Cred că sunt cele mai nasoale vremuri pe care le trăim în domeniul ospitalității. Vorbesc din punctul de vedere al clientului, că HoReCarii nu par să aibă vreo apăsare, le merge de la foarte bine în sus.
Și pe cât de bine le merge lor, pe atât de nemulțumiți sunt clienții. Poate mă înșel, dar așa se vede de la mine.
Și zic asta pentru că rar de tot am dat peste câte un chelner dispus să-și facă meseria cum trebuie. Sictirul, tupeul și fețele aroganto-plictisite par să fie însușirile de bază ale ospătarilor în perioada asta. Pot să număr pe degetele de la o singură mână de câte ori m-am simțit cu adevărat bine în vreun loc.
Dacă ar fi problema doar la chelneri ar mai fi cum ar mai fi, dar aproape peste tot unde ești nevoit să interacționezi cu oameni, probabilitatea să te enervezi este extrem de mare. Vorbesc despre angajații HoReCa, da? Adică exact oamenii care ar trebui să facă tot ce ține de ei să NU te enervezi.
Nu știu, poate că e nevoie de o criză din aia mare, să se închidă tot și s-o ia toți de la zero. Poate când ai ajuns acolo jos, începi să te gândești că bunul simț și implicarea pozitivă pot fi niște asseturi care să-ți țină aproape clienții. Nu știu, nu mă pricep, doar zic că s-ar putea ca asta să fie una dintre soluții.
Revenind la cârciumi, localuri și restaurante, ospătarii cred că-și trăiesc vremurile de aur. Practic, din secunda în care intri în local, nu știi cum sa faci să te porți mai frumos, doar-doar Maria Sa, chelnerul, își va abate atenția și asupra ta. Uneori reușești, de cele mai multe ori nu. Oare ospătarii fac cursuri de dezvoltare personală ca să învețe să evite contactul vizual cu clienții.
Nu știu, prieteni, dar unii dintre ei sunt adevărați campioni, ar merita să aibă o Olimpiadă a lor sau ceva. Altă explicație pentru care reușesc să-ți evite privirea și câte jumătate de oră, n-am.
Dar știți care e partea cea mai nasoală? Că deși știu și văd toate astea, nu mă lasă inima să nu las bacșiș de fiecare dată. Indiferent cât de urât s-au purtat ospătarii, voi lăsa măcar 10%. Înjur în gând când îi las, dar nu există să nu.
Și asta în ciuda faptului că de multe ori îmi jur, pe parcursul mesei, că n-o să las niciun leu șpagă. Nu pot, fraților, la final nu mă rabdă inima să nu las bacșișul regulamentar.
Aici vine întrebarea pentru voi: sunt eu mai prostăvan sau așa face toată lumea?
Voi aveți vreo problemă să nu lăsați nimic dacă considerați că ospătarul a fost suficient de nesimțit cât să merite asta? Vă puteți uita în ochii chelnerului când aduce nota și-o plătiți leu pe leu?
Hai să mergem și mai departe cu întrebările, că poate mai vede câte cineva din HoReCa. E ceva ce v-ar face să lăsați mai mult decât sunteți dispuși lăsați de obicei? Ce anume? Locul, mâncarea, servirea? Contează dacă sunteți într-o cârciumă unde mergeți des sau într-una în care știți că n-o să mai călcați prea curând?
sursa foto: freepik.com
Așa-s și eu, mai prost și las bacșiș. Și la restaurant, și la frizer.
Nu mănânc foarte des la restaurante, dar e greu să nu remarci sictirul ospătarilor și aerul ăla că parcă-ți fac o favoare că te servesc, dar să știi că am întâlnit și fețe prietenoase, cărora le las cu plăcere. Mai rar, dar am întâlnit!
Comentariu beton!35
Nu las niciodata cand nu sunt tratata cuviincios, doar ignorata cat se poate de mult si cu sictirul specific lor, de la cap la coada. Nu imi bat joc de banii si munca mea, dupa ce evident atat chelnerul cat si patronul localului o fac, permitand si incurajand asa comportament. Daca se imbunatatesc serviciile pe parcurs, daca observ ca isi da silinta atat cat se pricepe samd las. Da, voi fi mai darnica, daca si locatia este mai primitoare, tot staff-ul este dragut si mancarea si bauturile sunt foarte bune. Nu, nu ma influenteaza deloc faptul ca frecventez foarte des sau foarte rar acea locatie, pentru a lasa sau nu dupa merit. (Clar daca persista in rau, oricat de aproape sau la indemana, dupa cateva dati de asa nu!, nu voi mai frecventa locul respectiv)
Comentariu beton!24
Nu întotdeauna.
Nici dacă ospătarul/ospătărița este mult prea mult prezentă pe lângă mine.
Comentariu beton!16
Și eu las de fiecare data. Deși de celelalte mai multe ori, în ultima vreme, n-ar mai fi trebuit.
Cred ca este și un automatism, la frizer, de exemplu, las mereu deși e biznisul celui care mă tunde.
Da, horeca pare ca se duce în cap din punctul asta de vedere, unde acum 12-15 ani era o placere sa interacționezi cu ei acum e jale. Probabil se schimba generațiile
o singura data nu am lasat nimic. dar aproape ne-a si injurat. initial voiam sa plecam, dar erau copii morti de foame in grup.
cat despre: „E ceva ce v-ar face să lăsați mai mult decât sunteți dispuși lăsați de obicei? Ce anume? Locul, mâncarea, servirea? Contează dacă sunteți într-o cârciumă unde mergeți des sau într-una în care știți că n-o să mai călcați prea curând?” – nu conteaza daca e o carciuma in care ma opresc mereu, sau merg o singura data. daca chelnerul zambeste si face sugestii bune, las intotdeauna mai mult de 10% si recomand mai departe.
Comentariu beton!15
Se întâmplă rar să nu las bacșiș, trebuie să mă enerveze rău chelnerul, dar am făcut-o. Las bacșiș cam 10% și ar trebui să fie ceva fabulos ca să trec de 10%. Adică pentru o servire „buna ziua, iata meniul…am dori asta…poftiți mâncarea, poftă buna…nota, vă rog…la revedere” consider că 10% este suficient. Am lăsat mai mult chelnerilor care au cu adevărat o chemare spre meseria asta, nu doar aduc farfurii la masă (dar îi respect mult și pe aceștia).
Nu las bacșiș chelnerului dacă este arogant sau dacă nici măcar nu cere scuze pentru o problemă legată de mâncare, ba se mai uită și urât „așa și ce dacă e rece ca gheața?!”
PS: fă și un sondaj pe tema: lași bacșiș pe bon sau la negru? Eu văd tot mai rar chelneri care să pună pe bon și aș fi curioasă dacă e doar o impresie.
Comentariu beton!19
Băi, sincer, nici eu nu aș vrea pe bon, în locul lor. Pentru că pe bon îți mai ia și statul din ei. 🤷♂️
A, nu am zis că nu fac bine. Voiam să înțeleg cât de mare e eșecul proiectului statului (de la mine se vede un mare eșec).
Si eu las bacsis, de regula 10% din nota, cash, in functie de comportamentul personalului, servire, ambianta, etc.
Ce ma enerveaza mai nou, la plata cu cardul practic ti se baga pe gat si bacsisului, ospatarul intrebandu-te daca vrei sa lasi ceva in plus cand platesti. Cum am spus, nu am o problema cu asta (exceptie facand servire mizerabila, etc) ci cu suma solicitata, pe factura fiind trecute deja intre 20% si 30% pentru bacsis.
Fara a fi un zgarcit, pe undeva simt ca se cam forteaza nota, ca sa nu mai spun, ca in cazul unei consumatii de peste 400 de lei, 20% din suma mi se pare „umpic” cam mult. Gen (cum ar zice tineretul), cam 80 de lei costa o portie din meniul localului, deci ar insemna ca platesc fara sa consum.
Desigur, depinde mult si de context: am organizat iesiri la restaurant cu familia extinsa (in jur de 10 – 12 persoane), chelnerii au fost tot timpul amabili si saritori, iar la momentul achitarii notei nu am stat sa socotesc la moneda suma finala, iar bacsisul a depasit 20%.
Altfel, pentru o iesire obisnuita cu familia, 3 sau 4 persoane, un bacsis de 10% din nota (mereu cash), mi se pare rezonabil.
E simplu, când întreabă de bacșiș când achit cu cardul, zic ca îl las cash. Și îl las. 10% de obicei, chiar nu am avut experiente (foarte) neplăcute de servire până acum.
În general, da. Dar ies foarte rar la restaurant, deci nu prea sunt de luat în seamă la statistică.
Tot prostovan ca tine, dar ma tratez, reușesc sa las sub 10% ca și base tip…cresc peste dacă omul acela face și el ceva…
Bacsisul este conditionat de comportamentul chelnerului. Nu am probleme sa platesc la leu.
Comentariu beton!54
Rar de tot se întâmplă să nu lăsăm (10% în Europa, 18-20% când am fost în SUA că e altfel acolo..). Ultima dată când n-am lăsat un cent a fost acum foarte mulți ani, când chelnerul s-a comportat efectiv mizerabil, în timp ce cu oaspeții de la mesele alăturate era numai lapte și miere. Având în vedere că ne comportaserăm politicos și nu făcuserăm absolut nimic de natură să-l ofenseze, am dedus că trebuie să fi simțit din accent că nu suntem nemți și i s-a pus pata pe noi. Na, în cazul ăsta nu l-am putut ofensa cu bacșiș 😁.
Pe de altă parte, relativ recent am constatat o chestie care nu prea-mi place. Nu știusem, dar au început și unele restaurante din Germania să aplice metoda (americană, cred, dar nu-s sigură) de-a include bacșișul în costul final. Zic ei, ”ăsta e sistemul” când plătești cu cardul și nu cash. Meam, al naibii ”sistem” 🙄.
Chestia asta nu mi se pare deloc, dar deloc în regulă. Dacă eu decid că nu meriți fiindcă te-ai purtat ca o lichea lipsită de cea mai elementară urmă de profesionalism, ce facem? M-apuc să mă cert cu tine să scoți bacșișul din suma finală?
Comentariu beton!40
Ăla se poate numi oricum altcumva, dar nu bacșiș. Taxă pe prostie, ajutor pentru ospătari, oricum, dar nu bacșiș, câtă vreme mă obligi să-l las.
@Greta eu țin bine minte că înainte de pandemie rar prindeam restaurant în Germania unde să fie altfel decâ cu banul jos. Puține acceptau cu card şi la destule nu mergeau toate. După pandemie toate cu card, dar în cazul lor la plata cu cardul li-se trăgea un comision. Lidl, Aldi etc pot suporta fără probleme la volumul lor de vânzări, dar cred că restaurantele bagă ‘bacşişul’ pe notă ca să compenseze comisionul băncii – erau restaurante aveau undeva pe perete o notă cu comisionul, altele nu. Sunt convins că nu ajungea nimic la chelneri sau bucătari.
@AleBlaga, așa am înțeles și eu de la nemți, rar ajunge ceva din bacșișul ăla la personal. așa că las direct ospătarului câțiva euro, în funcție de notă.
cum zicea mai jos cineva, italienii au „coperto”, francezii au „service compris”, dar am lăsat întotdeauna ceva în plus, la restaurant, direct chelnerului. din același motiv, rar ajunge ceva la chelneri.
în pub-urile din UK era regula „and one for yourself” și își punea barmanul o liră deoparte. la restaurante, cam 15% din notă era bacșișul, asta dacă nu era trecut pe notă. caz în care lăsam 2 lire, direct chelnerului.
la noi.. măi, la noi eu am o mare problemă când merg într-o cârciumă nouă. nu pricep de ce se poartă ca și cum m-am dus acolo pt campionatul viteză de înghițit mâncare! cum las tacâmul jos pt mai mult de 1-2 min., cum apare chelnerul dornic să-mi ridice farfuria!
eu nu pot să mănânc pe repede înainte, mai stau de vorbă, mai fac pauză.
mă scot din minți cu graba lor! și nu e ca și cum aș avea o comandă de câțiva lei și-abia așteaptă să scape de un așa client.. nici nu stau ore-n șir, la o comandă de câteva sute de lei, să zici că le ocup locul ăla prea mult. mă simt ca la o autoservire, unde se bate lumea pt un loc. drept urmare, nu le las bacșiș celor care procedează așa și le și spun motivul.
mă duc să mă simt bine, nu să-mi numere cineva îmbucătura și să-mi ia farfuria din față după 4-5 înghițituri!
de-asta prefer să merg în locuri cunoscute. chelnerii îmi știu obiceiul, nu mă grăbesc și le las întotdeauna bacșiș pt servire.
Comentariu beton!59
E bine ca mi-ati zis, @AleBlaga si Malina. Chiar nu stiam. O sa avem grija sa platim cash, ca sa ajunga bacsisul la oamenii aia.
Comentariu beton!19
@AleBlaga comisionul băncii la plata cu cardul e de max 2%, nicidecum la nivelul bacșișului. Eu de exemplu nu cumpăr niciodată țigări cu cardul de la minimarketul de lângă slujbă. Adaosul fix la țigări este de 50 de bani, asta înseamnă că patronul este partener minoritar cu banca.
@Mălina coperto, couvert sau service compris înseamnă că te-ai așezat la o masă pe care ai ”deranjat”-o, fie că bei o cafea sau mănânci de 1000 de euro. Când te-ai ridicat de la masă ei trebuie să schimbe toată vesela, fața de masă, șervetele etc. Asta în cazul restaurantelor care nu arată ca un fast-food… 😁
@Tudor ce zic eu valabil în Germania, nu mai sunt demult in România. Până la pandemie majoritatea magazinelor refuzau plata cu cardul sub anumite sume. Aşa, ceva sub 10 euro. Mic comisionul, dar adunată pe o lună e suficient să se uite pieziş şefu’ de magazin că i-se atrăgea atenția de sus.
@Tudor, credeam că aici vorbim de bacșiș în bistrourile locale din toată Franța. dacă vorbim de restaurantele cu stele Michelin, de Paris și zone gen St.Tropez, cu sistem de rezervare de sute de euro și taxe bizare, ajungem ca italianul ăla alergat de chelner prin parcare, că 500€ a fost un bacșiș prea mic 😁.
Comentariu beton!21
@Mălina, ce e aia „cum las tacîmul jos vine și-mi ia farfuria”? vine s-o ia doar dacă poziția tacîmurilor spune asta; altfel… io am mai mîncat gratis, după ce am ținut prelegere în restaurant; nu cred că ține de background-ul educațional (eu fiind absolvent de „turism-servicii”) ci de codul bunelor maniere, în cazul clientului, și de fișa postului, în cel al ospătarului…
PS da, prostoi și eu, las no matter what, da’ cînd nu merită specific asta
@costicămusulmanu, fix așa cum am zis 😁. pun tacâmul jos, zic 2-3 vorbe, gata chelnerul cu mâna pe farfuria mea și textul pregătit: „dacă nu mai serviți, permiteți să.. „. ultima dată când mi s-a întâmplat, am țipat un „nuuu!” atât de sonor, de-am speriat toată cârciuma 🤭 grădină mare, pe Victoriei, comandase dl. soț și frigăruile de berbecuț de la Arrosticini, cât pe ce să mi le salte! 😃
n-am cursuri în domeniu, știu doar ce-am fost învățată de-acasă: când nu mai vrei să mănânci, așezi tacâmurile la 5.25 și aia e.
cred că ospătarii nu prea mai citesc fișa postului sau nici nu mai sunt școliți cu adevărat🤷🏼♀️.
PS italianului meu i s-a bătut obrazul (nu s-a ajuns la modul fizic), la moscova, că la o notă de 1200€ 100 este minim ce poate accepta chelnerul;
In afara nu las bacsis decat daca sunt multumita spre foarte multumita. Si oricum nu dau 10%. In România e alta poveste. Trebuie sa fiu chiar nemultumita de chelner/ospatar ca sa nu las chiar nimic. Si oricum am grija sa fie cei 10%. Ciudat cum functioneaza mintea omului in astfel de cazuri.
Comentariu beton!12
Uite că m-ai făcut curios de ce în străinătate nu lași bacșiș.
Eu am vazut ca in It (mai mult, aproape peste tot) & Gr (asa-si-asa, nu peste tot) „Serviciile” sunt trecute pe MENIU si apoi pe NOTA de plata.
Deci, aici, discutia despre bacsis nu are rost.
Daca @AdinaE se refera la alta situatie, si eu as fi curios sa stiu de unde diferenta de abordare.
Cred ca tine si de obiceiuri. In Ro e ceva cultural. Cum sa nu lasi bacsis? Se uita lumea cas la tine. Prin alte tari, e putin diferit pentru ca oamenii nu au neaparat cultura bacsisului. In Fr, e inclus pe nota de plata. Nu te obliga nimeni sa lasi in plus, si nu te simti tu obligat sa lasi in plus daca nu vrei. Si nu se uita nimeni cas la tine daca nu lasi. In Olanda, din cate am observat, la fel. Tine de mentalitate si de obiceiurile locului cred. Dar recunosc, cand m-am mutat in Franta mi-a fost foarte „peste mana” sa nu las, ca na… asa e frumos. Si observam cu stupoare ca aproape nimeni nu lasa. Cu cea mai mare seninatate. Ciudatenie fratilor!
@Andreea C, oameni mai zgârciți ca francezii nu cred că există 🤕. am văzut franțuzoaice lăsând bacșiș 20 de cenți.. sau 1€ pt o masă de prânz, 4 persoane. pt cafea sau ceai, zici că li se usucă mâna, dacă lasă ceva.
asta nu înseamnă că nu poți să rotunjești nota sau să-i lași ceva chelnerului, dacă ești mulțumită 🙂.
ca țări europene unde chiar nu se lasă bacșis pot să zic de Olanda, Finlanda, Danemarca.
Comentariu beton!20
Sa lasi bacsis 0.20 E mi se pare de porc. Nu vorbim de oameni zgarciti, vorbim doar de oameni care lasa daca vor si mai ales, daca sunt multumiti de servicii. Nesimtire exista peste tot, da nu despre oamenii nesimtiti vorbim, ci de cei cu bun simt, si de motivele pentru care lasa, sau nu, bacsis (unu care sa isi merite numele, nu firimituri!)
Cum imi traiesc veacul prin Belgia si maritata cu un belgian am constatat cu stupoare ca nu e obligatoriu sa dai bacsis peste tot. Aici daca bei ceva, iti platesti pur si simplu consumatia, nimic mai mult. Daca mananci, nu te obliga nimeni sa dai, dar daca ti-a placut cum te-au tratat, lasi ceva. In nici un caz 10%.
In alte cazuri si prin alte tari cum scrie si @Cryptoprocta bacsisul e inclus. Atunci nu se pune problema de dat.
Imi amintesc de altfel cand in Valencia am lasat un bacsis peste medie doar pentru ca ospatarita ne-a vorbit in toate limbile posibile si a fost super draguta. In Luxemburg iarasi super multumiti de un restaurant, am lasat bacsis. A 2 zi alt restaurant si s-au purtat ca niste porci. Seful insusi mi s-a parut extrem de ingamfat. Nu am lasat nimic. Chiar ne-am intrebat daca sa plecam fara sa platim, asa de rau a fost.
Pana la urma e o chestie de cultura si obisnuita.
Las întotdeauna bacșiș, chiar dacă nu ar merita. De obicei evit sa mai merg în locurile unde am fost servita prost, dar locuind intr-un oraș mic, opțiunile sunt destul de restrânse. Las bacșiș chiar și când ma duc sa ridic eu mâncarea la pachet 🙂
Eu nu prea dau de chelneri…cu toane. Încerc să înțeleg cumva oamenii. Nu calculez niciodată niciun procent. Las DOAR dacă vreau (și las).
Din păcate, tot cred (dar nu aplic) că nu ar trebui lăsat nicăieri bacșiș. Mie nu îmi lasă nimeni bacșiș. Și eu am salariul mic. Nu vreau să deschid o polemică. Ai stabilit un preț (care e oricum mare!), am fost de acord să îl achit, ce treabă mai are bacșișul? Mai ales la taxiuri! Sau curieri! Câștigi puțin? Fă-te doctor…avocat…asistat social, ce vrei tu…nu îmi cere bacșiș!
Am putea să ne cărăm și singuri farfuriile la și de la masă…
Dar las, căci cred mult în acțiuni și reacțiuni. Mi se întâmplă și mie lucruri bune apoi.
Comentariu beton!62
Nu prea mi s-a mai întâmplat să am parte de ospătari grețoși. Pentru că îmi aleg cu grijă restaurantul unde merg, că nu merg acolo pentru ceafă de porc cu cartofi prăjiți. Dar când s-a întâmplat, am și precizat de ce nu las bacșiș. Oricum nu am mai călcat pe acolo. Bacșișul îl rog să fie trecut pe bon. De când cu pandemia și mutatul la țară, nu prea mai umblu cu cash. De regulă las 10% din valoarea consumației, dar pot lăsa și mai mult. Am lăsat 20% la un restaurant din Brașov, pentru că am fost super mulțumită de cum am fost tratată de la cea care mi-a luat haina, ospătar, și până la cel care a debarasat masa. Plus că meniul a fost exact cum mă așteptam să fie.
Comentariu beton!16
Îmi spui și mie restaurantul, te rog?
One Soul din Brașov.
De obicei lăsăm. Am pățit uneori să nu avem cash, pe unde/pe când nu puteai lăsa la plata cu cardul ((pățit de vreo 2 ori cred, în Serbia și în Grecia, și ne-a părut rău). Rateori nu am lăsat că nu am vrut, atunci când totul a fost rău, inclusiv mâncarea și ambiența, de ex. într-un loc din Corbu cu bunicul trăznit ceva, abia băgați în seamă, hamsia era clar șprot, alt pește luat era cam scrum și nici măcar cartofii prăjiți nu se putea mânca, erau cleioși. Plus muzică tare de tot, popularo-manele așa. In mod normal ne-am fi ridicat și am fi fugit/protestat, dar nu prea aveam unde merge în alt loc. Ne-a părut rau de bani plătind doar nota (și scump, culmea!). Am lăsat apoi recenzie să salvăm măcar pe alții. Și da, dacă ne place mult de tot, nu doar partea cu ospătarul, lăsăm un pic mai mult de 10% și vocalizăm că ne-a placut și facem recenzie bună. Culmea e că nu vocalizăm când nu ne-a plăcut, nu ne place să ne certăm, doar ne cărăm cât mai repede. Deci da, lăsăm indiferent de atitudinea ospătarului, dacă mâncarea e ok, pentru că știm că bacșișul se împarte și cu cei de la bucătărie. In Grecia suntem obișnuiți să așteptăm, face parte din farmecul locului, o singură dată a fost prea mult, la sfârșit am stat peste jumătate de oră doar să aducă nota.
Eu sunt initiatorul miscarii #HoReCatrebuielasatasamoara.
Glumesc, habar nu am daca exista miscarea asta dar ar trebui sa existe.
Asa ca eu EVIT sa calc prin HoReCa-rii, cat pot. Estimez ca frecventez de-astea mai rar de 1 data / 2 luni. In ultimii ani am calcat in de-astea DOAR ca urmare a invitatiei primite de copil sa participe la zile de nastere ale colegilor lui de scoala. Nu am platit eu, ma doare-n lupa, ma rog nu chiar, ca cineva a platit si nu ar fi trebuit dar asa vine vorba.
Daca, totusi, in ciuda unei (mai) bune-judecati ajung pe la o carciuma/bar, in functie de comportamentul ospatrului, primeste DOAR CASH la final, langa nota. Principiu de viata – Nota intotdeauna cu CARD-ul (sa plateasca jegosul taxe pe banii aia), bacsisul intotdeauna CASH (macar sa stiu ca merge direct in buzunarul prapaditului care m-a servit). Cam 10% e zona mea de dat bacsis.
Desi, parerea mea, lucratorii in HoReCa isi (cam) merita soarta, din doua motive:
UNU – Patronul isi bate joc de tine, pleci! Sau, daca stii cine e ala (lumea-i mica, se duce vorba care patron ii bate joc de angajati), nu te angajezi acolo. Simplu! Sa vedem cu cine isi mai face „afacerea”.
DOI – Daca totusi ai decis sa te angajezi la un ghertoi in ciuda renumelui si ai decis sa stai acolo si dupa ce te-ai convins ca patronul e un kkt de om … bossulica, daca decizi sa iti bati joc de client ca sa te „razbuni” pe patron, nu doar ca esti FOARTE prost dar meriti batut si castrat ca sa fie sanse zero sa ti se multiplice ADN-ul tau de prost si ticalos.
Obs – week-end-ul trecut am facut un „experiment”.
9 burgeri („artizanali” facuti de macelarie super-profi de unde cumpar de >10 ani, nu congelati sau alte mizerii) top-calitate si cam x2 ca pret fata de media din supermarket. Plus cartofi/muraturi/sosuri/salata/rosii/chifle/etc ca sa nu fie doar burger ci „meniu” s-au dus undeva pe la +/- 250 RON. Din care am mancat 9 persoane, copiii nici nu au putut sa termine burgerii aia pentru care iti trebuiau „falci de sarpe” ca sa musti din ei. Comparati voi cu un meniu bigmac (dincolo de faptul ca mizerabilii astia au facut bigmac-ul cat un macarons) si cu pretul la care cumperi asa ceva.
Deci, cum am spus, pana la bacsis … EVIT CAT POT!
Comentariu beton!25
Nu prea ies la restaurant acasă, mai mult în vacanțe. Tot aşa pe la 10% las, poate în plus să iasă suma rotundă să nu-mi căptuşesc buzunarele cu monezi.
Am avut nervi odată la Jáchymow în Cehia că aia a adus de 2x pizza greşită. Păi a trebuit de 2x să aştept să o facă. La Milano la restaurantul din dreapta de la Scala un ospătar care roia ca muştele la cur a pretins că preia el comanda ce o dădusem la o altă ospătăriță aşa că de fapt a ieşit de două comenzi. Noroc că ospătărița era o negresă deşteaptă şi dezinvoltă care a lămurit la aia de la casă care a ridicat mâinile la cer zicând ‘pazzesco’. Am lăsat totuşi bacşis că să nu ia foc ceva şi să nu las impresie de neam prost. Bineînțeles la negresă nu la casă.
Lângă muncă e un magazin Obi în parcarea căruia s-a proțăpit o rulotă cu Döner şi pui la rotisor, a unui turc desigur. Prima oară când mă duc la el era fix în mijlocul rugăciunii, se închina etc. Aştept politicos 5 min şi mi face dönerul/şaorma şi las 20 cenți bacşiş. Data următoare nu se mai închina dar s-a făcut că nu are 50 cenți să-mi dea rest aşa că n-am avut ce bacşiş lăsa ş nici nu am mai trecut pe la el, mergeam la Bäckerei/Brutăria din magazin, făceau sandvişuri faine. Aveam grijă să mă remarce cu punga cu sigla Bäckerei când ieşeam de acolo. Am auzit mai târziu ca şi alții din fabrică au renunțat la ăla, nu făcea bune întotdeauna, mai era alt turc cu Döner lângă benzinâria din zonă, ceva mai departe.
La cafenea/restaurant în general las bacșiș, dar nu chiar în toate cazurile.
La frizer las.
La curieri nu obișnuiesc, pentru că de obicei ies în stradă să ridic coletul.
Uite ca asta cu frizerul imi scapase.
Eu nu ma tund ca am chelia „deasa” dar duc copilul. De obicei la frizerie mica / „de cartier” adica acolo unde patronul e si frizer si om de serviciu si casier si, daca ii ceri, iti face si o cafea. Cafeaua o platesc, nu e panica dar care e rostul bacsisului? Pai pretul ala nu intra TOT in buzunarul/casieria frizerului?
Ah, daca e un „salon” cu mai multi angajati, unde frizerul meu e clar ca munceste pe un salariu, aia e alt discutie.
La fel si cu mecanicul masinii – daca e un atelier mic (AUTORIZAT, oricat ar fi de mic, eu nu ma duc la nea’ Gogu in curte sa imi repare franele) unde e logica bacsisului? Daca ma duc la reprezentanta, ZERO bacsis, la (min) 50E/ora de manopera (tehnologica si NU pe ceas) … isi permit sa plateasca oamenii fara sa fie nevoie de bacsis.
Mă tund la un singur frizer (o doamnă), care îmi lasă fără să îi cer reducere de preț că am păr puțin, îmi știe toate obiceiurile, și are un preț mai mic decât prețul pieței. Când m-am tuns în Marea Britanie (am locuit un an în zona Londrei), costa destul de mult un tuns, în general nu lăsam bacșiș.
La fel, când îmi duc calculatorul la un service, uneori mi se cere un preț mic. Dacă aș fi riguros, i-aș da cât mi-a cerut. Dar nu sunt, așa că îi las bacșiș.
Cam tot timpul las bacsis, trebuie sa fie nesimtit rau, ca sa nu primeasca nimic. Nu tin minte cand mi s-a intamplat sa nu las. De obicei las 10%, cand este nota foarte mare, las si 5%, cand m-a luat deja cu ameteala de la suma :-)) Ma uit cu interes la restaurantele unde au fost angajati strainezi, nu ii reped, incerc sa fac comunicarea cat mai facila
Da, parcă simt un disconfort dacă nu las. Da’ nu pe bon, că anul trecut am luat o țeapă de am plâns o săptămână. La o consumație de vreo1500 m-a mai costat 150. Că na, așa e când ești prost, am ales procentul de 10%. Bine, eram mai mulți și mi-a fost jenă să refuz. Ulterior, tot acolo, i-am zis că nu vreau să las un procent din consumație, dau cât vreau eu. Acum depinde și cât face consumația…
Lăsând bacșiș când serviciul e prost, nu faci decât să-i încurajezi !
Comentariu beton!18
Dacă nu-mi place cum se comportă, nu las. Pot evita și eu privirile cu grație ;))))
Dar de obicei, încerc nici să nu evit privirea, ci să-mi asum decizia.
Dar ai pus punctul pe i cu chelnerii care evită privirile – e unul dintre cele mai frustrante lucruri pe care le poate face un chelner!
Comentariu beton!12
La comenzi mici, ~50 lei, cand sa zicem ca mananci la pranz o ciorba, bei o cafea si pleci, eu nu las procentual. Mi se pare disproportionat, stau 15 – 20 minute cu totul asa ca de multe ori rotunjesc si aia e tot. Este un efort nesemnificativ cand compari cu mese de 5-10 persoane unde se munceste intens pe servire.
Cred ca trebuie raportat si la cat timp tii masa ocupata.
Iar pt mine tipsul e legat de restaurant per total nu de ospatar pt ca stiu ca se pune la comun si se imparte procentual cu bucataria si ceilalti angajati.
Las bacșiș întotdeauna, chiar dacă uneori sunt nemulțumit de ce s-a întâmplat in timpul mesei. 10 procente. În schimb, n-am întâlnit încă restaurantul unde să îmi placă atât de mult mâncarea, atmosfera, servirea, comportamentul chelnerului încât să-i spun acestuia (cum am citit eu într-o carte): „du-i te rog bucătarului, din partea mea, o sticlă din vinul casei. A, și încă una pentru tine”.
Aproape întotdeauna, iar uneori le mai împărtășesc și din ideile mele. Pe de altă parte, observ că după pandemie s-a schimbat și comportamentul clienților. Știu că pe toți ne-a afectat, dar parcă prea sunt mulți „cucu”.
In general las 10% sau pe acolo dacă totul a fost ok la restaurant.
Nu las bacșiș deloc dacă ospătarul nu se comportă ok sau e o problemă cu mâncarea. Dacă sunt singur explic de ce nu las, dacă sunt cu cineva doar plec.
Am avut o situație în care nu am lăsat deloc, am explicat de ce și a venit patronul să discutăm. I-am explicat nemulțumirile mele, a promis că se rezolvă. A doua oară când am fost in același loc servirea și mâncarea au fost ok. Am lăsat bacșiș, am chemat patronul și i-am mulțumit că a ținut cont de ce discutasem. Sunt client fidel de atunci.
La curieri sau livratori las maxim 10 lei dacă au ajuns la timp. Sau rotunjesc la sumă.
Și eu las de fiecare data. Deși de celelalte mai multe ori, în ultima vreme, n-ar mai fi trebuit.
Cred ca este și un automatism, la frizer, de exemplu, las mereu deși e biznisul celui care mă tunde.
Da, horeca pare ca se duce în cap din punctul asta de vedere, unde acum 12-15 ani era o placere sa interacționezi cu ei acum e jale. Probabil se schimba generațiile
Lucian, eu am avut experiențe plăcute în ultimii ani. Tocmai că mi se pare că, având atâtea restaurante care sunt clădite pe principii corecte, lucrurile s-au schimbat. Sunt multe biznisuri mișto în domeniul ăsta. Aici putem vorbi și de brutării, cofetării, băcănii. Uite, eu sunt fan al brutăriei Pâinea lui Dumnezeu. Băi, este așa o atmosferă mișto acolo, este așa o bucurie pe ei când le treci pragul. Sunt preocupați în permanență de calitatea produselor, de nevoia clienților, se dezvoltă și au idei creative. Eu astfel de locuri caut, și de aceea nu prea am experiențe nașpa. O poți urmări pe Corina Dima, are pagina de fb De Corina. Dacă mergi pe mâna ei, nu dai greș.
Eu am 2-3 cârciumi în care mă duc de obicei și unul din motive, pe lângă haleala bună, e atitudinea chelnerilor. Se poartă ca și cum i-aș fi angajat să mă servească în avionul personal și le-aș fi promis salariul pe o lună. Ăstora le las cel puțin 10%. Se întâmplă să mă nimeresc și prin alte cârciumi, unde dau cu sapa chelnerii despre care vorbești, cărora nu le las nici 50 de bani, chiar dacă cer direct (am avut și de-ăia, „dacă vreți să lăsați ciubuc….”. Nu vreau, numa mulțam). În ultimul an am fost des la București, iar peste drum de hotelul unde stau de fiecare dată este o crâșmă de-asta cu mâncare de-ți bați pruncii. Degeaba, că chelnerii se comportă de parcă i-am luat de pe neveste să mă servească pe mine. În cazul unuia chiar am crezut că mă bate când i-am cerut niște pliculețe de zahăr la cafea. La fel la Hanu lui Manuc, la fel la Caru cu bere, unde scorurile sunt pfoai de capu meu! Am nimerit unul foarte mișto la o crâșmă din Unirii, unde staționează autobuzul care merge la aeroport, și încă unul la o „taverna” grecească din centrul vechi. N-avem cultul clientului, din păcate. Și nu numai în horeca.
Comentariu beton!17
Las dacă îmi place locul, mâncarea, servirea. Să simt că merită banii și că e un loc în care aș vrea să mă întorc, nu să mă bat cu chelnerii. Da, s-a întâmplat să nu las (servire proasta, comanda întârziată sau greșită, chelnerul cu mutre etc), dar e rar. Iar de când m-am mutat în Timișoara sunt uimită cât de faină e servirea, peste tot unde m-am dus, de zici că oamenii ăștia fac altă meserie. Cum zice cineva mai sus, nu mă simt obligată să las, așa că…nu e regulă.
nu, nu las, si activez in Horeca. bacsisul este conditional de calitatea serviciilor.
din pacate la noi se cheama Horeca si nu industria Ospitalitatii, ca prin alte parti. prin tari mai spalate, a fi chelner este o meserie in sine, cu tot ce tine de ea. La noi au existat scoli de chelneri/ospatari dar sin pacate nu mai exista. aceasta meserie este vazuta acuma ca o sursa rapida de castig cand nu ai alt post iar rezultatele se vad. conteaza si implicarea patronilor/administratorilor. acolo unde acestia sunt implicati, personalul este pe masura. unde nu sunt se vede. Tine si de mentalitatea noastra colectiva.
Comentariu beton!12
10% plus 10-20 lei la picol, daca dau de nesimtiti nu las nimic si le si spun, insa sunt prea “batran” sa mai ies in restaurante netestate si unde nu ma stie lumea! In tara pe unde am fost nu am patit sa dau de nesimtiti, iar pe drumuri ma opresc doar la benzinarii!
Pentru mine contează mai puțin cum s-a comportat ospătarul și mai mult cum este mâncarea pentru că bacșișul se împarte la toată echipa, nu doar la ospătar. De ce să pedepsesc un bucătar bun, doar pentru că în fața mea s-a prezentat un ospătar prost. Este incredibil de greu de găsit personal bun în acest domeniu. Și este trist, pentru că se merge din rău în mai rău, având în vedere cum evoluează noile generații. Unul despre care acum ai spune ca e ospătar bun, acum câțiva ani nu l-ai fi angajat nici la spălat vase… Din fericire există și excepții. Din păcate sunt rare…
Eu am intalnit la noi la restaurant, la plata cu cardul, bacsisul pus pe nota de plata in 3 variante de suma. Clientul alege si i se calculeaza totalul. Eu merg in general pe varianta de mijloc, 10% cred. La fel la Uber, la care am implicit plata cu cardul, pentru bacsis aleg varianta de mijloc. Cred ca si la Londra am gasit acest stil de bacsis pe nota la cateva restaurante. Dar acolo am gasit si bacsisul pus automat pe bon (in general la restaurante chinezesti) ceea ce m-a enervat chestia asta voluntar-obligatorie. In Romania nu cred ca am gasit asa ceva.
De obicei las bacsis la restaurant, coafor, eventual un curier la care platesc cu cash, etc.. Mi s-a intamplat, foarte rar e drept, sa nu las bacsis la restaurant, in general pentru atitudinea chelnerului chiar daca mancarea nu a fost prea grozava (consider ca asta nu i se poate imputa ospatarului). Dar mi s-a intamplat sa gasesc si ospatari amabili, glumeti , care m-au facut sa ma simt bine in localul respectiv si atunci am lasat mai mult bacsis. La fel, la Uber, nu ezit sa nu dau „recompensa” sau 5 stele unui sofer mai dubios. Deci, da, pentru mine conteaza mult calitatea serviciului oferit.
Noi deobicei lasam pentru ca rar se intampla sa iesim din bula noastra de localuri. Acolo ne place mancarea, atmosfera, oamenii si e normal sa lasam ceva si celor care au grija de noi.
Au fost cazuri, de multe ori pe litoral, unde nu am lasat nimic, pentru ca acolo cred ca se aduna in sezon cei mai indolenti ospatari si efectiv nu le pasa de clienti.
De obicei ma duc in locuri „testate” in care chelnerii stiu sa-si faca treaba (mai ales la mare, da ma mai duc la noi la mare, ma duc doar unde stiu ca e bine). Deci las bacsis.
Nu prea mi s-a mai intamplat in ultimu timp sa dau peste nesimtiti, dar cand se intampla nu le las nimic.
De asemenea, daca simt ca e nasol si nu am apucat sa comand, ma ridic si plec.
Las bacșiș chiar daca nu m-am simtit bine, mai mult ca ma respect pe mine DAR a doua oara nu mai calc pe acolo si am o grija deosebita sa scriu un comentariu extrem de negativ despre locatie. Se pare ca arma asta a comentariului negativ pe internet este foarte periculoasa pentru cei care nu dau doi bani pe clienti.
Pare că n-o să mai fie. Mi-au zis băieții mei să nu mai iau în serios recenziile la servicii şi produse pe site-uri, inclusiv Amazon şi e-Bay. Au pus la treabă AI să scrie pozitive cât trebuie.
Ar fi binevenit un articol despre cafenelele Tucano, acolo unde ti se cere bacsis cand faci comanda. E super de porc!
In Olanda nu prea se obisnuieste cu bacsisul cam pe nicaieri, ca olandezii sunt in general mai ‘cumpatati la bani’ ca sa zic asa. Din obisnuinta (romaneasca) mai las in locurile unde chiar mi-a placut/impresionat serviciul. De obicei platesc cu cardul cam peste tot apoi las cativa euro pe masa cand plecam. La frizer (cel putin cel la care merg) platesc fix serviciul, cu cardul si langa casa de marcat au un porcusor unde poti lasa ceva daca vrei. Unii lasa, majoritatiea nu. Daca am monezi las, daca nu, nu. Nu am avut niciodata impresia ca serviciul lor are de suferit in functie de cat am lasat data tecuta sau nu am lasat.
In Romania las de obicei, cu exceptia cazurilor cand serviciile chiar au fost jalnice. Dar asta cu un anumit procent nu am aplicat-o niciodata, de obicei suma e in functie de cat maruntis am prin buzunare – ca nu o sa stau sa cer rest la bacsis.
Aici,din ce in ce mai multe restaurante au sistemul de a scana un cod QR pe masa, accesezi meniul, comanzi si platesti. Ospatarul doar vine si aduce mancarea la masa si debaraseaza dupa. Acolo sansa de bacsis e minima spre zero. Introvertul si IT-ista din mine adora locurile acestea, unde nu trebuie sa fac conversatie/socializez cu strainii sau sa astept pana ma baga cineva in seama, ca bagareata nu-s si nici nu vreau sa deranjez pe nimeni asa ca in combinatie cu un chelner ignorant risc sa imbartanesc in restaurantul respectiv 🙂
Comentariu beton!16
Eu sunt asa, mai nesimtita, de felul meu. Daca nu e ce trebuie, nu las. Mai ales ca la noi bacsisul e deja inclus in pret. Daca las, inseamna ca intr-adevar m-am simtit bine, chelnerii ok, mancarea (macar) buna, etc. Nu cer sa mi se faca matanii, dar un minim de politete cred ca pot sa cer. Daca se poate, las cu draga inima, si mai mult de 10%, cash. Dar daca sunt tratata cu sictir, scarba, ignoranta, si asa mai departe, nu las nici d-a draq. Ei isi permit sa ma scuipe-n ochi (metaforic vorbind), eu imi permit sa le dau ciuciu. As simple as that. Stiu ca „nu e frumos”, „trebuie sa lasi ceva”, si acum cativa ani chiar asa faceam. Dar vorba ta… nu poti sa fii si cu nasu pe sus si sa ti mai si cuvina.
Eu (tot în Olanda) am început să las mai des câțiva euro pentru că de regulă cei care servesc sau livratorii de mâncare sunt studenți sau elevi care lucrează câteva ore pe săptămână (copilul meu are 13 ani și vrea să lucreze așa) și mă gândesc că bucur un copil. Sunt super drăgălași și respectuoși și îmi e drag de ei, mie îmi place să îi întreb ce studiază, dacă le place, etc. La coafor mi-a zis odată coafeza că atunci când se umple porcușorul ies toate la pizza, așa că mă pregătesc să am un euro-doi de pus acolo, dar au fost și dăți în care nu am pus nimic și nu am observat vreo schimbare.
De obicei las cam 10 la sută. Cash. Dacă mă enervez prea rău, fără bacșiș, doar mărunțișul pe care se preface chelnerul că îl caută prin buzunare.
Dacă chelnerul își face treaba las bacșiș de fiecare dată. Iar dacă mâncarea este foarte bună nu ezit să complimentez și bucătarul. Dacă, însă, comportamentul chelnerului lasă de dorit nu mai las nimic.
Fac parte din categoria celor care lasa tips indiferent cat de urat s-a comportat ospatarul sau daca mancarea a fost proasta. Am lucrat in domeniu si stiu cum merge treaba. Salariul este mizerabil pt ca un ospatar traieste din tips si pe langa el toata echipa,de la bucatar pana la cel care spala vasele. Daca ospatarul e nesimtit dar mancarea este f buna,de ce sa-i pedepsesti pe restu’? Problema nu e doar in acest domeniu,zilnic pe unde te duci dai de o poama acra sa-ti strice tot zenul, de la doamna de la mega,agentul de paza care te urmareste printre rafturi ca pe un criminal,fetele de la receptie( spitale,analize etc),nu mai zic de doamnele „amabile” de pe la Anaf sau alte institutii. Nu mai am avem forta de munca, in restaurante se angajeaza oricine fara nici o scoala sau curs,nu mai vrea nimeni sa munceasca,patronii sunt in stare sa angajeze orice bruta.Sa nu uitam nici de clientii care se cred regi,de cum intra pe usa cauta scandal,te trateaza mai rau ca pe un sclav,iti vorbeste de sus cu aroganta,tipa,e nemultumit de orice ii aduci,ii zambesti de frica si primesti decat priviri dispretuitoare. Te face albie de porci ca mancarea nu e buna desi tu nu ai nici o vina. Mai poate avea o zi buna acel ospatar daca are 2-3 clienti din astia?Sunt multi care cauta nod in papura doar pt a fi suparat si a nu lasa tips,cunosc o groaza. Si apoi mai e clientul care nu lasa niciodata nimic,indiferent cat de bine este servit si cat de bogat ar fi,are multe pretentii. Revenind la ospatarii nesimtiti, din pacate lucrurile merg din ce in ce mai rau si nu se va schimba asta. Fiecare e liber sa faca ce vrea,eu nici nu as pleca fara sa las ceva si nici nu as fi ok sufleteste dupa ce as pleca stiind ca am facut asta.
Las bacsis in proportie de 95%, adica almost every time. Daca n-am lasat inseamna ca servirea a fost execrabila, nesimtita etc. Sorry, dar daca un ospatar nu percuteaza cand intra cineva nou in pub/bar/restaurant sa-ti aduca meniul din prima (as in primele 5 minute de la asezare) si sa te intrebe ce doresti, nu iti debaraseaza masa la timp si altele, nu..nu ma apuc sa dau in plus, pe langa consumatia in sine.
La fel si la bacsisul pentru cei care aduc mancarea in conditii proaste (am primit pizza rasturnata, cand am deschis-o toata era lipita de cutie, se vedea ca a fost depozitata pentru livrare in conditii proaste (s-o fi miscat, etc); mancare rece (desi de la restaurant sunand spuneau ca a fost deja trimisa de cateva zeci de minute bune…).
Lucruri de genul se intampla rar dar da, ma uit la servire si la modul in care au grija de clientii lor.
Clar las bacsis numai daca merita. Si da, daca serviciul e bun, adica rapid, cu zimbetul pe buze, cu o gluma chiar, daca si mincarea e excelenta, pot sa las bacsis gras. Acum, gras, depinde ce se intelege. In ro sint niste reguli intelese doar de horeca. Inafara, cel putin aici, in Franta, bacsisul e cadou, nu obligatie. Cel mai mult am lasat 20 de euro. Si asta e enorm. Media e 2-4 euro.
Am lasat bacsis bun si la Veliko asta vara, pe o terasa in centru. Baietii rapizi, serviabili, draguti. Mincarea excelenta. Berea, rece, sarea imediat ce faceam semn. Perfect. Si-au meritat toti banii.
Doar in america lucreaza chelnerii pe bacsis, asa ca trebuie sa lasi. Dar unde lucreaza pe salariu, nu vad unde e obligatia.
Doar când merită. Dacă e fericit cu jobul ales, nu e vina mea. Atât timp cât nu zici măcar un poftă bună, nu vezi nimic de la mine. Mă bucur enorm când văd câte un ospătar care își face treaba cu bucurie și pasiune. De altfel, încerc să merg doar acolo, când îi găsesc.
În urmă cu mulți ani existau cursuri/școli unde oamenii interesați învățau ospătăria. Mai există așa ceva? Că în România, cel puțin, în fiecare concediu al ultimilor 5 ani am avut măcar o ieșire la restaurant unde servirea a lăsat de dorit.
Dacă ospătarul mă calcă pe nervi, fiind absent sau ignorându-mă când îl chem, ori alte lucruri care stau în puterea lui de a mă face să mă simt în largul meu și să îmi priască mâncarea, îi plătesc la cent (asta se întâmplă foarte rar).
De obicei rotunjesc nota la cea mai apropiată sumă plătibilă în bancnote (întâmplarea face ca de cele mai multe ori asta să insemne ~10%, de exemplu nota e 22,6€, eu las 25). Trebuie să am o experiență extraordinară să mai pun ceva și peste asta.
PS: unde am fost servit în scârbă și nu am lăsat bacșiș, nu mai calc prea curând, chiar dacă mâncarea a fost bună.
Nu vreau ca următoarea dată să mi-o extra-condimenteze chelnerul cu vreo flegmă.
Nu las dacă este plin de siktir. Dacă îmi dă o privire cu reproș, îi dau și o mwie elegantă, cu zâmbetul pe buze, să înțeleagă de ce nu primește. Plus că în domeniu toți merg pe ideea că bacșișul este obligatoriu, tocmai de aceea acceptă salarii de mizerie. Nu cwaie, primești peșcheș dacă faci mumos! Altfel, pe cea din față!
Pe de altă parte, dacă știe cu meseria (da, am întâlnit rara avis!), bucuros îi las peste regulament. Este doar corect, hai un 10%.
La Grecia, după o servire la tavernă (doar băuturi) de stătea mâța în mustăți , după ce am lăsat 7 euro (!?, la aproximativ 50 euro, ceea ce mi se părea ridicol pentru cât de bine ne simțisem), fata s-a întors să ne spună că este prea mult! Când am insistat, ne-a întrebat dacă suntem români.
„De ce!?”
„Doar românii lasă atât de mult”.
Apoi a stat cu noi vreo 5 minute la small talk („Vă simteți bine? Vă place la noi? Ați fost acolo? Vă recomand bla bla bla”).
(subliniez că nu am văzut picior de rus).
Comentariu beton!15
N-am mai fost la o crâșmă, restaurant, terasă, bordură sau ce-o fi… din vară. La Constanța. Pe plajă. Nu merg mai deloc. Rar. Și când las ceva, las numai dacă mi-au plăcut servirea și mâncarea. E subțire fata la mălai. Chiar fină. 😉
În ultima vreme am ieșit extrem de rar la masă în oraș pentru că a devenit prea scump pentru noi. Dar în ultimii ani nu țin minte vreo experiență* atât de neplăcută încât să nu lăsăm bacșis 10% regulamentar. Și pe ăsta îl lăsăm că așa e obiceiul, ca să nu se uite strâmb chelnerii, dar mai mult n-am avut niciodată motiv să las, adică n-am avut nicio experiență atât e wow extra mega super încât să-mi vină să las mult mai mult. Nu-mi dau seama ce ar trebui să se întâmple, cum să fie experiența pentru asta. E doar o masă la un restaurant.
*Cu o excepție memorabilă pe principiul „La pomul lăudat”, acum vreo 6-7 ani. Am fost un grup de 8 persoane la un restaurant al unui chef celebru (sau era partener/consultant acolo, nu mai știu) și au rămas fix 2 lei bacșiș (la o notă de aproape 900 de lei) și asta pentru că nimeni n-a mai avut mărunt să schimbe când s-au adunat banii de la fiecare. Atât de multe lucruri au mers prost că nici nu cred că ar fi avut motiv ospătărița să ne întrebe „De ce?”. Când din 4 cupluri, fiecare decide separat că nu lasă bacșiș dintr-o serie de motive, e clar că ai o problemă. Până în ziua de azi îmi pare rău că nu i-am scris în privat chef-ului respectiv tot ce a mers prost, apoi n-a mai contat că s-a închis/rebraduit localul.
Intotdeauna imi vine in minte faza cu Steve Buscemi din „Rezervoir dogs”, ceva de genul „I don’t believe in tips”…
De regula, las bacsis, dar nu ma ancorez in 10%…procentual, uneori e 30%, alteori, pana in 5%, alteori o suma fixa, depinde de suma si de serviciu. Las si la frizerie si la spalatorie.
Ca tot am avut recent o discutie contradictorie cu prietenul meu care e patron in zona Horeca, eu nu ineleg de ce as fi „obligat” la 10%. Stau si ma uit cam ce standard de viata au patronii de carciumi si ma intreb de ce nu mai renunta si ei la ceva maruntis ca sa-si plateasca mai bine chelnerii. Iar pe chelneri, cu toata durearea cauzata de salariul minim pe economie, ii intreb ce-i impiedica sa se faca doctori, instalatori, electricieni si atunci n-ar mai sta in bacsisul regulamentar.
Cea mai penibila chestie am trait sa o vad acum 2 saptamani inr-o statiune de schi din Franta. In conditiile in care o bere mica era parca 10-11 Euro, un fel principal, o cafea si o bautura te duce peste 100 Euro pentru 2 persoane, in josul bonului era un text gen santaj emotional in care-mi spunea ca respectivul chelner nu se alege cu nimic din serviciul prestat, si ca daca m-am simtit bine mi se recomanda un „tips” care-l va bucura.
Concluzia este simpla: intotdeauna las un bacsis, dar nu am o regula legata de suma/procent, etc.
Patronii nu renunta la „ceva maruntis” pentru ca ala nu prea e maruntis, ci o forma importanta de a sustine afacerea pe partea de cheltuieli.
Gandeste-te ca, din toata consumatia, profitul e poate 30-40 la suta (scazi tva, costul materiei brute, chirii, curent,etc).
Practic, bacsisul pe care il lasi e de fapt dublu raportat la ce bani raman la final.
La 30% bacsis, s-ar putea ca angajatii sa castige uneori mai mult ca patronul, desi eu am auzit de cazuri in care o parte din tips tot la patronache ajunge.
Daca m-am enervat in orice mod: chelner nesimtit, mancare proasta, incurcaturi rezolvate nerezonabil, intarzieri mega lungi, alte probleme, nu mai las nimic. Las mai mult in locurile in care simt ca ospatarul isi face meseria cum trebuie si incearca sa ma faca sa ma simt bine primit. Incerc sa merg cat mai des plus recomand si prietenilor locurile in care ma simt bine sa ma asigur ca o duc cat mai mult.
Am un noroc fantastic, in zona unde stau e o Trattoria Verdi cu 2 chelneri cum rar am mai vazut.
Unul dintre ei e prietenul copilului, se saluta zilnic, primeste chestii de la el, fiul ii ofera desene de-ale lui.
Cel mai des comandam pizza de la ei si ii las bacsis si cand ma duc sa ridic eu pizza la pachet.
Cand mai mergem sa si mancam fizic in restaurant, mai mereu ne pune „pe ascuns” discountul lui de angajat, intotdeauna i-am lasat cash contravaloarea discountului si 10% in plus.
S-a întâmplat să nu lăsăm bacșiș (prin lăsăm, a se înțelege: soțul, că el plătește 😁 – apropo de articolul trecut). În plus, s-a întâmplat chiar să nu plătim decât băuturile, deoarece mâncarea a fost sub orice critică, iar când a venit patronul localului (fiind un local nou deschis) și i-am sugerat să guste mâncarea, pentru că nu se compară cu ce am mâncat înainte cu o săpt tot acolo, a spus că în acea săpt erau controale de asta a fost mâncarea mai bună. 🤷♀️🤦♀️ Exact asta a fost exprimarea.
De regulă, nu prea încercăm locații noi, decât foarte rar, chiar și în concediu (dacă găsim undeva mâncare bună, ne reîntoarcem acolo). Deci, bacșișul e mereu peste cei 10%. În mod normal, 50 lei e minimul, chiar dacă nota de plată a fost de 200 lei, să zicem.
Depinde de servire,de mâncare, nu mi-e jenă să nu lăs.
Problema e când ieși cu amicii care sunt foști “frații de arme” ,cei care au lucrate în restaurante la un moment dat în viața lor, chiar dacă e cea mai de rahat servire sau mâncare, după ce îi ajută și cu debarasatul ,se simt obligați să lase bacșiș și inevitabil pentru ca te-a pus Scaraoschi să ieși cu ei vei lăsa și tu .
guys… Voi mergeti la restaurant?!?
Ți-a mai zis cineva că ești tare de tot pă umor?
Nu las dacă nu am fost muțumit.
99% din cazuri. Doar de doua ori am pățit sa nu las, chelnerii erau deplorabili (în România am pățit)
las si in suedia. La inceput nu era asa normal, acum a cam devenit. Ma enerveaza aia care imi pun ei direct 5% 10%…nu cat vrei tu sa platesti.
Dar, locantele mici nu prea au. Baru de la mine din sat…doar o data mi-au cerut sa pun si bacsis. Era baru full asa ca au zis ca fac si ei de o ciunga. Avand in vedere ca berea e cam intre 2 si 3E mai ieftina decat la barurile de langa…merita.
La restaurante mici, chinezesc, afgan, nu cer astia. Cer la alea scumpe, unde oricum nota incepe de la 100e 🙂
In Romania o singura data nu am lasat. Mint, i-am lasat ceva gen 50 de bani, ca efectiv nu am putut sa ii lasam la virgula. Da. Atat ne-am enervat
Omg, dar despre ce vorbim aici??? Eu traisc in Franța, patria chelnerilor cu personalitate si ies destul de des la restaurant. Bacsis doar daca s-a purtat frimos si daca mâncarea a fost bună. Daca in plus face pe fața mofturi atunci e razboi declarat si merge direct pe review la ei pa pagină. Pai cum plm sa mai si dau bacisis dacă se ai poarta si urât ? Pai frate, asta e jobul lui, sa ma servească pe mine, sa-mi aduca mâncarea calda, servetele sau mai multa apa sau un pahar in plus daca ii cer, pentru asta e acolo și e platit. Bineînțeles ca nici eu nu voi fi nesimțită si nu caut sa umilesc sau chestii de genul. Dar vorbim despre niște servicii si clar ca o atentie in plus înseamnă „mulțumesc, am apreciat serviciul, felicitări, ti-ai facut treba mai mult decat bine”. Daca ma face sa astept fara sa imi spuna de ce sau dacă e scarbos cu mine, nu primeste nimic si basta. A doua oara nu mai vin si gata.
da sa iti zic de spania 🙂
am ajuns la un pub, pe langa sagrada. Si, intamplator una dintre barmanite era romanca. Cat imi punea guinessu mi se face pofta si de niste uischi. 8e paharu mi se pare o suma perfecta, asa ca iau berea mea si cidru nevestei, le duc la masa, si ma intorc sa iau uischiu si sa platesc.
Ba nene…imi pusese fata aia 150ml de uischi, cel putin. Ma uit la ea: de ce mi-ai pus asa mult? Ea: pai, se termina sticla
Am rugat-o sa imi puna nota mai mare pe card ca nu mai am cash sa ii las si ei ceva. Tipa, ultra relaxata: „da stai ma calm, ca aici nu prea e cu bacsis”.
Si asa a fost in toata spania. Plm, daca le lasi, zic sarumana. Daca nu le lasi li se frange pl de bacsisu tau. Numa pentru atitudinea asta le-am lasat mereu 🙂
Comentariu beton!11
Nu las intotdeauna, pentru ca: „Mana-ntinsă care nu spune o poveste, nu primeste pomana!”. Continuarea o știți și voi.
Asta se aplica tuturor celor care vor bacșiș, ospătari, barmani, curieri, etc…
Ba nene ai un salariu, vrei ceva peste salariul ala? Pune osu la treaba, fa ceva în privința asta, arata-mi ca esti interesat sa primești ceva în plus. Fa-ma
sa-ti apreciez munca, sa-mi doresc sa mai revin si cu alta ocazie, sa te recomand mai departe…. Întâmpinarea, servirea, debarasarea, modul în care îmi vorbești, în care ma privești, etc…
Sunt multe lucruri pe care le iau în seama atunci când las ceva, cuiva.
Daca te comporți ca și cum te doare în pl de client, nu am nici ce-a mai mica problema sa plătesc la cent.
„li se frange pl de bacsisu tau” adica nu le pasa daca le dai sau nu le dai. Pentru ca ei au salarii normale. Si se comporta ca niste oameni normali, nu ca niste ahtiati dupa bacsisu asta.
ca atare…isi merit bacsisu
Pai mai multe motive. Daca vrei sa traiesti in bransa asta in primul rand trebuie sa te bagi la nunti si evenimente. Pe o noapte faci cam 300-400 de lei(poate mai mult ?), depinde cat ii de mare chermeza. La asta se adauga salariul minim si ce ii mai dai tu pe zi dar acolo mai trebuie sa dea si la bucatarie de multe ori, nu e nimic spectaculos. Si cand lucrezi noaptea nu prea mai ai nervi ziua sa fii voios si saritor. Intr-un oras mare un chelner serios castiga cam 1500-2000 de euro cumulat, asta si daca iti zambeste si daca nu zambeste. Dar nu te teme, vin asiaticii din urma. In Horeca o sa inceapa circul ca raman romanii fara joburi, va fi primul circ legat de muncitorii de afara.
Eu las bacsis in functie de cat de mulțumită am fost de servicii și in funcție de țara in care merg.
De exemplu In România las cam 10% din valoarea notei.
Locuiesc in Elvetia și aici nu e obligatoriu sa lasi bacșis. Depinde de situație – la restaurant se lasa cam 5-10 CHF pentru un prânz de 2 persoane.
Pentru o cafea și un croissant ( cam 9 CHF ) se lasa 0.3-0.5 franci.
Dacă nu sunt mulțumită nu am nicio problema sa nu las nimic 🙂
Cel mai mult ma enervează atitudinea aroganta sau când personalul se comporta de parca ne știm de o viața si ne tragem de șireturi.
Nu las mereu 10% . Nu las ,,mereu,,.
Uneori, nu las deloc sau las mai putin – cat sa fie suma rotunda.
Uneori – las mai mult ( acolo unde simt ca omul acela are nevoie/apreciaza) .
Ma intreb uneori daca bacsisul lasat este automat al lor sau daca impart intre ei si/sau cu proprietarul.
Am o profesie liberala – sunt avocat, intr-un oras mic si sarac. Toate taxele si impozitele mele profesionale, cumulate, duc spre un 50% din incasari. Oamenii cred ca onorariile sunt mari, in realitate jumatate merg la stat. Iar munca dureaza cel mai adesea ani de zile ( in orasul in care locuiesc, un divort dureaza lejer 2 ani, un partaj 3-4 ani), timp in care ,,caram,, toate problemele clientilor, pentru care suntem asedea si sprijin psihologic. Veniturile unui avocat din orase ,,uitate de lume,, , daca nu ai contracte cu primarii/societati, sunt – acum – medii spre mici. Uneori foarte mici.
Nu imi lasa nimeni bacsis si nici nu vreau. Tai chitanta pe fiecare leu. Sunt serioasa si preocupata de clientii mei si un multumesc sau un buna ziua dupa ce terminam dosarele mi se par corecte si suficiente.
In concluzie, nu simt ca as fi obligata moral sa dau bacsis. Daca o fac ( si o fac uneori ) o fac doar ca sa sustin un tanar care pare sa aiba nevoie si/sau sa aprecieze.
Nu mi se pare ca ar trebui sa fie o regula, nu ar fi corect.
Nu poti judeca aceeasi situatie cu masuri diferite :
banii dati unui unui ospatar dragut sunt ,,un bacsis,, ce ar fi cuvenit , un gest de politete, multumire
banii dati unui medic dragut sunt ,,mita,, sau ,,folos necuvenit,, si pot imbraca conotatie de infractiune.
As spune ca ar fi corect sa nu existe bacsis. Sa invatam sa stabilim preturi si salarii corecte si sa platim toti impozite corecte.
Pe acasa las bacsis, pe aici nu las, nu e prea obisnuit si aproape am uitat cum se face. Odata, la restaurant, tipa ce a venit cu mancarea a lasat pe masa noastra un fel de caiet elegant iar eu era sa strig dupa ea sa-i zic ca:
„-Ti-ai uitat caietul.”Noroc ca mi-am dat seama la timp ca nu e un „caiet” obisnuit, ca sa nu ma fac de ras.😅
Sunt situatii si pe aici cand nu-ti vine sa lasi. Cand mananc la restaurante detinute de arabi, ei servesc prima data barbatii si pe femei dupa! 😡
Aici la mine, bacsisul nu se poarta, in general. Englezii mereu lasa dar ei au scuza ca vin cu deprinderea de acasa si in general sunt in vacanta unde, dupa a 30a halba, nu mai conteaza ca platesti 50, 100€ sau 150€, atata vreme cat berea continua sa curga.
Altfel, rezidentii nu lasa in general bacsis sau lasa maruntisul pana la suma rotunda cu 5 sau 0 in coada, dar niciodata mai putin de 1€ intreg (si niciodata mai mult de 2-4€, simbolic). Nici lucratorii in servicii nu se asteapta sa lasi ceva. Eu am venit cu obisnuinta de acasa sa las un 10% dar aici se uita lung si surprinsi cand lasi mai mult de cativa banuti si cand te bunghesc ca nu esti englez sau turist. Asa ca dupa un timp am renuntat. Plus ca aici plata cu cardul e cvasigeneralizata si se intampla sa treaca saptamani fara cash in buzunare. Asa ca atunci cand am fost impresionat de mancare si de serviciu las un 5-10% prin rotunjirea notei platite cu cardul.
Acasa las mereu un 10% insa atunci cand sunt impresionat in sens negativ de mancare sau servicii nu las nimic si imi notez sa nu revin vreodata. In RO bacsisul e cutuma, aici nu e.
Imi permit si eu sa comentez. Poate pe langa subiect. Am lucrat in UK in domeniul HORECA, in vanzari. Fata mea acra de fiecare zi, alta n-am decat uneori, dar sunt foarte amabila de felul meu, ca si compensare🤭. Am servit un cuplu intre doua varste, ea il intreaba suficient de tare cat sa aud si eu : „ask her how much she want for a smile”. Jur ca a fost cel mai jenant moment din viata mea. Da lucrez cu oameni, pentru oameni, in fiecare zi. Sunt zile in care nu primesc nici macar „buna ziua”. Dar,ca sa le fac in ciuda celor despre care vorbesti, le zambesc si le urez o zi buna. Bacsis las de fiecare data. Ca poate cineva chiar are nevoie, ca asa m-am obisnuit, nu stiu sa zic exact de ce
Am lucrat multi ani pe vapoare de croaziera in US. Daca nici acolo nu mai inveti customer service, nu mai inveti nicaieri.
Baietii astia de se numesc chelneri pe la noi, ar trebui sa faca niste stagii de cateva luni pe acolo, sa le iese putin figurile din cap. Sa te fi ferit Dumnezeu de pasageri din NY ca te tocau marunt ca pe usturoi… si tu puteai doar zambi si sa zici yes sir, I will change it now, yes sir, I will be right back with a different one sau mai stiu eu ce. Bacsis pe masura, dar nu cracneai.
In Ro sau prin Europa n am asteptarile de pe vapor, dar un minim de zambet si bun simt si sa nu imi dea senzatia ca il deranjez de la tigara. Atunci nu vede nimic.
Daca s mega mega aglomerati si astept si serviciul e mai pe fuga, asa, las, ca nu s absurda si stiu cat alearga.
Las bacșiș invers proporțional cu numărul de adresări „Cu draag!” ale ospatarilor. De la 3 în sus plătesc leu la leu.
Eu n-am absolut nicio problemă să nu las bacșiș indiferent despre cine este vorba. Ca e coafeza, manichiurista, șoferul de taxi sau ospătarul. Sunt mulțumită de serviciul respectiv, ca e vorba de profesionalism si/sau amabilitate. Eu îmi fac treaba cât de bine pot și întotdeauna mă gandesc la clienți, chiar dacă eu nu interacționez cu ei (lucrez într-un Amazon mai mic 🙂). Și eu cumpăr lucruri online, sau ma duc la bancă sau sau sau…avem „nevoie” unii de alții și fiecare are așteptări. Dar cel mai tare îmi place atunci când toți ospătarii ăștia aroganți și plictisiți de viață, au nevoie de bancă, frizer, taxi etc. și se arată indignați de serviciul oferit sau amabilitatea personalului, sunt dezamăgiți și spun că nu dau bacșiș.
Și eu dau la toată lumea, ca așa sunt eu, bleagă.
Și eu sunt nemulțumită de ospătari (și de bucătari, mai nou), dar știu din surse sigure ca nu se găsește personal. Toată lumea e prin străinătate, deși cred ca ar duce-o mai bine aici ca acolo 🤷🏻♀️
in functie de cum sunt tratat, indiferent unde merg, restaurant, frizerie sau cu cine am de a face, postas curier etc. las mai mereu, suma difera
Daca is face treaba cum trebuie, fara asteptari nerealiste din partea mea las 10%, daca e sictirit si face tot asa mai in scarba atunci las ceva maruntis asa simbolic si nu mai intru in a el restaurant. Oricum am redus f mult prezenta in Horeca din Romania
Despre ospătari s-a mai discutat din câte îmi amintesc. Și despre procentul lăsat (majoritatea spune că 10% este procentul cel mai popular).
Dar despre frizeri si coafeze parcă nu s-a spus nimic. Bine, herstiliști 😁. Dacă un tuns simplu, de cartier, costa 30 lei, cât lași la final, 35? 40?
Nu știu preturile pot doamne, unde serviciile sunt muuult mai numeroase decât la bărbați. Zău ca tare sunt curios sa știu cât de generoase sunt cu coafezele, manichiuristele, etc
Și revenind la subiectul cu ospătarii, știu că sunt pârâcios, dar ai fost sursă de inspirație:
https://www.facebook.com/share/p/Xdy2Yrq5SuEedFhf/
La medic se lasă ciubuc? Dar la instalator, electrician, mecanic, curier, vânzător?
Eu sunt ospătărița de aproape 20 de ani, momentan pe alte meleaguri decât cele natale. Înainte lăsam tips-uri mari, mult peste 10%. Acum, cu cât lucrez mai din greu, cu atât las mai puțin. După mulți ani în care am învățat gastronomie, nutriție (ca să știu sa nu recomand salata de fructe după un mușchi de vita în sânge) , băuturi, vinuri și câte și câte mai câte, …m-am zgârcit. Nu pot sa fiu tratata ca ultimul om (sau cu totală indiferența) si după aceea sa las tips. Mi s-ar părea ca îmi bat joc de munca mea și de mine. Cum sa las munca mea unuia care alege voit sa nu si-o facă pe a lui bine ? Nu pot.
Și nu cred ca aceasta atitudine a ospătarilor de aici se va schimba atâta timp cât lumea le va lăsa bacșiș nemeritat. Bacșișul este ca și o nota , dacă ei il primesc, și e bun, niciodată nu vor ști ca este ceva în neregula cu ei .
În general, las bacșiș 10%. Dacă servirea a fost de foarte proastă calitate, cu chelner sictirit, monosilabic și/sau care mă face să aștept mult, nu mă bagă în seamă, mâncarea nu mi-a plăcut etc. – nu voi lăsa bacșiș deloc, sau, eventual, voi rotunji suma în sus (dacă mâncarea a costat, să zicem, 198 de lei, voi lăsa 200). Iar dacă servirea a fost foarte bună, mi-a plăcut enorm ambianța, chelnerul a fost extrem de atent la nevoile mele, mâncarea a compus o simfonie pentru papilele mele gustative – cu siguranță voi lăsa bacșiș mai mult de 10%.
Din punctul meu de vedere, restaurantul nu se adresează doar nevoii de a mânca. De mâncat, pot mânca bine-mersi și acasă – mult mai ieftin și pe gustul meu. Iar dacă mă aflu în altă localitate, dacă singurul criteriu ar fi „îmi astâmpără foamea”, am o sumedenie de opțiuni la supermarket, ori la vreun fast-food. Faptul de a alege un restaurant anume include un ansamblu de „merg acolo ca să mă simt bine în timp ce-mi satisfac nevoia de a mânca”.
EU NU LAS NICIODATĂ
am scris cu litere mari să se înțeleagă asta
Pur și simplu nu las ciubuc sau șpagă sau altceva
Și crede-mă, nu mănânc niciodată de mai multe ori în același loc
Tocmai pentru că, de regulă, se dă ciubuc, ospătarii au salariu minim pe economie.Așa consideră patronul român, că angajatul nu merită mai mult de la el, că, oricum, primește de la client.
10% e regulă în Horeca și la noi și afară. Când mi se servește pishwasser în loc de cafea, nu-i las nimic.Sau când dama de la bar face două ciocolate calde dintr-un singur plic și crede că-s așa tâmpită că nu-mi dau seama ce-a făcut.