Știu c-am mai vorbit pe-aici de câteva ori pe subiectul ăsta, dar cum în acest domeniu lucrurile sunt într-o continuă mișcare, poate n-ar fi rău să vă mai iau pulsul.
M-am activat de la acest comentariu la articolul de duminică:
„gargara asta e exact ce primim de la corporație să ne aducă înapoi la birou să „socializăm”. Nu contează că nu te mai poți concentra la birou, că oamenii au ritmuri și stiluri de lucru diferite, nu, gargară ca să ne oblige la stat pe drumul spre și de la birou cu orele. Orele mele în care atunci aș putea pune la spălat sau dormi mai mult! bleah, la noi au ajuns să ne cheme 2 zile pe săpt, vedem ce ne mai așteaptă.”
Oamenii refuză să creadă că suntem diferiți și că ceea ce pentru unii e „gargară”, pentru alții poate să fie exact ceea ce au nevoie. Imediat vă explic.
Eu sunt genul de om care voia să muncească de la birou. Zic de perioada când eram angajat, că acum și să vreau, n-am la ce birou să mă duc.
Pentru mine faptul că în pandemie am muncit de acasă a contat enorm când am luat decizia să-mi dau demisia. Vă spun extrem de sincer c-ș fi lucrat și acum la cooperativa de digital dacă nu era nenorocirea aia de work from home.
Nu știu cum sunt alții, dar pe mine mă ajuta mult interacțiunea cu cei din jur în ceea ce aveam de făcut pentru job. Ei bine, când am văzut ca nu se mai termină odată cu munca de acasă, am renunțat de tot.
După câteva săptămâni de stat acasă, mi se luase grav, efectiv tânjeam în fiecare zi după mersul la birou. De altfel, cei mai vechi pe aici știu exact despre ce vorbesc.
Dar eu sunt eu, nu gândim toți la fel, am prieteni și cunoscuți pentru care faptul că pot munci de acasă e la fel de important ca salariul.
De fapt, e chiar mai grav de atât, am prieteni și cunoscuți care au renunțat la joburi unde câștigau extrem de bine, dar erau obligați să se prezinte la birou, și s-au angajat pe salarii mai mici, dar în companii unde se acceptă și work from home. Și nu glumesc, nici nu exagerez.
Faza e că după ce în pandemie a explodat work from home-ul, în anii care au urmat multe companii și-au obligat angajații să meargă din nou la birou full-time. Cazurile cele mai fericite sunt cele care au acceptat și program hibrid.
Nici măcar n-am înțeles de ce ai face așa ceva, mai ales în cazul companiilor ai căror angajați au muncit de acasă în pandemie, cu rezultate extrem de bune. Adică ai văzut că oamenii tăi sunt ok, că fac ce trebuie și de la ei de acasă, după care n-ai avut nicio problemă să-i chemi la birou full-time.
De ce? De ce ai face așa ceva, când oamenii ăia ți-au demonstrat deja că pot face treabă foarte bună și work from home? Doar pentru că ai închiriat niște birouri și trebuie să le umpli cu personal?
Da, înțeleg foarte bine că e greșit, moment în care o sa repet ce-am zis la începutul articolului. Pentru mine, personal, n-ar fi fost vorba de nicio obligație, m-aș fi dus la birou pentru că asta îmi doream.
Ca idee, în firma unde am lucrat ultima dată se adoptase vinerea ca zi de work from home. N-am rămas niciodată acasă vinerea, m-am dus la birou fără să mă oblige nici dracu’. Dar pot să accept că suntem diferiți și că există mulți alții care n-ar face asta.
Așa că acum o să vă întreb care ar fi soluția ideală pentru voi? Să munciți exclusiv de la birou? Sau exclusiv de acasă? Sau program hibrid? Și dacă alegeți hibrid, cum sa se împartă zilele, câte de la birou și câte de acasă?
Plus întrebarea întrebărilor: ați fi dispuși să renunțați la niște bani pentru sistem work from home?
Efectiv de-abia aștept sa văd ce răspundeți, rar am fost atât de curios.
P.S. Îmi doresc să-mi închiriez un birou într-un spațiu de coworking și să mă duc zilnic să muncesc de acolo. Singurul motiv pentru care n-am făcut-o este că n-am mai vrut să vin cu o cheltuială în plus în casă. Dar încă mă mai gândesc s-o fac, n-aveți idee ce mult mi-aș dori.
Eu oricum lucrez de acasă de când cu pandemia. 🙂 Am fost doar de 2 ori la birou anul ăsta, câteva ore de fiecare dată. Ca idee, când merg la birou și socializez, productivitatea mea e muuult mai mică decât atunci când lucrez de acasă.
La noi nici n-ar avea cum să-i aducă pe toți la birou: sunt doar vreo 20 și ceva de locuri și peste 100 de angajați în Iași. Și nici nu cred că e rentabil economic să închirieze un birou mai mare.
Păi cum să nu știm noi, ăștia mai vechi, când plecai din Tineretului cu metroul și ajungeai la PV. Apropo, cred că ți-e dor și de „concertul de manele”, tot din Tineretului, nu doar de munca de la Cooperativă. Ăhăhă, ce vremuri…
Lucrez de acasa de 6 ani si jumatate. Inainte, daca ma intrebai (de fapt, m-au si intrebat), nu as fi acceptat sub nicio forma sa stau inchisa in casa, sa nu vad pe nimeni, sa nu vorbesc cu nimeni. Acum, insa, realizez ca daca ar trebui sa merg zilnic la birou, nu as mai putea face mai nimic din ce fac: sa merg dimineata la sala, sa iau copilul de la after la 15:30, sa duc copilul la antrenamentele de fotbal la 17:30, sa mai bag rapid o masina de spalat, o mancare, astfel incat sa nu trebuiasca sa fac toate astea seara dupa ora 18-19 cand as ajunge de la birou. Da, imi lipseste un pic socializarea, dar sunt mult mai multe avantaje decat dezavantaje, pentru mine, in lucratul de acasa. De fapt, am realizat de curand, stand intr-un birou notarial pt vreo 2 ore, cu inca 4 persoane, ca nu mai suport atata zgomot si vorbit tare pe langa mine, nu cred ca m-as mai putea concentra. Si da, sunt din categoria celor care nu ar accepta un salariu mai mare daca m-ar pune sa vin zilnic la birou. Si convingerea mi se intareste cand mai trebuie sa plec dimineata de acasa, cu masina sau cu metroul, si vad ce aglomeratie e. Atunci multumesc cerului pt jobul meu :)).
Comentariu beton!17
Auzi, o să te întreb direct: ești mamă singură?
Munca de acasă are și avantaje practice, dar și multe dezavantaje. Mai ales când ai copil/copii și casă mică.
Eu unul personal, nu aș putea să muncesc de acasă. Bine, nici jobul meu nu este de așa natură, dar nu aș putea. Și nici nevastă-mea. Ea este un mic șef la ea la corporație, nu este obligată să meargă la birou, dar se duce în fiecare zi. Efectiv nu poate să se concentreze acasă.
Dar deh, noi ăștia 40+ suntem învățați altfel și avem mentalități ceva mai greu de schimbat.
Și da, mai contează să mai și ieși din casă, mai schimbi o vorbă, mai afli o conspirație, de-astea.
Și nu, nu aș renunța la bani ca să stau să muncesc în pijamale. Never.
100% muncă la birou sau unde e. Dacă stau acasă, sunt tentat să mai fac și altceva, plus că productivitatea e scăzută pentru mine. Dar cel mai important factor: nu muncesc unde trăiesc. Munca începe și se încheie la anumite ore, și nu, nu fac parte din „familia de la job”. Interacționez și glumesc cu colegii, da. Dar la finele zilei, ne spunem salut și ne vedem mâine.
La noi cu pandemia a fost timp de doi ani jumate obligatoriu work from home 100% …apoi au început cu munca hibrid …de bine de râu o zi pe săptămână în birou a fost ok ..dar acum încearcă să ne oblige sa revenim la birou ..sa muncim in varianta 80% birou și 20% from home..ceea ce mi se pare exagerat …mai ales în cazul părinților singuri care trebuie sa rezolve cumva să iasă bine combinația copil- munca. O să vedem ce se întâmplă în viitor..momentan e doar la nivel de idee ..dar nu sunt incantata
Strict între work from home și work from office aleg să lucrez acasă. Sunt însă plusuri și minusuri la ambele.
Am lucrat în ambele sisteme.
Mai e și partea cu program flexibil, contează și asta în ecuație. Dacă lucrez de la birou, dar am program flexibil, e un aspect important.
A fost o vreme cind imi placea sa merg la job; aveam un colectiv bun si asta era toata cheia. Dupa am preferat sa lucrez in orele in care nu mai erau si altii tocmai ca sa nu ii mai vad. Deci sa lucrez de acasa e perfect. Daca facem un zoom impreuna din cind in cind e deajuns.
Cred ca am sa ajung sihastră ( de la sihastru) 🤣🤣🤣
Pentru mine a fost o corvoada munca de acasa. Bine ca nu a tinut mult (doar 2 luni jumatate) si apoi ne-am putut intoarce la birou dar cine voia putea sa ramana sa lucreze si de acasa si sa vina doar daca era necesara prezenta lui la birou. Eu m-am intors din prima. Cand lucram de acasa nu imi mai facea delimitarea aceea intre serviciu si casa. De multe ori ma prindea si 9 seara la laptop. Dar in acelasi timp eram si distrasa de treburile din casa. Era un haos. In schimb, cand plec dimineata de acasa si desi fac aproape o ora dus si o ora intors, orele acelea sunt de deconectare de la un loc spre celalalt, ceea ce pentru mine conteaza foarte mult. Acum avem dreptul la o zi de WFH saptamanal. Uneori mai iau si eu cate una atunci cand trebuie sa fiu acasa si nu e sotul. Insa nu as mai putea sa o fac permanent. Dar stiu ca sunt multe persoane care se inteleg mai bine cu sistemul asta decat cu munca de la birou. Pana la urma suntem diferiti
Sigur ca e comod sa stai in chiloți toata ziua, sa fumezi și sa bei cafele cat ai tu chef, sa ai monitor cât fereastra și fotoliu de piele, dar sa nu ai contact cu nimeni, sa fii un “slob” toată ziua în papuci, e destul de nasol.
Seara ar trebui să ieși la o bere, dar cine mai are chef să iasă, când e întuneric și frig? Și așa trec zilele și tu te vezi doar cu partenerul, pantofii ăia drăguți cu toc îi mai porți la o ieșire, peste 2 săptămâni….
Ambele variante au plusuri si minusuri.
In 2002, cand am infiintat firma, am lucrat un an de acasă. Era sa o iau razna, la propriu. Asa ca am inchiriat un spatiu pentru birou, la care nu am mai renuntat nici pana azi, chiar daca au fost perioade in care eram angajata doar eu si contabilul.
De-a lungul timpului, pana in pandemie, am tot oscilat acasa/birou, in functie de copii si problemele/programul lor. Pentru mine qsta a fost cel mai mare lux care decurge din calitatea de „patroana”, ca imi pot face programul cum vreau. Insa de regula si in medie am preferat mersul la birou. Fiindca atunci cand lucrezi de acasa, nu lucrezi de acasă, de fapt, ci locuiesti la birou, esti around the clock cu toate.
Dupa pandemie, insa, pentru ca si activitatea firmei a permis-o, eu am cam ramas cu lucratul de acasa, insa sotul (co-patron, cum ar veni) prefera sa lucreze de la sediu. Pentru colaboratori (am foarte putini angajati permanent fiindca volumul de munca variaza in fct de proiectele aflate in derulare) nu am nicio problema sa lucreze de oriunde, atata vreme cat isi fac treaba in termen.
Insa nu cred ca sunt un exemplu prea bun, fiindca eu lucrez la PropriulAngajatSRL si am libertatea de a alege ce si cand vreau. Ma rog, o libertate constransa de situatii si conjuncturi diverse, uneori. Poate vorbim odata si despre provocarea de a fi mic antreprenor in Ro.
Te bagi să scrii despre asta?
Prefer sa lucrez de acasa pentru ca de obicei sunt singura la birou sau cu oameni care nu fac parte din echipa mea (locuri flex). Insa daca stiu ca trebuie sa ma intalnesc cu colegii (mai ales cei apropiati) ma duc cu mare placere.
In pandemie in general se lucra 100% de acasa, dar puteai veni la birou daca chiar doreai.
Erau colegi care aveau nevoie de echipamente care nu puteau fi luate acasa deci ei erau inca 100% la birou.
Apoi s-a modificat schimbarea si se permiteau 2 zile pe saptamana WFH.
Ultima gaselnita a HR-ului a fost sa scoata cele 2 zile si sa puna seful direct responsabil de aprobarea WFH in cazuri exceptionale. Si cum sefii de echipa nu au chef sa explice la HR la fiecare aprobare de ce, cum, cine, nu se prea aproba.
Si uite asa unii oameni buni au plecat din firma pentru ca erau fortati sa isi ia liber pentru cele 30 minute in care aveau nevoie sa fie acasa 3-4 zile pe luna. In plus in unele echipe unii oameni isi puteau lua constant WFH iar in altele nu se aproba nici una pe luna. Asa se intampla cand nu exista reguli clare, doar criterii subiective si interpretabile.
Eu mergeam cam 4 zile din 5 la birou insa daca eram racit sau aveam un colet voluminos de primit imi luam WFH. La noi in echipa aveam 3-4 zile pe luna in care ne intelegeam sa venim toti la birou pentru sedinte si discutii face to face si socializare.
As prefera sa fie lasat la latitudinea angajatilor daca sau cand sa isi ia WFH.
Se poate stabili o norma de x zile pe luna in care sa fie prezenti la birou sau sa fie in WFH.
Depinde evident de natura postului si muncii prestate insa putina latitudine e apreciata de angajati, creste productivitatea si moralul.
Iar cei care abuzeaza sau nu isi fac treaba si freaca menta, fac la fel si daca sunt la birou si e responsabilitatea sefilor sa ia masuri in cazul asta.
p.s. Conform tuturor KPI in pandemie si in general cand se muncea de acasa, productivitatea la noi in firma a crescut.
Concret eu as vrea sa fie 2 zile la alegere pe saptamana WFH dar nu cred ca as renunta la bani pentru asta. Bine, depinde de suma (ca una e 2% din salariu si alta 10% sau mai mult) si de circumstantele personale (copii mici sau dependenti cu probleme medicale, distanta mare pana la birou si trafic infernal, etc.).
Work from home este motivul principal pentru care raman la firma unde sunt angajata. Noi ne ducem la birou o data pe saptamana si mi se pare perfect. Este exact cat imi trebuie pentru socializarea cu colegii. Oricum tinem aproape si de acasa, prin Teams. Faptul ca lucrez de acasa ma ajuta sa ies direct la plimbare imediat dupa ce termin munca, o ora inainte de munca sa pun casa in ordine, sunt mult mai relaxata muncind de acasa. Fac mai multa miscare decat inainte, timpul in care stateam sufocata in metrou nu ma prea ajuta.
WFH detașat! Pierd 3 ore pe drum dus intors, plus îmbrăcat, machiat, timp irosit… In timpul ăla aș dormi sau as face o activitate utila… Plus că nu am chef sa vad atâtea fețe prea des… De 2 ori pe sapt e arhisuficient pt a rezolva ce trebuie la birou… Am mai observat că mă obosește groaznic agitația orașului, așa ca WFH e f ok!
Acum lucrez hibrid, cu 2 zile la birou și 3 de acasă. Înainte aveam libertatea să alegem și, tocmai de aceea, mergeam de bunăvoie la birou o dată sau de două ori pe săptămână, să ne vedem cu colegii și să mai schimbăm o vorbă. Paradoxal, de când prezența a devenit obligatorie, totul a început să pară mult mai stresant.
Personal, mi-aș dori să revenim la varianta complet flexibilă. Când ai libertatea să alegi, mersul la birou devine o plăcere și o ocazie de socializare, nu o obligație pe care o bifezi în calendar. Sunt convins că aș continua să merg periodic la birou, dar din proprie inițiativă și cu o stare mult mai bună.
După ce nu am mai împărțit liftul cu Bazil, am lucrat de acasă. 5 ani. Încă nu se invetase WFH la scară mondială. La început a fost mișto. Apoi mi-am dat seama că mă sălbaticisem. Am plecat într-un regim hibrid. Reintegrarea în societate a fost cumplită. Acum lucrez doar de la birou, prin prisma jobului.
Nu-mi lipsește WFH și nu cred că mi-ar mai plăcea.
P.S. Am un coleg care are un contract full-time WFH. Vine la noi part-time, doar ca să nu stea acasă.
Am mai comentat si data trecuta cand ai abordat subiectul. Eu lucrez intr-o corporatie in Bucuresti si locuiesc in Ploiesti. E greu cu naveta, ingrozitor, plec la 6 :30 din Ploiesti si ajung dupa 8 in zona Baneasa, la sediu. La plecare 16:30, ajung dupa ora 18. Deci pierd pe drum cam 3,5 ore spre 4. Clar sunt pentru home office, dar si la noi au inceput ca sa venim mai des, acum avem cam o zi pa saptamana de venit la birou, ei spun ca asta e trendul in piata si sa il urmam si noi, adica sa marim numarul de zile in office. La fel cum s-a zis si mai sus, e greu sa ma mai concentrez cu atatia oameni in jur care sunt in sedinte cu altii de pe acasa . In ziua in care vin la birou nu pot efectiv sa fac mare lucru, te vezi cu diverse persoane, vorbesti etc. Daca ma vait, colegii din Bucuresti spun ca si lor le e greu ca vin din diverse zone, asa o fi, dar nu vin de la 60 de km . si daca ma vait si mai tare aud 2 chestii : de ce nu te muti in Bucuresti, cea mai imbecila intrebare, de parca e asa de simplu si daca era ma mutam de 1000 de ori pana acum, sau, inainte de pandemie cum faceai ( atunci aveam doar vinerea home office). Sa raspund la ultima intrebare : inainte de pandemie aveam sub 50 de ani, traia sotul meu, parintii erau mai tineri si ei, copilul nu era un adolescent cu probleme datorate in special disparitiei bruste a tatalui ei. Practic problemele mele au crescut exponential. S-a dovedit foarte clar ca pot lucra supereficient de acasa, toti vrem asta, dar niste minti luminate se gandesc sa ne aduca mult mai des la birou si sa imi mamnance 4 ore pe zi din viata pe DN1. Sper sa se razgandeasca pentru ca efectiv incep sa ma gandesc la alternative.
Comentariu beton!12
Lucrez in IT. Am inceput sa muncesc de acasa acum 15-16 ani, cu mult inainte de pandemie. Norocul meu a fost ca lucram pentru o companie unde acest lucru era posibil. In plus, cat timp am lucrat pentru ei am avut numai manageri straini, englezi si americani, care aveau o cu totul alta conceptie despre munca si viata. La un moment dat, unul dintre ei a spus ceva de genul „pe mine nu ma intereseaza prea mult de unde lucrezi, poti sa fii si pe Luna, atat timp cat ai o conexiune la internet si ce ai de facut este gata la timp si facut cum trebuie”. Lucratul remote vine la pachet si cu ceva raspundere. Desigur, nu sta nimeni langa tine sa vada ce faci dar asta nu inseamna ca poti sa tragi mata de coada toata ziua.
Este adevarat si faptul ca, atunci cand lucrezi intr-o echipa, uneori lucrurile se rezolva mai usor cand echipa se intalneste la birou. Cred ca varianta cea mai buna este hibrid, maxim 2 zile la birou, restul acasa.
Depinde ce lucrezi,presupunem că ai face aceleași treburi on-line și de acasă. Păi tot mersul la birou l-aș alege.Și am să explic amănunțit. Am lucrat la birou și era imposibil de luat acasă ce făceam acolo,documente fizice și altele asemenea. Plus de asta,unde puteam să etalez ceva din garderobă nou,dacă nu pe drum și la birou?Pe urmă,mergând la birou luam și tichete de masă,care se acordă numai pentru prezența acolo.Nu mai zicem de socializare,mai aveam prieteni măcar de teambuilding…Multe plusuri din ochiul meu văzute.Acum ,pentru mine au trecut peste 10 ani,pandemia m-a prins tot acasă,fiind asistent personal pentru unul din copii.Am mai povestit,e frumos până la un punct. Punctul e acolo unde nu mai programezi totul ca la birou,ci adaptezi munca în funcție de copil….viață de pensionar,că și atunci tot asta o să fac.
Nu mai am haine ca la birou,nici cantitativ,nici calitativ,că nu mă duc la medic sau la piață cu pantofii cu toc și costume de haine. O geacă de blugi,vreo 2 de ploaie,una groasă și tricouri fără număr.
C’est la vie,mergem înainte.
Doar la birou și prefer așa pentru că altfel aș face tot felul de alte chestii mărunte și clar aș fi mai obosită, la noi atmosfera este foarte bună și ne face plăcere să ne intersectăm. Am avut program flexibil vreo 10 ani, fix cât a fost nevoie să fiu aproape de copii și a fost excelent, acum programul este aproximativ flexibil adică undeva după ora 12.00 și îmi pot rezolva toate treburile fără să fie nevoie de învoiri, zile de concediu sau alte artificii, bine, depinde și cum îți planifici activitățile. Mie îmi convine așa, nu toată lumea din firmă are programul ăsta și mulți spun că nu ar putea supraviețui așa 😂 chestie de adaptabilitate, cred. Mamă singură fiind mie mi-a priit.
Mie îmi place să lucrez cu alți oameni în jur și e unul din motivele pentru care sunt profesor. Nici dacă aș vrea nu există opțiunea de a lucra doar de acasă, dar îmi place să merg la școală. Mă duc uneori să fac fișe sau să corectez teste, deși aș putea să lucrez și de acasă în afara orelor de predare. Un aspect important este că locuiesc la 25 de minute de mers pe jos sau 10 cu autobuzul de unitatea școlară.
Prefer sa merg la birou dar sa am posibilitatea sa lucrez de acasa atunci cand am nevoie (2-3-4 ori/luna).
Eu lucrez intr-o tara cu salarii foarte mari, sunt un angajat scump comparat cu colegii mei pe pozitii similare din alte tari. Daca eu nu mai vreau sa vin la birou si insist ca fac treaba excelenta de acasa sa se calculeze in cat timp realizeaza managementul ca as putea fi data afara si inlocuita cu unul dintr-o tara mai low cost.
Asta e varianta simplificata, exista niste implicatii fiscale care justifica prezenta mea dar intrebarea tot se pune la un moment dat.
Din fericire ai nostri nu-s chiar batuti in cap asa ca avem voie hibrid si flexibilitate mare. Daar oamenii care nu dau pe la birou sunt invizibili, nu sunt promovati, etc…Ne place sau nu astea sunt regulile jocului.
Da! Complet de acord cu invizibilitatea. Am lucrat in week-end timp de citeva luni (la firma, bineinteles) si aproape ca uitasera ca mai exist.
Degeaba sint rapoartele de executare a testelor, ele ramin hirtii.
Confirm cu invizibilitatea. Am lucrat extraordinar de mult, dar nu sunt genul care sa vina sa spuna cat drege si cat face, spre deosebire de alti colegi care muncesc mai putin. Se vede munca mea, dar nu am fost vocala, sa spun cat am dres si am facut. Ghiciti cine a primit marire si cine nu… Mi s-a spus ca e important sa ma fac vazuta, ca na, si daca muncesc mult, nu e acelasi lucru, tre sa fiu si vizibila
Singurul motiv principal pentru lucrul de acasă e…recuperatul timpului cu drumul. Atât! Înţeleg că pierzi cel puţin o oră jumate cu drumuri şi atunci…da, acasă ar putea fi o soluţie, dacă nu torni asfalt.
Dar să mai stai şi acasă, să mai stai şi pe tictoace şi altele, să nu mai vezi oameni, să nu mai interacţionezi cu ei, să nu mai vezi unde se pune o panseluţă…mi se pare sălbăticire în timp. E adevărat că şi lumea poate fi obositoare…dar ochiul are nevoie de cadre mereu noi. Lăsaţi-mă cu mamaie care nu a ieşit din satul ei, că …asa erau vremurile maică.
Dacă menirea ta e să fii productiv pe planetă şi atât…nu mai zic nimic.
Mai zic doar că e total nesănătos! Mişcarea înseamnă viaţă, dragi urmăritori! Nici nu ne dăm seama de chestia asta banală! Da, şi la birou te mişti mai mult! Vezi paşii pe ceas!
Imi mențin comentariul care te-a activat, cu mențiunea că am menționat chiar acolo că suntem diferiți, că avem stiluri de lucru și de viață diferite. Mie îmi convine de acasă, am colțul meu de lucru, îmi organizez programul. Aș merge cu plăcere din când în când la birou pentru socializare. Dar urăsc partea în care au ajuns să ne oblige să trecem pe la birou. Pentru că atunci când merg la birou de fapt lucrez work from home când ajung acasă să recuperez ce nu am putut face la birou de la atâta socializare plus efectiv lipsa de concentrare. Asta în condițiile în care nu s-a plâns nimeni că nu suntem eficienți și responsabili muncind de acasă. In pandemie am fost asigurați că ăsta e viitorul și ne-au ajutat să ne adaptăm lucând de acasă. Unii au luat-o foarte în serios, efectiv mutându-se în afara orașului. Nici managerii nu ar reveni la birou dacă ar putea alege. Dar au fost nevoiți să înghita și să dea mai departe gargară mai rău ca în articol și să nu le pese de cum/cât de bine muncesc oamenii acasă, ce echipe ar beneficia de revenit și la birou și care nu, cine ar vrea efectiv să se întoarcă și condițiile individuale ale fiecăruia. Așa că au pus obligativitate 2 zile pe săptamână ca să și utilizăm spațiile existente. Pentru socializare mai mult decât pentru muncă, dar ce mai contează, obiectivele impuse de sus s-au bifat.
Ar fi culmea să nu ți-l menții dacă asta crezi. Foarte bine!
Am lucrat strict de acasă din februarie 2020 până în noiembrie 2025, adică 5 ani și jumătate (adesea direct în altă țară pentru câteva luni, iar ultimii 2.5 ani în Timișoara). Când decizia a fost să ne întoarcem la birou două zile pe săptămână, mai că am dat party. Da, lucrez foarte bine de acasă, dar sunt multe lucruri pe care le fac mai repede și mai bine pentru că am șansa de a discuta cu colegii mei din alte echipe. Subliniez că, dacă nu m-aș duce alea două zile, n-ar ști nimeni și nici nu mi s-ar întâmpla nimic (sunt singura din echipa mea în România, șeful meu e in State…). De asemenea, mi-am optimizat viața și locuiesc la 10 min distanță de birou, prin urmare timpul de venit/plecat e irelevant în context. Ce știu sigur e că nimeni nu vine la birou pentru că e bună cafeaua sau moare de dorul colegilor. „Obligatoriu” ăla are nuanțe multe, depinde de companie și manager, merită citit în contextul muncii pe care o faci și ce are sens pentru tine. Am colegi cu copii mici-mici, cărora le-ar fi imposibil să lucreze eficient și să aibă și rezultate bune. În egală măsură, să faci 4h pe zi în trafic mi se pare inuman. Nu e „one size fits all” și cred că e o greșeală dacă așa e implementată asta cu venitul la birou
Cat am lucrat in corporatie am avut un fel de „work from avion” pentru ca si sefii si colegii si clientii erau in alte tari. O alta divizie avea birou permanent in Bucuresti si m-au plasat si pe mine acolo doar ca sa imparta costurile.
De cand sunt antreprenor, adica de un sfert de secol, lucrez doar de acasa si de la sediul clientilor pentru ca acesta e specificul; practic tot un fel de hibrid numai ca socializez cu oameni din firme diferite. La un birou propriu m-as duce doar sa pierd timpul pe drum si sa am de unde pleca spre clienti. Pentru mine e ideal. La clienti lucrul se imbina cu socializarea, acasa ma concentrez pe ce am de lucrat si ma pot ocupa si de diverse.
N-as mai putea schimba cu full time la birou, nu cred. Sper sa nu fiu nevoita.
Niciodata wfh, intotdeauna la plantatie. Bine, jobul meu presupune interactiune cu omul, nu se poate de la distanta. Si cum zicea Miruna mai sus, jobul la Propriul Angajat SRL are avantajele lui. Si multe dezavantaje. Si stres continuu pentru ca nu tine figura cu am avut o luna mai slaba, platesc salarii mai mici, chirie mai mica si alte cheltuieli fixe de care nu poti scapa. Cateodata imi lipseste sa fiu angajat, dar imi trece repede. In concluzie, nu as putea/vrea sa lucrez de acasa, sunt un animal social si imi place interactiunea cu semenii.
Si eu lucrez de acasa de cand cu pandemia si mi-am schimbat si echipa in perioada aceea. Colegii noi i-am cunoscut initial la iesirile la bere, apoi au mai fost activitati de TB.
Jobul meu presupune sa colaborez cu colegi din toata lumea, aproape deloc cu cei din birou, astfel ca nu se justifica sa merg la birou. Unde mai pui ca sunt sali mari de tip „open space” pe care le-am detestat si inainte. Tin minte ca trebuia sa le atrag atentia turmelor de zebre sa nu mai vorbeasca tare cand trec prin birouri.
Acum propunerea este sa venim la birou, o anume zi pe saptamana ca sa socializam. E ok asa, incerc sa merg saptamanal, dar nu pot sa zic ca lucrez mare lucru in acea zi. E placut sa imi vad colegii, dar productivitatea e foarte scazuta si in acea zi sunt extrem de obosita cand ajung acasa. Am citit undeva ca ne-am dezobisnuit de atitia stimuli.
Pentru lucrul de acasa mi-am facut obiceiul sa deschid laptopul la 9 si sa il inchid la 18:00 maxim, iar daca am ceva personal de rezolvat, imi recuperez timpul pierdut. Mi se pare ca as insela increderea oferita, daca nu mi-as face treaba bine.
As fi foarte suparata daca mi s-ar impune sa ma intorc la birou, mi-ar lua 45 min cu masina dus si inca atita la intoarcere, adica multi nervi si timp pierdut. Am vazut un argument legat de varsta, asa ca mentionez ca sunt foarte aproape de 50, de ci nu tine. Mai degraba as zice ca tine de tipul de om introvertit versus extrovertit, adica de unde iti iei energia.
Eu lucrez intr-un domeniu foarte creativ si de presiune, nu seamana doua zile de lucru. Si echipa mea nu e pe aici pein tara. Desi am lucrat impecabil de acasa in pandemie, dupa s-au straduit sa ne oblige sa venim 3 zile pe saptamana la birou. Colegii sunt simpatici, ma bucur sa ii vad, si adesea ii ajuta prezenta mea, ca sunt un fel de tartor vechi si bun mentor al grupului. Dar mie imi scade eficienta la jumatate in acel mediu, mai ales ca am tulburare de spectru autist, ADHD, si hernii de disc ce protesteaza la statul mult pe scaun (fie el si ergonomic). Asa ca am convins lumea sa ma lase sa lucrez aproape exclusiv de acasa si e foarte bine asa. Apar pe la birou in medie de 1 – 2 ori pe luna, adesea din ratiuni IT (telefon defect etc.) sau pt evenimente de grup, altfel pot vorbi cu orice coleg video pe Teams cu acelasi rezultat ca in birou.
Eu lucrez de acasa si sper sa lucrez in continuare tot asa. Lucratul de la birou mi se pare o treaba din trecut. Clientii mei nu sunt romani si daca m-as duce la birou as sta tot intr-un meeting Teams cu clientii cum fac si acasa. Toata treaba cu ” sa mergem la birou sa socializam” mi se pare ca porneste de la premisa falsa ca cei care lucreaza de acasa nu au prieteni, parteneri de viata si stau inchisi in casa ca niste pustnici. Am prieteni cu care socializez de buna voie si nesilita de nimeni.
Până în 2020 nu concepeam să lucrez de acasă. Eram super încântat de cafelele băute cu colegii, de discuții interminabile la birou etc. Din acele discuții am ajuns și la căsătorie cu colega din stânga mea. 🙂 Călătoream si foarte mult în interes de serviciu. Work from home era un concept care, credeam eu, nu se mulează pe personalitatea mea.
Martie 2020: toată lumea acasă. După o perioadă de acomodare (greu să lucreze 2 oameni de acasă într-un ap. de 38 mp și cu un copil de 4 ani pe lângă) mi-am dat seama de avantajele lucratului de acasă: dorm mai mult, sunt mai relaxat (stau în pijamale toată ziua dacă vreau), pot merge la tenis la ora 12, fac treburile casnice în timpul zilei, mâncăm mult mai bine, economosim banii de after-school, petrec mai mult timp cu familia.
Pentru mine, programul optim este 4 zile de acasă si 1 de la birou. Ceea ce am și făcut în ultimii 2 ani intrucât nu ni se impunea un anumit număr de zile la birou. Doar că, recent, compania la care lucrez a impus 2 zile pe săptămână de la birou (pe care le monitorizează la sânge). Ce am observat: impunerea asta a venit la pachet cu o scădere a motivării din partea tuturor membrilor echipei mele. Înainte veneam toți în aceeași zi si aveam un fel de teambuilding săptămânal (ziua aia era dedicată sedințelor, workshop-urilor, băutului de cafea etc). Acum, cu cele 2 zile, ne e mult mai greu să ne mai întâlnim cu toții și parcă nici atmosfera nu mai e la fel.
În încheiere, da, aș accepta un salariu mai mic dar care să vină la pachet cu o abordare flexibilă în ceea ce privește venitul la birou. Totuși nu aș accepta un salariu mai mic cu mai mult de 25% decât câștig acum doar pentru asta. E frumos și cu statul acasă dar e mai frumos să avem și ce mânca. 🙂
Avem dreptul la 5 zile pe lună de work from home. Profit de ele doar pentru că fac o navetă de 80 km, nedecontată, și mai fac niște economii cu ocazia asta. Vinerea lucrez de acasă, deși nu îmi place. În schimb, băiatului meu îi place mult, așa sunt acasă dimineața să-l pregătesc pentru școală, iar la prânz ies să-l aștept.
Lucrez de acasă. Da, aș renunța la bani că să păstrez asta.
Am văzut că scriu alți comentatori despre lucratul in pijamale, de pe canapea, distragerea atenției.
Nu lucrez din pijamale niciodată. Mă trezesc, mă aranjez, mă îmbrac normal, intru in birou și lucrez. Da, in pauza de masa pun aspiratorul sa umble prin casa sau o mașină la spălat. Mâncare fac doar după program că sa nu uit ceva pe foc 🙂
Când închei programul, am închis laptopul și ies din birou până a doua zi.
Am birou amenajat, cu monitoare și tot ce trebuie.
Socializare am destula in afara serviciului, și pe vremea când lucram hibrid (că full office n-am fost niciodată), ne ziceam „pa” și ne vedeam a doua zi.
Exista posibilitatea de a merge la birou și sunt colegi care o prefera din diferite motive (copii, cald in casa vara etc). Each to their own.
Am lucrat de acasă în pandemie, o scurtă perioadă de timp (vreo 3 luni, cred). Apoi, în momentul în care s-a putut merge la birou, m-am dus. Nu mi-a plăcut să lucrez de acasă, mi se părea că nu terminam niciodată treaba, nici cea de acasă (spălat, călcat, curățenie, mâncare, stat cu copilul etc), nici cea de la birou. Ajunsesem să lucrez la laptop și la 10-11 seara. Copilul și șoțul aveau cumva impresia că dacă sunt acasă înseamnă că sunt la dispoziția lor, șefii, evident, considerau că sunt la muncă. Iar eu eram într-o agitație permanentă și un stres continuu. Poate nu mi-am organizat nici eu bine treburile, tocmai fiindcă nu mai lucrasem de acasă până atunci. Oricum, după vreo 2 luni deja începusem să mă deprim, mi se părea că și arăt ca naiba, veșnic în training și șosete, cu părul prins într-o coadă vai mama ei. :)))
Acum, după ce a trecut timpul, copilul e mare, uneori mi-aș dori o zi pe săptămână de muncă de acasă. Dar nu mai mult. O zi mi-ar fi suficientă. Și aia numai ca să nu mă trezesc la 6, că acum asta mi se pare cel mai greu.