Adevărul e că mi se părea un pic cam liniștită treaba pe planeta Pământ. Fix ce ne mai lipsea era o pandemie de ciumă, că prea ne liniștiserăm.

Fix ca-n bancul ăla vechi cu Bulă, când îi întreabă învățătoarea pe copii dacă le lipsește ceva acasă.

Încep ăia mici să ridice mâinile și să răspundă pe rând:

– La noi lipsesc banii;

Altul:

– La noi lipsește un telefon mobil.

Altul:

– Nouă ne lipsește bunica.

Și tot așa până-i vine rândul lui Bulă:

– Nouă nu ne lipsește nimic.

Învățătoarea, uimită:

– Cum adică, Bulă, nu vă lipsește nimic? De unde știi tu asta, că ești doar un copil?

– Păi, doamna învățătoare, a venit soră-mea aseară acasă și i-a spus lu’ tata că e gravidă.

Și tata a zis: „Na, asta ne mai lipsea!”.

Ei, tot așa și noi cu ciuma asta.