Ştiți voi, chestii d-astea care te ajută să devii un adult ce se aruncă cu capu-nainte şi nu simte nicio durere pentru că a fost deja călit pentru tot ce poate fi mai rău. Continuarea

4,006 cititori

Sisif și Don Quijote ar fi trebuit să se nască în România

Să presupunem că ai avut ghinionul să te naști și să trăiesti în România. Ducem presupunerea mai departe și ne imaginăm că dacă tot trăiești aici, te-ai mai și căsătorit și-ai făcut și-un copil. Copil care s-a născut hipoacuzic. Mai precis, fără auz. Deloc.

Știți ce-ți oferă statul român din momentul în care acel copil a venit pe lume? Muie, multă muie. Bine, nu că ți-ar oferi altceva nici dacă ai un copil perfect sănătos, dar în acest caz muia parcă se simte mai al dracului. Se simte în așa hal încât, din momentul în care s-a pus diagnosticul de hipoacuzie profundă bilaterală, și te “bucuri” din plin de “benficiile” sistemului de sănatate românesc, începi să te întrebi dacă nu cumva ai avut dintotdeauna în tine instinctul criminal care-ți spune că poate ar fi cazul să dai în cap cuiva. Continuarea