Știu c-am mai vorbit pe-aici de câteva ori pe subiectul ăsta, dar cum în acest domeniu lucrurile sunt într-o continuă mișcare, poate n-ar fi rău să vă mai iau pulsul.
M-am activat de la acest comentariu la articolul de duminică:
„gargara asta e exact ce primim de la corporație să ne aducă înapoi la birou să „socializăm”. Nu contează că nu te mai poți concentra la birou, că oamenii au ritmuri și stiluri de lucru diferite, nu, gargară ca să ne oblige la stat pe drumul spre și de la birou cu orele. Orele mele în care atunci aș putea pune la spălat sau dormi mai mult! bleah, la noi au ajuns să ne cheme 2 zile pe săpt, vedem ce ne mai așteaptă.”
Oamenii refuză să creadă că suntem diferiți și că ceea ce pentru unii e „gargară”, pentru alții poate să fie exact ceea ce au nevoie. Imediat vă explic.
Eu sunt genul de om care voia să muncească de la birou. Zic de perioada când eram angajat, că acum și să vreau, n-am la ce birou să mă duc.
Pentru mine faptul că în pandemie am muncit de acasă a contat enorm când am luat decizia să-mi dau demisia. Vă spun extrem de sincer c-ș fi lucrat și acum la cooperativa de digital dacă nu era nenorocirea aia de work from home.
Nu știu cum sunt alții, dar pe mine mă ajuta mult interacțiunea cu cei din jur în ceea ce aveam de făcut pentru job. Ei bine, când am văzut ca nu se mai termină odată cu munca de acasă, am renunțat de tot.
După câteva săptămâni de stat acasă, mi se luase grav, efectiv tânjeam în fiecare zi după mersul la birou. De altfel, cei mai vechi pe aici știu exact despre ce vorbesc.
Dar eu sunt eu, nu gândim toți la fel, am prieteni și cunoscuți pentru care faptul că pot munci de acasă e la fel de important ca salariul.
De fapt, e chiar mai grav de atât, am prieteni și cunoscuți care au renunțat la joburi unde câștigau extrem de bine, dar erau obligați să se prezinte la birou, și s-au angajat pe salarii mai mici, dar în companii unde se acceptă și work from home. Și nu glumesc, nici nu exagerez.
Faza e că după ce în pandemie a explodat work from home-ul, în anii care au urmat multe companii și-au obligat angajații să meargă din nou la birou full-time. Cazurile cele mai fericite sunt cele care au acceptat și program hibrid.
Nici măcar n-am înțeles de ce ai face așa ceva, mai ales în cazul companiilor ai căror angajați au muncit de acasă în pandemie, cu rezultate extrem de bune. Adică ai văzut că oamenii tăi sunt ok, că fac ce trebuie și de la ei de acasă, după care n-ai avut nicio problemă să-i chemi la birou full-time.
De ce? De ce ai face așa ceva, când oamenii ăia ți-au demonstrat deja că pot face treabă foarte bună și work from home? Doar pentru că ai închiriat niște birouri și trebuie să le umpli cu personal?
Da, înțeleg foarte bine că e greșit, moment în care o sa repet ce-am zis la începutul articolului. Pentru mine, personal, n-ar fi fost vorba de nicio obligație, m-aș fi dus la birou pentru că asta îmi doream.
Ca idee, în firma unde am lucrat ultima dată se adoptase vinerea ca zi de work from home. N-am rămas niciodată acasă vinerea, m-am dus la birou fără să mă oblige nici dracu’. Dar pot să accept că suntem diferiți și că există mulți alții care n-ar face asta.
Așa că acum o să vă întreb care ar fi soluția ideală pentru voi? Să munciți exclusiv de la birou? Sau exclusiv de acasă? Sau program hibrid? Și dacă alegeți hibrid, cum sa se împartă zilele, câte de la birou și câte de acasă?
Plus întrebarea întrebărilor: ați fi dispuși să renunțați la niște bani pentru sistem work from home?
Efectiv de-abia aștept sa văd ce răspundeți, rar am fost atât de curios.
P.S. Îmi doresc să-mi închiriez un birou într-un spațiu de coworking și să mă duc zilnic să muncesc de acolo. Singurul motiv pentru care n-am făcut-o este că n-am mai vrut să vin cu o cheltuială în plus în casă. Dar încă mă mai gândesc s-o fac, n-aveți idee ce mult mi-aș dori.


Eu oricum lucrez de acasă de când cu pandemia. 🙂 Am fost doar de 2 ori la birou anul ăsta, câteva ore de fiecare dată. Ca idee, când merg la birou și socializez, productivitatea mea e muuult mai mică decât atunci când lucrez de acasă.
La noi nici n-ar avea cum să-i aducă pe toți la birou: sunt doar vreo 20 și ceva de locuri și peste 100 de angajați în Iași. Și nici nu cred că e rentabil economic să închirieze un birou mai mare.
Comentariu beton!19
Eu nu am lucrat nicoodata de acasa. Nu cred ca o sa apuc vreodata asta. Dar daca as avea un job home pffice as prefera ca in perioada de proba sau macar prima luna, sa lucrez numai la birou. Ca in caz ca am probleme sau nu stiu ce sa fac, mi-ar fi mai comod sa intreb pe cineva de acolo care e fizic ce trebuie facut
Păi cum să nu știm noi, ăștia mai vechi, când plecai din Tineretului cu metroul și ajungeai la PV. Apropo, cred că ți-e dor și de „concertul de manele”, tot din Tineretului, nu doar de munca de la Cooperativă. Ăhăhă, ce vremuri…
Comentariu beton!11
Lucrez de acasa de 6 ani si jumatate. Inainte, daca ma intrebai (de fapt, m-au si intrebat), nu as fi acceptat sub nicio forma sa stau inchisa in casa, sa nu vad pe nimeni, sa nu vorbesc cu nimeni. Acum, insa, realizez ca daca ar trebui sa merg zilnic la birou, nu as mai putea face mai nimic din ce fac: sa merg dimineata la sala, sa iau copilul de la after la 15:30, sa duc copilul la antrenamentele de fotbal la 17:30, sa mai bag rapid o masina de spalat, o mancare, astfel incat sa nu trebuiasca sa fac toate astea seara dupa ora 18-19 cand as ajunge de la birou. Da, imi lipseste un pic socializarea, dar sunt mult mai multe avantaje decat dezavantaje, pentru mine, in lucratul de acasa. De fapt, am realizat de curand, stand intr-un birou notarial pt vreo 2 ore, cu inca 4 persoane, ca nu mai suport atata zgomot si vorbit tare pe langa mine, nu cred ca m-as mai putea concentra. Si da, sunt din categoria celor care nu ar accepta un salariu mai mare daca m-ar pune sa vin zilnic la birou. Si convingerea mi se intareste cand mai trebuie sa plec dimineata de acasa, cu masina sau cu metroul, si vad ce aglomeratie e. Atunci multumesc cerului pt jobul meu :)).
Comentariu beton!54
Auzi, o să te întreb direct: ești mamă singură?
Nu, nu sunt mama singura. Sotul duce copilul la scoala dimineata, dupa care merge la serviciu, el nu are posibilitatea de a lucra de acasa. Nu ajunge niciodata (sau foarte rar) la ora 17 acasa pentru a putea merge cu copilul la antrenament. Se ocupa de cumparaturi, gateste daca nu avem nimic de mancare, trece sa ia copilul daca eu nu pot sa raman pana la sfarsitul antrenamentului, mai face un pic de ordine prin casa. Am mentionat doar ce fac eu, dar face si el destule, doar ca fara alt ajutor, cu doua joburi full time si un copil, e de mare ajutor ca macar unul din noi lucreaza de acasa.
Comentariu beton!25
Bun, asta voiam să știu, că părea că faci tu singură tot.
Munca de acasă are și avantaje practice, dar și multe dezavantaje. Mai ales când ai copil/copii și casă mică.
Eu unul personal, nu aș putea să muncesc de acasă. Bine, nici jobul meu nu este de așa natură, dar nu aș putea. Și nici nevastă-mea. Ea este un mic șef la ea la corporație, nu este obligată să meargă la birou, dar se duce în fiecare zi. Efectiv nu poate să se concentreze acasă.
Dar deh, noi ăștia 40+ suntem învățați altfel și avem mentalități ceva mai greu de schimbat.
Și da, mai contează să mai și ieși din casă, mai schimbi o vorbă, mai afli o conspirație, de-astea.
Și nu, nu aș renunța la bani ca să stau să muncesc în pijamale. Never.
Comentariu beton!23
100% muncă la birou sau unde e. Dacă stau acasă, sunt tentat să mai fac și altceva, plus că productivitatea e scăzută pentru mine. Dar cel mai important factor: nu muncesc unde trăiesc. Munca începe și se încheie la anumite ore, și nu, nu fac parte din „familia de la job”. Interacționez și glumesc cu colegii, da. Dar la finele zilei, ne spunem salut și ne vedem mâine.
Comentariu beton!24
La noi cu pandemia a fost timp de doi ani jumate obligatoriu work from home 100% …apoi au început cu munca hibrid …de bine de râu o zi pe săptămână în birou a fost ok ..dar acum încearcă să ne oblige sa revenim la birou ..sa muncim in varianta 80% birou și 20% from home..ceea ce mi se pare exagerat …mai ales în cazul părinților singuri care trebuie sa rezolve cumva să iasă bine combinația copil- munca. O să vedem ce se întâmplă în viitor..momentan e doar la nivel de idee ..dar nu sunt incantata
Comentariu beton!17
Strict între work from home și work from office aleg să lucrez acasă. Sunt însă plusuri și minusuri la ambele.
Am lucrat în ambele sisteme.
Mai e și partea cu program flexibil, contează și asta în ecuație. Dacă lucrez de la birou, dar am program flexibil, e un aspect important.
Comentariu beton!11
A fost o vreme cind imi placea sa merg la job; aveam un colectiv bun si asta era toata cheia. Dupa am preferat sa lucrez in orele in care nu mai erau si altii tocmai ca sa nu ii mai vad. Deci sa lucrez de acasa e perfect. Daca facem un zoom impreuna din cind in cind e deajuns.
Cred ca am sa ajung sihastră ( de la sihastru) 🤣🤣🤣
Comentariu beton!19
Pentru mine a fost o corvoada munca de acasa. Bine ca nu a tinut mult (doar 2 luni jumatate) si apoi ne-am putut intoarce la birou dar cine voia putea sa ramana sa lucreze si de acasa si sa vina doar daca era necesara prezenta lui la birou. Eu m-am intors din prima. Cand lucram de acasa nu imi mai facea delimitarea aceea intre serviciu si casa. De multe ori ma prindea si 9 seara la laptop. Dar in acelasi timp eram si distrasa de treburile din casa. Era un haos. In schimb, cand plec dimineata de acasa si desi fac aproape o ora dus si o ora intors, orele acelea sunt de deconectare de la un loc spre celalalt, ceea ce pentru mine conteaza foarte mult. Acum avem dreptul la o zi de WFH saptamanal. Uneori mai iau si eu cate una atunci cand trebuie sa fiu acasa si nu e sotul. Insa nu as mai putea sa o fac permanent. Dar stiu ca sunt multe persoane care se inteleg mai bine cu sistemul asta decat cu munca de la birou. Pana la urma suntem diferiti
Sigur ca e comod sa stai in chiloți toata ziua, sa fumezi și sa bei cafele cat ai tu chef, sa ai monitor cât fereastra și fotoliu de piele, dar sa nu ai contact cu nimeni, sa fii un “slob” toată ziua în papuci, e destul de nasol.
Seara ar trebui să ieși la o bere, dar cine mai are chef să iasă, când e întuneric și frig? Și așa trec zilele și tu te vezi doar cu partenerul, pantofii ăia drăguți cu toc îi mai porți la o ieșire, peste 2 săptămâni….
Comentariu beton!15
Ambele variante au plusuri si minusuri.
In 2002, cand am infiintat firma, am lucrat un an de acasă. Era sa o iau razna, la propriu. Asa ca am inchiriat un spatiu pentru birou, la care nu am mai renuntat nici pana azi, chiar daca au fost perioade in care eram angajata doar eu si contabilul.
De-a lungul timpului, pana in pandemie, am tot oscilat acasa/birou, in functie de copii si problemele/programul lor. Pentru mine qsta a fost cel mai mare lux care decurge din calitatea de „patroana”, ca imi pot face programul cum vreau. Insa de regula si in medie am preferat mersul la birou. Fiindca atunci cand lucrezi de acasa, nu lucrezi de acasă, de fapt, ci locuiesti la birou, esti around the clock cu toate.
Dupa pandemie, insa, pentru ca si activitatea firmei a permis-o, eu am cam ramas cu lucratul de acasa, insa sotul (co-patron, cum ar veni) prefera sa lucreze de la sediu. Pentru colaboratori (am foarte putini angajati permanent fiindca volumul de munca variaza in fct de proiectele aflate in derulare) nu am nicio problema sa lucreze de oriunde, atata vreme cat isi fac treaba in termen.
Insa nu cred ca sunt un exemplu prea bun, fiindca eu lucrez la PropriulAngajatSRL si am libertatea de a alege ce si cand vreau. Ma rog, o libertate constransa de situatii si conjuncturi diverse, uneori. Poate vorbim odata si despre provocarea de a fi mic antreprenor in Ro.
Comentariu beton!16
Te bagi să scrii despre asta?
Mihai, da.
Prefer sa lucrez de acasa pentru ca de obicei sunt singura la birou sau cu oameni care nu fac parte din echipa mea (locuri flex). Insa daca stiu ca trebuie sa ma intalnesc cu colegii (mai ales cei apropiati) ma duc cu mare placere.
In pandemie in general se lucra 100% de acasa, dar puteai veni la birou daca chiar doreai.
Erau colegi care aveau nevoie de echipamente care nu puteau fi luate acasa deci ei erau inca 100% la birou.
Apoi s-a modificat schimbarea si se permiteau 2 zile pe saptamana WFH.
Ultima gaselnita a HR-ului a fost sa scoata cele 2 zile si sa puna seful direct responsabil de aprobarea WFH in cazuri exceptionale. Si cum sefii de echipa nu au chef sa explice la HR la fiecare aprobare de ce, cum, cine, nu se prea aproba.
Si uite asa unii oameni buni au plecat din firma pentru ca erau fortati sa isi ia liber pentru cele 30 minute in care aveau nevoie sa fie acasa 3-4 zile pe luna. In plus in unele echipe unii oameni isi puteau lua constant WFH iar in altele nu se aproba nici una pe luna. Asa se intampla cand nu exista reguli clare, doar criterii subiective si interpretabile.
Eu mergeam cam 4 zile din 5 la birou insa daca eram racit sau aveam un colet voluminos de primit imi luam WFH. La noi in echipa aveam 3-4 zile pe luna in care ne intelegeam sa venim toti la birou pentru sedinte si discutii face to face si socializare.
As prefera sa fie lasat la latitudinea angajatilor daca sau cand sa isi ia WFH.
Se poate stabili o norma de x zile pe luna in care sa fie prezenti la birou sau sa fie in WFH.
Depinde evident de natura postului si muncii prestate insa putina latitudine e apreciata de angajati, creste productivitatea si moralul.
Iar cei care abuzeaza sau nu isi fac treaba si freaca menta, fac la fel si daca sunt la birou si e responsabilitatea sefilor sa ia masuri in cazul asta.
p.s. Conform tuturor KPI in pandemie si in general cand se muncea de acasa, productivitatea la noi in firma a crescut.
Comentariu beton!15
Concret eu as vrea sa fie 2 zile la alegere pe saptamana WFH dar nu cred ca as renunta la bani pentru asta. Bine, depinde de suma (ca una e 2% din salariu si alta 10% sau mai mult) si de circumstantele personale (copii mici sau dependenti cu probleme medicale, distanta mare pana la birou si trafic infernal, etc.).
Work from home este motivul principal pentru care raman la firma unde sunt angajata. Noi ne ducem la birou o data pe saptamana si mi se pare perfect. Este exact cat imi trebuie pentru socializarea cu colegii. Oricum tinem aproape si de acasa, prin Teams. Faptul ca lucrez de acasa ma ajuta sa ies direct la plimbare imediat dupa ce termin munca, o ora inainte de munca sa pun casa in ordine, sunt mult mai relaxata muncind de acasa. Fac mai multa miscare decat inainte, timpul in care stateam sufocata in metrou nu ma prea ajuta.
Comentariu beton!20
WFH detașat! Pierd 3 ore pe drum dus intors, plus îmbrăcat, machiat, timp irosit… In timpul ăla aș dormi sau as face o activitate utila… Plus că nu am chef sa vad atâtea fețe prea des… De 2 ori pe sapt e arhisuficient pt a rezolva ce trebuie la birou… Am mai observat că mă obosește groaznic agitația orașului, așa ca WFH e f ok!
Comentariu beton!18
Acum lucrez hibrid, cu 2 zile la birou și 3 de acasă. Înainte aveam libertatea să alegem și, tocmai de aceea, mergeam de bunăvoie la birou o dată sau de două ori pe săptămână, să ne vedem cu colegii și să mai schimbăm o vorbă. Paradoxal, de când prezența a devenit obligatorie, totul a început să pară mult mai stresant.
Personal, mi-aș dori să revenim la varianta complet flexibilă. Când ai libertatea să alegi, mersul la birou devine o plăcere și o ocazie de socializare, nu o obligație pe care o bifezi în calendar. Sunt convins că aș continua să merg periodic la birou, dar din proprie inițiativă și cu o stare mult mai bună.
Comentariu beton!17
După ce nu am mai împărțit liftul cu Bazil, am lucrat de acasă. 5 ani. Încă nu se invetase WFH la scară mondială. La început a fost mișto. Apoi mi-am dat seama că mă sălbaticisem. Am plecat într-un regim hibrid. Reintegrarea în societate a fost cumplită. Acum lucrez doar de la birou, prin prisma jobului.
Nu-mi lipsește WFH și nu cred că mi-ar mai plăcea.
P.S. Am un coleg care are un contract full-time WFH. Vine la noi part-time, doar ca să nu stea acasă.
Am mai comentat si data trecuta cand ai abordat subiectul. Eu lucrez intr-o corporatie in Bucuresti si locuiesc in Ploiesti. E greu cu naveta, ingrozitor, plec la 6 :30 din Ploiesti si ajung dupa 8 in zona Baneasa, la sediu. La plecare 16:30, ajung dupa ora 18. Deci pierd pe drum cam 3,5 ore spre 4. Clar sunt pentru home office, dar si la noi au inceput ca sa venim mai des, acum avem cam o zi pa saptamana de venit la birou, ei spun ca asta e trendul in piata si sa il urmam si noi, adica sa marim numarul de zile in office. La fel cum s-a zis si mai sus, e greu sa ma mai concentrez cu atatia oameni in jur care sunt in sedinte cu altii de pe acasa . In ziua in care vin la birou nu pot efectiv sa fac mare lucru, te vezi cu diverse persoane, vorbesti etc. Daca ma vait, colegii din Bucuresti spun ca si lor le e greu ca vin din diverse zone, asa o fi, dar nu vin de la 60 de km . si daca ma vait si mai tare aud 2 chestii : de ce nu te muti in Bucuresti, cea mai imbecila intrebare, de parca e asa de simplu si daca era ma mutam de 1000 de ori pana acum, sau, inainte de pandemie cum faceai ( atunci aveam doar vinerea home office). Sa raspund la ultima intrebare : inainte de pandemie aveam sub 50 de ani, traia sotul meu, parintii erau mai tineri si ei, copilul nu era un adolescent cu probleme datorate in special disparitiei bruste a tatalui ei. Practic problemele mele au crescut exponential. S-a dovedit foarte clar ca pot lucra supereficient de acasa, toti vrem asta, dar niste minti luminate se gandesc sa ne aduca mult mai des la birou si sa imi mamnance 4 ore pe zi din viata pe DN1. Sper sa se razgandeasca pentru ca efectiv incep sa ma gandesc la alternative.
Comentariu beton!45
Lucrez in IT. Am inceput sa muncesc de acasa acum 15-16 ani, cu mult inainte de pandemie. Norocul meu a fost ca lucram pentru o companie unde acest lucru era posibil. In plus, cat timp am lucrat pentru ei am avut numai manageri straini, englezi si americani, care aveau o cu totul alta conceptie despre munca si viata. La un moment dat, unul dintre ei a spus ceva de genul „pe mine nu ma intereseaza prea mult de unde lucrezi, poti sa fii si pe Luna, atat timp cat ai o conexiune la internet si ce ai de facut este gata la timp si facut cum trebuie”. Lucratul remote vine la pachet si cu ceva raspundere. Desigur, nu sta nimeni langa tine sa vada ce faci dar asta nu inseamna ca poti sa tragi mata de coada toata ziua.
Este adevarat si faptul ca, atunci cand lucrezi intr-o echipa, uneori lucrurile se rezolva mai usor cand echipa se intalneste la birou. Cred ca varianta cea mai buna este hibrid, maxim 2 zile la birou, restul acasa.
Comentariu beton!19
Depinde ce lucrezi,presupunem că ai face aceleași treburi on-line și de acasă. Păi tot mersul la birou l-aș alege.Și am să explic amănunțit. Am lucrat la birou și era imposibil de luat acasă ce făceam acolo,documente fizice și altele asemenea. Plus de asta,unde puteam să etalez ceva din garderobă nou,dacă nu pe drum și la birou?Pe urmă,mergând la birou luam și tichete de masă,care se acordă numai pentru prezența acolo.Nu mai zicem de socializare,mai aveam prieteni măcar de teambuilding…Multe plusuri din ochiul meu văzute.Acum ,pentru mine au trecut peste 10 ani,pandemia m-a prins tot acasă,fiind asistent personal pentru unul din copii.Am mai povestit,e frumos până la un punct. Punctul e acolo unde nu mai programezi totul ca la birou,ci adaptezi munca în funcție de copil….viață de pensionar,că și atunci tot asta o să fac.
Nu mai am haine ca la birou,nici cantitativ,nici calitativ,că nu mă duc la medic sau la piață cu pantofii cu toc și costume de haine. O geacă de blugi,vreo 2 de ploaie,una groasă și tricouri fără număr.
C’est la vie,mergem înainte.
Doar la birou și prefer așa pentru că altfel aș face tot felul de alte chestii mărunte și clar aș fi mai obosită, la noi atmosfera este foarte bună și ne face plăcere să ne intersectăm. Am avut program flexibil vreo 10 ani, fix cât a fost nevoie să fiu aproape de copii și a fost excelent, acum programul este aproximativ flexibil adică undeva după ora 12.00 și îmi pot rezolva toate treburile fără să fie nevoie de învoiri, zile de concediu sau alte artificii, bine, depinde și cum îți planifici activitățile. Mie îmi convine așa, nu toată lumea din firmă are programul ăsta și mulți spun că nu ar putea supraviețui așa 😂 chestie de adaptabilitate, cred. Mamă singură fiind mie mi-a priit.
Mie îmi place să lucrez cu alți oameni în jur și e unul din motivele pentru care sunt profesor. Nici dacă aș vrea nu există opțiunea de a lucra doar de acasă, dar îmi place să merg la școală. Mă duc uneori să fac fișe sau să corectez teste, deși aș putea să lucrez și de acasă în afara orelor de predare. Un aspect important este că locuiesc la 25 de minute de mers pe jos sau 10 cu autobuzul de unitatea școlară.
În pandemie am avut cel mai mare chin posibil din cauza lecțiilor pe WhatsApp,dintr-o dată nu mai aveam timp de treburile casei. Plus că aveam copiii mai mici ,eu luam lecțiile pentru 2 la vremea aceea…de-aia aș alege oricând mersul la birou dacă aș mai avea munca dinainte.
Când a început eram în clasa a XI-a. Îmi aduc aminte perfect acel semestru când am făcut doar fizică, chimie, matematică, informatică, geografie, istorie și limba engleză pe Zoom. A durat aproximativ 3 săptămâni adaptarea. Așa orar cu puține discipline nu am mai prins.
Prefer sa merg la birou dar sa am posibilitatea sa lucrez de acasa atunci cand am nevoie (2-3-4 ori/luna).
Eu lucrez intr-o tara cu salarii foarte mari, sunt un angajat scump comparat cu colegii mei pe pozitii similare din alte tari. Daca eu nu mai vreau sa vin la birou si insist ca fac treaba excelenta de acasa sa se calculeze in cat timp realizeaza managementul ca as putea fi data afara si inlocuita cu unul dintr-o tara mai low cost.
Asta e varianta simplificata, exista niste implicatii fiscale care justifica prezenta mea dar intrebarea tot se pune la un moment dat.
Din fericire ai nostri nu-s chiar batuti in cap asa ca avem voie hibrid si flexibilitate mare. Daar oamenii care nu dau pe la birou sunt invizibili, nu sunt promovati, etc…Ne place sau nu astea sunt regulile jocului.
Comentariu beton!16
Da! Complet de acord cu invizibilitatea. Am lucrat in week-end timp de citeva luni (la firma, bineinteles) si aproape ca uitasera ca mai exist.
Degeaba sint rapoartele de executare a testelor, ele ramin hirtii.
Confirm cu invizibilitatea. Am lucrat extraordinar de mult, dar nu sunt genul care sa vina sa spuna cat drege si cat face, spre deosebire de alti colegi care muncesc mai putin. Se vede munca mea, dar nu am fost vocala, sa spun cat am dres si am facut. Ghiciti cine a primit marire si cine nu… Mi s-a spus ca e important sa ma fac vazuta, ca na, si daca muncesc mult, nu e acelasi lucru, tre sa fiu si vizibila
Complet pagubos sa lucrezi singur, in weekend, sau, si mai rau, sa-ti iei de lucru acasa, cand tu ai program de birou.
Ce faci acasa, nu se vede, nu se stie, n-ai fost eficient.
Daca a fost musai sa termin ceva, am ramas peste program, la birou. Biroul e pentru munca, casa e altceva, nu amestec destinatiile.
De retinut ca nu am copii mici si stau la 7 minute mers lejer pana la birou.
Si sa mai si renunt la bani ca sa lucrez de-acasa? No way! Adica oricum as cheltui mai mult cu utilitatile si uzura mobilerului de birou plus birotica, sa mai renunt si la bani?
Deci nu e pentru mine wfh.
Btw, cand in pandemie s-a permis salariatilor parinti-de-minori sa stea – nu sa lucreze! – acasa cu copiii, pe 75%, colega mea a plecat plangand. Si nu, nu din cauza banilor. Am scris despre asta pe blog la vremea respectiva.
Stai ca mai am de zis. Eu sunt mare fan al lucrului de acasa daar recunosc meritele muncii in birou. Interactiunea live nu se compara. Avem un procea trimestrial in care fiecare pas trebuie executat la ora fixa, vinerea. Nicicum nu reuseam sa raportam la timp, vesnic scuze si motive dar nici nu venea nimeni la birou. S-o enervat seful mare si ne-o chemat pe toti vinerea de la 8 dimineata. Culmea ca de atunci raportam la fix, fara probleme.
Deci da exista o sinergie le care munca la distanta o anuleaza.
@moatza, eu lucram la fabrica doar in week-end, vineri 4 ore si simbata si duminica cite 10. Pe salariu intreg.
Asta-i altceva, @Anca.
Eu ziceam de zelosi de-astia de weekend.
Singurul motiv principal pentru lucrul de acasă e…recuperatul timpului cu drumul. Atât! Înţeleg că pierzi cel puţin o oră jumate cu drumuri şi atunci…da, acasă ar putea fi o soluţie, dacă nu torni asfalt.
Dar să mai stai şi acasă, să mai stai şi pe tictoace şi altele, să nu mai vezi oameni, să nu mai interacţionezi cu ei, să nu mai vezi unde se pune o panseluţă…mi se pare sălbăticire în timp. E adevărat că şi lumea poate fi obositoare…dar ochiul are nevoie de cadre mereu noi. Lăsaţi-mă cu mamaie care nu a ieşit din satul ei, că …asa erau vremurile maică.
Dacă menirea ta e să fii productiv pe planetă şi atât…nu mai zic nimic.
Mai zic doar că e total nesănătos! Mişcarea înseamnă viaţă, dragi urmăritori! Nici nu ne dăm seama de chestia asta banală! Da, şi la birou te mişti mai mult! Vezi paşii pe ceas!
Imi mențin comentariul care te-a activat, cu mențiunea că am menționat chiar acolo că suntem diferiți, că avem stiluri de lucru și de viață diferite. Mie îmi convine de acasă, am colțul meu de lucru, îmi organizez programul. Aș merge cu plăcere din când în când la birou pentru socializare. Dar urăsc partea în care au ajuns să ne oblige să trecem pe la birou. Pentru că atunci când merg la birou de fapt lucrez work from home când ajung acasă să recuperez ce nu am putut face la birou de la atâta socializare plus efectiv lipsa de concentrare. Asta în condițiile în care nu s-a plâns nimeni că nu suntem eficienți și responsabili muncind de acasă. In pandemie am fost asigurați că ăsta e viitorul și ne-au ajutat să ne adaptăm lucând de acasă. Unii au luat-o foarte în serios, efectiv mutându-se în afara orașului. Nici managerii nu ar reveni la birou dacă ar putea alege. Dar au fost nevoiți să înghita și să dea mai departe gargară mai rău ca în articol și să nu le pese de cum/cât de bine muncesc oamenii acasă, ce echipe ar beneficia de revenit și la birou și care nu, cine ar vrea efectiv să se întoarcă și condițiile individuale ale fiecăruia. Așa că au pus obligativitate 2 zile pe săptamână ca să și utilizăm spațiile existente. Pentru socializare mai mult decât pentru muncă, dar ce mai contează, obiectivele impuse de sus s-au bifat.
Comentariu beton!17
Ar fi culmea să nu ți-l menții dacă asta crezi. Foarte bine!
Am lucrat strict de acasă din februarie 2020 până în noiembrie 2025, adică 5 ani și jumătate (adesea direct în altă țară pentru câteva luni, iar ultimii 2.5 ani în Timișoara). Când decizia a fost să ne întoarcem la birou două zile pe săptămână, mai că am dat party. Da, lucrez foarte bine de acasă, dar sunt multe lucruri pe care le fac mai repede și mai bine pentru că am șansa de a discuta cu colegii mei din alte echipe. Subliniez că, dacă nu m-aș duce alea două zile, n-ar ști nimeni și nici nu mi s-ar întâmpla nimic (sunt singura din echipa mea în România, șeful meu e in State…). De asemenea, mi-am optimizat viața și locuiesc la 10 min distanță de birou, prin urmare timpul de venit/plecat e irelevant în context. Ce știu sigur e că nimeni nu vine la birou pentru că e bună cafeaua sau moare de dorul colegilor. „Obligatoriu” ăla are nuanțe multe, depinde de companie și manager, merită citit în contextul muncii pe care o faci și ce are sens pentru tine. Am colegi cu copii mici-mici, cărora le-ar fi imposibil să lucreze eficient și să aibă și rezultate bune. În egală măsură, să faci 4h pe zi în trafic mi se pare inuman. Nu e „one size fits all” și cred că e o greșeală dacă așa e implementată asta cu venitul la birou
Cat am lucrat in corporatie am avut un fel de „work from avion” pentru ca si sefii si colegii si clientii erau in alte tari. O alta divizie avea birou permanent in Bucuresti si m-au plasat si pe mine acolo doar ca sa imparta costurile.
De cand sunt antreprenor, adica de un sfert de secol, lucrez doar de acasa si de la sediul clientilor pentru ca acesta e specificul; practic tot un fel de hibrid numai ca socializez cu oameni din firme diferite. La un birou propriu m-as duce doar sa pierd timpul pe drum si sa am de unde pleca spre clienti. Pentru mine e ideal. La clienti lucrul se imbina cu socializarea, acasa ma concentrez pe ce am de lucrat si ma pot ocupa si de diverse.
N-as mai putea schimba cu full time la birou, nu cred. Sper sa nu fiu nevoita.
Niciodata wfh, intotdeauna la plantatie. Bine, jobul meu presupune interactiune cu omul, nu se poate de la distanta. Si cum zicea Miruna mai sus, jobul la Propriul Angajat SRL are avantajele lui. Si multe dezavantaje. Si stres continuu pentru ca nu tine figura cu am avut o luna mai slaba, platesc salarii mai mici, chirie mai mica si alte cheltuieli fixe de care nu poti scapa. Cateodata imi lipseste sa fiu angajat, dar imi trece repede. In concluzie, nu as putea/vrea sa lucrez de acasa, sunt un animal social si imi place interactiunea cu semenii.
Si eu lucrez de acasa de cand cu pandemia si mi-am schimbat si echipa in perioada aceea. Colegii noi i-am cunoscut initial la iesirile la bere, apoi au mai fost activitati de TB.
Jobul meu presupune sa colaborez cu colegi din toata lumea, aproape deloc cu cei din birou, astfel ca nu se justifica sa merg la birou. Unde mai pui ca sunt sali mari de tip „open space” pe care le-am detestat si inainte. Tin minte ca trebuia sa le atrag atentia turmelor de zebre sa nu mai vorbeasca tare cand trec prin birouri.
Acum propunerea este sa venim la birou, o anume zi pe saptamana ca sa socializam. E ok asa, incerc sa merg saptamanal, dar nu pot sa zic ca lucrez mare lucru in acea zi. E placut sa imi vad colegii, dar productivitatea e foarte scazuta si in acea zi sunt extrem de obosita cand ajung acasa. Am citit undeva ca ne-am dezobisnuit de atitia stimuli.
Pentru lucrul de acasa mi-am facut obiceiul sa deschid laptopul la 9 si sa il inchid la 18:00 maxim, iar daca am ceva personal de rezolvat, imi recuperez timpul pierdut. Mi se pare ca as insela increderea oferita, daca nu mi-as face treaba bine.
As fi foarte suparata daca mi s-ar impune sa ma intorc la birou, mi-ar lua 45 min cu masina dus si inca atita la intoarcere, adica multi nervi si timp pierdut. Am vazut un argument legat de varsta, asa ca mentionez ca sunt foarte aproape de 50, de ci nu tine. Mai degraba as zice ca tine de tipul de om introvertit versus extrovertit, adica de unde iti iei energia.
Comentariu beton!15
Eu lucrez intr-un domeniu foarte creativ si de presiune, nu seamana doua zile de lucru. Si echipa mea nu e pe aici pein tara. Desi am lucrat impecabil de acasa in pandemie, dupa s-au straduit sa ne oblige sa venim 3 zile pe saptamana la birou. Colegii sunt simpatici, ma bucur sa ii vad, si adesea ii ajuta prezenta mea, ca sunt un fel de tartor vechi si bun mentor al grupului. Dar mie imi scade eficienta la jumatate in acel mediu, mai ales ca am tulburare de spectru autist, ADHD, si hernii de disc ce protesteaza la statul mult pe scaun (fie el si ergonomic). Asa ca am convins lumea sa ma lase sa lucrez aproape exclusiv de acasa si e foarte bine asa. Apar pe la birou in medie de 1 – 2 ori pe luna, adesea din ratiuni IT (telefon defect etc.) sau pt evenimente de grup, altfel pot vorbi cu orice coleg video pe Teams cu acelasi rezultat ca in birou.
Comentariu beton!15
Eu lucrez de acasa si sper sa lucrez in continuare tot asa. Lucratul de la birou mi se pare o treaba din trecut. Clientii mei nu sunt romani si daca m-as duce la birou as sta tot intr-un meeting Teams cu clientii cum fac si acasa. Toata treaba cu ” sa mergem la birou sa socializam” mi se pare ca porneste de la premisa falsa ca cei care lucreaza de acasa nu au prieteni, parteneri de viata si stau inchisi in casa ca niste pustnici. Am prieteni cu care socializez de buna voie si nesilita de nimeni.
Comentariu beton!17
Până în 2020 nu concepeam să lucrez de acasă. Eram super încântat de cafelele băute cu colegii, de discuții interminabile la birou etc. Din acele discuții am ajuns și la căsătorie cu colega din stânga mea. 🙂 Călătoream si foarte mult în interes de serviciu. Work from home era un concept care, credeam eu, nu se mulează pe personalitatea mea.
Martie 2020: toată lumea acasă. După o perioadă de acomodare (greu să lucreze 2 oameni de acasă într-un ap. de 38 mp și cu un copil de 4 ani pe lângă) mi-am dat seama de avantajele lucratului de acasă: dorm mai mult, sunt mai relaxat (stau în pijamale toată ziua dacă vreau), pot merge la tenis la ora 12, fac treburile casnice în timpul zilei, mâncăm mult mai bine, economosim banii de after-school, petrec mai mult timp cu familia.
Pentru mine, programul optim este 4 zile de acasă si 1 de la birou. Ceea ce am și făcut în ultimii 2 ani intrucât nu ni se impunea un anumit număr de zile la birou. Doar că, recent, compania la care lucrez a impus 2 zile pe săptămână de la birou (pe care le monitorizează la sânge). Ce am observat: impunerea asta a venit la pachet cu o scădere a motivării din partea tuturor membrilor echipei mele. Înainte veneam toți în aceeași zi si aveam un fel de teambuilding săptămânal (ziua aia era dedicată sedințelor, workshop-urilor, băutului de cafea etc). Acum, cu cele 2 zile, ne e mult mai greu să ne mai întâlnim cu toții și parcă nici atmosfera nu mai e la fel.
În încheiere, da, aș accepta un salariu mai mic dar care să vină la pachet cu o abordare flexibilă în ceea ce privește venitul la birou. Totuși nu aș accepta un salariu mai mic cu mai mult de 25% decât câștig acum doar pentru asta. E frumos și cu statul acasă dar e mai frumos să avem și ce mânca. 🙂
Comentariu beton!23
Avem dreptul la 5 zile pe lună de work from home. Profit de ele doar pentru că fac o navetă de 80 km, nedecontată, și mai fac niște economii cu ocazia asta. Vinerea lucrez de acasă, deși nu îmi place. În schimb, băiatului meu îi place mult, așa sunt acasă dimineața să-l pregătesc pentru școală, iar la prânz ies să-l aștept.
Lucrez de acasă. Da, aș renunța la bani că să păstrez asta.
Am văzut că scriu alți comentatori despre lucratul in pijamale, de pe canapea, distragerea atenției.
Nu lucrez din pijamale niciodată. Mă trezesc, mă aranjez, mă îmbrac normal, intru in birou și lucrez. Da, in pauza de masa pun aspiratorul sa umble prin casa sau o mașină la spălat. Mâncare fac doar după program că sa nu uit ceva pe foc 🙂
Când închei programul, am închis laptopul și ies din birou până a doua zi.
Am birou amenajat, cu monitoare și tot ce trebuie.
Socializare am destula in afara serviciului, și pe vremea când lucram hibrid (că full office n-am fost niciodată), ne ziceam „pa” și ne vedeam a doua zi.
Exista posibilitatea de a merge la birou și sunt colegi care o prefera din diferite motive (copii, cald in casa vara etc). Each to their own.
Am lucrat de acasă în pandemie, o scurtă perioadă de timp (vreo 3 luni, cred). Apoi, în momentul în care s-a putut merge la birou, m-am dus. Nu mi-a plăcut să lucrez de acasă, mi se părea că nu terminam niciodată treaba, nici cea de acasă (spălat, călcat, curățenie, mâncare, stat cu copilul etc), nici cea de la birou. Ajunsesem să lucrez la laptop și la 10-11 seara. Copilul și șoțul aveau cumva impresia că dacă sunt acasă înseamnă că sunt la dispoziția lor, șefii, evident, considerau că sunt la muncă. Iar eu eram într-o agitație permanentă și un stres continuu. Poate nu mi-am organizat nici eu bine treburile, tocmai fiindcă nu mai lucrasem de acasă până atunci. Oricum, după vreo 2 luni deja începusem să mă deprim, mi se părea că și arăt ca naiba, veșnic în training și șosete, cu părul prins într-o coadă vai mama ei. :)))
Acum, după ce a trecut timpul, copilul e mare, uneori mi-aș dori o zi pe săptămână de muncă de acasă. Dar nu mai mult. O zi mi-ar fi suficientă. Și aia numai ca să nu mă trezesc la 6, că acum asta mi se pare cel mai greu.
Prefer WFH. Nici nu mai concep sa pierd 3,5-4 ore pe drum cum o faceam inainte de pandemie, considerand ca asta e normal. Asta e principalul motiv. Apoi mai sunt alte avantaje acasa, cum ar fi: am cel mai potrivit mediu de lucru (nu mai am copii care sa locuiasca acasa, sotul e la birou, deci sunt singura), fac in paralel treburi casnice care imi dau prilejul sa ma misc, sa ma mai desprind de laptop, telefon, nu mai cheltuiesc bani pe benzina, haine, pantofi, mancare la birou. Si, da, nu mai suport harmalaia din open space. Cand merg in birou, o data sau de doua ori pe saptamana o fac constienta ca pierd vremea, e ca si cum ies in oras.
DIn fericire, la noi patronul a descoperit ca are avantaje nemaiavand toti angajatii permanent in birou/parcare, asa ca tolereaza destul de bine programul flexibil, fiecare si-a ales de comun acord cu seful direct un program de lucru convenabil. eu, de exemplu, ma duc mai des vara, in perioada vacantelor, cand traficul e mai liber, colegii in concedii si mai rar in restul timpului.
Da, raman la locul de munca actual, pe un salariu modest pentru acest avantaj.
La mine a fost ciudat până acum puțin timp. Unde eram eu, acolo era biroul (acasă, prin vreun sat din Spania, pe șosea, la vreun bar). Acum, ca am schimbat proiectul, am două zile de acasă și 3 de la birou. Sper să mă obișnuiesc repede. Norocul meu ca luna asta am multe deplasări de făcut și o consider perioada de adaptare la sedentarism.
Lucrez 100% de acasă de aproximativ 2 ani. Mă bucur de fiecare dată când, după micul dejun în bucătărie, «mă duc la birou» în camera alăturată. Mă bucur și că mai pot băga o mașină de spălat, pun ceva la gătit, duc sau iau copilul de la antrenament ori il ajut la teme.
Și, pentru că am citit comentariile anterioare, nu, nu sunt mamă singură. Însă celălalt părinte lucrează 100% de la birou: 12 km și 45 de minute de condus pe autostradă dimineața și după-amiaza.
Nu îmi este dor de conversațiile de la birou. Îmi place să fac totul în ritmul meu 😊 To each their own.
Lucrez de acasă și am zile în care mă duc la birou sau ies din casă cu treabă pentru locul de muncă. Destul de mulțumit de aranjament. Îmi place maxim că am flexibilitate și nu pierd timp și bani mergând până într-o clădire de birouri doar ca să ne vedem la față în timp ce stăm cu toții cu ochii în laptopuri.
Sunt zile în care îmi doresc să lucrez într-un birou, dar nu în cel de la actualul job, însă nu e o problemă cu jobul, ci cu clădirea aia de birouri.
Oricum, doar pe mail sau whatsapp comunicăm, aproape nimic verbal mai departe de salut, deci ce rost are?
Am avut în trecut joburi la care lucram doar de la birou și ni s-a propus să mergem să lucrăm de acasă, dar nu îmi doream eu asta. Pe atunci, era chiar distractiv să merg la birou că socializam cu colegii, mi se părea plictisitor să lucrez acasă.
După șase ani de lucrat acasă și schimbat mai multe locuri de muncă între timp, mi s-a tăiat de socializat la birou. Mi-am dat seama cât de multe discuții erau doar ca să nu fie tăcere și prefer să nu mă întind la povești, că oricum nu îi pasă nimănui.
Și da, am observat și eu multe companii care cer prezență la birou sau insistă pe sistem hibrid. Aș accepta așa ceva doar pe semnificativ mai mulți bani.
Eu sunt total pro WFH si orice dezavantaj (ca in orice exista avantaje si dezavantaje) pica.
Practic, singurul dezavantaj e absenta socializarii, dar asta e mai mult teoretic. Nimic nu ma opreste sa socializez in afara programului, cu colegii sau alte persoane.
Am inceput WFH cu vreun an si ceva inainte de pandemie, „fortat”. Firma unde lucram atunci se extindea si, ca in povestile cu Pacala, biroul nu era indeajus de mare iar amenajarea unui nou birou, in alta zona, tot dura. Asa ca ne-au trimis acasa pe cei mai experimentati. Pentru mine, veste mai buna nu se putea – nu suportam atmosfera din birou, era un mediu toxic la care nu m-am adaptat deloc.
Si exact cand ne pregateam de revenirea in forta la birou – jbuf pandemie, lockdown.
M-am angajat in 2021 la firma curenta, era tot lockdown, in ziua de azi teoretic ar trebui sa merg la birou 2 zile pe saptamana. Nu ma duc. Am colegi care merg zilnic. Merg doar fortat, cand sunt vizite sau alte evenimente. Din punctul meu de vedere, avantajele sunt:
– 2 ore in plus de somn dimineata, apoi seara nu pierd o ora pe drum. Am un somn groaznic si asta ma ajuta enorm.
– bani economisiti pe mancare. Nu e vorba de comoditate sau snobism, dar eu unul locuiesc departe de munca, fac cam 40 de minute cu autobuzul plus inca o bucata de 20 de minute pe jos, straita cu merinde nu prea e pont. Masa in oras costa. Nu ca-s zgarciob, dar parca sunt bani aruncati, mai ales repetat
– imi place atmosfera casei mele, confortul, linistea. Slob? cam da. Numai ca eu vad in asta un avantaj. Stau imbracat lejer, daca am chef sa pun pe fundal ceva pe youtube sau TV, o fac (nu imi place sa folosesc casti in timp ce fac altceva). In pauza de masa deseori dorm o ora, cu alarma.
Exista un singur dezavantaj, care pentru mine e discutabil – absenta socializarii si a „atmosferei de echipa”. Dar in cazul meu, nu prea e dezavantaj. Lucrez la o firma mare, iar in echipa mea sunt putini romani. Cand avem de colaborat, e acelasi lucru in Teams. Desigur, nu zic nu, e placut cand ma intalnesc cu colegii din alte echipe, mai facem o caterinca, mai vorbim la o cafea. Dar farmecul acestor socializari pentru mine e – cat de rarut, ca e dragut.
Nu ma pot concentra cand e aglomeratie, vanzoleala, mai ales ca eu am locul undeva pe langa bucatarie si intre 12 si 4 e hahaiala la maxim.
Al doilea posibil dezavantaj, care la mine nu e cazul – WFH te poate face sedentar. Eu nu sunt un om foarte activ, dar practic un sport, la nivel de amatori, si incerc pe cat posibil sa ma misc. Si asta e capcana, am auzit pe multi „merg la birou ca sa mai fac miscare”. Dar e mare riscul ca miscarea aia sa fie – fund in masina dimineata – birou – miscarea e doar pana jos la cafea de cateva ori – fund in masina – acasa.
Ca sa raspund la intrebare – da, as renunta la o suma mica. Iar ca sa merg la birou zilnic, ar trebui sa mi se faca o oferta extrem de consistenta ca s-o iau in calcul.
Asta va fi, clar, un articol cu record de comentarii 🙂 Ma bag si eu in seama imediat: eu sunt din tabara care ar accepta si mai putini bani, doar pentru a lucra de acasa 100%, ceea ce s-a si intamplat de altfel. La prima si ultima corporatie din viata mea in care am beneficiat de WFH 100%, a fost cu ocazia pandemiei (pana atunci aveam doar 1 zi pe saptamana) si apoi au ramas asa lucrurile o vreme, cel putin pana cand am plecat eu ca sa ma lucrez la propria mea firma. Ajunsesem la corporatia asta din sistemul bancar, unde desi lucram in back office, tot trebuia sa te imbraci in tinuta office, ceea ce URAM din tot sufletul meu de femeie obeza si care arata in costume ca un ardei umplut (nu mai zic ca nu gaseam pe masura mea decat haine urate si le purtam cu sila daca chiar trebuia…). Am reusit sa cotesc spre blugi negri si niste bluze mai serioase, dar asta a fost apogeul a ceea ce era permis in materie de haine (de ce dracului conteaza in Romania cum te imbraci cand NU lucrezi cu clientii, naiba stie! Uite si aici un subiect de articol…), acum daca ar trebui sa ma imbrac intr-un costum cu camasa alba sau deschisa la culoare, as vomita direct. Deci cand am iesit din sistem (dupa vreo 20 de ani acolo, sa ne intelegem) si am ajuns in corporatia asta unde mai si lucram 1 zi pe saptamana de acasa, mi s-a parut de vis, era ireal sa vad oameni imbracati in blugi taiati (sau in orice altceva aveau ei chef), libertatea asta (si altele) a fost unul dintre motivele pentru care am stat cativa ani la ei si m-am hotarat cu greu sa plec. Din punctul meu de vedere, preferinta de a lucra 100% remote are 2 componente mari si late: una subiectiva (felul tau de a fi si preferinta de a face small talk sau nu la job, modul in care lucrezi si te concentrezi mai bine la ce faci) si una obiectiva, legata de distanta dus-intors pana acasa si cat timp pierzi pe drum, daca vrei sa-ti cari mancarea cu tine sau sa-ti comanzi ceva la birou versus sa faci 10 metri pana la frigiderul tau, sa mai pui rufe la spalat peste zi, sa mai dai pastile la pisici in cazul meu….). Eu nu m-am mai intoarce in veci la un job la care sa fiu obligata sa vin zilnic ca sa socializez cu oameni cu care nu am neaparat ceva in comun (daca vreau sa socializez cu cineva prefer sa aleg eu persoanele), si sa mai pierd si timp pe drum pentru asta. La acest ultim job faceam cate o ora dus-intors (cu metrou inclus, ca daca as fi mers cu masina pe care n-o am, faceam 2 ore…), mai aveam si o pauza de masa de 1 ora, si uite asa plecai dimineata si veneai seara si nu prea mai faceai nimic pe langa. Lucram intr-o ditamai sala cu alti colegi din Romania (si cu galagia inevitabila, ca mai erau si pe pozitii de Call Center pe diverse limbi straine, toti lucram in diverse departamente (deci NU aveam niciun proiect comun sau ceva…), iar echipa mea era prin SUA si India, asa ca dupa drumul pana la birou ma asezam pe scaun, imi puneam castile pe urechi si incepeam sa lucrez la ce aveam de lucrat. Deci…. despre ce socializare sa vorbim la bioru, in situatia asta?! Stiu ca exista colective misto si oameni care se duc cu placere la birou, DAR conteaza mult cat faci pana acolo, cu cine te intalnesti acolo, de ce are valoare adaugata mersul acolo, cum te ajuta la proiectele tale interactiunea de acolo, si lista poate continua. Eu nu vad niciun motiv logic pentru care ar trebui sa vin la un birou de unde oricum vorbesc cu colegii pe Zoom, in alte tari. Asa ca mi-am aranjat la inceputul pandemiei un birou foarte bun acasa, intr-un colt de dormitor, cu monitor mare, cu scaun bun si cu absolut tot ce-mi trebuie, si cand a venit momentul mi-am dat demisia si am ales sa lucrez la firma mea, pe mai putini bani (cel putin la inceput) dar cu 100% libertate pe activitatea pe care o fac, munca pentru mine fiind un vis pe care l-am avut dintotdeauna. E adevarat ca daca nu ai ce-ti trebuie acasa (ex. stai cu laptopul in brate sau pe coltul mesei in bucatarie, sau ai 2 copii care urla si alearga in jurul mesei) nu e sustenabil sa lucrezi asa pe termen lung, din fericire eu am doar pisici 🙂 care sunt si cuminti peste zi, deci lucrez in liniste si ma pot concentra cu adevarat la ce fac, prietenul meu lucreaza de la birou (ca asa e job-ul) deci peste zi sunt singura acasa cu pisicile acasa, lucrez la distanta cu clientii si, sincer, n-as da pe nimic aranjamentul asta. Chiar daca vremurile astea nasoale pentru micii antreprenori (cand castig mai putin decat castigam ca angajat!) m-ar obliga la un anumit punct sa ma reintorc la un job ca angajat, tot ceva 100% remote as cauta, incerc sa invat tot timpul in domeniul meu ca sa raman relevanta ca si cunostinte si sa-mi permit sa fac „mofturile” astea la un moment dat daca va fi cazul. Pentru mine, 100% WFH a fost cel mai bun lucru care mi s-a putut intampla, timpul cu pisicile mele (care sunt batrane si au nevoie de tratamente la anumite ore) nu mi l-ar mai fi dat nimeni inapoi, iar faptul ca pot face cate o pauza cand vreau, sa le mai mangai, sa ma bucur de ceva ce vad la ele, sa le pun ceva bun de mancat etc. este nepretuit. Nici nu mai zic de aspectele logistice: sunt acasa cand vin diverse comenzi prin curieri, daca am nevoie sa plec undeva in timpul zilei o fac pur si simplu, etc. Si nici cand eram la job, nici acum, faptul ca lucrez de acasa nu m-a impiedicat sa pun limite intre viata personala si job, daca si cand vreau: tot asa se apasa pe butonul de Shut Down si la birou, si acasa. Doar ca acum, lucrand pentru mine, decid eu cand lucrez pana seara si cand imi iau o zi libera sa ma uit la Netflix, de exemplu.
Comentariu beton!14
la mine e imposibil work from home ca nu s-a inventat inca housekeepingul la distanta :))) Dar, anul asta, ne-am mutat in casa de personal de langa munca. Castig o jumate de ora de somn. Nu ma mai ploua pe bicicleta pe drumuri. Nu mai pierd 2 ore pe drum zilnic pe bicicleta facand 4 drumuri la munca. Ca noi muncim dimineata si seara 😉 E foarte misto sa trec strada si-s la munca 🙂
@Mihai, te-ai gândit sa creezi propriul tau spatiu de coworking? Inchiriezi o locatie si-ti scoti chiria din ceea ce iti platesc ceilalti.
Ahahahahahahaaaa.
Faliment total. :)))))))
De ce? N-am spus-o la misto. M-am gândit ca ar fi o solutie pentru nevoia ta de a fi inconjurat de oameni.
Eu pur si simplu nu pot cu Home Work. Acasa vin copii si intreaba ce mancam, sau membrii familiei fac altceva si mie nu-mi vine sa stau 8 ore la laptop la mine acasa. Pur si simplu e alt vibe. Sunt de acord sa existe optiunea asta si o avem si noi pe baza de cerere la munca, dar ca o exceptie, nu ca regula de baza. Daca as lucra numai de acasa m-ar afecta. Nu sunt eu cuplat psihic la treaba asta. Deci nu as renunta la o suma pentru a lucra de acasa. Prefer la birou. Acum sigur ca, in cazul meu, fac pe jos 17-18 minute si cu autobuz cam 10 minute. Cu masina vin foarte rar ca nu prea am unde parca. Daca as veni dintr-o localitate satelit si as face 1h pe drum cu masina probabil s-ar schimba optica.
Sunt si plusuri si minusuri la work from home, hidrid si prin porumbei galactici.
Zic prima data minusurile:
1) Productivitatea e mai scazuta la work from home. Erai la birou, rupt de acasa. Asta ca e galagie la birou nu tine, acum 15 ani eram 4 in birou, pai nu se auzea nici musca. Daca aveai de vorbit mergeai in alta camera sau la tigara, daca bipaia un telefon ti-l aruncam pe geam.
2) Incepatorii in IT dar si in alte domenii progreseaza mult mai lent. Meseria se fura in general dar prin teams si distanta se fura mult mai lent.
3) Socializare. Mai ales la astia tineri e horror, nu mai socializeaza sau socializeaza prea putin. Cred ca si de aia sunt asa de multi singuri. Si nu zic ca iti gaseai gacica/gagiu la lucru(ca e o idee foarte proasta in general) dar socializand mai mult, aveai grup mai mare de selectie, ieseai in mai multi, gaseai gacica/gagiul in grupul lui X say Y.
Avantajele sunt nenumarate: 😀
1) Nu mai faci atata trafic. Cum ar fi sa fie acum 100% in masini, metrou, etc ? Horror.
2) Nu mai trebuie sa stai cu soacra, ma-ta mare sau sa lasi copilul pana la 19 la gradnita sau scoala. Citisem ca inainte de pandemie aparusera si internate unde puteai sa-l lasi de luni pana vineri, horror. Vineri mi-ar fi zis nenea Cristi. 😀
3) Ai mai mult timp liber. E clar ca nu te urmareste nimeni 100%. Sigur rupi ore din program sa faci mancare, sa mergi chiar la sala, sa dormi, sa iei copiii, sa faci teme, sa te uiti la porn. Treaba s-a mai usurat si in IT si in multe domenii, nu mai trag toti cum se tragea inainte dar asta e o alta discutie.
4) Salvezi bani, serios 🙂 . Who the fuck is Ramona dar hai sa strangem bani pt Ramona ca ne aduce piscoturi de ziua ei. Eu merg o zi pe saptamana la birou: un meniu e 50-60 de lei, iti mai iei o cafea de 20 de lei ca sa fii hipster, un suc de la automat, poate tigari, poate nu prind parcare gratis si hop am sarit de 100 de lei. Daca ar fi zilnic s-ar simti.
5) Socializare nu e pt toti si nu cum cred toti. Nu toti vor sa vada femei facand parada modei si cum isi dau ochii peste cap. Tot felul de curiosi ce te intreaba cat de mare ai casa, ce masina, ce concediu, eu le zic „evaluatori”. Nu toti vor sa vada angajati cum ii lasa pe sefi fara par pe cur de la atatea limbi ce se dau mult mai usor la birou decat pe teams.
Comentariu beton!15
Atat plusurile cat si minusurile difera mult in functie de persoana si loc de munca.
De exemplu noi suntem 60 in sala; 3 echipe pe vreo 20 proiecte cu sedinte la diferite ore, telefoane care daca nu suna, vibreaza; trecere spre/dinspre cantina, loc de fumat, toaleta si sali de sedinta pentru inca vreo 60 de oameni. Deci partea de liniste e foarte relativa.
Nimeni – la noi cel putin – nu mai invata programare fizic la birou langa un coleg.
Avem online sedinte de brain-storming, pe proiect/functionalitate sau daca unul din colegi are nevoie. Pentru restul exista traininguri online real-time sau inregistrate, rar cate unul cu prezenta fizica si cam asta e. Programare, cu vechimea in echipa variind intre 2 si 35 de ani.
Workload-ul a crescut semnificativ la noi in domeniu in ultimii 2 ani.
Bani nu cheltui nici eu si nici colegii semnificativ mai mult la birou decat in WFH.
Si aici depinde de „profil”. Noi avem cantina cu discount si multi colegi vin cu caserola de acasa pentru mic dejun si/sau pranz. La cantina costul e cam 20 lei meniul zilei sau 30 lei daca te bagi la ceva premium mai „a la carte” gen creveti, coaste, hamburger (facut acolo, cu cartofi, salata, sos, etc.) sau un peste mai special, cu garnitura. Cafeaua e 5-8 lei in functie de ce vrei si e buna. Daca preferi espresor, nu barista, avem 2 in fiecare bucatarie si iesi mult mai ieftin.
Atmosfera/colegii e super ok, fara „cotizatii” pentru ziua lui x sau botezul copilului lui y, fara curiozitati morbide si ciudate. Exista exceptii of course dar sunt exact asta: exceptii.
Per ansamblu la noi in corporatie lumea ar prefera sa aiba optiunea de 1-2 zile de WFH pe saptamana dar aproape toti alegeau sa vina la birou majoritatea zilelor, atunci cand aveau de ales.
Socializarea e by choice, nu fortata si sunt colegi pentru care e minima si nu e nici o problema. Discutiile sunt ca intre amici, cu exceptia politicii care, de regula, e subiect evitat pentru ca se aprind spiritele mai usor.
Transportul in comun si traficul sunt ok insa tot pierzi 30-45 minute la fiecare drum.
La WFH economisesti macar vreo 2 ore insa tendinta e sa muncesti mai mult. Iesi o pauza la amiaza dar stai dupa-masa mai mult pentru ca mai ai chestii de rezolvat, esti „in the zone” si vrei sa iti termini ideea, task-ul, etc.
La WFH progresul pe e monitorizat mai atent de sefi deci nu freci menta, doar ca iti imparti timpul de lucru si pauzele cum iti convine sau ai nevoie, ceea ce e un avantaj major pentru multi.
Ce vreau sa spun e ca nu ar trebui impus o extrema sau alta daca profilul muncii permite WFH. Ideea e sa fie alegerea persoanei daca si cand lucreaza la birou sau de acasa, atat timp cat isi face treaba bine si la timp.
Suntem diferiti si in plus apar situatii in care te ajuta sa mergi la birou sa discuti face-to-face sau sa lucrezi acasa daca ai nevoie de asta.
fiind muzician nu pot sa-ti raspund la intrebare din motive usor de imaginat: sa vreau si n-as putea preda de-acasa. in plus sunt o tipa ff deschisa deci imi place la nebunie sa ma relationez cu ceilalti samd.
DAR urasc frigul si ploaia mult mai mult decat tine deci pt mine ideal ar fi sa pot lucra toamna si iarna de acasa. numai faptul de a iesi din casa cand e vreme proasta imi ia cheful de viata… deci sunt meteo dependenta admit!!
Urăsc mersul la birou obligatoriu. Are și biroul avatantajele lui, din punct de vedere al colaborării, dar acum există Teams 😊 Mi se pare ok hibridul, dar să fie cât mai flexibil și eventual doar o zi pe săptămână să fie obligatoriu mersul la birou. Și acum nu prea mă grăbesc să caut altceva mai bun din cauză de AI și pt că sunt rare joburile cu program hibrid cât mai permisiv sau full remote.
Eu am perioade cand merg la birou cele 2 zile pe sapt si perioade cand nu merg. Inainte de pandemie puteam lucra de acasa pentru ca raportam la Shell in Londra deci nu in centrul Polonez si eram o e echipa de 15 oameni dislocati geografic deci fiecare lucra de unde isi dorea. Mergem la birou luni-miercuri joi-vineri de acasa sau daca aveam chestii sensibile de facut lucram si cate 2 sapt de acasa. Eu sunt in modelul hibrid de 10 ani asa ca pt mine fac cum am chef. Nu am avut parte de GM sau Directori care sa fie fixisti cu programul meu la fel procedez si eu cu oamenii care imi raporteaza. Si cei care sunt locati in fabricile din Franta am negociat local cu sindicatele sa aibe hibrid asa ca de vreo 2 ani sunt fericiti in modelul asta pentru ca majoritatea trebuie sa se deplaseze distante peste 40 km sa merga in fabrica la birou ceea ce nu este f misto. Din punctul meu de vedere personal pot lucra de pe luna daca isi fac treaba nu ma intereseaza unde sunt.
Şi aici ne asemănăm. Eu lucrez de acasă din 2015, iar consortul, din 2013. Suntem zombie amândoi, nu aş da în veci biroul pe „acasă”, care nu mai e „acasă”, e un fel de haos combinat între lucru, deadline-uri, rufe, mâncare, curățenie etc… Oricât ai fi de organizat(ă) – şi eu ştiu ce spun, că aici suntem frați de OCD – tot te copleşeşte sistemul ăsta tâmpit.
Îi înțeleg, totuşi, pe cei care tânjesc după work from home, dar cred că au nevoie, de fapt, de un lung concediu petrecut acasă.
Din punctul meu de vedere, să moară work from home! Şi da, aş închiria oricând un spațiu cum zici, numai ca să ies odată din casă.
Ca răspuns la PS.-ul tau…mai încearcă niște glume cu Mara si vei avea propriul tau birou pe balcon. Sau in boxa. Sau pe casa scărilor.
Acu’ m-am activat si eu. Zice cineva ca depinde de job, si daca sa te duci la birou are vreo utilitate, oricat de mica??
Eu sunt line manager intr-o multinationala. Am 23 de oameni in echipa, din Israel pana in UK, si nici unul dintre ei in Romania. Mai mult, bucatica de afacere de care ma ocup nici macar nu exista in Romania. De ce naiba ar trebui sa ma duc la birou???
PS- peste 130 angajati in Romania, peste jumatate dintre ei lucreaza doar pt International… Eu nu pricep dc naiba mai tin deschis biroul din București, in afara ca vrea dl sef de tara sa se simta si el sef peste cineva…
PPS si nici nu vorbesc daca imi convine sau nu WFH, ziceam strict de utilitate.
cîte probleme apar cînd ai job…
Comentariu beton!21
🙂
I’m really sorry, honestly! It’s definitely temporary!
In 25 de ani, am lucrat doar de la birou pana la pandemie, si doar de acasa dupa.
Pe scurt, in prezent prefer sa lucrez de acasa. Nici nu ma gandesc sa ma intorc la munca la birou.
Ceva detalii:
Lucrul de acasa nu e 100% roz. Imi dau seama ca uneori e mai eficient sa fii langa colegi, sa poti vorbi mai simplu fata in fata (in prezent exista extrem de rarele sedinte face 2 face sau intalniri in 2-3 la un sediu mic intr-un hub cand chiar e necesar).
Uneori parca mi-e dor sa discut informal, simplu, sa ma duc la ei la calculator sau sa vina ei la mine si sa rezolvam ceva in 3 minute (in prezent e mai ineficient, pana te hotarasti sa ii suni, pana raspund, pana faci eventual share screen, etc, ia mult mai mult). E si mai usor sa iesi la o bere dupa program sa mai discuti chestii.
Clar astea sint avantaje ale lucrului la birou, si probabil ca as mai gasi daca m-as chinui. Ele insa palesc puternic in fata dezavantajelor, pentru mine. Timp pe drum, stat 9-10 ore la sediu, mancat acolo sau in jur. Nevoia de a ma trezi mai dimineata ca sa ajung la timp, si cu toate astea ajung mai tarziu acasa. Intalniri cu oameni de care nu ai chef, si pe deasupra tre sa fii si cat de cat politicos.
Lenea, recunosc, m-am obisnuit asa si absolut mi-e scarba sa ma gandesc ca o sa fiu in deplasari zilnic.
Acum, cunosc corporatii cu rezultate excelente cat timp angajatii au lucrat de-acasa (dupa covid), si cu toate astea au inceput sa ii cheme acum la birou, de la 2 zile pe saptamana la full, depinde de caz. La una dintre ele cunosc motivul adevarat (cel spus angajatilor a continut cuvinte gen bonding, efficiency, culture si alte bullshituri): au spatiu imens de birouri inchiriat in super cladire (la mama dreaq, pipera), contract multianual, si pur si simplu nu pot justifica in fata boardului cheltuiala. Boardul e convins ca prezenta la birou o sa imbunatateasca toti indicatorii etc.
Mi-as dori pe viitor un job full remote sau macar hybrid, 3 zile acasa + 2 la birou. In prezent avem dreptul la 4 zile home office pe luna, dar sunt rare lunile cand le atingem pe toate. Sunt mult mai odihnita cand lucrez de acasa, 1.5 ore in plus de somn dimineata, nu mai pierd timpul si energia in trafic, plus ca as lua o bine-meritata pauza de vietile personale ale colegelor de birou, 11 la numar. Sa mai punem la socoteala hainele spalate si praful sters? Nu care-cumva la birou stai 8 ore cu mainile pe tastatura…
Depinde de job, de companie etc.
In acest moment eu nu mai pot nici mancare sa imi pun in farfurie in wfh (care e de la inceput pandemie). Pe la inceput mai bagam cateo masina, mai fugeam pana la farmacie. Acum niente.
Daca bag masina, bag la 7 ca sa se termine pana in 9 sau o programez seara sa se termine dimineata inainte de program. Piata e la 15 minute de mine, tanjesc la un must, dar ce sa vezi, baiatul cu must vine dupa 9, iar mie mi se invarteste capul deja la 9. Dupa 18? pune masa, strange masa, spala vase si de la pranz si apoi prabusire pe canapea.
Nu mai pot lucra mult seara/noaptea. In primii ani cand mai ieseam in timpul zilei, mai bagam o sesiune de la 21 la 23 sau pana la 24 sau pana la… 2. Acum nu mai pot (burout). Asa ca de la 9-18…. nici apa nu beau…
sclavagie moderna.
Deci la noi de acasa se munceste mult mai mult. Si simt ca ne-am salbaticit. Nimeni nu mai e disponibil pentru nimeni – sau cel putin nu cum era inainte. Nu mai suni direct pe Teams pe cineva caci „cauzeaza” un stres major si se banuieste ca tu, de fapt, vrei sa verifici ca e colegul la calculator. Asa ca scrii in chat. Dar ce sa vezi, nu se mai citesc mesajele instantaneu (cum inca mai fac eu – mare prostie din partea mea). Omul isi face treaba, oricare ar fi ea si se mai uita din cand in cand, uneori. Asa ca stai si o ora, doua, trei ca sa ti se citeasca mesajul si sa poti stabili un… contact.
Iar pe mine ma ia capul. Ca trebuie sa trec la alt task, dar cumva sa imi ramana „deschis” in coltisorul mintii si celalalt ca atunci cand zice colegul: „da, pot, suna-ma” sa fiu fresh si gata de vorbit pe subiect ca sa profit ca l-am prins.
pfoai.
Deci era mai bine la birou ca eram cu totii mai umani, mai empatici, mai saritori.
Am nevoie de wfh asa ca strang din dinti si ii dau mai departe.
Poate sunt eu prea burnt out si de aceea nu pot si serviciu si piata si sala… (sala…o, ce vis frumos).
Am nevoie de wfh, daca ar fi sa nu am nevoie: as prefera hibrid pentru cap si suflet.
Pf, pf, sclavagie? De la orele de istorie știu că-i zice sclavagism.
Sclavagism e orânduirea socială. Starea sclavului este sclavie.
4 zile birou, 1 acasa. Ar fi perfect sa fie 3 birou si 2 acasa. Naveta mincatoare de timp.
Nu as vrea 100% wfh in ruptul capului dar sincer nici 100% birou. Face bine sa poti dormi mai mult o zi.
Cred că am spus deja pe aici că încă mai lucrez încât am ajuns să fac notă discordantă față de restul colegilor de birou prin marea diferență de vârstă care este intre noi. Cu toate acestea, chiar îmi place să merg la birou, să socializez (că așa se spune) deși, dat fiind cele spuse mai sus, nu prea mai fac asta 🙂
De la întâi septembrie mi s-a sugerat si am acceptat să lucrez doar cu un sfert de normă așa că cele 10 ore pe săptămână mi le-am împărțit în doua zile, una de patru ore si una de șase ore din prima zi lucrând de acasă si a doua de la birou, ca să respect raportul de muncă de acasă si de la birou al departamentului, respectiv două zile de acasă si trei de la birou.
Trebuie să vă spun că miercurea când merg la muncă în celălalt capăt al orașului schimbând două sau chiar trei mijloace de transport, chiar sunt bucuroasă că ies din casă dis de dimineață obligată fiind, pentru că altfel probabil că nu as ieși, să văd agitația străzii, oamenii grăbiți, cu gândul la ce au de făcut în ziua respectivă, copii singuri sau duși de părinți sau bunici la scoală, modul cum se circula, atmosfera aceea plină de viață. Iar la birou, este bine pentru mine, condițiile de lucru foarte moderne, multă lumină si spațiu, tinerețe în jurul meu, un șef pe care îl știu de 23 de ani si care este de vârsta fiicei mele, munca care îmi place, totul mi se pare ok. Mai puțin ok este că nu prea mai am de lucru pentru că este o oarecare relaxare în proiecte pentru tot departamentul, să sperăm temporară.
Dar spor lucrând de acasă am si am avut si când lucram de acasă în pandemie, la asta adăugându-se avantajul timpului în plus de dormit sau de stat pană seara târziu la filme la tv.
In concluzie, din punctul meu de vedere, cred că modul de lucru hibrid este cel mai potrivit atât pentru angajați cât si pentru angajatori. Însă fiecare are motivațiile proprii să prefere un mod sau altul de lucru.
La mine politica e 3 zile pe saptamana la birou, dar eu merg zilnic pt ca asa prefer, locuiesc aproape de birou, 15 minute pe jos. In pandemie am lucrat doar de acasa, a fost o perioada cand nici nu am avut sediu fizic. Avantajul a fost ca asa mi-am facut curaj sa mai fac un copil, faptul ca eram acasa facea lucrurile mai simple. Cand a crescut a devenit tot mai dificil, asa ca treptat am migrat spre birou ca sa ma pot concentra. In primele saptamani ma simteam ca in vacanta :))))
Mi se pare obositor si plictisitor sa lucrez de acasa, dar inteleg perfect partea logistica pt cei care o prefera – copii, deplasare, costuri in plus atunci cand trebuie mers la birou.
Din fericire am ajutor de la mama si de la sot cu copiii si activitatile lor, daca nu era mama nu mi-as fi putut permite sa merg asa des la birou.
M-ai lovit cu acest subiect pentru ca sunt fix în această situație. Înainte de pandemie nici nu concepeam să lucrez de acasă. Acum nu mai concep să îmi pierd viaţa în trafic. Așa că acum sunt în situația în care caut să îmi schimb jobul cu unul în sistem hibrid sau măcar sediul companieisa fie undeva cu acces de la metrou. M-am gândit inclusiv să propun reducerea salariului pentru remote dar consider ca după atâția ani petrecuți în companie ar trebui să mi se ofere acest beneficiu fără reducerea salariului. Eu înțeleg că oamenii sunt diferiti, tocmai din acest motiv ar trebui să se lase la latitudinea fiecărui angajat. Probabil chiar aș mai merge și eu uneori la birou
Cât despre socializare, am mai făcut sesiuni de work from … somewhere cu alti colegi, mai o sală, club de lectură, soluții se găsesc.
Prefer hibrid.
Îmi place munca de la birou (mersul până la muncă, socializarea, ieși din casă, vii înapoi acasă), dar îmi place și când lucrez de acasă.
Sunt extrem de recunoscătoare că pot să lucrez și și.
De regulă lucrez de la birou, dar când am nevoie (probleme de sănătate, imunitate scăzută, zăpadă multă) lucrez de acasă (câteva zile, o săptămână-două). De ex în pandemie lucram lunile de iarnă exclusiv de acasă!
Pentru mine e perfect așa!
Da, ar fi ok și un salariu mai mic pentru a putea lucra și de acasă! 🙂
Oare postarea mea a ajuns in spam?!? 🙁
Da, am recuperat acum.
Eu nu inteleg de ce ar trebui sa platesti lucrul de acasa cu un salariu mai mic. Daca iti faci treaba ca la birou, nu are sens. Doar daca recunosti ca tai frunza la ciini cind esti acasa…
Eu lucrez in regim hibrid. Am schimbat jobul și e aceeași politică. Urăsc mersul la birou, cu tot ce înseamnă el. As renunța bucuroasă la o parte din bani pentru un job full remote și care să îmi placă. Mergând la birou, trebuie să stau în București, departe de tot ce mi-e drag. Poate și asta e un factor. Plus costurile cu chiria și restul.
Pe final de 2019 am schimbat jobul si dupa 6 luni de prezenta fizica am trecut in WFH integral si asa am ramas vreo 2 ani in care productivitatea corporatie a fost in crestere dar, dupa ce a inceput sa lase la latitudinea noastra cum continuam multi au vrut birou si productivitatea a scazut si-au inceput concedierile. Ca norocu’ nu pe baza alegerilor facute dar, au crescut responsabilitatile pentru cei ramasi dar, pe aceeasi bani. Atunci altii si-au bagat picioarele si au plecat de buna voie si firma n-a mai evoluat si-a mers in cap si, incet-incet, se paraseasca corabia mai ales ca veniturile s-au si diminuat.
Desi-s „animal social” si-mi place colectivitatea as prefera sa muncesc decat sa-i vad pe unii ca trag chiulul si-s platiti la fel, daca nu mai bine.
In fine, noi sa fim sanatosi!
Băi eu as vrea de acasă, dar zice șeful că in instalații nu se poate,cred că doar e hater d’ăla.
Eu duc dorul unui birou de mai mult timp deja. Da, am devenit şi eu mai sensibilă la zgomot, mi-ar lipsi pauza de somn ocazională :D, dar cred că mi-ar face bine să ies regulat din casă pentru muncă şi să fac parte dintr-o echipă. Am tot ieşit şi aşa, am mai lucrat din cafenele, dar am nevoie de mai mult. Şi am în plan să schimb asta.
Eu bănuiesc că și companiile au ajuns la aceeași concluzie – deşi rezultatele sunt bune, overall angajații sunt mai izolați si mai depresivi și din cauza asta (dar aici contribuie mulți alți factori).
In ultimul an am lucrat 99% de acasa, maxim 2-3 iesiri pe luna la birou/intalniri. Avand in vedere gradul de confort al acestui program, prin eliminarea unor timpi de deplasare la birou i-am inlocuit cu timp de munca, uneori cu mici perioade de rezolvare situatii personale, limitate in timp, nu genul de care sa iei 1/2 zi de concediu combinata cu alta 1/2 zi, ca sa faci o zi plina, cumva in unele zile programul avea 10 ore dar combinam 8 ore de munca cu 2 ore diverse. un exemplu, in ziua in care donam sange nu-mi luam zi libera legala, consideram ca pot lucra lejer dupa donare si imi acopeream unele ore consumate personal. In general, lucrul de acasa are avantajul lipsei de distragere directa, dar pot aparea multiple sarcini pe care le poti gestiona in 9-10 ore de munca. Am avut zile in care masa de pranz o luam la 16.00 avand sedinte setate si legate. Acum, intr-o noua colaborare, sunt 100% la birou sau in deplasari, zero/nada/nicht zile de WFH (work from home). Recunosc ca adaptarea a pus organismul si psihicul intr-o alta ipostaza de oboseala, diferita fata de oboseala anterioara. trecand prin cele 2 situatii recunosc ca, pentru mine, varianta ideala este hybrid, 4 zile office si 1 WFH iar intr-una din saptamani chiar 2 zile de WFH.
Eu sunt curios ce joburi au toti cei care lucreaza de acasa sau hibrid.
Toata cariera mea am lucrat si lucrez in santiere navale si tare mi-as dori sa gasesc un job remote sau hibrid, sa pot lucra de unde doresc, de acasa sau din ce colt al lumii.
Sunt din alt oras si prefer sa lucrez de acasa, desi avem program hibrid. Salariu foarte mic, deci orice cheltuiala conteaza, incerc sa ma duc cat mai rar, de chirie sau cumparat locuinta in rate nici nu poate fi vorba, ar insemna sa vin cu bani de acasa. Nici nu imi place sa socializez decat cu anumite persoane.