4,487 cititori

Cum ar fi să nu-ți mai urăști jobul?

Știți voi senzația aia de tristețe care te cuprinde așa, dintr-o dată, în fiecare duminică spre seară când îți dai seama că a doua zi e luni și iar trebuie să te duci la muncă? Și pe măsură ce se apropie ora de plecare de-acasă, te ia așa cu un fel de sfârșeală de-ți vine să inventezi orice motiv de pe lumea asta doar ca să nu te duci. Și de multe ori chiar o faci. Trimiți un email/telefon/sms/porumbel voiajor și-i anunți pe veroșii tăi șefi sau patroni, acești capitaliști fără scrupule, degrabă doritori de profit cu ajutorul circumvoluțiunilor tale trudite, că ești bolnav și că musai trebuie să zaci în pătuțu’ tău de-acasă. Sau că ți s-a spart o țeavă, ori că ți-a luat foc debaraua. Nu contează motivul, contează doar c-ai face orice ca să dispară din programul tău ziua de luni.

Continuarea

7,395 cititori

Mișto

Cândva, într-o altă viață, doar mă bucuram singur când vedeam spoturi publicitare mișto. Mda, eu sunt unul dintre antipaticii ăia care nu schimba niciodată canalul la pauzele publicitare, motiv pentru prietenii mei să mă înjure cu abnegație de fiecare dată când ne nimeream în aceeași cameră, uitându-ne la vreun film. Știți, pe vremuri nu existau nici hbo, nici netflix, nici țeavă la internet, voiai nu voiai te cam uitai la ce găseai pe televiziuni. Continuarea

4,339 cititori

Meseria se fură, dar mai trebuie să ai și de la cine

În ultimii ani am văzut de zeci sau sute de ori dezbătându-se subiectul tinerilor care vor să muncească, dar n-au cum și unde pentru că, să vezi ce, nimeni nu vrea să-i angajeze fără un minim de experiență. Și de-aici începeau lamentările de genul “păi cum să căpătăm experiență dacă nimeni nu are încredere în noi să ne dea un job pe mână”. După care veneau angajatorii și ziceau că nu e adevărat, că ei le-ar da joburi tinerilor, dar n-au cui, pen’că că ori n-au chef de muncă, ori cer bani prea mulți încă din prima zi. Și uite-așa începeau să se învârtă toate discuțiile într-un soi cerc vicios din care nu mai reușeai să ieși decât dacă închideai brusc calculatorul. Continuarea

7,391 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Irlanda

Azi nu prea sunt pe-aici, dar v-am lăsat textul trimis pe email de colega Ioana ca să continuăm seria de articole despre cum se poate pleca spre o viață mai bună la străinii ăia haini și cu suflete negre. 

Dacă te-ai hotărât să pleci în Irlanda, și nu ai unde să locuiești, e destul de simplu să-ți găsești o chirie modestă, atât din punct de vedere al aspectului locuinței, cât și al părțîi financiare. Chiriile sunt ok, asta dacă nu vrei să stai în Dublin. Dacă totuși vrei în capitală, există șanse să găsești ceva  pentru care să nu fie nevoie să mori de foame, dar trebuie să te înarmezi cu foarte multă răbdare pentru că nu merge cu “am văzut o casă pe net, mă duc să o văd și gata”. Proprietarii sunt foarte pretențioși și greu de găsit/sunat. Mulți nici măcar nu acceptă să-i suni, vor să fie contactați doar prin e-mail, iar tu vei aștepta să fii programat pentru vizionarea casei/apartamentului odată cu alți zeci de oameni. Continuarea

25,256 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Olanda

Continuăm seria de sfaturi, pentru cei care vor să lase în urmă spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, cu un articol scris, foarte mișto și foarte detaliat, de colega noastră de comentarii, didina. 

……………

Situația noastră: locuim undeva aproape de Utrecht, doi adulți și un copil, suntem plecați de patru ani. Soțul meu a fost recrutat de o firmă din UK pentru NL, a plecat cu contract de muncă (perioadă nelimitată), iar eu cu copilul ne-am mutat la două luni după ce a început el serviciul. Câteva detalii (cu multe link-uri pentru o mai bună documentare), mai degrabă tehnice, cu distracția vă descurcați și singuri: Continuarea

16,964 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Noua Zeelandă

Pentru că, după textul despre UK, mulți dintre voi ați vrut să știți cum stă treaba și prin partea asta de lume, v-a servit colega Andie.

Despre viața și mutatul în Noua Zeelandă. O să încep cu un disclaimer și anume că noi ne-am mutat aici de la Londra, unde prețurile oricum erau mar. Și ne-am mutat în Auckland, cel mai mare oraș, unde stăm la 20 minute cu autobuzul de centrul orașului.

Locuință – Stăm cu chirie și plătim 550NZD pe săptămână (1,600 RON), fără utilități. Avem 3 dormitoare și o baie, garaj, grădină destul de mare, zonă ok. Când am căutat, ne-am orientat spre ceva care să fie foarte aproape de serviciul sotului. Ăsta a fost cel mai ieftin loc pe care l-am găsit, restul costă mult mai mult (de la 700NZD în sus). Pe de o parte e comparativ cu Londra la preț deși noi plătim mai puțin decât plăteam pe un apartament, pe de altă parte nu e comparative, pentru că aici sunt foarte mari casele.

Continuarea

12,212 cititori

Sfaturi pentru emigrare în UK

Cetin zice că seria lui de articole cu sfaturi pentru emigrare a avut foarte multe accesări. Ceea ce nu e un semn chiar foarte bun, asta înseamnând că din ce în ce mai mulți oameni chiar se interesează serios cum să facă să plece mai repede din minunata țară numită România.

Așa c-o să vă las și eu azi o serie de sfaturi primite pe email de la colega noastră de comentarii, Maria. Și-o să vă rog, pe aceia dintre voi care sunteți plecați prin diverse părți ale lumii, să faceți același lucru. Dacă aveți timp și chef, vă aștept email-urile cu sfaturi pentru emigrare, la adresa de la Contact.

Mno, ajut și eu cum pot la depopularea spațiului carpato-danubiano-pontic. Ce voiam să mai zic, să nu uitați să stingeți lumina.

……………….

M-am gândit să-ți scriu câteva lucruri legate de UK, poate or fi de trebuință cuiva. Nu pot să-ți dau detalii de școală sau sănătate că nu m-am lovit încă de ele. Copii n-am, iar la spital n-am ajuns.

Continuarea

4,686 cititori

Are și negocierea pentru job o limită

Cred c-am mai povestit pe-aici pățania asta, dar pentru că zilele astea s-a inflamat din nou subiectul cu angajatorii care caută oameni buni (și nu găsesc) versus tinerii care nu vor să muncească, o s-o mai zic odată că se potrivește binișor.

Acum vreo doi ani, pe vremea când încă prestam la ceea ce eu sper să fie utimul job pe care l-am avut în vânzări în această viață, m-am pomenit că mă contactează, out of nowhere, o HR-istă care mă voia la un interviu pentru firma unde lucra. Partea tare este că m-a sunat pe când eu deja visam să lucrez în online și începusem să fac ceva demersuri în sensul ăsta (a se citi interviuri unde eram respins). Dar, pentru că nu-mi place să refuz omul, m-am dus la interviu și-am cerut o sumă nesimțit de mare, pe sistemul măcar să merite deranjul. Convins fiind că, după ce vor auzi pretențiile mele salariale, or s-o lase mai ușor.

Continuarea

10,135 cititori

Cel mai scurt interviu pentru job din istorie

Text scris de Elena.

Când m-am mutat în Bucureşti, primul meu interviu pentru un job a fost la o clinică medicală. Patronul, medic ginecolog, un tip extrem de sobru, m-a programat chiar în ziua de 23 august. Desi era cald bine de tot afară, m-am prezentat frumos, regulamentar, în cămaşă şi fustă, ca o viitoare contabilă de nădejde ce mă aflam. Continuarea

4,548 cititori

Să nu cumva să ratați jobul ideal, da?

Nu ştiu dacă ați sesizat, dar în ultima vreme o grămadă de anunțuri de angajare sună ceva de genul ăsta:

“Angajăm om de vânzări care să aibă abilităţi ridicate de comunicare în PR şi Social Media, cunoștințe la nivel mediu de grafică sau web-design și aptitudini de asistent manager. Limba engleză este obligatorie. O a doua limbă străină constituie un avantaj, precum și permisul de conducere categoriile A, B, C, D, E, F, G, H și W. Doritorii sunt rugaţi să ne trimită CV-ul însotit de patru fotografii: față, profil, bust și dimensiune completă”.

Poate la o primă vedere nu pare nimic în neregulă, dar fișa postului de mai sus se traduce exact așa:

Continuarea

5,172 cititori

Dacă ai avut măcar un job în România, i-ai întâlnit pe toți

Text scris de Elena.

Am schimbat de curând angajatorul. Pentru că vreau să-mi măresc echipa și să pornesc de la zero, o să las aici tipologiile de angajați care mi-au trecut prin fața ochilor în ultimii ani. Mulți ani. Poate o sa vă recunoașteti colegii.

1. Lingăul – Pentru el, fișa postului pe care îl ocupă nu prezintă absolut nici un interes. Poți chiar să nu i-o dai. El și-a făcut una pe care o respectă cu strictețe. În ea are notate două puncte mari și late: igiena șefului și moralul acestuia. Cu unu’ d-ăsta în echipă ai toate șansele să-ți reduci la zero cheltuielile cu apa, gelul de duș, bețișoarele de urechi și antidepresivele. Nimeni, niciodată, nu te va spăla mai bine în urechi și în alte zone mai greu accesibile (hai, să le zicem așa). Iar dacă aveai oareșce dubii despre felul în care arăți, well, “Șefa, astăzi arătați nemaipomenit. Puteți concura la Miss”. Mai contează că tu nu ești în cea mai bună zi a existenței tale? Exact! Așa spuneam și eu. Continuarea