În țara asta nu există conceptul de „vă sunăm noi înapoi”. Sau, mă rog, el există, doar că nu-l aplică nimeni, e doar așa o vorbă.

Indiferent de ce-ai avea nevoie, indiferent că vorbim despre o instituție publică, despre o firmă de apartament sau despre ditamai multinaționala, dacă ai sunat undeva și-ai auzit cuvintele magice „am înțeles despre ce e vorba, vă sunăm noi înapoi în câteva minute”, poți să fii sigur, poți să-ți pariezi viața, că nu te va suna nimeni niciodată înapoi. Nici în câteva minute, nici într-o oră, nici în cinci, nici în jumătate de zi. Niciodată.

Și acum o să vă spun de la ce m-am luat.

Am făcut o rezervare la Radisson Blu Cluj-Napoca. La 10 minute după ce făcusem rezervarea, mi-am dat seama că n-am avut posibilitatea să optez nicăieri pentru cameră cu paturi separate, așa c-am pus mâna pe telefon și-am sunat la Radisson Blu Cluj-Napoca să-i întreb dacă e posibil să fie camera cu paturi separate.

Cetățeanul care mi-a răspuns mi-a comunicat sec:

– Am înțeles dorința dumneavoastră, revin eu în câteva minute să vă spun dacă se poate sau nu.

Asta se întâmpla ieri, luni, la ora 13:54. E marți, ora 12:00, și inițial am vrut să vă las pe voi să ghiciți dacă m-a sunat cineva, dar bănuiesc că este evident pentru toată lumea că nu. Nu m-a sunat nici dracu’.

N-aveți idee cât de tare pot să mă enerveze chestiile astea care țin de un minimum de profesionalism, dar mai ales care țin de bun-simț și de dorința de a nu-ți bate joc de omul ăla, clientul tău, care a decis că vrea să-ți dea ție banii lui. Nu altcuiva, ție, Radisson Blu Cluj-Napoca.

Nici măcar n-am avut pretenția să se rezolve ce i-am rugat. Pur și simplu i-am sunat să-i întreb dacă se poate sau dacă nu se poate. N-au fost în stare să-mi răspundă vreodată.

Aș fi înțeles dacă-i rugam ceva extrem de complicat, nu știu, să-mi spună dacă se poate să simt în cameră un parfum discret de mosc și lavandă sau să-mi confirme dacă se poate să găsesc limbă de prepeliță în aspic la micul dejun, dar nu, nici vorbă de vreo cerere de genul.

Omul ăla practic n-avea decât de dat două click-uri în sistemul de rezervări. Ca să nu mai spun că nici măcar asta nu era obligat să facă. Dacă-i era chiar atât de lene, putea pur și simplu să închidă telefonul cu mine, să facă două biluțe de muci fără să verifice absolut nimic, după care să mă sune:

– Ne pare rău, am verificat, nu se poate.

Aș fi zis „mulțumesc frumos” și mi-aș fi văzut de treabă. Dar nu, n-a fost posibil nici măcar atâta lucru, să se prefacă cât să-mi dea mie impresia că i-a păsat.

Altfel, dacă e să-i întrebi pe șefii lui de la Radisson Blu Cluj-Napoca, n-am nicio îndoială că vor începe să se plângă că nu mai merg lucrurile în HoReCa. Că e greu și că oamenii nu mai sunt dispuși să scoată bani din buzunar.

De-altfel, aceeași placă răsuflată pe care o auzi din toate părțile în HoReCa: e greu și clienții sunt cum sunt. Unul nu s-ar întreba: oare nu avem și noi o parte din vină? Respectiv, cea mai mare?

Și nu, nu mă interesează în niciun fel de argumente de genul „poate a uitat, e și el om, se mai întâmplă să uiți”. Nu, nu stă treaba asta în picioare. Că am așa o bănuială că, atunci când va trebui să plătesc, nu vor uita să-mi ia banii de pe card.

Iar dacă cumva s-ar întâmpla să uite (știu că nu se poate, dar facem un exercițiu de imaginație prin reducere la absurd), eu sunt genul ăla de prost care ar suna la Radisson Blu Cluj-Napoca să le spună:

– Bună ziua! Am fost cazat la dumneavoastră două zile și se pare c-ați uitat că trebuie să plătesc.

Și nu pentru c-aș fi eu cel mai corect om din lume, ci pentru că sunt absolut convins că treaba asta cu păcălitul la bani ți se întoarce întotdeauna. De fiecare dată când m-am bucurat că cineva s-a păcălit la bani, în ceea ce mă privea, am plătit întreit prețul. Așa c-am renunțat să mă mai bucur și am început să le spun că s-au păcălit. Da, știu, sunt un lache flaușat.

Altfel, să știți că eu n-am renunțat, încă aștept să mă sune. Mă gândesc că poate vor să-mi facă o surpriză și construiesc acum paturile alea separate. Iar asta, se știe, îți ia ceva timp. Sper să fie gata până mâine seară când ajung acolo.