Nu voiam să scriu acest text, dar am fost nevoit. Cumva am simțit nevoia să lupt cu toate armele pe care le am la îndemână împotriva acestei blasfemii pe care am auzit-o când eram plecat.
O să v-o las și vouă aici, dar vă previn că nu sunteți pregătiți pentru ce-o să citiți.
Pentru că, prieteni, oameni buni, fraților, am auzit cu urechile mele această treabă îngrozitoare:
– Nu mănânc niciodată cartofi prăjiți pentru că nu-mi plac.
Vă zic, încă nu mi-am revenit complet din șoc și nici nu cred că sunt șanse să-mi mai revin vreodată, să mai fiu același om de dinainte de a o auzi.
Să aud așa ceva eu, cel care nu înțelege cum s-a putut descurca omenirea înainte să se descopere cartofii prăjiți.
Nu, serios, oare cum puteau trăi locuitorii acestei planete până la cea mai mare invenție a omenirii de la foc încoace? Ce mâncau ei sâmbătă seara? Broccoli? Dovlecei? Salată să lobodă și măcriș? Cartofi fierți? Iertată să-mi fie blasfemia de a alătura cuvintele „cartof” și „fiert”, precum și aceea de a pomeni despre broccoli sau dovlecei într-un text despre binecuvântarea numită „cartof prăjit”.
Marele Manitou a fost bun cu mine și-am avut ocazia să mănânc în această viață prin toate genurile de localuri. De la restaurante cu stele Michelin, până la cârciumi de cartier, din alea cu trei mese, toate cu fețele de masă pătate, unde alungai muștele cu ziarul făcut sul.
Frumos, gustos, nimic de zis, dar, oameni buni, nimic de pe lumea asta nu se compară cu niște cartofi prăjiți, rumeniți cât să fie crocanți, lângă care ai scăpat două ouă ochiuri cleioase peste care ai ras nițică telemea d-aia uscată bine. Că-mi plouă în gură și acum când scriu.
ATENȚIE! Ca să n-avem vorbe inutil, în niciun caz nu mă refer la mizeriile alea congelate pe care 90% dintre cârciumile din țara asta le vând sub numele de „cartofi prăjiți”. Ăia nu sunt cartofi prăjiți, iar restaurantele care fac asta ar trebui să dispară. Dacă nu poți să-i oferi clientului nici măcar o porție decentă de cartofi prăjiți, cum ai putea să-i oferi orice altceva?
Revenind, nu știu cum stau lucrurile la voi, dar pentru mine cartofii prăjiți sunt una dintre cele mai mari tentații care există pe Terra. Pot să fiu sătul, ghiftuit, dacă văd un castron cu cartofi prăjiți este imposibil să nu-mi plouă în gură.
Și de parcă asta n-ar fi de ajuns, periodic, o dată la ceva vreme, simt cum mă ia altă criză nasoală.
Știu când vine, c-o simt când apare și încerc să mă opun, să mă lupt cu ea, dar sunt un om slab, așa că până la urmă sfârșesc mai înfrânt decât naționala României. Mă refer la pofta perversă, la dorința ancestrală de crenvurști cu pâine caldă cu coaja crocantă și miez aburind.
Las naibii orice dorință de a învinge, mă arunc vijelios spre primul supermarket, îmi cumpăr cei mai ordinari crenvurști DE PORC pe care-i găsesc, trec pe la brutărie și-mi iau pâine, mă duc acasă, desfac un borcan cu muștar de Tecuci, și de la prima înghițitură aud îngerii cum încep să cânte cu lacrimi de fericire în ochi.
Iar dacă nu mă ia pofta de crenvurști, tot periodic, simt aceeași dorință de nestăvilit de a devora câteva felii de parizer. Rețeta e aceeași, tot de porc, tot cu pâine caldă, doar că renunț la muștar.
Da, știu, sunt un amator ignorant, dar nu vreau să impietez în niciun fel asupra gustului desăvârșit al parizerului.
iar când vreau să merg până la capăt, când vreau să simt c-am atins Nirvana în materie de gastronomie, îmi fac parizerul ăla pané. Ăsta este momentul în care până și îngerii ăia se opresc din cântat ca să-și șteargă saliva de la gură.
Acestea fiind zise, vreau să identificăm dacă avem pe aici vreun eretic care nu mănâncă cartofi prăjiți PENTRU CĂ NU-I PLAC. Iar dacă există, să fie fericit că nu mai suntem pe vremea Inchiziției, c-ar fi fost ars pe rug.


la acest text ar fi fost frumos să oferi niște popcorn!
Comentariu beton!17
Nu-mi place popcornul. 🤭
ziceam să oferi, că va fi lungă ziua…
oricum, pentru barabulele prăjite corespunzător sunt necesare 3 faze:
-după ce i-ai tăiat îi speli bine-bine de amidon
– apoi îi bagi în apă cu gheață; ideal ar fi și vreo oră la frigider (ceva cu cristalizarea amidonului, dunno)
– înainte de aruncat în uleiul ÎNCINS îi ștergi bine și individual
poftă bună! nu puneți sare decît după ce s-au răcit umpic în castron
Comentariu beton!26
Ce nu știi tu este că dacă-i speli de amidon în niciun caz nu vor mai ieși crocanți. Dimpotrivă, ar trebui să adaugi niște amidon, dacă ai cum.
Băi frate, da’ de unde să ai atâta răbdare, când deja îmi plouă-n gură de când încep să-i curăț!!!? 🤔😂
Las’ că-s buni și cu amidon, dar într-adevăr bine uscați.
Comentariu beton!11
Dupa ce-i cureti si-i tai felii, pune-i intr-un castron mai larg sau cat de larg iti permite cuptorul MO, fara apa. Si da-le vant in vreo 2 ture de doua minute, amestecandu-i intre ture. Astfel ei se usuca si se si gatesc intr-o oarecare masura.
Abia dupa tratamentul asta pune-i la prajit, in untura daca-i posibil. Nu ingramadi prea multi in cratita. E greu, dar mai bine fa-i in ture, daca sunt mai multi doritori.
Din 21 februarie nu am mai pus in gura nicio bucatica de cartof.
Comentariu beton!22
@moatza, meam, știi și ziua. 😳
Cum adică parizer fără muștar? Te-a pedepsit cineva? La fel ca în cazul crenvurștilor, și la parizer TREBUIE muștar. 🙂
Comentariu beton!19
Nununu, exclus. Muștarul anulează parfumul ăla delicat de usturoi, iar asta NU SE FACE!
Vai de mine! Doamne apară și păzește! Simt că mă ia cu amețeli. Era să și uit să cobor din troleibuz, tot minunându-mă de asemenea blasfemie. Cum să nu-ți placă cea mai bună mâncare din lume??!!
Comentariu beton!25
Iată!!!!!!!
Îmi asum. Dați cu pietre!
E marți ce naiba. Vor fi mai mult de 3 ceasuri rele.
🤷♂️
Comentariu beton!12
Păi ce-ți asumi? Că e marți?
Nu îmi plac cartofii de nici un fel. Nici prăjiți, nici natur nici pireu nici la cuptor.
Acum sper că e clar.
Comentariu beton!12
sper că știi karate!
Comentariu beton!36
Piure, bă, nu pireu. 🤦♂️
Afară cu hârciogii din ţară! Şi…să coboare şi de pe planetă! Cum unde? La capătul ei e staţie!
Unde eşti tu, Scărlătescu doamne,
Ca punând ulei pe ei,
Să-i prăjeşti cu două cefe
Pe ereticii de cartofei!
Comentariu beton!40
Afară din țară? De pe planetă sau galaxie se impune. Căci sunt un fucking ciudat. Nu am Netflix sau alte variante de canale cu filme sau documentare.
Nu sunt din nici o sectă. Deși după cele declarate pare.
M-am lăsat de fumat acum aproape 3 ani.
Încerc să mănânc sănătos.
Mai zic?
Întrebarea firească care se naște aici este pentru ce dracu mai trăiesc. Deși sunt pensionar mai merg la muncă în continuare. Iată un răspuns. Parțial. Căci mai cresc nepoți și un câine. Călătoresc cât pot de des. Și mai sunt și altele.
Comentariu beton!47
Mănânc rar, dar cu plăcere și numai dacă sunt așa cum spui tu: crocanți și fierbinți, cu brânză maturată sfărmicioasă și sărată, iar un ou ochi alături are binevenit.
Lângă casă am o benzinărie care face un hot dog bunicel, mă mai apucă uneori pofta și mă furișez singur, inclusiv la ore ciudate.
Am scormonit in amintiri și nu îmi amintesc de „ciudați” 🤣 cărora să nu le placă minunățiile astea 🤣
Comentariu beton!12
Nici eu nu întâlnisem vreunul. De-aia și șocul.
Recunosc, nu mănânc în general cartofi, nu doar prăjiți. Mai bag la cuptor câteodată amestecați cu alte legume, dar cam atât.În schimb, când ajung acasă în Dolj, mai fac o pâine în țest cu niște parizer (nu crenvuști), niște telemea de oaie sau capră și bag în mine de mi se curăță sufletul. Câteodată mai ajung la Băilești și-mi iau câte-o lipie de la o brutarie de-acolo, pe care o savurez tot cu parizer. Dar asta mai rar.
Comentariu beton!15
But, but, but… WHY???
Nu că aș avea ceva împotriva cartofilor, sau poate că am, că-n armată mâncam zilnic, dar pur și simplu nu poftesc. Poate și de-asta, cine știe…
Puține mâncăruri îmi displac.
Dar între o porție de cartofi fierți (lăsați cu sau fără coajă) cu muștar și o porție de cartofi prăjiți cu salata nu văd o mare diferență.
Îmi plac cartofii prăjiți, dar într-o oarecare măsură (mai mică, ce-i drept), îmi plac și dacă sunt pregătiți în alte feluri.
Nu vezi diferență între cartofii fierți și prăjiți??????????
Fierți, calzi, în coajă, cu muștar – da, mi se par similari cu cei prăjiți (+salată).
Frate, ce-ai? E 8 dimineața. Unii se chinuie să nu consume la breakfast mai mult de lapte în cana jumate plină cu cafea decofeinizată(fmm de aritmie!!!) și 3 țigări și tu îi lovești cu nenorociri din astea. Nu se face, zău! Nfine. Tot ce zici tu acolo este corect, ba încă să știi că merge bine și varianta pe pui. Da, cred că se poate trăi numai cu cartofi prăjiți, dar să fie ce trebuie, ne-ar trebui concurs cu poze să ne dumirim de preferințe. P.s. Să-mi pun în cap să nu-l mai citesc pe Vasilescu înainte să ies la micile cumpărături, că iar mă întorc acasă cu parizer, crenvurști și muștar cu hrean. Plus pîine din aia albă, cu coajă crocanta. Te urăsc!
Comentariu beton!15
Muștar cu hrean??? Altă blasfemie!!!
@Vasilescu: nu stii tu chiar tot ce-i bun 🙂 sau n-ai avut niciodata nasul infundat simultan cu lipsa Olynthului in casa si prezenta mustarului cu hrean in frigider. Mai ramine sa-mi spui ca-ti place mustarul dulce :))))
Nununu, întotdeauna muștar clasic.
Pe langa carne, cartofii sunt leguma mea preferata! Pot fi gatiti oricum dar pacat mare sa nu-i prajesti!
Comentariu beton!16
Amin!
Hai să vă spun povestea fiică-mii. Până la venerabila vârstă de 7 ani am reușit să o ferim de tot ce înseamnă fast-food, McDonald’s și alte prostii cu explicații semi-științifico-sentimentale că „e rele”, fac rău la sănătate etc. Și se duce copilul la ziua unei fetițe, care o face la McDonald’s, și vine fiica-mea acasă uimită, neîncrezătoare că aș putea-o minți vreodată (avea încrederea aia inocentă, de copil, că dacă eu îi spuneam că luna e pătrată, așa era😊; ce dor îmi e de vremurile alea 🤭🤣), aproape țipând de entuziasm că nu am avut DELOC dreptate, că la McDonald’s sunt cei mai buni cartofi din lume. 🤦♀️🤷♀️ Și așa au rămas ever. Dacă vrea să se alinte cu o „prostie”, savurează cartofi de la McDonald’s. 🤣🤣🤣🤣 Nu-i refuză nici pe cei făcuți în casă, dar… tot ăia sunt mai buni. 😂
Mâncarea mea din săptămânile luuuungi de sesiune era alcătuită every day din cartofi prăjiți și cu două ouă bătute scrob deasupra. 🤤
Comentariu beton!13
Bănene, săracul copil, cartofii de la mecdonalț ar trebui scoși în afara legii.
… si eu, care mi se pare ca cei de la mec sunt printre cei mai decenți… 🫣. Nașpa de tot : kfc. Okish: Burger king. Bunuți: Mesopotamia. Interesanti: taco bell. Cam aici am ajuns cu clasamentul, ca atat material de studiu am avut si nici nu sunt mare fan fastfood.
In alta ordine de idei: snitel de parizer bun, dar mai bun e parizerul prajit. Numai ca ai nevoie de parizer de ala oldschool, care la prajit se transforma in coșuleț in care spargi un ou, ca asta normal de supermarket se lipește de tigaie și se transforma intr o mâzgă
Mătușa mea nu mănâncă cartofi. Deloc. Așa e de când a intrat în familie , ne mirăm de fiecare dată când o auzim. Unchiul a învățat să mănânce în „deplasare”😁.
Nu are o explicație (sau cel puțin nu ne-a spus) .
Parizerul cu muștar rămâne un clasic. Am „corupt” și copilul , deci periodic luăm o bucată mare de parizer de Tulcea pe care o mâncăm ca sălbaticii de pe hârtia în care a fost ambalat. Musai cu pâine proaspătă 🥳. Apoi aerisim toată casa bine 🤣
Comentariu beton!11
Și mai sunt împreună? Unchiul și mătușa, zic.
Împreună de 45+ ani.
Să mai spun că ea nu face mămăligă 😱, îi ducem noi unchiului când îi dam de pomană sarmale.
Deci se poate „duce” căsnicia și fără…… delicatese 😁
Nu am voie să consum nimic prăjit, mai încalc regula totuși pentru cartofii prăjiți 🤤 rar, dar se întâmplă, în rest să știi că merg și „prăjiți la cuptor”. Adică cu toată interdicția tot am găsit o metodă să păcălesc cumva pofta. Vis, cu ouă ochiuri și brânză rasă 🤭 când ajung acasă diseară asta pregătesc 💪
Lasă că știu exact ce zici cu „prăjiți la cuptor”. 😀
Mananc de 2 ori pe an, cartofi prajiti! Nu ma omor dupa ei. Dar ador painea cu pateu! De casa , ca ala cumparat nu-l suport.
😲
Io mananc cartofi prajiti daca imi dai, fac din cei congelati la cuptor sau Airfryer. Ce sa mai, cearta-ma😀. Dar o smantana buna cu mamaliga sau un ou fiert cu unt si mamaliga, o branza de burduf, imi ploua in gura. De altfel sunt si singurele mancaruri pe care le mananc singura fara sot si junior care nu inteleg bunatatile lumii.
Dar soțul și copilul ce mănâncă?
Mai orice, mai putin branza de oaie, mamaliga, smantana si ciorba de burta. Bai frate, parca le-as da 💩 cand e vorba de bunatatile astea.
Eu nu cunosc nicio persoană căreia să nu îi placă cartofii prăjiți. Când eram în liceu, zilnic, dar zilnic, când ajungeam acasă, îmi făceam o porție de cartofi prăjiți cu ouă și brânză rasă deasupra, deși aveam mâncare gătită în frigider.
O daa, exact! Zilnic..
Când eram în facultate mi-i făceam pe reșou. Încă îmi mai amintesc gustul.
Exact așa!
@Mihai, chiar ieri am văzut untură de mangaliță la Carrefour, la găletușă, nu știu ce gramaj dar pentru o tură la ceaun de fontă sigur ajunge 🤤🤤🤤 m-ați omorât, înainte de a pleca am făcut repede două ouă ochiuri cu brânză rasă deasupra, huooo!
Nici taica’miu nu se omora cu cartofii prajiti. Nu se omora cu cartofii de fapt. Restul familie, in schimb…. eu as manca zilnic daca s ar putea. Si daca sunt si in untura prajiti…. Doamne ca ma ia cu lesin :))) Si eu prefer parizerul fara mustar si din acelasi motiv si anume ca am impresia ca mustarul ii ia din gustul parizerului :))) Si alta placere vinovata de a mea este sa iau tot asa niste paine proaspata, sa intind niste margarina si cu apoi niste felii de salam de vara :)))) nu ma crucificati va rog dar asta este unul dintre gusturile adolescentei mele :)))
Trebuie să recunosc că sunt mulți ani de când n-am mai mâncat prăjiți în untură. Ia să caut eu untură…
Dar sa nu fie din aceea gen baton. Eu mai iau de la profi, de la raionul cu produse traditionale sau daca gasesc la magazinul de la scara blocului unde mai aduc produse de genul acesta. Si cea de la Szekely este buna. Ideea este ca trebuie sa mearga sa o mananci si pe paine :)))
Boss, caută untură de mangaliță! E o bunătate!👍
@Mihai, chiar ieri am văzut untură de mangaliță la Carrefour, la găletușă, nu știu ce gramaj dar pentru o tură la ceaun de fontă sigur ajunge 🤤🤤🤤 m-ați omorât, înainte de a pleca am făcut repede două ouă ochiuri cu brânză rasă deasupra, huooo!
Periodic mă apucă și pe mine pofta de crenvurști si parizer. Nu împreună dar cu muștar obligatoriu!
Cartofii trebuie să fie de la socri din Bucovina. Când se termină și cumpăr din magazine, fetele mele simt imediat diferența, nu mai sunt carfofii buni și atunci refuză cartofii prăjiți. Eu nu am gustul așa de sensibil, cartofii sunt cartofi dar ele au mancat așa de mici.
Comentariu beton!11
Fetele tale ȘTIU!!!
Si cand ma gandesc ca puteam sa iau un troller plin de cartofi de la unchiul meu. 23 de kile pe avion😁.
Mie nu imi placeau cartofii prajiti. Erau naclaiti de ulei, nu aveau nici un farmec.
Primii pe care i-am apreciat cit de cit au fost cei de la McDo. Apoi am halit cartofi prajiti facuti cu raspundere, crocanti si scursi cum trebuie de ulei.
Si mai era ceva: pe timpul lui ceasca aveam o tigaie cu ulei in care se faceau toate cele, inclusiv cartofii, asa ca uleiul ala era de multe ori cu un gust dubios.
Trebuie să fii amator să faci cartofi prăjiți năcăliți în ulei. Un simplu șervețel pus în castronul unde-i pui când îi scoți rezolvă problema asta pe loc.
Nu musai, Mihai! Depinde mult de temperatura la care ii prajesti. Daca este scazuta, atunci absorb multa grasime si ies…fleasca!
@Nicoleta, ia dă tu un search pe google, că eu am dat.
Așa e. Un nepot care e la o școală de bucătari ne-a povestit că i-au pus să curețe și să taie două kg de cartofi, apoi i-au prăjit separat, 1 kg în ulei foarte încins iar celălalt kg în ulei care nu era suficient de încins de la început. La final i-au pus să-i cântărească din nou. Nu-mi amintesc exact diferența, dar era foarte mare. Cei aruncați prea repede în ulei erau îmbibați, intrase uleiul în ei, nu doar pe ei, degeaba le mai pui câte hârtii absorbante vrei.
E marți?este….asta cu nu-mi place ceva universal ,ceva ce mănâncă și bogatul și săracul la masă, e egal cu vulpea care nu ajunge la struguri și zice că sunt acri.
Poate persoana are restricții la mâncare, băuturi, fumat, și s-a vrut băgată în seamă. Partea proastă e că vrea să fie deasupra tuturor cu ceva minuscul, ceva ce nu reprezintă pe nimeni, decât pe ea/el.
Renunț oricând la cartofi prăjiți pentru cartofii fierți din salata orientală. Dar nu rezist la o pungă/cutie de chips din cartofi.
Parizer și crenvurști nu mănânc. Nici mortadella.
Să spui chips din cartofi e ca și cum ai spune burger de vită la ceva cumpărat de la mecdonalț. 🤷♂️
Chipsurile nu se fac numai din cartofi. Aproape ca nu au nimic din cartofi. Faina de grau, ulei mult, amidon, ceva faina/fulgi de cartofi si arome. Stiu, ca doar faceam aprovizionarea cu materii prime pentru chipsuri🤷♀️.
@Mihai, am scris chips din cartofi ca să nu creadă cineva că aș pofti la chips din mazăre sau morcov. 😉
@Petronela, ahahahahahahaaaa, corect.
@AdinaE, știu. Citesc etichete, dar îmi plac în ciuda acestora. :))))))
La fel e și cu „creveții” vietnamezi.
1-Cartofi prăjiți cu ouă bătute deasupra.
2- Parizer cu pâine caldă și muștar.
Da’ ce-ai cu ouăle alea?
Mama mea nu mananca ptr ca nu îi plac. Isi face ocazional in post sa mai diversifice, dar in general nu mananca. Cand eram copil imi prajea un cartof-doi ptr mine si nu intelegea cum de sunt asa innebunita. Ca sa prelungesc placerea mancam unul cate unul. Va jur ca asa am crezut ca trebuie mancati. Abia cand m-am maritat fostul proaspat sot mi-a zis ca trebuie sa fac nu unul-doi cartofi ci sa curat naibii toata punga sa ne saturam.
Comentariu beton!12
Stai că n-am prins-o p-aia cu fostul proaspăt soț. E cumva proaspătul fost soț?
Atunci era proaspat acum e fost lol. Nu stiu sa explic altfel
Cartofii prăjiți sunt printre foarte puținele chestii la care renunț extrem de greu (spre deloc) când mă mai apucă câte un „am de slăbit X kilograme”. Viața e pur și simplu foarte tristă fără ei.
Poți să slăbești și mâncând cartofi prăjiți. Bine, nu eu, dar poți.
:))))))))) atât de mult aș vrea să îți dau dreptate…
Neața! Eu ar trebui să înfierez cartofii prăjiți, dar nu o fac, fiindcă și mie îmi plac 🙂 cu ouă ochiuri și telemea rasă, exact cum zice Mihai.
Achiesez și la crenvurști și parizer. Cu muștar și pâine proaspătă. Sau cu covrigi, din aceia tari.
Tocmai ce m-am întors din Hurghada, mâncarea a fost mediocră (mi-a fost greață mai tot timpul), dar ia ghiciți de la ce nu mi-a fost greață? 😛
De la broccoli cu măcriș si sos de lămâie? 😛
Doamne, is chiar curioasa unde ai fost in Hurgada, ca sa evit 🙂 Ca io am fost anul trecut de Craciun si m-am intors ca un delfin :))))
@NagaQueen-Tropitel Sahl Hasheesh. Never again.
În schimb recomand Desert Rose (nu am găsit anul acesta acolo 🥹)
Cartofi prajiti, cu branza rasa deasupra si un mujdei concentrat de poti porni motoreta cu el…mmmmmmm, ma ia cu lesin. Merg si niste carnati de pleșcoa lângă.
Ce m-oi inhaita eu aci cu voi pe nemancate? Acu mi-e rau de foame.
Comentariu beton!19
Îmi prezint scuzele. 😀
Cartofii prăjiți sunt mâncarea preferată. Îi mai acompaniez și cu brânză sărată (am luat de la Lidl în jur de 8 sortimente diferite) sau sos de roșii, dar sunt perfecți și singuri.
Da’ ce faci cu 8 sortimente de brânză? 😲
8 sortimente de brânză? Ăsta e efectul consumului de balmoș!
Le testez cum merg cu cartofi și sunt în cantități mici pachetele. Am totuși parmezan, cheddar și telemea tot timpul în casă. În săptămâna cu specific francez am luat Savaron și un sortiment preparat în Normandia, fiecare de 200 g. În următoarea săptămână, care a fost cu specific spaniol, am luat un pachet de 150 g ce avea trei tipuri de brânză uscată (de capră, de oaie și o combinație de capră, oaie și vacă). Așa am ajuns la 8 câteva zile, dar am rămas doar 4 sortimente acum. Eu pot mânca brânză cu aproape orice, mai puțin carne și câteva legume, și testez prima dată cu cartofi. La un fel pun un singur tip de brânză.
Vive les pommes! în orice formă, dar mai ales prăjiți… cu telemea veche de capră sau oaie și cu niște usturoi tocat mărunt… mmm… să iți bați copiii, nu alta.
Am trăit a șaptea și a opta pe cartofi prăjiți cu ouă ochiuri și cola :))))
Mai nou, am descoperit că cei mai crocanți la exterior și pufoși la interior ies dacă după ce îi tai îi presari cu sare grunjoasă și un strop de oțet și îi lași așa vreo jumatate de oră, o oră, după care îi scurgi bine și apoi îi prăjești, bineînțeles, în baie de ulei fierbinte (îi urăsc pe ăia prajiți cu capacul pus, să fie moi cică).
Iar parizer, de ăla țărănesc mare, prăjit și cu un ou ochi pus în el, salivez până ajung diseară acasă.
Pentru că oțetul ăla face bine la amidon. 😉
Cine a fost student in Regie prin anii 2000 are mirosul de cartofi prajiti intiparit in haine si memorie. De fiecare data cand ma intorceam de la cursuri (cand reuseam sa ajung), mirosul de cartofi prajiti incepea de la bariera de la Max si era omniprezent. Era mancarea de baza a studentului, facuta pe resoul improvizat dintr-un BCA si o sarma de 3.5. Si acum imi ploua-n gura cand ma gandesc. Ca sa nu mai zic ca aveam un coleg de pe langa Targu Mures al carui rol era acela de furnizor de untura. Untura care se folosea la orice, prajit, pe paine, uns adidasii iarna sa nu se imbibe de apa.
Comentariu beton!24
Zece ani mai devreme, se întâmpla fix la fel să știi.
Partea bună era că aveam cel mai șmecher reșou de BCA din univers. Ni-l făcuse într-o fabrică tac-su lui Dan, colegul meu de cameră. Îți zic, dacă se dărâma căminul, reșoul ăla ar fi rămas întreg, funcționând printre ruine.
Asta daca nu cumva sareau sigurantele din tot cartierul de la resoul ala :))))
Resouri de BCA aveam si noi, in caminul din Vitan. Era jale, JALE, cand incepeau sa sara sigurantele.
Vedeti daca nu sunteti ingineri? Se punea sarma de 3.5 tocmai ca sa se arda sarma din resou inaintea sigurantelor…
@Stefan, noi am pus un PIRON. Căminele din Hașdeu-Cluj Napoca anii 88-92 și se ardeau siguranțele într-o veselie. Foloseam reșourile alea și pentru încălzit camera că-n vremurile alea aveam flori de gheață pe interiorul geamurilor. O dată a fost atât de grav de a fost nevoie să spargă tot cimentul din spațiul de la intrare în cămin ca să repare. În consecință au început controalele zilnice prin camere în căutare de reșouri, dar aveam pe pervazul exterior cutii de metal în care țineam mâncarea, așa că le-am golit și aruncam reșoul încins acolo când se auzea venind percheziția. Doamne, cât frig am răbdat anii ăia! Ah, până și cremă de zahăr ars făceam pe reșoul ăla, la bain-marie
As manca zilnic cartofi prajiti. Fac eforturi sa nu o fac. Dar o data pe saptamana e lege in casa noastra. Cartofi prajiti cu aripioare si mujdei😁. Si poate inca o data cu ochiuri si telemea intr-o dimineata tarzie, brunch cum se zice. Sotul m-a cucerit tot cu cartofi prajiti si sos de rosii cand eram in clasa a 12-a…30 de ani de atunci.
Stiu ce mananc diseara la cina… cartofi prajiti si parizer pane. Parizer d’ala bun gasesc la Lidl la bucata de 1 kg; il tai in felii destul de grosute, il las sa se usuce un pic, il dau prin faina, ou, pesmet panko, ou si, din nou, panko. Un deliciuuu… Pana diseara imi astampar foamea c-o supa de chimen cu crutoane frecate cu usturoi si niste cascaval ras deasupra.
Io-s eretic că nu-i prăjesc, invariabil fac la cuptor că de aia sunt congelați, să-i poți face la cuptor. Și Cordon Bleu tot la cuptor fac. Pur și simplu de la o vreme mi-e lehămite de prăjeli. Îmi plac cartofii sub toate formele, inclusiv cei dulci (batate). Feciorul cel mare nu mănâncă decât piure, cu mult unt.
Crenvurștii, Bockwurștii deseori îi mănânc direct din ambalaj. Pânâ mi-a venit ideea sä iau din Lidl, Aldi pâinicile ălea pentru hot dogs. Dacă e din soiul ăla Laugen, adică cu coaja maro închis, e desfrâu! Sunt deja tăiate pe jumătate, așa că deschid atent pâinicile, ia așa ca o carte, scap câteva picături de gochujang (pastă coreeană de ardei iute) sau Tabasco pe ele, un pic de maioneză Heinz (că e mai greu cu untul) să nu se usuce, presar și brânză rasă și pun atent un crenvurșt. Le las așa desfăcute până ajung la 4 bucăți, numărul mediu cât încape în airfryer. Închid cu atenție pâinicile, să nu se desfacă complet partea netăiată și le așez în airfryer și mai presar brânză în despicături. Încă înainte de terminarea celor 7 minute la 170 grade debutează fortissimo corul îngerilor când aroma se strecoară din airfryer. Când deschizi aia și te izbește mirosul și priveliștea mirifică a brânzei aurii topite gura face instant ca hidranții din filmele americane, ălea izbite de mașinile derbedeilor mai nepricepuți la volan urmăriți de polițai.
Crenvurștii la airfryer te scutesc de căutarea pâinii proaspete. Un plus ar fi dacă strecori și ceapă gata prăjită peste brânză, fix aia descoperită de jupânul șef în călătoriile spre îndepărtatul nord – cum am zis, eu am lăsat-o mai moale cu prăjelile.
Comentariu beton!22
Apropos de cartofii prăjiți, care în paranteza fiind spus îmi plac dar nu mă omor după ei, în timpul studenției sărace de pe vremea mea circula următorul banc:
Trei studente, colege de cameră la cămin, nu prea le ajungea bursa amărâtă si își făceau frecvent pentru masa cartofi prăjiți la reșoul din cameră, povestind fiecare aventurile amoroase pe care le aveau si amuzându-se în consecință. La terminarea facultății, triste că se vor despărți fiecare urmându-și viața în locurile unde obținuseră repartiția (pentru cei mai tineri, așa era pe atunci, la terminarea scolii aveai loc de munca obligatoriu prin repartiție în tara în funcție de medie) și că nu vor mai avea ocazia să stea la taifas povestindu-și aventurile, au decis ca pentru poveștile despre sex să folosească în corespondența lor expresia cartofi prăjiți în caz că mai are acces si altcineva la ce își povestesc. Și încep să își scrie.
Prima: Hei, fetelor, o duc minunat, m-am căsătorit cu directorul uzinei, este el cam bătrâior dar m-am aranjat, avem un apartament în vila mobilat mișto, mașină noua, mâncam frecvent la restaurant si în consecință gătesc foarte rar cartofi prăjiți.
A doua: Salut, dragelor, sunt bine, m-am căsătorit cu un ingineraș de aici din instituție, este ceva mai vechi angajat, ne-au dat ăștia un apartament micuț si acum tragem tare să strângem bani să ne cumpăram o dacie iar pentru asta mâncăm frecvent cartofi prăjiți.
In sfârșit a treia colega le scrie si ea: Bună, fetelor, ce mai faceți voi? Eu sunt ok, m-am cuplat cu un băiat minunat, încă student, haios si plin de viață, pârlit săracu și încercăm să ne descurcăm cum putem din salariul meu de stagiar si, asta e, cam în fiecare seara mâncăm cartofi prăjiți!
Comentariu beton!14
Să indrăznesc? Mie nu îmi plac.🫣 Mănânc doar daca nu am de ales. În schimb, îmi plac foarte mult cartofii fierți, cu puțină sare.
Deci existați. 😛
Când eram la facultate în București, am stat un an în gazdă într-un apartament al unor bătrâni vis-a-vis de piata Progresul. Am făcut o dată un „experiment „, adică o săptămână întreagă am mâncat doar cartofi prăjiți cu ou ochi și castraveți murați, luați de pa putină, din piața de vis-a-vis. Asta până m-a întrebat proprietara, îngrijorată, dacă nu vreau să îmi facă ea ceva de mâncare, că îi provocam milă când mă vedea că altceva nu mâncăm.
Acum nu prea mai mănânc, spre deloc, din cauză de glicemie, dar oricum, îi prefer pe cei congelați din cauză de amidon, îmi face rău,de la cei proaspeți
Salut,
nu eu, doamne fereste, imi ploua in gura acum ca scriu, a doua oara, ca prima oara a turnat ploaie cand citeam cartofi prajiti si 2 ochiuri. Dar fiica mea mai mica nu mananca nici un fel de cartofi prajiti, ca sunt congelati, fast food, facuti de mine sau de bunici, nimic, zero. Singurul mod in care accepta cartofi sunt daca ii fac eu personal pireu, si atat.
O să-i treacă… 😛
Atât am de spus: până în clasa a XII-a cred că am mâncat aproape zilnic cartofi prăjiți. Iar în facultate, în cămin, prăjeam pe hol :)))) și o colegă de cameră din Vâlcea ne-a învățat varianta cu smântână. Eu eram cu brânza rasă. Despre calorii nu vreau să vorbesc; partea bună este că la un moment dat mi s-a luat, dar nu există să văd cartofi prăjiți și să nu-mi fie poftă. Și varianta celor prăjiți așa mai tradițional, mai de toamnă/iarnă, cum îi văd eu, îmi amintesc de gustul copilăriei. Hai că mi s-a făcut o poftă…
Doamne, câtă mâncare am în frigider! Dar cam ce zici că voi mânca azi? Exact!
Așaaa… când te citește omu’, n-ai cum, frate! Mi-a plouat în gură dis de dimineață!
Cartofi prăjiți, ouă ochiuri, parizer, pâine proaspătă cu unt…
Subscriu la cartofii prajiti cu oua. Se pot manca in orice zi, la orice ora. Putem insoti cu o salata de rosii cu ceapa si, daca suntem chiar niste nemernici, aruncam in tigaie, mai mult la misto, niste pulpe de pui. pe care le prajim pana devine crocanta pielea. De crenvurști si parizer (ambele de porc) nu vreau sa mai discutam, imi ploua in gura si ma conduce foamea cu scor de baschet. Parierul il prefer si eu fara mustar, dar asezonam cu ceva telemea de oaie, tare si sarata plus ceapa rosie. Sa fie!
Parizer cu mustar? Sa terminam cu prostiile. Cremwursti cu mustar. Chestiile alea de pui nu sint cremwursti, sint blasfemie. Singurii cremwursti sint de porc punct.
Eu traiesc in tara lu’ cartof prajit. Nu se baga in gheata (pffff), se sterg si se prajesc in friteuza, in seu de vaca, nu in ulei. Diferenta e semnificativa, cartofii nu put a seu sau alte cele, ies perfecti (crocanti la exterior, moi la interior). Se prajesc in doua etape, prima de 5 minute aprox la 140-150 grade, se scot, se infierbinta uleiul pina la 180 grade si se pun pentru inca trei minute. Smecherie.
Ii evit pentru ca am venit mult mai slaba in Belgia si am scapat la cartofi si bere si vai mama mea… dar nu, nu ii resping. Totusi nu chiar reusesc sa inteleg tonele de maioneza pe care le pun peste cartofi prajiti. Dar, un cornet cinstit cu cartofi prajiti luati de pe strada… si oricum e de preferat unui hamburger sau altui gen de mincare stradala, cind e caz de necesitate.
Eu de exemplu nu-mi plac parizer si crenvurști. Bine, o sa mananc daca vine o apocalipsa zombi si nu e altceva de mancat.
Motivul este ca atat de mult am mancat la parizer pe vremea lui Ceasca ca nu mai suport nici sa-i vad. Pur si simplu nu exista altceva decat parizer si crenvurști in alimentara si uneori salam victoria care era tot un parizer mai glorificat. Stateai la coada si pt astea, trebuiau vanate, nu erau la discretie, sa ne intelegem.
De Craciun ai mei cumparau carne furata de la comtim si vedeam si eu cum arata carnea de porc dar in rest parizer la greu. Parizer in sandwich, parizez in papricas, parizer prajit in ulei, parizer facut pe gratar(fara gluma).
Nu mai pot sa vad asa ceva.
Opa, dar unde găseai tu parizer pe vremea cealaltă? Ok, se mai găsea din când în când, dar cu coadă si bătaie. Aș fi dat orice să pot să spun că mi s-a luat de parizer pe vremea aia.
@Mihai, am aflat și eu relativ recent că la Bârlad se găsea peste tot parizer înainte de 1989. Trimiteau bârlădenii la neamuri în țară. În schimb aveau pâinea pe cartelă.
Astea sunt povești. Mi-am petrecut multe veri la Bârlad pe vremea aia, în niciun caz nu se găsea peste tot parizer. O fi fost așa, vreo chestie punctuală, dar eu băteam magazinele din Bârlad zile întregi, că altceva ce să și faci acolo? Nu exista așa ceva. Și da, intram și-n alimentări, de acolo îmi luam singurele sticks-uri (nu grisine, sticks-uri) cu gust desăvârșit de detergent. Multă vreme m-am întrebat dacă chiar nu puneau Dero în ele. N-am aflat niciodată. Dar parizer la liber, cât să trimiți și la neamuri, așa ceva nu exista.
La Timisoara se gasea. Trebuia vanat dar aparea. Oricum nu puteai cumpara prea mult ca se strica.
Si cu pateul am avut o perioada similara dar mi-am mai revenit. 🙂
Facepalm: chiar, de unde dumnezeule, parizer si cremvursti in alimentarele ceausiste?! Vorbesc de Bucuresti.
Doar intamplari rare si impredictibile
Io-mi amintesc doar cutiile albastre de creveti vietnamezi, niste conserve obosite si prafuite de legume, votcile stolichnaya cu eticheta rosie si uneori neagra (asta era de fitze), vinul pelinas, iar in galantarele de carne doar niste halci de grasime alba.
In rest, femeile angajate acolo erau in concediu la locul de munca.
Bai, deci un parizer cinstit e si azi un „must” cand vin in RO. Si cartofii prajiti cu branza, marar si usturoi facuti la ceaun, nu altfel. Desi aici la spanioli s-ar duce regatul dreaqului daca n-ar manca o zi cartofi prajiti. Combinati cu 1001 de alte prajeli.si greucenisme interzise de diabetologi.
Cremvursti buni (Wiener ceva) gasesc si aici, chiar mult mai buni ca in RO. Cu mustar de Dijon sau mustar normal (polonez) amestecat cu hrean la borcan (tot polonez).
Mancati, hăăăi, de pocniti din zurgălăăăi, hăăăi! 😅
Clar, strămoşii noştri s-au întâlnit pe undeva, la o porție de cartofi prăjiți cu ochiuri moi şi telemea şi crenvurşti care pocnesc când îi muşti, cu muştar iute şi pâine caldă!
Nu degeaba cartofii prăjiți sunt regi în Franța şi Belgia, țări cu cea mai fină gastronomie. Am avut şansa să mănânc din cei belgieni, prăjiți în seu de vitā – mamă, ce minunăție!
Cartofi prăjiți: se taie cartofi cât mai buni şi mai proaspeți, de obicei groşi cam cât degetul de orfelină. Se clătesc bine cu apă rece, până se limpezesc complet. Se țin în apă rece la frigider, cel puțin o oră. Apoi se scurg, se şterg bine cu un ştergar de bumbac şi…
Varianta 1. Se prăjesc în baie de ulei de floarea soarelui sau de arahide, de două ori – prima dată 6 minute -apoi se scot, se încinge bine uleiul, se bagă la loc şi se țin pânā se bronzează frumos.
Varianta 2. Se sărează, se ung cu două-trei linguri de ulei de măsline şi se aruncă în air fryer, unde se lasă de obicei 25 minute de 200 de grade.
Ambele variante sunt curcubeu pe cerul gurii!
Am murit încet.
daca ai vedea ce cantitate de cartofi prajiti se servesc in tara asta ca garnitura la orice n-ai mai idealiza-o iti zic io. deci maica’mea s-a invatat si automat cere o portie de cartofi prajiti inafara meniului pt ca n-ai cu cine; nu de zgarcenie ci pt ca asa e obiceiul!!
intreb. cheie este UNDE ii prajiti voi: in tigaie sau in ceaun?
Am mâncat în zeci de cărciumi din toată Spania. Nu mi-au adus vreodată cartofi prăjiți ca granitură, la nimic. 🤷♂️
nu ma speria… cum asa? pai la orice friptura in gral. de ex.
ce cantitate se serveste ma scuzati pt dezacord lol
Ciudat…la carne rosie (chiar si la unele fructe de mare, precum si la unele senvisuri) garnitura e, sa zic asa, in vreo 80% din cazuri patatas fritas, inclusa.
In vreo 10% din cazuri nu e inclusa garnitura de niciun fel.
In alte vreo 10% din cazuri garnitura e (un gen de) ensalada sau alt tip de cartofi (in Canare, papas arrugadas de ex).
Dealtfel bucataria spaniola e, cred, singura din Europa unde poti primi un bocadillo de tortilla (60% cartof fiert, 30% ou, 10% ceapa, intr-un sfert de bagheta alba) alaturi de o generoasa portie de cartofi prajiti. Welcome to CarboFest!
Dupa gusturile mele treaba sta asa: cand doamne-doamne a organizat cursul de bucatarie pentru pupilii sai pamanteni, spaniolii intarziati au intrat pe furis, dupa inceputul orei, si in loc sa fie atenti la curs s-au apucat sa vrajeasca colegele din germania, belgia si uk.
Nici pe alea nu le-au lasat sa invete, nici de ei nu s-a prins mare lucru.
Rezultatele se vad, se miros si se gusta. 😅
Din cauze medicale nu mănânc cartofi prăjiți de câțiva ani. O dată pe lună îi mai gătesc soțului lângă o friptură și gust și eu doi ,trei ,că nu rezist. In rest el mănâncă la restaurant ca garnitură. Eu aleg garnitură de orez sau legume. Asta-i viața…
Dacă poftă de cartofi prăjiți o mai ostoiesc cu ororile alea congelate primite la cantină din când în când, cea de crenvurști nu am cum decât atunci când vin în țară. Aici nu există crenvurștii de la noi. Parizer, nici atât. Dar la sfârșit de octombrie mă ghiftuiesc. Îmi cumpărai un termomix second dar cartofi prăjiți nu pot face în el 😐așa ca musai să mă mulțumesc cu ei făcuți la abur. Și lângă ei carnea la gârniță din ultimul borcan pe care-l mai am. Momentan, atât se poate 🙂 dar bagă un “ crenvurște” și pt mine. Ca pana vin acasă mă uit pe cer la chemtreilsurile de slăbit. Ca sigur sunt și de alea :)))) ca doar n-or fi numai alea de îngrășat la care m-am uitat până acum 😂😂😂😂😂
Băi, vezi că e Austria aproape de tine și-n Austria am găsit parizer cu gust de parizer. 💪
@NagaQueen la neamurile germanice la parizer îi zice Lyoner. Polecii sunt Stadtwurst.
@Mihai..is mai aproape de Italia decat de Austria, dar ca idee amu avem zbor direct la Oradea de la Bergamo. In vara asta mi-am facut de cap :)))) lunar am tras o fuga acasa. Si, plm, s-a vazut. Se vede. Ieri mi-au schimbat pantalonii de la uniforma ca mi s-au rupt in koor. De slaba ce-s :))))))
@AleBlaga…multam de pont, o sa bag un ochi mai atent la raft 🙂
@NagaQueen: Cand vii acasa, la Oradea, da un semn sa ne vedem la un parizer pane si sa-ti recomand o locatie pentru niste crenvursti buni. 😁
Eu personal nu cunosc oameni care sa zica ca nu le plac cartofii prajiti, si sa-i cred. Stiu oameni carora le placeau, acum tin dieta si mint ca le place broccoli, si in anumite cazuri isi baga picioarele si revin pe calea cea dreapta.
In ultimii ani am inceput sa am lista cu carciumi care fac cartofi prajiti proaspeti si sa le prefer cand am chef de o masa onesta 🙂
Oameni? Există și copii, mă rog, copil. Al meu, cel mic.
Mai molfăie uneori din cei de la Mc, care sunt singurii pe care îi acceptă. Câh.
Nu te îngrijora, o să crească, o să-și revină. 😛
Daca ar fi dupa mine, as manca cartofi prajiti in fiecare zi, la toate mesele, cu orice. Din pacate, niste trigliceride f*tacioase vor sa ma impiedice sa fac asta, dar tot mai scap, din cand in cand :)))
Corect domnule Mihai Vasilescu dar Nirvana se atinge daca lângă acești minunați cartofi prăjiți cu telemea veche rasă și cu 2 oua ochiuri se mai adaugă un mic bol cu mujdei de usturoi și un castron ce conține o salata de roșii de țară gustoase cu ceapa tăiată ( care lasă zeamă..obligatoriu ).
Eu cu cartofii prajiti am o relatie extrem de personala, daca se poate spune asa. In sensul ca toata facultatea a fost singurul fel de mancare pe care mi-l permiteam (undeva in intunecatii ani 90+) Si nu ca ieseam la carciuma sau Doamne-fereasca la un restaurant. Nu, acasa. Si asta pt ca parintii mei se retrasesera la tara si cartofii erau cam singura leguma care rezista in beci, indiferent de sezon. Am curatat vagoane de cartofi. Am o dexteritate de i-ar lovi invidia si pe marii maestrii ai acestei arte. Si de taiat ii tai subtire, ca sa devina crocanti la exterior. Ce sa mai…arta nene. A, si al doilea ingredient la acesti cartofi era….sosul de rosii, ca ni se luase si noua de singularitatea asta. Noua adica mie si sora-mii, cu care imparteam apartamentul parintilor.
Eh, trec anii, ma angajez, mai diversific si eu alimentatia, ca nah, aveam totusi un salariu, dar din cand in cand tot mai bagam niste cartofiori, de dorul vremurilor recent apuse.
La unul din joburi am norocul sa am un rol care presupunea si iesirea din tara, prin Germania, Franta, etc. Si am ajuns cu seful meu, un neamt, in Freiburg. Pentru cine nu stie, Freiburgul este un oras studentesc, cu o multime de carciumi, restaurante, etc etc etc mai ca pt studenti.
Si cum asta era prima mea ieseala ever din tara, seful mi-a spus ca imi face o surpriza cum n-a mai vazut neam de neamul meu, si m-a scos la un local foarte sic, studentesc.
Si a zis ca o sa comande el, ca este ceva extraordinar, ca nu mai exista asa ceva in emisfera noastra. Si a comandat, in germana, cu care sunt la fel de prieten ca cu limba aborigenilor.
Si a venit mancarea…Cred ca deja stiti ce comandase fritzul meu: cartofi prajiti cu…sos de rosii…n-ai cum asa ceva…mi-au dat lacrimile…i-am zis: Gerd, tata, tu vrei sa ma omori, m-ai adus in Germania sa mananc ce am mancat eu toata tineretea mea…cu cine ai conspirat, ca il omor cu mana mea…
Am mancat, ce era sa fac, ca foame imi era, dar am inghitit cu noduri, printre lacrimi, iar de atunci, dragii mosului, nu l-am mai lasat sa comande nimic, ever, pentru mine. Lasa, tata, mai bine merg la risc, decat sa imi vii tu cu surprize d-astea.
Asa ca nu imi pot imagina cum cineva poate sa spuna ca nu ii plac cartofii prajiti. N-ai cum, este in ADN-ul nostru, de la Decebal si Traian, si poate chiar mai devreme.
PS: Stiu ca nu erau cartofi in Europa pe vremea aia, da fac si eu o licenta poetica.
Nu sînt chiar așa caz de targă, mănînc cartofi prăjiți dacă îmi ajung pe masă, dar nu comand aproape niciodată, nu mi-e poftă de ei. Dintre modurile de gătit cartofi, prăjiți sînt cam pe ultimul loc în preferințele personale, după copți, piure, la cuptor. Nu fiindcă ar fi prăjiți, nu mă feresc de prăjeli, îmi plac de pildă cartofii sub formă de hashbrown, sau omletă cu ceapă și cartofi tăiați felii subțiri.
M-am gîndit de ce îi prefer copți sau piure, și pesemne motivul e că în felul ăsta mai conțin și altceva, măcar unt, dacă nu și kaiser tăiat bucățele, smîntînă, brînză de burduf sau cașcaval întinzăcios etc. Și tot de-aia și cartofii prăjiți îi prefer cu chestii pe ei, cît mai multe.
Am mîncat de cîteva ori cartofi prăjiți în untură de rață. Ăia nu mai aveau nevoie de altceva în plus.
Ultima mea masă ar fi cartofi prăjiți cu salată verde.
Pot mânca la lighean 😋
Dar cartofi făcuți de mine, subțiri si rumeniți nu galbeni.
Și mai există oameni cărora le plac cartofii prăjiți la nebunie, dar nu-i fac niciodată sau aproape niciodată acasă.
Nu am niciun vas – nici special, nici improvizat – care să favorizeze facerea de cartofii prăjiți. Nu facem acasă, îi mâncăm însă la restaurant. De altfel, nici alte prăjeli nu fac acasă decât extrem de rar (de ex. pâine cu ou la micul dejun de weekend de vreo două ori pe an).
Am făcut acum vreo doi ani, în primăvară, cât a fost sezonul cartofilor noi, din aceia mici rotunzi, fierți câteva minute, apoi prăjiți în baie de ulei. Am făcut de vreo 3 ori, că de ăștia nu știu să se facă la vreun local să-mi fac pofta.
Și am mai făcut o perioadă la începutul pandemiei când ne-am trezit închiși în casă și am ținut o vreme în bucătărie o tigaie cu ulei în care am făcut câteva ture de cartofi prăjiți.
Acasă fac orice alte forme – piure, copți, fierți natur cu pătrunjel, wedges la cuptor etc.
Spre norocul meu, nu am avut timp sa citesc articolul de dimineata..imi plac cartofii prajiti, insa ii consum de maxim 2 ori pe an caci cei 3 barbati ai mei au hotatat sa mânce sanatos si totul se fierbe sau se baga la air frayer..bineinteles un cu totul alt gust.Ceea ce as putea manca eu in fiecare zi sunt dovleceii pane musai cu tzatziki..
Cred ca maine voi incerca niste cartofi prajiti conform indicatiilor de mai sus si niste parizer M&R..sa vedem care mai tine dieta 👹
Posibil ca sunt un semi-eretic, mie imi plac multicel cartofii prajiti, insa in ultimii ani chiar imi plac mai mult mizeriile alea congelate :))) Si destul de putin cartofii prajiti naturali. Pentru ca nu se prajesc uniform, de multe ori :((
Cartofi prăjiți crocanți cu salată de roșii de grădină, care lasă zeama aia minune – perfecți.
Orice mai ai, dacă ai, lîngă – ochiuri, brînză rasă, mujdei, carne de pui, ceafă, cîrnați afumați, e bonus.
Îmi plac cartofii oricum – prăjiți, copți, fierți, piure, supă.
Tata zice: cartoful, a doua pîine a țării.
Ai cartofi, nu mori de foame, și dacă n-ai sobă, n-ai oală, n-ai tigaie.
Îi coci în jăratic, minunați, cu coaja aia crocantă, puțin arsă, chiar cu urme de pămînt, nici nu bagi de seamă.
Doar cei congelati nu-mi plac. Prefer sa muncesc mai mult la curatat si feliat dar sa am o masa de care sa ma bucur :D.
Am tot auzit ca nu stiu care brand are cartofi prajiti congelati „aproape la fel ca cei proaspeti” dar tot nu ma ating de ei.
Noi (eu si sotul din dotare) mancam cartofi prajiti cu aproape orice: simpli, cu mujdei, oua ochiuri, omleta, parizer, snitele, chiftele, friptura, pizza, si multe, multe altele. Acasa, la restaurant, carciumi, bodegi, depinde pe unde suntem, nu facem discriminare 😀 .
Dar sa fie cartofi naturali, nu congelati.
Am avut un coleg Iranian. Cand a auzit de cartofi prajiti s-a „crucit”. El: ce e aia? Stai fratele nostru ca te invatam noi. Si l-am invatat. Acum e in Iran, si o terorizeaza pe nevasta-sa sa ii faca aia mereu cartofi prajiti.
Și la mine cartofii prăjiți cu ou ochi și opțional niste brânză de oaie rasă e meniul ideal. Asta până am descoperit, copil fiind, o rețetă a bunicii: cartofi rași pe răzătoarea mică, amestecați cu câteva ouă și toate astea prăjite. Mmmmmmiam.
Eu as scrie o poezie cartofilor prajiti dacă as avea talentul. Mai usor refuz dulciuri decât cartofi prajiti.
Îi iubesc de cand nu stiam cum sa ii pronunț cum trebuie, si de cate ori ma intrebau părinții ce vrei să mănânci spuneam cartofi prăjiți.
Odata in facultate aproape am dar foc bucătăriei (stăteam in gazdă) ca am adormit noaptea cu capul pe masă făcând cartofi prăjiți intr-o sesiune dupa ce am invatat o zi întreagă, si am afumat tavan si pereti, era o flacără ca în filme. Comfort food pentru mine. Gazda mea numai nu m-a pus sa zugrăvesc 😳
Pe mine să nu contezi. Zeci de ani am mancat cartofi prăjiți cu ce mai era. Ba cotlet, mai ales oua, perfect doar cu brânză rasă sau doar cartofi prăjiți cu mujdei și bere. De când cu colesterolul și by-pas-urile mai rar. Dar si daca mănânc cartofi fierți gândul imi e tot la prăjiți.