5,638 cititori

O chestiune arzătoare

Știu că țara trece prin momente istorice, știu că se apropie alegerile, sunt la curent cu toate aceste frământări intense. Cu toate astea, mă macină îngrozitor de vreo două zile o chestiune mult mai arzătoare. Și anume: voi știți de pe acum unde o să faceți revelionul?

Întreb foarte serios, deși nu pare, pentru c-am tot văzut și auzit diverși cetățeni discutând pe această temă și nu m-am putut abține să nu-i invidiez din străfundul sufetului meu mic și negru. Pe motiv că trebuie să ai o viață extrem de organizată ca să știi încă de prin septmbrie-octombrie unde o să-ți faci revelionul. Continuarea

5,646 cititori

Degeaba scrii “te iubesc”, cu pipi, pe zăpadă

Chestia asta cu Sfântul Valentin e o treabă care privită așa din exterior, din stratosferă să zicem, pare o mișcare buna. Dar dacă e să te uiți la ea de aproape și s-o iei la bani mărunți parcă nu mai e chiar așa.

Si mă refer aici la faptul că în restul timpului gonim ca nebunii prin propriile noastre vieți, după care vine Sfântu’ Valentin ăsta și ne oprim brusc, ne uităm mirați în jur și ne trezim că trebuie să ne bucurăm și parcă nu mai știm cum s-o facem. Pentru că, nu-i așa, ne lipsește tocmai exercițiul de a ne bucura.

Continuarea

7,910 cititori

Soluția pentru clienții nesimțiți și insistenți

Sâmbătă, pe la orele prânzului, mi-era o foame de-aș fi balotat și salată de măcriș cu goji și păpădie. Asta doar în prima fază, după o vreme deja mă gândeam cu oareșce poftă și la niște pietre de râu unse cu puțină untură (le-aș fi mâncat și pe sec, untura o puneam doar așa ca s-alunece mai ușor). Am deschis frigiderul. Era mai gol decât Laura Andreșan în zilele ei bune. Mă rog, asta dacă nu pun la socoteală niște morcovi amărâți pe care nu i-aș fi mâncat nici sub amenințarea cu arma.

Așa că, de voie de nevoie, îmi vine ideea salvatoare să mergem să mâncăm în oraș. Dar unde? După un scurt și eficient brainstorming, îmi aduc aminte că primisem de curând o invitație la deschiderea unei cârciumi din asta hipsterish, cum e trendul acum. Hai acolo, să vedem cum e, dacă tot n-am onorat invitația. Continuarea

6,568 cititori

Trei chestii mișto

Hai că azi sunt în dispoziție zen așa că vă mai zic și d-alea bune. D-alea cum ar trebui să avem peste tot în jur sau să ni se întâmple zilnic.

Întâiaș’ dată o să vă povestesc despre cele două cârciumi pe care le-am descoperit în ultimul an și care la ora asta sunt localurile, din București, unde scot cel mai des cașcaval din buzunar. Și credeți-mă, în ultimul an am bătut măcar jumătate din cârciumile din Capitală, deci aș cam avea referințe și puncte de reper. Ca să n-avem vorbe și să fie clar încă de la început, cârciumile le-am bătut pe banii mei și scriu despre ele pentru că așa vor mușchii mei.

Continuarea

6,607 cititori

Lăsați șpagă la ospătari?

În anul ăsta care tocmai se duse, am tot umblat prin cârciumile din București și din spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, în general. Mi-am zis că e mai eficient așa decât să dau iama prin hypermarket-uri, după care s-arunc o grămadă de mâncare. Știți cum e, mereu cumperi mai multă mâncare decât ai nevoie. Pe când la cârciumă e mai simplu, ai comandat, ai halit, ai plecat în treaba ta. Unde mai pui că nici nu mai trebuie să stai să gătești.

Continuarea

7,696 cititori

Trei locuri mișto unde-aș merge din nou și azi

În weekendul ăsta prelungit care tocmai fuse și se duse, am dat o fugă la Brașov și prin imprejurimi. Mă gândeam să vă las aici niște chestii care mi-au plăcut și altele care nu. Ca să știți în caz că ajungeți prin zonă.

Să începem cu alea bune că poate nu mai aveți răbdare să le citiți și pe celelalte. Trei la număr, trei locuri mișto pe care vi le recomand din toată inima și garantez eu pentru ele în caz că ajungeți pe-acolo.

Continuarea

3,803 cititori

Tu la ce poftești oricând și oricum?

Se prea poate să fie de vină și regimul alimentar, fără excese, din ultima perioadă, nu zic nu, că prea visez și pictez numai mâncare, dar chiar și fără el, de multă vreme voiam să întreb ceva. Însă înainte să ziceți voi, să vă lămuresc “umpicuț” cum stau lucrurile la mine.

Desigur, aș putea s-o dau hipsterish și să spun că sunt un gurmand, că am pofte rafinate, că mă trezesc visând la pulpă de prepeliță, pe pat de ienupăr, cu ouă poșate de broască țestoasă și mult asparagus. Sau că ador deserturile rafinate și mă văd tăvălindu-mă în munți de trufe și mii de cireșe glasate. Dar cruntul adevăr este ca sunt doar un mâncău, că nimic din cele de mai sus nu mi-ar face poftă, că mă uit cu scârbă la icrele negre sau cele de Manciuria și că un ciolan cu fasole, bine făcut, îmi poate provoca oricând un orgasm culinar. Că prefer oricând o salată de vinete făcută de mama și că tot ea face cei mai buni cartofi prăjiți din Univers. Continuarea

8,253 cititori

Și “nevorbită” și cu banii dați

Aveți mai jos un fel de poveste de… hmm… amor, pe care mi-a trimis-o Laura, una dintre distinsele cititoare ale acestui blog. Citiți-o că e, așa, ca ruptă din viață. Povestea, nu Laura.

……………………………………………………………………………

Acu’ niște ani buni de zile, proaspăt ieșită dintr-o relație cu un tip cu mult mai mare (și mincinos, dar asta am aflat prea târziu), zis-am să-mi ling ranile cu cineva mai ca lumea, mai de încredere. C-am vrut, că n-am vrut, s-a nimerit să fie tot mai în vârstă, pentru că, deh, naravu’ din fire n-are lecuire. Măcar era “de încredere”, pentru că mă știa de când începusem buchiseala. Așa că, ușor trecută de vârsta majoratului și proaspăt rănită în dragoste, mi-am zis să-i dau o șansă pretendentului abia apărut la orizont. Continuarea

4,194 cititori

Mie-mi place să halesc

Jur că aş fi foarte fericit dacă aş putea să-mi inhib centrul din creier care mă face să-mi placă să bag în mine. Să nu mai simt nicio plăcere când mănânc şi cu asta, basta. Ba chiar să-mi pun reminder la ore fixe, să-mi aduca aminte că trebuie să îngurgitez ceva, ca să nu mor de foame. Neee, ţi-ai găsit. Până se inventează chestia asta, tot eu trebuie să am grijă ce şi cum, ca să nu mă fac iar cât porcul.

Ei bine, săptămâna asta am ajuns într-un local unde m-au făcut să mă destrăbălez. Nu de alta dar e o chestie mişto să ştii că, dacă te îndopi, tot ce balotezi e bio. Parcă-ţi mai atenuează din mustrările de conştiinţă, nu? Se depune mai mişto grăsimea pe şolduri. Continuarea

2,733 cititori

Gourmet

Cu ceva vreme in urma, inainte de „criza”, in firma noastra exista un obicei. Bun, zic eu. O data la doua-trei saptamani, Vinerea dupa program, se iesea la masa. In grup. Sa mai socializam, sa mai ne cunoastem, ca sa zic asa. Mai bei o bere, mai mananci o aluna, parca se leaga altfel discutiile. Uneori ne strangeam multi, alteori cativa, dar era o treaba buna. Oamenii se apropie cand interactioneaza si in afara mediului de la munca. Mai afli cate ceva despre ei, le mai spui despre tine. Se incheaga o echipa. Pai credeti ca antrenorii de la fotbal degeaba insista pe iesirile in grup? Nici pomeneala, stiu ei ce stiu. Continuarea