Prieteni, în sfârșit am aflat adevărul, acum am înțeles și eu de ce sunt sărac și-o să mor sărac: pentru că din când în când îmi mai fac plăcerea să mănânc la restaurant. Nu, n-o spun eu, o zice, cu subiect și predicat, domnul analist financiar Iancu Guda:

Analistul financiar Iancu Guda a pledat pentru responsabilitate financiară și a exemplificat cu o experiență dintr-un restaurant unde a auzit lamentările unei familii cu privire la rata pentru un credit și costul unei cine, în timp ce comandase preparate scumpe.

„Eram cu familia, noi am mâncat acasă și am mâncat desertul în oraș. Și lângă noi erau atât de aproape, încât nu am putut să nu aud – se plângeau de dobânzi, de rată la credit, și au luat steak de ton, friptură de ton, friptură de vită, cu antreu, cu desert. Au dat 600 de lei și se plângeau cum poate să coste atât de mult. Deci ei vor plăcere, dar nu își asumă… Hai să ne comportăm cu responsabilitate, în linie cu ceea ce ne dorim cu adevărat, nu doar plăcerea pe termen scurt.”, a spus Iancu Guda, invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24. (sursa)

Domnu’ Guda, să mă iertați, e posibil să fiu eu mai nătâng, dar să știți că există extrem de mulți oameni care atunci când merg la restaurant vor să se simtă bine, fără să-i intereseze cât e rata dobânzii sau indicele robor. Pur și simplu vor să mănânce ceva ce le place, fără ca asta să fie într-o relație de cauzalitate cu modul în care își gestionează viața, businessul sau economiile.

Știți, cumva, absolut surprinzător, dar exact cu acest scop au fost inventate restaurantele: să mergi să mânânci ceva ce-ți place. Da, chiar și restaurantele scumpe, tot cu scopul ăsta au apărut. Cel puțin așa se vede de la mine.

Apropo, aveți idee, domnu’ Guda, ce s-ar alege de industria ospitalității dacă toți oamenii ar mânca acasă și n-ar merge la restaurant decât pentru desert? Nu cumva ar da faliment? Nu știu, doar întreb, că eu nu sunt specialist, ca dumneavoastră.

Mai am o curiozitate, că n-ați specificat: când ziceți c-ați mâncat desertul în oraș, vă referiți la o singură prăjitură pentru care ați cerut mai multe lingurițe? Sau ați fost rebel și-ați comandat câte una pentru fiecare? Sper că nu, unde naiba ajungem în felul ăsta? La desfrâul consumerismului? Nu se poate, n-avem cum.

Băi, oameni buni, vă dați seama cetățeanul ăsta e văzut ca un fel de guru al analiștilor financiari din această țara? Am cunoscut mulți oameni zgârciți, eu însumi nu sunt foarte mână largă, dar în viața mea n-aș băga ciorbă și felul doi acasă, după care aș da o fugă la restaurant să-mi iau desert. Mai bine lipsă.

Doamne apără si păzește! Domnu’ Guda să mă judece.