Știu c-am mai vorbit pe-aici de câteva ori pe subiectul ăsta, dar cum în acest domeniu lucrurile sunt într-o continuă mișcare, poate n-ar fi rău să vă mai iau pulsul.
M-am activat de la acest comentariu la articolul de duminică:
„gargara asta e exact ce primim de la corporație să ne aducă înapoi la birou să „socializăm”. Nu contează că nu te mai poți concentra la birou, că oamenii au ritmuri și stiluri de lucru diferite, nu, gargară ca să ne oblige la stat pe drumul spre și de la birou cu orele. Orele mele în care atunci aș putea pune la spălat sau dormi mai mult! bleah, la noi au ajuns să ne cheme 2 zile pe săpt, vedem ce ne mai așteaptă.”
Oamenii refuză să creadă că suntem diferiți și că ceea ce pentru unii e „gargară”, pentru alții poate să fie exact ceea ce au nevoie. Imediat vă explic.
Eu sunt genul de om care voia să muncească de la birou. Zic de perioada când eram angajat, că acum și să vreau, n-am la ce birou să mă duc.
Pentru mine faptul că în pandemie am muncit de acasă a contat enorm când am luat decizia să-mi dau demisia. Vă spun extrem de sincer c-ș fi lucrat și acum la cooperativa de digital dacă nu era nenorocirea aia de work from home.
Nu știu cum sunt alții, dar pe mine mă ajuta mult interacțiunea cu cei din jur în ceea ce aveam de făcut pentru job. Ei bine, când am văzut ca nu se mai termină odată cu munca de acasă, am renunțat de tot.
După câteva săptămâni de stat acasă, mi se luase grav, efectiv tânjeam în fiecare zi după mersul la birou. De altfel, cei mai vechi pe aici știu exact despre ce vorbesc.
Dar eu sunt eu, nu gândim toți la fel, am prieteni și cunoscuți pentru care faptul că pot munci de acasă e la fel de important ca salariul.
De fapt, e chiar mai grav de atât, am prieteni și cunoscuți care au renunțat la joburi unde câștigau extrem de bine, dar erau obligați să se prezinte la birou, și s-au angajat pe salarii mai mici, dar în companii unde se acceptă și work from home. Și nu glumesc, nici nu exagerez.
Faza e că după ce în pandemie a explodat work from home-ul, în anii care au urmat multe companii și-au obligat angajații să meargă din nou la birou full-time. Cazurile cele mai fericite sunt cele care au acceptat și program hibrid.
Nici măcar n-am înțeles de ce ai face așa ceva, mai ales în cazul companiilor ai căror angajați au muncit de acasă în pandemie, cu rezultate extrem de bune. Adică ai văzut că oamenii tăi sunt ok, că fac ce trebuie și de la ei de acasă, după care n-ai avut nicio problemă să-i chemi la birou full-time.
De ce? De ce ai face așa ceva, când oamenii ăia ți-au demonstrat deja că pot face treabă foarte bună și work from home? Doar pentru că ai închiriat niște birouri și trebuie să le umpli cu personal?
Da, înțeleg foarte bine că e greșit, moment în care o sa repet ce-am zis la începutul articolului. Pentru mine, personal, n-ar fi fost vorba de nicio obligație, m-aș fi dus la birou pentru că asta îmi doream.
Ca idee, în firma unde am lucrat ultima dată se adoptase vinerea ca zi de work from home. N-am rămas niciodată acasă vinerea, m-am dus la birou fără să mă oblige nici dracu’. Dar pot să accept că suntem diferiți și că există mulți alții care n-ar face asta.
Așa că acum o să vă întreb care ar fi soluția ideală pentru voi? Să munciți exclusiv de la birou? Sau exclusiv de acasă? Sau program hibrid? Și dacă alegeți hibrid, cum sa se împartă zilele, câte de la birou și câte de acasă?
Plus întrebarea întrebărilor: ați fi dispuși să renunțați la niște bani pentru sistem work from home?
Efectiv de-abia aștept sa văd ce răspundeți, rar am fost atât de curios.
P.S. Îmi doresc să-mi închiriez un birou într-un spațiu de coworking și să mă duc zilnic să muncesc de acolo. Singurul motiv pentru care n-am făcut-o este că n-am mai vrut să vin cu o cheltuială în plus în casă. Dar încă mă mai gândesc s-o fac, n-aveți idee ce mult mi-aș dori.
Eu oricum lucrez de acasă de când cu pandemia. 🙂 Am fost doar de 2 ori la birou anul ăsta, câteva ore de fiecare dată. Ca idee, când merg la birou și socializez, productivitatea mea e muuult mai mică decât atunci când lucrez de acasă.
La noi nici n-ar avea cum să-i aducă pe toți la birou: sunt doar vreo 20 și ceva de locuri și peste 100 de angajați în Iași. Și nici nu cred că e rentabil economic să închirieze un birou mai mare.
Păi cum să nu știm noi, ăștia mai vechi, când plecai din Tineretului cu metroul și ajungeai la PV. Apropo, cred că ți-e dor și de „concertul de manele”, tot din Tineretului, nu doar de munca de la Cooperativă. Ăhăhă, ce vremuri…
Lucrez de acasa de 6 ani si jumatate. Inainte, daca ma intrebai (de fapt, m-au si intrebat), nu as fi acceptat sub nicio forma sa stau inchisa in casa, sa nu vad pe nimeni, sa nu vorbesc cu nimeni. Acum, insa, realizez ca daca ar trebui sa merg zilnic la birou, nu as mai putea face mai nimic din ce fac: sa merg dimineata la sala, sa iau copilul de la after la 15:30, sa duc copilul la antrenamentele de fotbal la 17:30, sa mai bag rapid o masina de spalat, o mancare, astfel incat sa nu trebuiasca sa fac toate astea seara dupa ora 18-19 cand as ajunge de la birou. Da, imi lipseste un pic socializarea, dar sunt mult mai multe avantaje decat dezavantaje, pentru mine, in lucratul de acasa. De fapt, am realizat de curand, stand intr-un birou notarial pt vreo 2 ore, cu inca 4 persoane, ca nu mai suport atata zgomot si vorbit tare pe langa mine, nu cred ca m-as mai putea concentra. Si da, sunt din categoria celor care nu ar accepta un salariu mai mare daca m-ar pune sa vin zilnic la birou. Si convingerea mi se intareste cand mai trebuie sa plec dimineata de acasa, cu masina sau cu metroul, si vad ce aglomeratie e. Atunci multumesc cerului pt jobul meu :)).
Auzi, o să te întreb direct: ești mamă singură?
Munca de acasă are și avantaje practice, dar și multe dezavantaje. Mai ales când ai copil/copii și casă mică.
Eu unul personal, nu aș putea să muncesc de acasă. Bine, nici jobul meu nu este de așa natură, dar nu aș putea. Și nici nevastă-mea. Ea este un mic șef la ea la corporație, nu este obligată să meargă la birou, dar se duce în fiecare zi. Efectiv nu poate să se concentreze acasă.
Dar deh, noi ăștia 40+ suntem învățați altfel și avem mentalități ceva mai greu de schimbat.
Și da, mai contează să mai și ieși din casă, mai schimbi o vorbă, mai afli o conspirație, de-astea.
Și nu, nu aș renunța la bani ca să stau să muncesc în pijamale. Never.
100% muncă la birou sau unde e. Dacă stau acasă, sunt tentat să mai fac și altceva, plus că productivitatea e scăzută pentru mine. Dar cel mai important factor: nu muncesc unde trăiesc. Munca începe și se încheie la anumite ore, și nu, nu fac parte din „familia de la job”. Interacționez și glumesc cu colegii, da. Dar la finele zilei, ne spunem salut și ne vedem mâine.
La noi cu pandemia a fost timp de doi ani jumate obligatoriu work from home 100% …apoi au început cu munca hibrid …de bine de râu o zi pe săptămână în birou a fost ok ..dar acum încearcă să ne oblige sa revenim la birou ..sa muncim in varianta 80% birou și 20% from home..ceea ce mi se pare exagerat …mai ales în cazul părinților singuri care trebuie sa rezolve cumva să iasă bine combinația copil- munca. O să vedem ce se întâmplă în viitor..momentan e doar la nivel de idee ..dar nu sunt incantata
Strict între work from home și work from office aleg să lucrez acasă. Sunt însă plusuri și minusuri la ambele.
Am lucrat în ambele sisteme.
Mai e și partea cu program flexibil, contează și asta în ecuație. Dacă lucrez de la birou, dar am program flexibil, e un aspect important.
A fost o vreme cind imi placea sa merg la job; aveam un colectiv bun si asta era toata cheia. Dupa am preferat sa lucrez in orele in care nu mai erau si altii tocmai ca sa nu ii mai vad. Deci sa lucrez de acasa e perfect. Daca facem un zoom impreuna din cind in cind e deajuns.
Cred ca am sa ajung sihastră ( de la sihastru) 🤣🤣🤣
Pentru mine a fost o corvoada munca de acasa. Bine ca nu a tinut mult (doar 2 luni jumatate) si apoi ne-am putut intoarce la birou dar cine voia putea sa ramana sa lucreze si de acasa si sa vina doar daca era necesara prezenta lui la birou. Eu m-am intors din prima. Cand lucram de acasa nu imi mai facea delimitarea aceea intre serviciu si casa. De multe ori ma prindea si 9 seara la laptop. Dar in acelasi timp eram si distrasa de treburile din casa. Era un haos. In schimb, cand plec dimineata de acasa si desi fac aproape o ora dus si o ora intors, orele acelea sunt de deconectare de la un loc spre celalalt, ceea ce pentru mine conteaza foarte mult. Acum avem dreptul la o zi de WFH saptamanal. Uneori mai iau si eu cate una atunci cand trebuie sa fiu acasa si nu e sotul. Insa nu as mai putea sa o fac permanent. Dar stiu ca sunt multe persoane care se inteleg mai bine cu sistemul asta decat cu munca de la birou. Pana la urma suntem diferiti
Sigur ca e comod sa stai in chiloți toata ziua, sa fumezi și sa bei cafele cat ai tu chef, sa ai monitor cât fereastra și fotoliu de piele, dar sa nu ai contact cu nimeni, sa fii un “slob” toată ziua în papuci, e destul de nasol.
Seara ar trebui să ieși la o bere, dar cine mai are chef să iasă, când e întuneric și frig? Și așa trec zilele și tu te vezi doar cu partenerul, pantofii ăia drăguți cu toc îi mai porți la o ieșire, peste 2 săptămâni….
Ambele variante au plusuri si minusuri.
In 2002, cand am infiintat firma, am lucrat un an de acasă. Era sa o iau razna, la propriu. Asa ca am inchiriat un spatiu pentru birou, la care nu am mai renuntat nici pana azi, chiar daca au fost perioade in care eram angajata doar eu si contabilul.
De-a lungul timpului, pana in pandemie, am tot oscilat acasa/birou, in functie de copii si problemele/programul lor. Pentru mine qsta a fost cel mai mare lux care decurge din calitatea de „patroana”, ca imi pot face programul cum vreau. Insa de regula si in medie am preferat mersul la birou. Fiindca atunci cand lucrezi de acasa, nu lucrezi de acasă, de fapt, ci locuiesti la birou, esti around the clock cu toate.
Dupa pandemie, insa, pentru ca si activitatea firmei a permis-o, eu am cam ramas cu lucratul de acasa, insa sotul (co-patron, cum ar veni) prefera sa lucreze de la sediu. Pentru colaboratori (am foarte putini angajati permanent fiindca volumul de munca variaza in fct de proiectele aflate in derulare) nu am nicio problema sa lucreze de oriunde, atata vreme cat isi fac treaba in termen.
Insa nu cred ca sunt un exemplu prea bun, fiindca eu lucrez la PropriulAngajatSRL si am libertatea de a alege ce si cand vreau. Ma rog, o libertate constransa de situatii si conjuncturi diverse, uneori. Poate vorbim odata si despre provocarea de a fi mic antreprenor in Ro.
Prefer sa lucrez de acasa pentru ca de obicei sunt singura la birou sau cu oameni care nu fac parte din echipa mea (locuri flex). Insa daca stiu ca trebuie sa ma intalnesc cu colegii (mai ales cei apropiati) ma duc cu mare placere.
In pandemie in general se lucra 100% de acasa, dar puteai veni la birou daca chiar doreai.
Erau colegi care aveau nevoie de echipamente care nu puteau fi luate acasa deci ei erau inca 100% la birou.
Apoi s-a modificat schimbarea si se permiteau 2 zile pe saptamana WFH.
Ultima gaselnita a HR-ului a fost sa scoata cele 2 zile si sa puna seful direct responsabil de aprobarea WFH in cazuri exceptionale. Si cum sefii de echipa nu au chef sa explice la HR la fiecare aprobare de ce, cum, cine, nu se prea aproba.
Si uite asa unii oameni buni au plecat din firma pentru ca erau fortati sa isi ia liber pentru cele 30 minute in care aveau nevoie sa fie acasa 3-4 zile pe luna. In plus in unele echipe unii oameni isi puteau lua constant WFH iar in altele nu se aproba nici una pe luna. Asa se intampla cand nu exista reguli clare, doar criterii subiective si interpretabile.
Eu mergeam cam 4 zile din 5 la birou insa daca eram racit sau aveam un colet voluminos de primit imi luam WFH. La noi in echipa aveam 3-4 zile pe luna in care ne intelegeam sa venim toti la birou pentru sedinte si discutii face to face si socializare.
As prefera sa fie lasat la latitudinea angajatilor daca sau cand sa isi ia WFH.
Se poate stabili o norma de x zile pe luna in care sa fie prezenti la birou sau sa fie in WFH.
Depinde evident de natura postului si muncii prestate insa putina latitudine e apreciata de angajati, creste productivitatea si moralul.
Iar cei care abuzeaza sau nu isi fac treaba si freaca menta, fac la fel si daca sunt la birou si e responsabilitatea sefilor sa ia masuri in cazul asta.
p.s. Conform tuturor KPI in pandemie si in general cand se muncea de acasa, productivitatea la noi in firma a crescut.
Concret eu as vrea sa fie 2 zile la alegere pe saptamana WFH dar nu cred ca as renunta la bani pentru asta. Bine, depinde de suma (ca una e 2% din salariu si alta 10% sau mai mult) si de circumstantele personale (copii mici sau dependenti cu probleme medicale, distanta mare pana la birou si trafic infernal, etc.).
Work from home este motivul principal pentru care raman la firma unde sunt angajata. Noi ne ducem la birou o data pe saptamana si mi se pare perfect. Este exact cat imi trebuie pentru socializarea cu colegii. Oricum tinem aproape si de acasa, prin Teams. Faptul ca lucrez de acasa ma ajuta sa ies direct la plimbare imediat dupa ce termin munca, o ora inainte de munca sa pun casa in ordine, sunt mult mai relaxata muncind de acasa. Fac mai multa miscare decat inainte, timpul in care stateam sufocata in metrou nu ma prea ajuta.
WFH detașat! Pierd 3 ore pe drum dus intors, plus îmbrăcat, machiat, timp irosit… In timpul ăla aș dormi sau as face o activitate utila… Plus că nu am chef sa vad atâtea fețe prea des… De 2 ori pe sapt e arhisuficient pt a rezolva ce trebuie la birou… Am mai observat că mă obosește groaznic agitația orașului, așa ca WFH e f ok!
Acum lucrez hibrid, cu 2 zile la birou și 3 de acasă. Înainte aveam libertatea să alegem și, tocmai de aceea, mergeam de bunăvoie la birou o dată sau de două ori pe săptămână, să ne vedem cu colegii și să mai schimbăm o vorbă. Paradoxal, de când prezența a devenit obligatorie, totul a început să pară mult mai stresant.
Personal, mi-aș dori să revenim la varianta complet flexibilă. Când ai libertatea să alegi, mersul la birou devine o plăcere și o ocazie de socializare, nu o obligație pe care o bifezi în calendar. Sunt convins că aș continua să merg periodic la birou, dar din proprie inițiativă și cu o stare mult mai bună.